Continutul infractiunii - incadrarea juridica si continutul infractiunii

1..Notiuni generale

Continutul infractiunii reprezinta ansamblul caracteristicilor specifice, tipice si esentiale ale obiectului, subiectului, laturii obiective si laturii subiective, aratate in ipoteza normei de incriminare .

Notiunea de continut a infractiunii are urmatoarele acceptiuni:

a.-continut generic;

b.-continut juridic;

c.-continut constitutiv.

2. Incadrarea juridica si continutul infractiunii

Premisele incadrarii juridice a unei fapte ca infractiune sunt:

a.-stabilirea corecta a situatiei de fapt pe baza probelor administrate;

b.-identificarea datelor esentiale care corespund trasaturilor generale si continutului infractiunii;

c.-analizarea situatiilor care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Incadrarea juridica este data de textele a caror imbinare constituie caracterizarea juridica a faptei, si anume atat textul care cuprinde incriminarea, cat si celelalte texte aplicabile cauzei

Incadrarea nu se refera numai la corespondenta dintre fapta si norma cuprinsa in textul de lege incriminat, ci se refera la corespondenta dintre fapta si totalitatea normelor care ii determina caracterizarea juridica, inclusiv,daca este cazul a celor privitoare la starea de recidiva

3.Reflectarea continutului infractiunii . Obiectul judecatii

Previzibilitatea normei si dreptul la un proces echitabil

Judecatorul poate preciza elementele constitutive ale unei infractiuni prin schimbarea incadrarii juridice, dar nu le poate modifica, prin retinerea unui fapt care nu a fost reflectat de acuzatia anterioara in detrimentul acuzatului.

Comisia a recunoscut ca nu are nimic de obiectat daca elementele constitutive ale infractiunii sunt precizate si adaptate noilor circumstante ce pot intra in mod rational, in conceptia originala a infractiunii. In schimb, este exclus ca un act care pana la acea data nu era incriminat sa dobandeasca prin vointa judecatorului un caracter penal sau ca definitia infractiunilor existente sa fie largita astfel incat sa inglobeze fapte care pana la acea data nu erau infractiuni.

Orice schimbare de incadrare juridica trebuie sa porneasca in cursul judecarii cauzei de la continutul faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul si ale carei consecinte penale au fost deja anticipate prin aducere la cunostinta a invinuirii, respectiv trimitere in judecata. Schimbarea incadrarii juridice astfel incat sa cuprinda un element de fapt nou incalca atat notiunea de previzibilitate (art. 7 din Conventie), cat si dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzatiei (art. 6 paragraful 3 lit. a din Conventie).

Cu privire la previzibilitatea jurisprudentei, Curtea a estimat in hotararile sale[6] ca “ articolul 7 al Conventiei nu va putea fi interpretat ca fiind o interzicere a clarificarii, treptate, a regulilor responsabilitatii penale, prin interpretarea judiciara a unui caz sau altuia, cu conditia ca rezultatul sa fie coerent cu substanta infractiunii si rational previzibil”, instantele au dreptul si datoria de a defini faptele de prevenire sub orice incadrare diferita de actele de urmarire cu conditia ca totusi, acestea sa se aplice faptelor cu care au fost sesizate si sa nu comporte nici un element de fapt nou,ale carui consecinte in planu raspunderii penale sa nu fi fost cunoscute de inculpate in cursul urmaririi penale .

Articolul 7 al Conventiei consacra, in mod general principiul legalitatii incriminarii si sanctiunilor ( nullum crimen, nulla poena, sine lege) interzicand in mod special, aplicarea retroactiva a dreptului penal atunci cand aceasta aplicare are loc in detrimentul acuzatului . Daca se interzice in mod special extinderea campului de aplicare a infractiunilor existente la fapte care anterior nu constituiau infractiuni, articolul impune si ca legea penala sa nu fie aplicata in mod extensiv in detrimentul acuzatului, de exemplu prin analogie. Consecinta este ca legea trebuie sa defineasca in mod clar infractiunile si pedepsele pe care acestea le atrag dupa sine. Aceasta conditie este indeplinita atunci cand justitiabilul poate sti, plecand de la textul unei dispozitii pertinente si la nevoie cu ajutorul interpretarii date de tribunale care sunt actele ori omisiunile care ii angajeaza raspunderea penala .

Notiunea de “drept” (<law>) utilizata in articolul 7 corespunde celei de “ lege” care figureaza in alte articole ale Conventiei; ea inglobeaza atat dreptul de origine legislativa cat si pe cel provenit din jurisprudenta si implica anumite conditii de calitate, printre altele cele de accesibilitate si de previzibilitate[9].

Curtea a constatat deja ca in virtutea principiului insusi al generalitatii legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absoluta. Una din tehnicile tip de reglementare consista in a recurge la categorii generale mai curand decat la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi se servesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi, pentru a evita o rigiditate excesiva si pentru a se putea adapta la schimbarile de situatie. Interpretarea si aplicarea unor asemenea texte depind de practica .

Functia de decizie incredintata jurisdictiilor are in mod precis drept scop spulberarea indoielilor ce ar mai putea exista cu privire la interpretarea normelor, tinand cont de evolutiile din practica de zi de zi.

Curtea trebuie deci sa caute sa vada daca, in speta, textul dispozitiei legale, citite in lumina jurisprudentei interpretative ce o insoteste, indeplineste aceasta conditie a epocii faptelor[10].

Ea reaminteste ca intinderea notiunii de previzibilitate depinde in mare masura de continutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor . Previzibilitatea legii nu se opune ca persoanele vizate sa fie determinate sa recurga la o consiliere competenta pentru a evalua, cat mai rezonabil, in circumstantele cazului, consecintele ce pot rezulta dintr-un act determinat . La fel se intampla, in mod special, cu profesionistii, obisnuiti sa trebuiasca sa faca dovada de mare prudenta in exercitarea meseriei. Ne putem astepta astfel de la acestia sa evalueze cu o grija deosebita riscurile meseriei.

Chiar daca se admite cu usurinta de catre Curte ca jurisdictiile interne sunt mai bine plasate decat ea insasi pentru a interpreta si aplica dreptul national, ea reaminteste de asemeni ca principiul legalitatii delictelor si pedepselor, continut in articolul 7 al Conventiei, interzice ca dreptul penal sa fie interpretat in mod extensiv in detrimentul acuzatului, de exemplu prin analogie[13].

Reiese ca din lipsa a cel putin o interpretare de jurisprudenta accesibila si rezonabil previzibila, exigentele articolului 7 nu pot fi considerate ca fiind respectate, in privinta unui acuzat.

In aceasta privinta, Curtea considera ca Pessino contra Franta (in care lipsa de jurisprudenta prealabila in ceea ce priveste asimilarea intre suspendarea punerii in executie a autorizatiei si interdictia de a construi rezulta in speta din absenta unor solutii precedente furnizate in acest sens de catre Guvern,a condus la aprecierea incalcarii articolului 7 ) difera clar de hotararile S.W si C.R, contra Regatul Unit ,in care era vorba despre un viol si o tentativa de viol savarsite de doi barbati asupra nevestelor lor. Curtea a avut grija sa noteze in aceste hotarari (paragrafele 44 si respectiv 42) caracterul esentialmente injositor al violului, atat de manifest incat incadrarea penala a acestor acte comise de catre soti asupra sotiilor lor ar trebui considerata ca fiind previzibila si nu contrara articolului 7 din Conventie, in lumina obiectivelor fundamentale ale acesteia, a caror esenta, insasi, este “ respectul demnitatii si libertatii umane”.

Dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzatiei (art.6 par. 3 lit.a) are in vedere aducerea la cunostinta celui inculpat/invinuit a faptelor materiale ce i se reproseaza si a calificarii juridice .

Curtea de la Strasbourg a scos in evidenta necesitatea ca judecatorul sau procurorul sa depuna maxima diligenta cu privire la modul in care se face notificarea „acuzatiei“ deoarece actul respectiv are un rol determinant in procedura penala: incepand cu data notificarii persoana in cauza este oficial avizata despre baza factuala si juridica a invinuirii ce i se aduce .

Articolul 6 paragraful 3 lit. a recunoaste pentru o persoana nu numai dreptul de a fi informat cu privire la cauza acuzatiei (faptele ce i se reproseaza in materialitatea lor), ci si pe acela de a i se aduce la cunostinta si calificarea juridica data acestor fapte In ambele situatii, informarea trebuie sa fie detaliata. Cele doua constituie premisele unui proces echitabil,existand o legatura evidenta intre dispozitiile care garanteaza dreptul de a-si pregati apararea si dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzatiei.

In notiunea de acuzatie sunt incluse atat notificarea oficiala a reprosului de a fi comis o infractiune, dar si orice alta masura care poate avea urmari importante asupra celui suspectat .

Modificarea acuzatiei aduse unei persoane, indiferent daca este vorba despre natura faptelor imputate sau despre calificarea lor juridica trebuie adusa la cunostinta in aceleasi conditii de promptitudine dispuse de articolul 6 par.3 lit. a pentru ca orice persoana sa dispuna de facilitatile necesare apararii sale.

Intr-o cauza in care reclamantul a invocat faptul ca incalificarea faptei importate din deturnare de fonduri (data de instanta de fond) in escrocherie (data de instanta de apel) l-a impiedicat sa isi exercite dreptul de aparare. Pe considerentul ca instanta de recurs a facut o analiza completa a cauzei (din punctul de vedre la dreptului material si al celui procedural) a determiant Curtea Europeana sa aprecieze ca in ansamblul ei procedura a fost echitabila .

4.Continutului infractiunii. Obiectul judecatii.Dreptul intern

Pentru sesizarea instantei cu judecarea unei infractiuni nu este suficienta descrierea acesteia in expunerea facuta in rechizitoriu.

Potrivit art. 317 Cpp, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, si in caz de extindere a procesului penal, la fapta si la persoana la care se refera extinderea.

In sensul art. 317 Cpp, expresia “fapta dedusa judecatii” are semnificatia faptei in toate elementele ce prezinta relevanta penala, dar si suficient conturate pentru a se inlatura orice indoiala ca acea fapta face obiectul sesizarii instantei.

Pana in 2001, jurisprudenta si doctrina considerau ca din moment ce fapta a fost descrisa in cuprinsul Rechizitoriului si rezulta din probele administrate instanta trebuie sa se considere sesizata cu judecarea ei, chiar daca s-a omis sa se faca referire la incadrarea juridica .

Din 2001, sesizarea este legata numai in cazul in care in dispozitivul de trimitere in judecata din Rechizitoriu este mentionata fapta cu incadrarea ei juridica .

Lucrare: Comuna Urecheni - infiintare si amenajare, de spatii verzi si locuri de joaca Eseu: Actele diplomatice referitoare la politica externa a romaniei

Pentru a vedea ce se intelege prin fapta si persoana trebuie ca art. 317 Cpp sa se raporteze la art.263 Cpp.

In ambele decizii s-a precizat ca in conformitate cu art. 317 din Codul de procedura penala, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare, iar in caz de extindere a procesului penal si la fapta si persoana la care se refera extinderea. Deci, obiectul judecatii, care este in acelasi timp obiectul investirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare care este astfel, implicit, caracterizat ca act de investire.

In art. 263 alin. 1 se prevede ca rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea panala si trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se bazeaza invinuirea, masura pareventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata.

Este adevarat ca fixand obiectul judecatii, adica limitele investirii art.317 Cpp, retine, dintre mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda rechizitoriul, doar fapta si persoana, dar in acceptiunea acestui text de lege, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata in succesiunea activitatilor inculpatului , ci si descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, o atare conditie, pentru a investi instanta, neputand fi indeplinita decat in cazul cand fapta aratata prin rechizitoriu este insotita de precizarea incadrarii ei juridice si dispozitia de trimitere in judecata pentru acea fapta. Astfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmaririi penale, cu asigurarea garantiilor procesuale inscrise in lege, numai pentru o singura fapta sau un numar restrans de fapte, uneori mai complexe, fara a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garantii menite sa asigure aflarea adevarului si dreptul la aparare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de baza ale dreptului procesual-penal.

Curtea a constatat in considerentele deciziei numarul 74/2001 ca in rechizitoriu nu s-a facut nici o referire la incadrarea juridica a faptei de trecere frauduloasa a frontierei, care a fost doar mentionata in partea descriptiva, si nici nu s-a precizat, prin dispozitia de trimitere in judecata ca aceasta priveste si infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei, in dispozitivul rechizitoriului facandu-se doar referire la infractiunile de omor deosebit de grav si talharie, iar instanta de judecata l-a condamnat pe inculpat in mod corect doar pentru aceste infractiuni, schimbarea incadrarii juridice a fost an mod corect respinsa.

Curtea a constatat ca simpla mentiune ca inculpatul a platit pretul unui produs cu o bancnota falsificata constituie o descriere insuficienta, sumara, abuziva a infractiunii de inselaciune si nu releva neechivoc vointa procurorului de investire a instantei cu aceasta fapta al carei continut este diferit de continutul infractiunii de fals prevazut de art. 282 C pen.

In consecinta pentru fapta descrisa in partea expozitiva a rechizitoriului dar nementionata in dispozitivul de trimitere in judecata nu se poate dispune schimbarea de incadrare juridica in cursul cercetarii judecatoresti.

In ceea ce priveste momentul schimbarii incadrarii juridice, Curtea Suprema de Justitie a considerat ca schimbarea incadrarii juridice a faptei care face obiectul actului de sesizare a instantei, prin incheiere pronuntata inainte de solutionarea cauzei nu atrage incompatibilitatea judecatorului care a facut parte din completul de judecata .

Instanta a apreciat ca termenii cu caracter general si imperativ in care este formulata obligativitatea punerii in discutie de catre instanta a oricarei schimbari de incadrare juridica, precum si modalitatea specifica in care este reglementata desfasurarea unei atari proceduri an fata instantei constituie o garantie ca partile sa nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la aceasta noua eventualitate.

A considera caz de incompatibilitate schimbarea incadrarii juridice prin incheiere, anterioara judecatii pe fond, ar insemna si sa renunte la principiul continuitatii judecatorului si la garantiile procesuale cu rol esential in aflarea adevarului si asigurarea justei solutionari a cauzei.

5. Clasificarea infractiunilor

Clasificarea infractiunilor are relevanta in materia extradarii (savarsirea infractiunilor politice spre deosebire de infractiunile de drept comun pot constitui temeiul refuzului de a extrada) unitatii sau pluralitatii de infractiuni (infractiunile cu continut unic, cu continut alternativ si cu continuturi alternative) pluraritatii constituite (infractiunile grave).

A.Infractiuni politice si infractiuni de drept comun

Potrivit art. 27/1 lit.e din Legea nr.224/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, extradarea va fi refuzata daca se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni politice.

Clasificarea existenta in Codul penal Carol II (art.22,23) nu a fost reluata in Codul din 1996 astfel incat se pune problema unui criteriu de diferentiere a infractiunilor politice de infractiunile de drept comun.

Decretul Lege nr. 3/1990 privind amnistierea unor infractiuni si gratierea unor pedepse precizeaza ca prin infractiuni politice se inteleg faptele care au avut ca scop:

a.-exprimarea protestului impotriva dictaturii si cultului personalitatii,

impotriva terorii si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica ;

b.-exprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, obtinerea de drepturi civile si politice, economice sociale si culturale, inlaturarea masurilor discriminatorii;

c.-obtinerea oricaror altor revendicari democratice.

Definitia elaborata pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ nu poate fi considerata o definitie generala pentru dreptul romanesc .

Legea nr. 224/2006 enumera insa exemplificativ (art. 24/1 alin.2) faptele care nu pot fi considerate infractiuni politice.

In absenta unei definitii legale instantele ar trebui sa aprecieze asupra caracterului politic al unei infractiuni atunci cand fapta:

a.-este indreptata impotriva unui obiect de natura politica sau a fost inspirata de un mobil sau un scop de natura politica;

b.-a produs un efect imediat si direct de natura politica;

c.-nu este dintre cele de natura celor enumerate de art. 24/1 alin.2 lit. a-g din Legea 224/2006.

B. Infractiuni cu continut unic, cu continut alternativ si cu continuturi alternative.

Clasificarea are relevanta in ceea ce priveste unitatea sau pluraritatea de infractiuni.

In cazul infractiunilor cu continut alternativ diferitele modalitati prevazute de norma de incriminare sunt echivalente din punctul de vedere al semnificatiei penale astfel incat realizarea mai multora nu afecteaza unitatea. Pentru infractiunile cu continuturi alternative, atunci cand se realizeaza mai multe continuturi vom fi in prezenta unui concurs de infractiuni.

C.Infractiuni grave

Notiunea de infractiune grava este introdusa in legislatie prin Legea nr. 39/2003 si are relevanta in ceea ce priveste formele pluralitatii constituite de infractori.

Diferenta dintre complot(art 167 din Codul penal) ,asociere in vederea savarsirii de infractiuni(art 323 din codul penal) si grupul infractional organizat (art 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate) consta in natura infractiunilor care intra in programul pluralitatii constituite de infractori.

Infractiunile de complot,asociere in vederea savarsirii de infractiuni si grupul infractional organizat se aseamana prin  elementele care tin de structura pluralitatii constituite :

a)numarul subiectilor activi -trei sau mai multe persoane,

b)stabilitatea grupului- exista pentru o perioada de timp,

c)structura determinata sau roluri prestabilite- actioneaza in mod coordonat d)scop -comiterii uneia sau mai multor infractiuni,

e)forma de vinovatie -intentia.

Va fi retinuta circumstanta agravanta prevazuta de art. 75 litera a din Codul penal atunci cand grupul este format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sai in cadrul grupului.

Infractiunile de complot ,asociere in vederea savarsirii de infractiuni si grupul infractional organizat se deosebesc nu prin natura infractiunilor comise ,ci prin scopul comiterii acestora

Infractiunile grave sunt infractiunile care fac parte din una dintre urmatoarele categorii: omor, omor calificat, omor deosebit de grav, lipsire de libertate in mod illegal, sclavie,santaj,infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave,infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive,falsificare de monede sau de alte valori,divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri, proxenetismul,infractiuni privind jocurile de noroc, infractiuni privind traficul de droguri sau precursori, infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu traficul de persoane,traficul de migranti,spalarea banilor;    infractiuni de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie,contrabanda,bancruta frauduloasa,infractiuni savarsite prin intermediul sistemelor si retelelor informatice sau de comunicatii,traficul de tesuturi sau organe umane,orice alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, al carei minim special este de cel putin 5 ani.(articolul 2 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate) .

Din enumerarea anterioara rezulta ca infractiunile grave pot intra si in continutul complotului(infractiunile prevazute de art155-163,165,166/ 1 din Codul penal se sanctioneaza cu o pedeapsa al carei minim special este mai mare de 5 ani astfel incat se incadreaza in conceptul de infractiune grava prevazut de art 2 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate sau in continutul asociere in vederea savarsirii de infractiuni atunci cand faptuitoriii s-au asociat in vederea ,comiterii unei infractiuni de omor.

Grupul infractional organizat insa depinde de existenta in cadrul programului infractional a cel putin unei infractiuni grave daca aceasta a fost comisa au pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material .

Savirsirea faptei pentru obtinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau altui beneficiu material reprezinta un element propriu doar grupului infractional organizat si ,in consecinta elentul de diferentere a celor trei forme ale pluralitatii constituite , infractiunile de complot ,asociere in vederea savarsirii de infractiuni si grupul infractional organizat .

6.Consideratii asupra continutului infractiunii in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Situatia premisa

Situatia premisa este acea conditie preexistenta de care depinde caracterul penal al faptei .

Abandonul de familie in varianta descrisa de art. 305 lit. c Cp. are ca situatie premisa stabilirea pe cale judecatoreasca a pensiei de intretinereNeplata cu rea-vointa a pensiei de intretinere, stabilita prin hotarare civila, atrage numai condamnarea inculpatului, nu si obligarea lui la despagubiri civile reprezentand pensia neachitata, deoarece in privinta acesteia titularul are un titlu executoriu – hotararea definitiva – pe care-l poate pune in executare in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani, stabilit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

Obiectul juridic

Obiectul juridic este determinat de relatiile sociale formate in jurul si datorita valorii sociale ocrotite.

Importanta

-Individualizarea legala porneste de la importanta valorii sociale lezate astfel incat vor exista limite de pedeapsa, diferite la infractiunile contra vietii fata de infrasctiunile de fals, la infractiunile contra sigurantei statului, fata de infractiunile de serviciu etc.

-In raport de obiectul juridic se stabileste subiectul pasiv al infractiunii ca titular al valorii sociale ocrotite

-In raport de obiectul juridic se determina domeniul de incidenta al normei (actiunile care pot aduce atingere valorii sociale ocrotite).

Omorul deosebit de grav comis asupra a doua sau mai multe persoane, infractiune complexa omogena presupune o realizare unitara a atingerii aduse valorii sociale ocrotite. Atunci cand una dintre actiuni a ramas in forma tentativei unitatea infractiunii complexe dispare cand nastere unui concurs de infractiuni: tentativa la om simplu, calificat deosebit de grav dupa caz .

Printr-o alta decizie s-a hotarat faptul ca dispozitiile art. 209 alin.3 lit.4 Cod penal se refera la cabluri, linii, echipamente si instalatii de radiocomunicatii precum si componente de comunicatii efectiv integrate intr-o reteaq, si nu doar elemente componente separate ale acestora.

Pentru ca fapta de insusire pe nedrept a unuia sau mai multor elemente componente dintr-o retea sau dintr-un sistem de comunicatii sa fie susceptibila de a fi incadrata in agravanta prevazuta de acest text de lege, este necesar ca respectivele componente sa fi fost integrate efectiv intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii aflat sau nu in functiune.Astfel, dispozitia de agravare nu ar fi aplicabila, deoarece din insasi reglementarea ce i s-a dat rezulta vointa legiuitorului ca protectia penala mai eficienta sa asigure ocrotirea nu numai a sistemelor de comunicatii aflate sau nu in functiune, ci si a elementelor din compunerea lor, insa numai in masura in care sunt integrate efectiv in aceste sisteme.

Ratiunea unei asemenea cerinte este fireasca daca se are in vedere nu numai integrarea efectiva a componentelor de comunicatii intr-o retea sau intr-un sistemle confera valoarea deosebita impusa de posibilitatea de a fi folosite numai ansamblate potrivit destinatiei lor specifice.

De aceea, ori de cate ori sustragerile privesc doar cabluri,echipamente sau alte elemente disparate, neintegrate efectiv in retea sau sistem de comunicatii, atari fapte nu pot fi considerate ca intrunesc trasaturile specifice ale agravantei mentionate, ramanand astfel susceptibile de a fi incadrate, dupa caz, intr-o alta agravanta sau doar ca simplu act de sustragere vizat de dispozitiile art. 208 alin.(1) din Codul penal.

In aceasta privinta este de observat ca si forma agravata a infractiunii de distrugere prevazuta in art. 217 alin.(3) lit.h) C. pen. Se refera la cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii, aflat sau nu in functiune, iar nu doar la elemente componente, separate, ale acestora.

Latura obiectiva

1.In ceea ce priveste elementul material, ICCJ a apreciat ca prin act sexual de orice natura, susceptibil de a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal si respectiv in art. 198 din acelasi cod se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa, ci prin acte de perversiune sexuala in acceptiunea art. 201 Cod penal se intelege orice alta modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale.

2.De asemenea ,sintagma << vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane>> continuta in dispozitiile art. 89 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, se interpreteaza in sensul ca se refera doar la vatamarile ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si la celelalte urmari prevazute in art. 182 alin. 2 Cod penal.”

3.In situatia de fapt a existentei unui prim act de tainuire urmat de actiunea tainuitorului care a lasat sa se inteleaga ca va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt in forma simpla sau continuata, dupa caz, savarsita in concurs real cu infractiunea de tainuire.

4-.Minsterul Public a declarat recurs in interesul legii pentru a clarifica incadrarea juridica a faptei persoanei care, cu o intentie unica, recruteaza, transporta, transfera, cazeaza sau primeste o alta persoana pe care a lipsit-o de libertate prin rapire in vederea obligarii la practicarea prostitutiei. Prin decizia nr. XVI din 19 martie 2007, Sectiile Unite, in aplicarea dispozitiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal si art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, au decis ca

'a. Distinctia dintre infractiunea de trafic de persoane prevazuta de art. 12 si respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 si cea de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1 din Codul penal este data de obiectul juridic generic diferit al celor doua incriminari, respectiv de valoarea sociala diferita, protejata de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor doua legi: in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apararea dreptului la libertatea de vointa si actiune a persoanei iar in cazul infractiunii de proxenetism prevazuta de art. 329 din Codul penal, apararea bunelor moravuri in relatiile de convietuire sociala si asigurare licita a mijloacelor de existenta

b. Drept urmare, in cazul in care o persoana, fara a intrebuinta constrangeri, indeamna sau inlesneste practicarea prostitutiei ori trage foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre persoane majore savarseste infractiunea de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1 din Codul penal.

c. In cazul in care o persoana, fara a intrebuinta constrangerea, recruteaza persoane majore pentru prostitutie ori trafica persoane majore in acest scop, fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 2 tezele I si II din Codul penal.

d. In situatia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenintare, violenta, rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrangere ori profitand de imposibilitatea acelei persoane de a-si exprima vointa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de persoane, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

In cazul in care o persoana actioneaza asupra altei persoane prin modalitatile aratate la punctele 2 si 3, indemnand, inlesnind sau tragand foloase de pe urma practicarii, de buna voie, a prostitutiei, iar ulterior actioneaza asupra aceleiasi persoane si prin modalitatile aratate in continutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va retine atat savarsirea infractiunii prevazuta de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I si II din Codul penal, dupa caz, cat si a infractiunii prevazute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, in concurs real.'

5.Inalta Curte de casatie si Justitie a hotarat,referitor la incadrarea juridica a faptei de emitere a unui cec fara acoperire, ca

a) Fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s-a produs o paguba posesorului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 4 din Codul penal.

b) Daca beneficiarul a cunoscut si acceptat emiterea cecului fara sa existe disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.”

6.Prin decizia nr. XIX din 19 martie 2007, Sectiile Unite au admis recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau si au decis ca 'fapta cetateanului roman, aflat in strainatate, de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain, constituie infractiunea de fals privind identitatea prevazuta de art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal'.