Prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, particularitati ale raspunderii

I. Prejudiciul

Definitie - este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.

Alti autori au apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atat timp cat o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul se clasifica in functie de mai multe criterii, respectiv:

dupa natura sa: prejudiciu patrimonial si prejudiciu nepatrimonial;

dupa durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv;

dupa cum putea sau nu sa fie prevazut in momentul producerii: prejudiciu previzibil si prejudiciu imprevizibil.

II. Fapta ilicita

Definitie - orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane

In alte formulari, fapta ilicita a fost definita ca fiind actiunea sau inactiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane sau ca reprezentand un act de conduita prin savarsirea caruia se incalca regulile de comportament in societate.

Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constand intr-o conduita ori manifestare umana exteriorizata;

fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice;

fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.

III. . Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, in conditiile in care caracterul ilicit ala cesteia este dat de imprejurarea ca prin ea a fost incalcat dreptul obiectiv si a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.

Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse urmatoarele criterii:

sistemul cauzalitatii necesare, potrivit caruia cauza este fenomenul care, precedand efectul, il provoaca in mod necesar;

sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile, care considera ca fenomenul - cauza nu actioneaza izolat, ci este conditionat de mai multi factori care, nu produc in mod nemijlocit efectul, dar il favorizeaza, astfel incat aceste conditii alcatuiesc, impreuna cu imprejurarea cauzala, o unitate indivizibila, in cadrul careia ele ajung sa dobandeasca, prin interactiune cu cauza, un rol cauzal.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

IV. Particularitati ale raspunderii

Raspunderea pentru fapta altei persoane reprezinta o derogare de la principiul general, conform caruia orice persoana raspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa fapta.

Aceasta forma de raspundere civila delictuala se fundamenteaza pe o prezumtie legala de culpa. Aceasta inseamna ca in toate cazurile de raspundere pentru fapta altuia, in sarcina celui considerat responsabil, opereaza o prezumtie legala de culpa care exonereaza victima de obligatia probei. Prezumtia de culpa este relativa - in cazul parintilor, institutorilor si mestesugarilor si absoluta - in cazul comitentilor.

Codul civil, in art.1000, reglementeaza trei forme de raspundere pentru fapta altuia:

raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil);

raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);

raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 cod civil).

1) Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori

Fundamentarea raspunderii parintilor are la baza exercitarea necorespunzatoare a indatoririlor legale ce le revin fata de copii, care din aceasta cauza savarsesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Raspunderea reglementata de art.1000 alin. 2 Cod civil este aplicabila urmatoarelor persoane:

• parintilor, indiferent daca filiatia copilului este din casatorie sau din afara casatoriei;

adoptatorilor, in situatia in care copilul este adoptat, deoarece in acest caz drepturile si indatoririle parintesti trec de la parintii firesti la adoptator.

Conditiile generale privesc elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie si se analizeaza in persoana minorului, deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care parintii sunt chemati sa raspunda, respectiv existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia.

2)Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor

Analiza domeniului de aplicare a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneste de la ideea ca nu exista o definitie a termenilor de comitent si prepus.

Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de comitent in raport cu alta persoana, intre cele doua persoane trebuie sa existe un raport de subordonare, in care prepusul se afla in subordinea comitentului. Raportul de subordonare reprezinta temeiul raportului de prepusenie.

Izvoarele raportului de prepusenie sunt variate:

contractul individual de munca;

calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste;

contractul de mandat, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte stricta a mandatarului fata de mandant;

contractul de antrepriza, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte stricta a antreprenorului fata de beneficiarul lucrarii;

situatia militarului in termen.

Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sunt conditiile raspunderii pentru fapta proprie si trebuie sa fie indeplinite de prepus:

existenta prejudiciului;

existenta faptei ilicite savarsite de prepus;

raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

vinovatia prepusului.

3)Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a artizanilor pentru faptele ucenicilor

Potrivit dispozitiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii si artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.

Ca si parintii, ei se pot exonera de raspundere, 'daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil' (conform art. 1000, alin. 5).

Practica judiciara a statuat faptul ca alin. 4 al art. 1000 se refera exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane, nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cat se afla sub supravegherea institutorului sau artizanului. In acest din urma caz se poate invoca obligatia de reparare a prejudiciului, conform articolelor 998-999 Cod civil, numai atunci cand se va dovedi legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita a institutorului sau artizanului si paguba pricinuita elevului sau ucenicului.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzata de animale

Potrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care se serveste de dansul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat.

Domeniul de aplicare al acestei forme de raspundere implica determinarea persoanelor care sunt chemate sa raspunda, precum si a animalelor pentru care a fost instituita aceasta raspundere.

Referitor la persoanele care sunt chemate sa raspunda, conform art. 1001 Cod civil, raspunderea revine persoanei care exercita paza juridica a animalului la momentul producerii prejudiciului.

In practica instantelor judecatoresti s-a retinut ca, in raport cu dispozitiile art. 1001 Cod civil, persoanele care sunt tinute a raspunde pentru prejudiciul produs de animale, sunt acelea care aveau paza juridica in momentul producerii pagubei. Daca animalul apartine in coproprietate, mai multor titularii, acestia au paza juridica, care atrage raspunderea solidara pentru prejudiciul cauzat de animal.