Intr-o viziune
noua, inexistenta in trecut, Codul muncii reglementeaza un numar de fapte
penale prevazute in art. 277-280. Asadar – ca si in cazul raspunderii
contraventionale – Codul muncii nu se refera, in ansamblu, la raspunderea
penala.
Criteriul dupa
care legiuitorul a facut selectia infractiunilor pe care le reglementeaza Codul
muncii pare a fi, cum este si normal, gravitatea lor, fie din punctul de vedere
al interesului salariatului (infractiunile reglementate de art. 277 si 278),
fie din punctul de vedere al statului (al interesului general) – infractiunea
prevazuta de art. 280.
Evidentiem ca ele
nu sunt fapte penale incriminate pentru prima data prin Codul muncii. Art. 277
corespunde cu art. 83 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor
de munca si art. 278 corespunde cu art. 84 din aceeasi lege. Asadar, textele se
mentin, fiind practice identice (in afara faptului ca s-a renuntat – in art.
27, dupa formularea “termen de 15 zile” – la cuvantul “calculate” – textul
fiind, in continuare, “ de la data cererii de executare”, exprimand, deci,
aceeasi ipoteza). In atare conditii, a rezultat si exista un concurs de texte
care incrimineaza in acte normative distincte aceleasi fapte penale.
Desigur, ar fi
existat un conflict de legi numai daca normele din Codul muncii ar fi fost,
partial sau total, contrare celor din Legea nr. 168/1999, caz in care art. 83
si 84 din aceasta lege ar fi fost abrogate implicit. Textele sunt, asa cum am
evidentiat, identice, neexistand deci un conflict de legi. Este incontestabil
insa ca intr-o normala tehnica legislativa, legiuitorul ar fi trebuit sa abroge
in mod expres textele anterioare identice cu cele noi (art. 277 si 278).
In ceea ce
priveste art. 280, situatia este diferita, deoarece textul legii nu este identic
cu nici un text legal premergator, consacrandu-se, deci, o noua fapta penala.
O mentiune
speciala se impune cu privire la faptul ca art. 277 si 278 se refera fiecare
dintre ele la neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitiva. Asa cum s-a
evidentiat in doctrina, cu referile la art. 83 si 84 din Legea nr. 168/1999,
infractiunile in cauza “trebuiau sa fie incidente doar subsecvent hotararilor
judecatoresti devenite irevocabile” (in intelesul art. 377 alin. 2 pct. 1-5
C.pr.civ.), deoarece aplicarea lor in cazul hotararilor judecatoresti
definitiva (dar inca nu irevocabile) poate atrage, uneori, consecinte grave si
pagubitoare pentru angajator.
Intr-adevar,
astfel de consecinte negative se pot produce daca, in final, recursul sau este
admis, iar solutia judecatoriei este modificata simetric invers (ceea ce
implica, din partea angajatorului formularea ulterioara a unei actiuni in
vederea “intoarcerii executarii”).
