Ghid de nutritie pentru familia ta

Cunostintele despre nutritie sunt folositoare fiecarei familii pentru a-si mentine sanatatea si a avea o viata fericita.
Putini oameni sunt cu adevarat interesati de propria dietetica si exista o multime de prejudecati: unii presupun ca doar cei "grasi" trebuie sa aiba grija la ce mananca, altii tind sa creada ca cele mai multe alimente sunt nocive.

Ratiile alimentare

Portiile zilnice de hrana trebuie adaptate in functie de necesitatile energetice ale fiecaruia. Varsta si genul sunt principalele lucruri care determina consumul zilnic de energie, deci necesarul de calorii. Alti factori care trebuie luati in calcul la alcatuirea meniurilor sunt: tipul de activitate pe care o depune o persoana (de la sedentar, la sportiv), gradul de stres si, desigur, greutatea. Astfel: zilnic, o persoana ar fi ideal sa consume urmatoarele cantitati:

lipide - grasimi (1 g/kilogram corp),

glucide - carbohidrati si zaharuri (4 - 7 g/kilogram corp),

protide - proteine (1,5 g/kilogram corp).

Necesarul caloric

Necesarul caloric (kcal) in functie de varsta si sex, pentru persoanele cu activitate fizica obisnuita. 

LIPIDELE: sunt substantele organice grase, insolubile in apa, dar solubile in majoritatea substantelor organice, ce contin grupa hidrocarbon. Acestea joaca un rol important in viata materiei vii.Lipidele sau grasimile sunt armele cu doua taisuri din alimentatia noastra: pe de o parte, sunt indispensabile vietii si mentinerii sanatatii, pe de alta, excesul de lipide poate provoca obezitate, iar mult temuta depunere a grasimilor pe artere creste riscul bolilor cardiovasculare, al aterosclerozei etc.

De aceea, lumea medicala a impartit sursele de lipide in doua tabere: cele care furnizeaza asa-numitele "grasimi bune" (uleiurile vegetale, carnea de peste) si cele cu "grasimi rele" (grasimea de porc sau de vita, untul, lactatele, semipreparatele din carne etc.).

Aceasta clasificare nu inseamna ca trebuie sa te lipsesti total de cele rele. Important este sa le consumi cu moderatie. Cand evaluezi cantitatea de lipide din alimentatia ta, va trebui sa te gandesti si la sursele "ascunse" de grasimi, pentru ca multe semipreparate, prajeli sau dulciuri contin grasimi in exces. Oricum, din punct de vedere caloric, lipidele ar trebui sa furnizeze 25 - 30% din necesarul zilnic de kilocalorii.Cu ajutorul lipidelor se poate da, in alimentatie, valoare energetica mare in volum mic de alimente.

Lipsa totala si prelungita a grasimilor produce tulburari grave: oprirea in crestere, modificarea pielii, a mucoaselor, a parului, a unghiilor.

Excesul de grasimi poate provoca o oboseala a ficatului si favorizeaza aparitia obezitatii.

In organism grasimile vehiculeaza vitaminele A, D, E si le asigura absorbtia in tubul digestive folosesc:

• la refacerea unor tesuturi;
• la alcatuirea sistemului nervos;
• la cresterea si la asigurarea unei functii normale a pielii;
• la formarea anticorpilor;
• la buna functionare a unor glande endocrine (tiroida);
• la metabolismul apei;

Grasimile acumulate si depozitate in organism constituie un "aliment de rezerva" si in caz de restrictie alimentara servesc la nutritia organismului.

PROTEINELE: sunt substante organice macromoleculare formate din lanturi simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente in celulele tuturor organismelor vii in proportie de peste 50% din greutatea uscata. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, in care secventa acestora este codificata de catre o gena. Fiecare proteina are secventa ei unica de aminoacizi, determinata de secventa nucleotidica a genei.

Proteinele pot fi gasite, in principal, in carne, insa ele sunt furnizate si de unele alimente vegetale (mult laudata soia, de pilda). Dar cei mai multi specialisti sunt de parere ca protidele animale sunt superioare celor vegetale, pentru ca din fiecare din acestea din urma lipsesc unii aminoacizi esentiali (pe care organismul nostru nu-i poate sintetiza si trebuie sa-i ia ca atare din hrana).

Alimentul principal, sursa principala de proteina, este carnea. In natura insa proteinele nu se gasesc numai in carne, desi in majoritatea lor se gasesc in regnul animal. Pe langa carne si peste, bogate in proteine sunt si ouale si lactatele. Cerealele si leguminoasele contin cantitati scazute de proteine.

Dupa aceasta valoare biologica, putem clasifica proteinele din alimentatie in:

·                        proteine complete , care contin toti aminoacizii esentiali (lizina, metionina ,izoleucina ,triptofan), necesitati in mentinerea echilibrului proteic al organismului, in proportii optime pentru sintetizarea echilibrului proteic al organismului. In cantitate normala , ele intretin cresterea.  Ex: lapte, branzeturi, oua, carne

·                        proteine partial complexe , care contin si ele toti aminoacizii esentiali(lizina, metionina ,izoleucina ,triptofan), dar nu in proportii optime pentru sintetizarea echilibrului proteic al organismului . Pentru a intretine cresterea organismului, este nevoie de un aport dublu fata de proteinele complete .   Ex: graul , orezul, ovazul , anumite plante leguminoase uscate.

·                        proteinele incomplete au o valoare biologica scazuta, datorata lipsei unor aminoacizi esentiali, si a dezechilibrului proportiei necesare mentinerii echilibrului proteic al  organismului. Datorita acestui fapt, este recomandata folosirea lor ca o completare a celorlalte clase, de proteine, si nu ca o clasa de baza. Datorita dezechilibrului, ele nu  pot intretine singure cresterea organismului. Ex: cartilagiile, tendoanele, gelatina din oase.

Lipsa de proteine in organism poate da:

• tulburari de crestere si de nutritie;
• scaderea rezistentei la infectii;
• aparitia anemiei;
• aparitia edemelor (tumefierea alba a fetei);
• scaderea capacitatii de activitate fizica si psihica;

Excesul de proteine in organism poate duce la:

• aparitia de scaune de putrefactie;
• aparitia unor boli (guta);
• aparitia fenomenelor de intoxicare cu proteine;

In tubul digestiv proteinele sunt transformate, sub influenta diferitilor fermenti, in elementele din care sunt formate si care se numesc aminoacizi. De fapt ele sunt absorbite in intestin sub forma acestor aminoacizi, care contribuie direct la crestere si reparare.

• Proteinele care contin toti aminoacizii esentiali se numesc proteine complete, cum sunt cele care se gasesc in alimente ca: laptele, oua, carnea slaba, brinza, etc.
• Proteinele care nu contin toti aminoacizii esentiali se numesc proteine incomplete, cum sunt: mazarea, fasolea, porumbul, etc.

Valoarea calorica a proteinelor este urmatoarea:1 g. proteine, prin ardere in corp, produc 4 calorii

Boli cauzate de deficitul de proteine

Deficitul de proteine poate fi cauzat demalnutritie, obiceiuri alimentare nesanatoase, dar si de consumul produselor alimentare care nu contin proteine. Desi, de cele mai multe ori nivelul scazut al acestor substante organice este urmarea unei diete care nu contine o cantitate suficienta de proteine, exista o categorie de persoane care sufera de deficit congenital de proteina C sau S.

Proteinele din organism sunt defalcate in aminoacizi, care intra in compozitia muschilor si a sangelui, necesari pentru formarea acestora. Proteinele au un rol important in refacerea tesuturilor - proces important in vindecarea ranilor, leziunilor. Totodata, proteinele contribuie la intretinerea corespunzatoare a sistemului imunitar.

Analiza: Paltin argintiu - specie nerezistenta la seceta, dar rezistenta la geruri Analiza: Porumbarul (Prunus spinosa)

Deoarece actiunea acestora este esentiala pentru desfasurarea anumitor functii din organism se recomanda consumarea unei cantitati adecvate de proteine, zilnic. In anumite situatii, deficitul de proteine favorizeaza aparitia mai multor afectiuni.

Zilnic, copii au nevoie 150 g proteine iar adultii de 200 g. Kwashiorkor, kwashiorkor marasmic, marasmul si malnutritia protein-calorica sunt boli severe cauzate de deficitul de proteine. Totodata, un regim alimentar care nu asigura necesarul zilnic de proteine favorizeaza aparitia urmatoarelor afectiuni: cancer mamar, cancer de colon, frecventa cardiaca scazuta, boli cardiovasculare, anemie etc. Deficitul de proteina trifunctionala (deficitul de LCHAD) este o boala rara care apare atat la copii, cat si la adulti.

Simptome specifice deficitului de proteine:

- edem;
- fragilitatea si caderea parului;
- linii pe unghiile degetelor de la maini si picioare;
- accentuarea pigmentatiei pe scalp si in alte parti ale corpului;
- scadere in greutate;
- eruptii cutanate;
- descumarea pielii;
- sentiment constant de letargie;
- dureri musculare;
- vindecare dificila a ranilor.

Simptome specifice deficitului sever de proteine:

- depresie;
- anxietate;
- tulburari de somn;
- tristete;
- dureri de cap;
- stari de greata;
- dureri abdominale;
- stari de lesin (sincopa).

Persoanele care sufera de deficit de proteina trifunctionala prezinta

- insuficienta respiratorie;
- boli de inima;
- letargie;
- hipoglicemie;
- hipotonie;
- afectiuni hepatice.

Daca o persoana prezinta semnele si simptomele specifice deficitului de proteine si nu reuseste sa amelioreze acest deficit, atunci consecintele asupra sanatatii pot fi dramatice.

Modificari care pot aparea in organism:
- calculi biliari;
- artrita;
- tulburari cardiace;
- deteriorarea muschilor;
- disfunctii ale organelor;
- deces.

Lipsa proteinelor din organism este considerata una dintre cauzele majore care favorizeaza aparitia urmatoarelor afectiuni: boli cardiovasculare, cancer de colon, cancer mamar si osteoporoza.
Deficitul congenital de proteina C sau S sta la baza afectiunilor de coagulare, determinand un risc crescut pentru formarea cheagurilor de sange, tromboza.
Boala kwashiorkor este intalnita mai ales la bebelusii care sunt intarcati foarte tarziu. Alimentatia copiilor mici dupa o anumita varsta trebuie sa contina inclusiv o cantiatate adecvata varstei lor de proteine. Marasmul este un alt aspect al bolii caracterizat prin diminuarea tesutului celular subcutanat. Nivelul redus de proteine inhiba cresterea si dezvoltarea normala a copiilor.
Lipsa proteinelor provoaca si numeroase alte tulburari, cum ar fi: pierderea in greutate, slabiciunea, contractia tesutului muscular si edem,anemie, hiperpigmentarea pielii, ritm cardiac si metabolism scazut, afectiuni hepatice, etc.

Tipuri de boli Deficitul de proteine este in principal un rezultat al malnutritiei. Datorita aminoacizilor din proteine organismul se dezvolta si isi realizeaza functiile in mod corespunzator. Daca organismul nu primeste o cantitate suficienta de proteine din alimentatie, iar rezerva din organism este epuizata, consecintele, mai ales in cazul copiilor, sunt boala marasmus si boala kwashiorkor.
→ Marasmul sau boala marasmpus - apare cand copii cu varsta sub un an sunt intarcati si dieta alimentara nu le asigura o cantitate suficienta de proteine. Simptomul specific este scaderea brusca in greutate. Alte simptome: tesuturile corpului se subtiaza, greutateacreierului scade, coastele devin vizibile prin piele, digestia este afectata, abdomenul creste in volum, pielea si parul sunt afectate, organismul devine fragil si slab iar ochii sunt cufundati in orbite. Deoarece poate fi afectata dezvoltarea creierului, aceasta boala poate conduce chiar si la retard mintal.
→ Kwashiorkor - apare mai ales la copii cu varsta de 1-3 ani. Semnele specifice sunt: iritabilitatea, pielea crapata si descuamata, subtierea corpului, curbarea picioarelor, exoftalmie.
Pentru prevenirea acestor afectiuni este important ca in timpul alaptarii mama sa consume zilnic suficiente proteine. Totodata, un copil trebuie alaptat pana la o varsta corespunzatoare. Organismul unui copil, in functie de varsta acestuia, necesita o alimentatie diversificata, bogata in proteine (grau, porumb, carne, legume etc.) pentru a se dezvolta armonios.

Majoritatea oamenilor asociaza proteinele cu consumul de carne si de alte produse de origine animala.
Cu exceptia carnii, exista o serie de surse de proteine, printre care:
- fasole;
- soia, tofu;
- oleaginoase (nuci si seminte);
- seminte germinate;
- cereale integrale;
- alge;
- majoritatea vegetalelor contin proteine.
Vegetarienii pot consuma branza, iaurt si alte produse lactate, dar si oua care sunt o sursa excelenta de proteine.

Fereste-te de exces!

In cazul persoanelor care sufera de diverse afectiuni, in special de insuficienta renala, este recomandat controlul consumului de proteine. Rinichii joaca un rol important in eliminarea aminoacizilor, iar proasta functonare a acestora poate provoca o asimilare defectuoasa a proteinelor. De asemenea, in cazul in care functia renala nu reuseste sa asimileze corect proteinele, in organism se creeaza un exces de azot, acest surplus fiind daunator tesuturilor si organelor. Prin urmare, consumul de proteine trebuie sa fie moderat.

GLUCIDELE cunoscute si sub denumirea de zaharide sunt substante organice, cu functiune mixta ce au in compozitia lor atat grupari carbonilice cat si grupari hidroxilice.Glucidele constituie o clasa de substante foarte importanta atat pentru organismele animale cat si pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic si fiziologic, glucidele constituie o materie prima pentru sinteza celorlalte substante: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. De asemenea constituie substante de rezerva utilizate de catre celule si tesuturi. Biosinteza lor se realizeaza prin fotosinteza. Denumirea de "glucide" vine de la cuvantul grecesc glikis care inseamna "dulce", calitate comuna majoritatii reprezentantilor acestei clase.

Carbohidratii pot fi impartiti in doua categorii: carbohidrati simpli (care se digera extrem de repede, precum fructoza din fructe, lactoza din lapte si zaharoza din zaharurile rafinate) si carbohidrati complecsi (care provin din cereale, fainoase, banane, cartofi etc. si care, prin continutul ridicat de fibre, ajuta la digestie).

Glucoza extrasa de organism din carbohidrati este si sursa fundamentala de energie a organsimului. Multi cred ca glucidele sunt, dupa grasimi, al doilea factor care determina ingrasarea, dar adevarul este ca si de aceasta data conteaza cantitatea si calitatea carbohidratilor ingerati. Cartofii sau orezul nu te ingrasa in mod special, iar amidonul continut de acestea este o importanta sursa de glucide. Nu uita ca glucidele sunt combustibil pentru creier.

Alimentul principal, este zaharul.

Sunt substante compuse din trei elemente: oxigen, hidrogen si carbon. De aceea se mai numesc si hidrocarbonate. Aici sunt cuprinse, urmatoarele:

• zaharoza (zaharul) 
• dextoza ("zaharul strugurilor")
• fructoza (zaharul din fructe)
• maltoza (din semintele care incoltesc)
• galactoza (glucide din zaharul laptelui)
• amidonul (glucidele din legume si cereale)
• mierea de albine
• celuloza (din vegetale)

Rolul glucidelor:

• usureaza folosirea proteinelor
• impiedica acumularea de substante acide
• fixeaza apa in tesuturi

Excesul de glucide produce:

• scaune de fermentatie
• obezitate
• diabet zaharat
• carii dentare

Lipsa de glucide produce tulburari in folosirea proteinelor si lipidelor de catre celule, realizind ceea ce se cheama acidoza. In aceste conditii se consuma din rezervele de lipide si proteine ale organismului, iar dezechilibrul care rezulta are caracter de boala.

Cele mai importante glucide sunt:
. glucoza,
. fructoza,
. zaharoza (zaharul),
. galactoza (glucidul din lapte),
. amidonul (glucidul din legume si cereale),
. celuloza
. hemiceluloza (existente in vegetale),
. pectina,
. glicogenul (din muschi si ficat).


Glucoza este componentul principal al glicogenului. Glicogenul se depune in ficat si muschi si are un rol important in reglarea nivelului de zahar din sange. Continutul total de glicogen in organism este de 500g (1/3 se localizeaza in ficat si 2/3 - in muschii scheletului).

Celuloza si hemiceluloza (fibre alimentare) nu se digera in organism, datorita consistentei fibroase pe care o au.
Ele:
- stimuleaza peristaltismul intestinului gros,
- favorizeaza evacuarea materiilor fecale,
- sporesc eliminarea prin intestin a colesterolului, substantelor toxice si a altor produse ale metabolismului,
- normalizeaza flora intestinala,
- contribuie la prevenirea aterosclerozei, colelitiazei, diabetului zaharat, obezitatii, cancerului, diverticulozei, proceselor inflamatorii la nivelul rectului.
- se recomanda bolnavilor cu patologii hepatice si ale cailor biliare. Drept sursa de fibre alimentare pot servi taratele de grau (15-30g zilnic), adaugate la bucate.
Ratia alimentara trebuie sa contina 30-40g de celuloza, hemiceluloza si alte polizaharide ce intra in componenta produselor vegetale. Ele au o importanta deosebita la varstnici si cei ce sufera de constipatii si se limiteaza in caz de procese inflamatorii si peristaltism marit al intestinului.

Pectina:
- intra in componenta fructelor si legumelor
- are insusiri cleioase
- actiune curativa la tratarea unor boli ale organelor digestive
- contribuie la normalizarea metabolismului colesterolului, microflorei intestinale, peristaltismului intestinal
- se foloseste la tratarea si pentru profilaxia unor intoxicatii cu saruri minerale.

Glucoza, un tip de zahar, este sursa principala de energie a organismului. Cea mai comuna sursa de glucoza este digestia zaharurilor si carbohidratilor care se gasesc in fructe, vegetale si multe alte manacaruri. In timpul digestiei glucoza este absorbita in sange, care o transporta la celule in tot corpul. Glucoza care nu este folosita imediat este depozitata in ficat sub forma unor lanturi de molecule , numite glcogen. Nivelul zaharului din sange este atent controlat, pentru a se pastra intr-o gama mai restransa, pentru a satisface nevoile celulelor corpului. Hormonii - insulina primara si glucagonul, produsi in pancreas - controleaza cantitatea de glucoza din sange. Alti hormoni implicati in controlul nivelului zaharului din sange sunt: cortizolul, epinefrina si hormonii de crestere, care sunt produsi de alte glande din sistemul endocrine, cum sunt glandele suprarenale. Acesti hormoni controleaza si alte functii ale corpului.
Nivelul acestor hormoni creste si scade, pentru a pastra nivelul zaharului din sange in limite normale - euglicemia. Un nivel in sange prea redus sau prea ridicat din acesti hormoni poate determina nivelul zaharului din sange sa scada prea mult hipoglicemia - sau sa creasca prea mult - hiperglicemia.
In mod normal, nivelul zaharului din sange creste usor dupa fiecare masa. Cand zaharul din sange creste, pancreasul elibereaza insulina. Insulina stimuleaza celulele corpului pentru a absorbi glucoza din sange si nivelul zaharului din sange scade inapoi la normal. Cand scade prea mult, cantitatea de insulina eliberata scade, iar alte celule din pancreas elibereaza glucagon. Glucagonul stimuleaza ficatul pentru a transforma glicogenul inmagazinat inapoi in glucoza si o elibereaza in sange. Aceasta aduce nivelul zaharului din sange inapoi la normal.

Cauze ale hipoglicemiei. Hipoglicemia este adesea vazuta ca o complicatie a tratamentului pentru diabet (hipoglicemie diabetica). O persoana cu diabet poate dezvolta hipoglicemie, daca ia prea multa insulina sau anumite medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate rezulta dintr-o multime de alte cauze, dar acestea sunt mai putin intalnite decat diabetul. Alte posibile cauze de hipoglicemie includ:
-    Droguri si medicamente. Anumite medicamente folosite la tratarea altor afectiuni decat diabet pot cauza hipoglicemie si sa ii ascunda simptomele.
-    Insulina in exces - hiperinsulinism. Excesul de insulina in corp poate fi produs de tumori in pancreas, care produc insulina, afectiuni ale pancreasului sau boli autoimune, care afecteaza actiunea insulinei in corp.
-    Hipoglicemia artificiala. Hipoglicemia poate fi cauzata intentionat de folosirea nepotrivita a insulinei si a drogurilor. Aceasta se observa mai des la persoanele care lucreaza in sanatate, la cei cu diabet sau la rudele lor. Motivele pentru hipoglicemia autoindusa variaza si pot fi asociata cu probleme psihiatrice sau nevoie de atentie.
-    Probleme metabolice genetice. In cazuri mai rare, hipoglicemia poate fi cauzata de deficiente enzimatice si hormonale genetice, mostenite, in special cele care afecteaza metabolismul zaharurilor si altor carbohidrati. Aceste afectiuni sunt adesea detectate in copilarie si exemple ar fi galactosemia, intoleranta ereditara la fructoza si boli cauzate de depozitul de glicogen.
-    Alte boli sau probleme de sanatate. Hipoglicemia poate aparea cand alte boli afecteaza metabolismul zaharului in corp. Acestea pot include afectiuni ale pancreasului si sistemului endocrin, boli ale ficatului si ale rinichiului, insuficienta cardiaca congestiva, infectii grave, generalizate.
-    Alcoolul. La unele persoane alcoolul poate cauza scaderea nivelului de zahar in sange si hipoglicemia a fost asociata cu alcoolismul cronic. Hipoglicemia asociata cu alcoolul poate fi foarte severa, daca persoana nu a mancat timp de sase ore, deoarece postul poate descompleta cantitatea de glucoza din ficat, si alcoolul poate afecta capacitatea ficatului de a face glucoza noua. Persoana poate intra in coma, care poate fi fatala.
-    Hipoglicemia alimentara este cea care apare la 1-2 ore dupa masa si este uneori asociata cu golirea rapida a stomacului prin trecerea continutului acestuia in intestine; aceasta cauzeaza absorbtia rapida a glucozei in sange si o supraproductie in sange si o supraproductie de insulina - hiperinsulinism, ca raspuns. Aceasta problema a golirii rapide poate aparea dupa operatii la stomac pentru ulcer peptic sau alte probleme.
-    Hipoglicemia reactiva spontana. Simptomele de hipoglicemie la 1-2 ore dupa masa la oamenii care nu au avut operatii la stomac se numeste hipoglicemie reactiva spontana sau hipoglicemie idiopatica. In multe cazuri, este dificil sa verifici daca simptomele se datoreaza zaharului scazut in sange. Adesea, testarea arata un nivel normal de zahar in sange si nu indica alte boli.
-    Alte cauze. Hipoglicemia mai poate aparea, desi mai rar, in anumite conditii in timpul sarcinii, in faza timpurie, sau dupa post prelungit sau mese sarite, malnutritie severa sau exercitiu fizic extenuant, prelungit, cum ar fi un maraton. Poate aparea si la nou-nascutii cu greutate prea mica sau la cei a caror mama a fost tarata de diabet  tip 1 sau gestational in timpul sarcinii.


Metabolismul este procesul de transformare a alimentelor in elemente vitale pentru corpul uman. Cand vorbim, de exemplu, despre metabolismul lipidelor, prin aceasta intelegem procesul de transformare a grasimilor.
Scopul principal al acestui articol de fata este, in realitate, studierea metabolismului glucidelor si a consecintelor acestuia.
Insulina (hormonul secretat de pancreas) joaca un rol determinant in metabolizarea glucidelor. Functia de baza a insulinei este, de fapt, aceea de a functiona asupra glucozei din sange, astfel incat s-o faca sa penetreze in celule, asigurand, in acest mod, formarea glicogenului din muschi si din ficat si, uneori, depunerea de grasimi de rezerva.
Insulina elimina deci glucoza (zaharul) din sange, ceea ce are ca efect scaderea procentului de zahar continut de acesta (glicemie).
Daca pancreasul produce o cantitate de insulina prea mare si pe care o elibereaza prea des, deci daca aceasta este, de fapt, disproportionata in raport cu glucoza pe care o are de metabolizat, procentul de zahar din sange va scadea la un nivel anormal de mic. In acest caz, ne aflam in stare de hipoglicemie.
Prin urmare, hipoglicemia nu este datorata intotdeauna unei carente de zahar in alimentatie, ci unei prea mari secretii de insulina (hiperinsulinism), urmare a unui abuz anterior de zahar.
Daca, de exemplu, va simtiti dintr-o data obositi, pe la ora 11  dimineata, aceasta arata, in majoritatea cazurilor, ca procentul de zahar din sangele dumneavoastra este mai mic decat normal. Va aflati in situatia de a avea hipoglicemie.
Daca ingerati o glucida rea, sub forma unui fursec sau a unor dulciuri oarecare, aceasta va fi transformata foarte repede in glucoza. Prezenta glucozei in sange va face sa creasca procentul de zahar si veti simti, efectiv, o anumita ameliorare. Dar glucoza din sange va declansa automat o secretie de insulina, care o va face sa dispara, restituindu-ne hipoglicemia cu un procent de zahar si mai scazut decat la inceput. Acesta este, de fapt, fenomenul care va declansa cursul vicios ce duce negresit la abuzuri.
Un mare numar de specialisti explica, de altfel, alcoolismul ca fiind consecinta unei hipoglicemii cronice. De indata ce alcoolicului ii scade procentul de zahar din sange, acesta se simte rau si este incercat de dorinta de a bea. Alcoolul este foarte repede transformat in glucoza, procentul de zahar din sange se mareste, iar bautorul simte o mare usurare. Din nefericire, senzatia de bine va disparea foarte rapid, caci insulina va face sa scada si mai mult procentul de zahar din sange.
La cateva minute dupa ce si-a terminat primul pahar, alcoolicul resimte o nevoie si mai mare de a bea altul, pentru a face sa dispara - din nefericire, pentru un timp prea scurt - efectele insuportabile ale hipoglicemiei. Astfel, intelegem mai bine fenomenul de "lipsa'.
Adolescentii, mari consumatori ai bauturilor foarte dulci, au o curba glicemica a carei configuratie seamana cu dintii de ferastrau, aproape ca la alcoolici. De aceea - medicii americani au constatat acest fapt - situatia respectiva ii predispune pe tineri la alcoolismul care bantuie, de altfel, din ce in ce mai mult in campusurile universitare. Organismul lor este, intrucatva, pregatit si aproape programat pentru a trece de la bauturile racoritoare la alcool. Acesta este un motiv in plus pentru a atrage atentia parintilor asupra riscurilor potentiale ale abuzului de glucide rele.
Simptomele de hipoglicemie sunt urmatoarele:
- oboseala brusca,
- iritabilitate,
- nervozitate,
- agresivitate,
- nerabdare,
- neliniste,
- cascat, lipsa de concentrare,
- dureri de cap,
- transpiratie excesiva,
- palme umede,
- randament scolar scazut
- tulburari digestive,
- greturi,
- dificultati in exprimare.
Lista nu este exhaustiva dar este evident impresionanta. A fi in stare de hipoglicemie nu inseamna ca aveti toate aceste simptome si nici nu inseamna nici ca aceste simptome apar in mod permanent. Unele sunt foarte efemere si pot disparea dupa ce mananci ceva. Ati observat, de exemplu, ca unele persoane devin treptat nervoase, instabile, chiar agresive, pe masura ce se apropie ora la care iau masa.
Printre aceste simptome este unul, totusi, mai frecvent decat, celelalte, pe care l-ati remarcat, probabil, chiar la dumneavoastra si la cei din jur: este oboseala. O caracteristica a epocii noastre este, intr-adevar, generalizarea oboselii.
Cu cat dorm, se distreaza si au mai mult timp liber, cu atat oamenii sunt mai obositi. Dimineata, cand se scoala, sunt deja "istoviti', la sfarsitul diminetii, nu mai pot sa reziste. In primele ore ale dupa-amiezii dorm cu capul pe birou. Este oboseala brusca de dupa masa de pranz. La sfarsitul zilei de lucru, isi epuizeaza ultimele resurse pentru a se intoarce acasa. Se tarasc, literalmente. Seara nu fac nimic, motaie in fata televizorului. Noaptea, isi cauta somnul. Cand l-au gasit, a venit timpul sa se scoale si un nou ciclu reincepe. Atunci, invinovatesc stresul vietii moderne, zgomotul, transportul, poluarea, lipsa de magneziu, iar pentru a lupta impotriva acestui fenomen, nu stiu ce sa faca altceva decat sa bea cafea tare, sa ia vitamine si saruri minerale sau sa faca yoga. In majoritatea cazurilor, oboseala este o problema de glicemie si de dezechilibru alimentar.
Procentul de zahar din sangele contemporanilor nostri este, in mod cronic, anormal de scazut. Iar aceasta situatie este consecinta directa a unei alimentatii excesiv de bogate in glucide rele. Prea mult zahar, prea multe bauturi dulci, prea multa paine alba, prea multi cartofi, paste, orez alb si biscuiti care genereaza o secretie excesiva de insulina.
Mult timp a existat convingerea ca numai oamenii care au tendinta de a se ingrasa cu usurinta pot fi hipoglicemici. Dar studii recente efectuate in special in Statele Unite, au aratat - in ultimii 10 ani - ca si foarte multi oameni slabi sunt afectati de hipoglicemie, din cauza consumului excesiv de zahar si de glucide rele. Diferenta dintre cele doua categorii se afla la nivelul metabolismului: primii se ingrasa, pe cand cei din urma nu: Totusi, in ceea ce priveste procentul de zahar din sange, fenomenul si consecintele sale sunt aceleasi.
Studiile pun in evidenta si faptul ca femeile sunt deosebit de sensibile la variatiile glicemice. Se crede ca aceasta ar fi o explicatie pentru frecventele lor schimbari de dispozitie. In orice caz, s-a dovedit ca depresiile post-natale sunt o consecinta directa a starii hipoglicemice legate de nastere.
Suprimand consumul de zahar si limitandu-l pe cel de glucide rele, deci suprimand orice secretie excesiva de insulina, procentul de zahar din sange se fixeaza la nivelul sau ideal. Organismul isi regaseste treptat instinctul de a fabrica el insusi zaharul de care are nevoie, din grasimile de rezerva. Numai cu aceasta singura conditie procentul optim este asigurat.
Dupa opinia medicilor si a specialistilor cu care am colaborat, hipoglicemia este una dintre afectiunile cele mai prost diagnosticate. Caci simptomele sunt atat de numeroase si variate, incat medicii generalisti nu o admit decat foarte rar. Unul dintre motive ar fi, se pare, o proasta informatie asupra subiectului, de care invatamantul medical se ocupa doar cateva ore, in toti anii de studiu.
Dar cel mai bun mod de a sti daca sunteti sau nu hipoglicemici este de a pune in practica regulile alimentare enuntate in acest sit. La mai putin de o saptamana dupa ce ati inceput, veti constata, cu entuziasm o fenomenala ameliorare a "formei'. Veti descoperi "aceasta vitalitate pe care o aveati in dumneavoastra' si care - in ciuda consumului de apa minerala medicinala - nu s-a exteriorizat pana acum.
De cele mai multe ori, oboseala inexplicabila isi poate gasi originea in carenta de vitamine, saruri minerale si oligo-elemente. Adeptii regimurilor hipocalorice sunt lipsiti de aceste elemente, datorita cantitatilor mici de alimente ingerate. Fenomenul este accentuat si de faptul ca solul, prea solicitat, este saracit de aceste substante.
De aceea, pentru a fi in forma, trebuie sa mancati fructe, legume, cereale neprelucrate, paine integrala si sa consumati uleiuri vegetale in cantitate mica. Astfel, veti avea asigurata portia corectata de micronutrimente, ceea ce va garanteaza o functionare optima a organismului dv.