Furtul calificat (art. 209 c. pen.)

1. Continutul legal:

“Furtul sǎvarsit in urmǎtoarele imprejurǎri:

a. de douǎ sau mai multe persoane impreunǎ;

b. de o persoanǎ avand asupra sa o armǎ sau o substantǎ narcotica;

c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestita;

d.asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima vointa sau de a se apǎra;

e. intr-un loc public;

f. intr-un mijloc de tramsport in comun;

g. in timpul noptii;

h. in timpul unei calamitǎti;

i. prin efractie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsǎ se sanctioneazǎ si furul privind:

a. un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b. un act care serveste pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare.

Furtul privind urmǎtoarele categorii de bunuri:

a. titei, gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternǎ;

b. componente ale sistemelor de irigatii;

c. componente ale retelelor electrice;

d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare in caz de incendiu sau alte situatii de urgentǎ publicǎ;

e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale feratǎ, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;

f. instalatii de sigurantǎ si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval si aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g. bunuri prin insusirea cǎrora se pune in pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;

h. cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, precum si componente de comunicatii, se pedepseste cu inchisoare de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

In cazul prevǎzut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ si efectuarea de sǎpǎturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid si benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a stuturilor, instalatiilor sau oricǎror altor dispozitive de prindere ori perforare.

a. de douǎ sau mai multe persoane impreunǎ – Aceastǎ agravantǎ presupune cel putin doi autori, instigatori si complici. Periculozitatea rezultǎ din conlucrarea acestora la sǎvarsirea faptei cu mai multǎ usurintǎ. Existǎ aceastǎ agravantǎ si in situatia in care fapta se sǎvarseste de un major impreunǎ cu un minor, chiar dacǎ cel din urmǎ nu rǎspunde penal;

b. de o persoanǎ avand asupra sa o armǎ sau o substantǎ narcoticǎ – Pericolul social al faptei creste, in aceastǎ situatie deoarece fǎptuitorul care este inarmat sau are asupra sa o substantǎ narcoticǎ se simte mai in sigurantǎ, este mai dezinvolt, stiind cǎ prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru realizarea agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ asupra sa aceste instrumente si nu in mod obligatoriu sǎ le foloseascǎ. In cazul in care fǎptuitorul are o armǎ asupra sa si nu are permis de port armǎ, infractiunea de furt calificat intrǎ in concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor si munitiilor(art. 279C. pen.);

Proiect: Europa sl constructia comunitara Lucrare: Declaratie de avere

c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ – Aceastǎ imprejurare conferǎ furtului un caracter mai grav datoritǎ pericolului pe care il prezintǎ fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel incat sǎ intimideze si sǎ infricoseze victima, stiind totodatǎ cǎ va fi mai greu de recunoscut;

d. asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima vointa sau de a se apǎra – Aceastǎ agravantǎ are la bazǎ situatia in care se aflǎ subiectul pasiv, care este o persoanǎ incapabilǎ de a-si exprima vointa. Starea respectivǎ, cunoscutǎ si valorificatǎ de fǎptuitor, il face sǎ actioneze cu mai mult curaj, cu mai multǎ dezinvolturǎ. Incapacitatea constǎ intr-o stare psiho-fizicǎ ce pune persoana in imposibilitatea de a realiza ce se petrece in jurul sǎu. Incapacitatea victimei de a se apǎra nu trebuie sǎ fie consecinta unei fapte a autorului, deoarece in acest caz vom fi in prezenta infractiunii de talhǎrie;

e. intr-un loc public – Aceastǎ agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ intr-un loc public sunt prezente de obicei mai multe persoane, iar fǎptuitorul isi realizeazǎ actiunea cu mai multǎ usurintǎ. Prin loc public trebuie sǎ intelegem situatia prevǎzutǎ in art. 152 C. pen.

f. intr-un mijloc de transport in comun  Se are in vedere in acest caz, conditiile de deplasare in aglomeretie si fluxul mare de cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora si imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie imprejurǎri de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ agravantǎ nu se retine in cazul furturilor sǎvarsite in taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport in comun. Fiind destinate unui numǎr restrans de persoane;

g. in timpul noptii – Aceastǎ imprejurare este consideratǎ agravantǎ, deoarece furtul sǎvarsit in astfel de situatii este mai usor de executat decat in timpul zilei cand vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul intunericului, fǎptuitorul are posibilitatea sǎ transporte si sǎ ascundǎ bunurile furate;

h. in timpul unei calamitǎti – Prin calamitate se intelege situatia imediat urmǎtoare creeatǎ de un cutremur, inundatie, epidemie gravǎ, accidente aeriene, navale sau feroviare avand consecinte deosebite. Aceste situatii prezintǎ un grad de pericol social sporit, deoarece in timpul unor astfel de evenimente, grija este indreptatǎ cǎtre salvarea altor valori decat cele patrimoniale. Aceste situatii creeazǎ pentru infractori posibilitǎti mai mari de sustragere a unor bunuri;

i. prin efractie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase – Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe care le foloseste fǎptuitorul in vederea sǎvarsirii furtului, ce ii imprimǎ faptei un careacer mai grav. Prin efractie intelegem inlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau dispozitiv de sigurantǎ;

i. un bun care face parte din patrimoniul cultural – Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ natura bunului care formeazǎ elementul material al furtului, in sensul cǎ acesta face parte din patrimoniul cultural al tǎrii noastre. Fac parte din aceastǎ categorie bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc. Necesitatea acestei agravante este reliefatǎ si de cazul unui cetǎtean roman care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o bisericǎ datand din sec. XIV a incercat sǎ pǎrǎseascǎ tara pentru a o valorifica.

j. un act care serveste pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri sǎ-si atribuie o stare civilǎ care nu le apartinǎ si sǎ se punǎ in sigyrantǎ contra unui risc de identificare. Din aceastǎ categorie fac parte: buletinul, pasaportul, legitimatia. In situatia in care fǎptuitorul sustrage un portofel care contine si astfel de acte, el va rǎspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ in portofel se pot gǎsi astfel de acte;

k. Furtul sǎvarsit in conditiile art. 209 alin. 3 C. pen. -  Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ calitatea obiectului material al infractiunii. Sustragerea acestora poate provoca urmǎri deosebite activitǎtilor umane si pot pune in pericol viata mai multor persoane. Totodatǎ, sustragerea si valorificarea acestor bunuri pot aduce mari pierderi proprietarului sau posesorului si in acelasi timp mari avantaje ilegale fǎptuitorului;

l. Cand furtul a produs consecinte deosebit de grave – Aceastǎ agravantǎ are in vedere urmarea produsǎ de sǎvarsirea faptei. Prin consecinte deosebit de grave  se intelege o pagubǎ materialǎ ce depǎseste 2.000.000.000.de lei sau o perturbare gravǎ a activitǎtii cauzatǎ unei autoritǎti publice sau unei unitǎti la care se referǎ art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)