Obiectul si scopul dreptului international umanitar

Obiectul si scopul dreptului international umanitar

Dreptul conflictelor armate prin faptul ca reglementeaza conduita combatantilor si a beligerantilor in razboi nu inseamna ca aproba razboiul, dimpotriva, il neaga in felul ca arata caile care il sting. Dreptul conflictelor armate este umanitar deoarece isi exercita dreptul in conditii de razboi (fiind destinat combatantilor, iar ratiunea lui de a fi este combatantul si victimele ostilitatilor). El are de lucrat la salvarea oamenilor combatanti, de a tine in frau rautatile violentei armate, de salvare a victimelor ostilitatilor de abuzurile combatantilor si de a se conforma normelor pe timp de razboi.

Sensul si scopul dreptului international umanitar "sunt acelea de a proteja persoana umana, de a-i ocroti demnitatea in situatia extrema de consecintele razboiului, iar dispozitiile sale vizeaza protectia individului, a persoanelor care nu participa ori nu au participat la razboi, la a carei origine este statul." Scopul dreptului umanitar in sens obiectiv nu este de a interzice razboiul, ci de a-i micsora urmarile distructive si de a asigura protectie omului in caz de conflict armat .

Scopul primordial al dreptului international umanitar este protectia individului impotriva abuzurilor statului care este implicat in conflictele armate internationale/neinternationale, tinand cont de fenomenul razboi, de nevoile militare legitime, concomitent cu limitarea puterii de a face razboi si a distruge obiectivele acestuia.

Din obiectul interdictiei Dreptului international umanitar face parte si agresiunea armata. Agresiunea armata este actiunea unei entitati organizate si cu personalitate juridica folosind Fortele armate impotriva unei alte entitati cu scop de ocupare si anexare. De aici rezulta functiile Dreptului conflictelor armate, anume: mai intai restabilirea pacii, apoi mentinerea pacii si, in starea de pace, prevenirea agresiunii.

a)Restabilirea pacii este posibila in primul rand pe calea respectarii (ascultarii si implinirii) normelor Dreptului conflictelor armate ca JUS IN BELLO de catre beligeranti, adica pe calea luptei drepte.

b) Mentinerea pacii este rezultatul lucrarii agentilor Dreptului conflictelor armate (intre care si Fortele armate ale O.N.U.) orientate spre implinirea normelor cu privire la descurajarea actiunilor agresive in zonele unde abia s-a stins un conflict armat (ex. situatia din fosta Iugoslavie).

c) Prevenirea agresiunii este rezultatul existentei dispozitiilor restrictive si prohibitive cu privire la arme, metode de razboi, protectia victimelor care sunt de natura sa descurajeze a priori o entitate tentata sa recurga la arme pentru transarea diferendului ce-l are cu o alta entitate.

Obiectul dreptului international umanitar sau campul de aplicare "ratione materiae" al acestuia este protectia drepturilor omului in situatii de conflict armat. In sens larg aceste situatii acopera o paleta diversa de reguli de drept international referitoare la:

declansarea si desfasurarea ostilitatilor armate fie intre state, fie in interiorul unui stat: (jus ad bellum; jus contra bellum (dreptul pacii); regulile suveranitatii; neamestecul in treburile interne; dreptul popoarelor de a dispune de ele insele; drepturile omului; terorismul, etc.);

Consecintele declansarii ostilitatilor asupra relatiilor juridice dintre beligeranti (dreptul tratatelor; dreptul diplomatic si consular; dreptul strainilor; dreptul international privat,etc.);

Consecintele deschiderii ostilitatilor asupra relatiilor juridice ale beligerantilor cu tertii, care adauga la regulile de mai sus (dreptul securitatii colective; neinterventia; neutralitatea, dreptul prizelor);

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

Conduita beligerantilor pe timpul ostilitatilor: jus in bello;

Consecintele juridice ale incheierii ostilitatilor (jus in bello, reglementarea pasnica a diferendelor; dreptul international penal; raspunderea internationala a statelor)[3].

Daca se are in vedere o alta denumire a dreptului umanitar, si anume aceea de drept al conflictelor armate, atunci obiectul il constituie insusi conflictul armat.

Aceasta notiune este mai larga decat conceptul de razboi deoarece pe langa lupta armata intre state (grupuri sociale) mai cuprinde si situatii care tin intrinsec de beligeranta cum ar fi incidentele de frontiera, raidurile bandelor inarmate, rebeliuni fara controlul teritoriului, s.a.

In functie de amploare, intensitate si efecte, conventiile si literatura de specialitate disting urmatoarele mijloace de violenta:

acte sporadice si izolate de violenta;

tulburari si tensiuni interne;

conflicte armate fara caracter international;

conflicte armate internationale;

Primele doua categorii nu intra in sfera de interes a dreptului international umanitar. Si in aceste cazuri persoana umana trebuie sa se bucure de protectia drepturilor sale dar suveranitatea si principiul non-interventiei arata ca instrumentele prin care se realizeaza protectia este dreptul intern.

Semnificativ in acest sens este faptul "ca in caz de conflict intre prevederile interne si cele ale tratatelor internationale de protectie a drepturilor omului se aplica dispozitiile instrumentelor internationale".

Conflictele armate fara caracter international intra in sfera dreptului umanitar dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar ratiunea acestora rezida in faptul ca instrumentele internationale referitoare la drepturile omului ofera persoanei umane o protectie fundamentala asigurand o mai buna asistenta victimelor unor astfel de conflicte. Acest tip de conflicte sunt stipulate in art.3 si art.2 comun din cele 4 Conventii de la Geneva din 1949, iar art.1 si 2 din Protocolul II de la Geneva din 1977 definesc campul de aplicare ratione materiae si ratione personae, precizand ca el se aplica " la toate conflictele armate care nu sunt acoperite de articolul prim din Protocolul I ".

In ce priveste conflictele armate internationale, art.2 comun din cele 4 Conventii de la Geneva din 1949 prevede ca acestea se vor aplica in caz de razboi declarat sau de orice alt conflict armat ivit intre doua sau mai multe state contractante, chiar daca starea de razboi nu este recunoscuta de unul din ele ca si in toate cazurile de ocupatie totala sau partiala a teritoriului unui stat contractant chiar daca aceasta ocupatie nu intampina nici o rezistenta militara.

Protocolul aditional I din 1977 precizeaza ca in situatiile de conflict armat avute in vedere de Conventiile de la 1949 sunt cuprinse si conflictele armate in care popoarele lupta impotriva dominatiei coloniale, ocupatiei straine si impotriva regimurilor rasiste, in exercitarea drepturilor popoarelor de a dispune de ele insele consacrat in Carta Natiunilor Unite si in Declaratia referitoare la principiile de drept international privind relatiile amicale si cooperarea intre state.

In ultimele decenii notiunea de conflict armat este destul de larga cuprinzand si urmatoarele razboaie din: Irak-Iran, Malvine, Namibia, Afganistan, Cambogia, Vietnam, Nicaragua, Angola, Iugoslavia-Croatia, ocuparea Kuweitului de catre Irak, sanctionarea Irakului, etc.

In sistemul "Conventiilor de la Haga", conflictul armat international apare ca fiind " situatia legala in care doua sau mai multe grupuri ostile sunt autorizate sa decida asupra conflictului lor prin folosirea fortelor armate sau ca fiind o lupta intre grupuri organizate "