Infractiuni specifice aviatiei si marinei militare

Infractiuni specifice aviatiei si marinei militare

§1. Zborul neautorizat

Continutul legal

Zborul neautorizat este incriminat in art. 340 C.pen. Infractiunea consta in zborul cu o aeronava apartinand fortelor armate ale statului roman, fara prealabila aprobare, precum si in nerespectarea regulilor de zbor, daca prin asemenea fapta se pericli­teaza securitatea aeronavei sau a zborului in spatiul aerian.

In alin. (2) al textului sus‑mentionat sunt prevazute doua situatii de agravare care constau in producerea unor urmari grave sau a unui dezastru, prin faptele aratate in alineatul precedent.

Daca activitatea oricarei unitati militare trebuie sa se desfasoare pe baza legilor si a regulamentelor militare spre a se evita orice manifestare de dezordine si indisci­plina, cu atat mai mult se impune aceasta in situatia unor unitati militare de aviatie, in cadrul carora folosirea si intretinerea tehnicii din dotare are un specific aparte.

Zborul cu o aeronava apartinand fortelor armate nu poate fi efectuat decat pe ba­za unei autorizari prealabile a comandantului unitatii sau subunitatii de aviatie si cu respectarea tuturor regulilor de zbor. Efectuarea unui zbor cu o astfel de aeronava, fara autorizarea prealabila sau nerespectarea regulilor de zbor, pericliteaza miscarea normala a aeronavelor in spatiul aerian si insasi integritatea acestora, aducand atin­gere capacitatii de aparare a unitatii sau subunitatii de aviatie si, in final, capacitatii de aparare a tarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este format din re­latiile sociale privind buna desfasurare a activitatii in unitatile militare de aviatie si care trebuie asigurata contra faptelor prin care aceasta activitate si, implicit, capa­citatea de aparare a tarii sunt puse in pericol.

b) Obiectul material al infractiunii il constituie insusi avionul folosit care este, in acelasi timp, si mijlocul de savarsire a infractiunii.

In varianta agravata a infractiunii din alin. (2) al art. 340 C.pen. (daca s‑au cauzat urmari grave sau un dezastru), obiectul material al infractiunii va fi constituit din bunu­rile distruse.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii poate fi numai militarul din unitatea de aviatie care efectueaza un zbor neautorizat sau care incalca regulile de zbor, in timpul unui zbor autorizat.

In varianta normativa in care infractiunea se savarseste prin "nerespectarea regu­lilor de zbor" (in cazul zborurilor autorizate), subiecti activi ai infractiunii pot fi si mili­­tarii care dirijeaza de la sol zborurile autorizate ale aeronavelor si din cauza carora se poate periclita securitatea aeronavelor sau zborurilor in spatiul aerian.

Daca fapta este comisa de un civil sau de un militar dintr‑o alta unitate militara nu va exista infractiunea prevazuta in art. 340 C.pen., ci o infractiune contra patrimo­niului, deoarece subiectul, neavand calitatea de militar in unitatea de aviatie respec­tiva, fapta sa va constitui o sustragere a aparatului de zbor.[1]

Participatia la infractiunea de zbor neautorizat este posibila sub toate formele, pentru existenta coautoratului cerandu‑se indeplinirea calitatii speciale prevazute in norma de incriminare.

b) Subiect pasiv special este unitatea de aviatie careia ii apartine aeronava si din care face parte militarul, autor al faptei, iar subiect pasiv generic este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite. Subiect pasiv mai poate fi si o alta unitate militara al carei utilaj aviatic sau de orice natura a fost pagubit grav prin zborul neautorizat sau efectuat cu nerespectarea regulilor de zbor, sau alte persoane in cazul unui dezastru [alin. (2)].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de zbor neautorizat se constituie, sub aspectul elementului material al laturii obiective, intr‑o actiune de zbor cu o aeronava, fara a se fi obtinut in prealabil autorizatia necesara. In aceasta modalitate persoana care efectueaza actiunea face parte din unitatea militara de aviatie si este indrituita sa foloseasca aparatul de zbor, insa, in momentul in care face aceasta operatie, nu are autorizatia necesara. Nu intereseaza tipul de nava militara (avion, elicopter, racheta etc.) pe care se face zborul. De asemenea, nu prezinta relevanta juridica durata sau distanta pana unde s‑a efectuat zborul neautorizat.

Elementul material al laturii obiective se mai realizeaza si printr‑o inactiune, aceea de nerespectare a regulilor de zbor. In acest caz pilotul se urca la bordul aeronavei, avand autorizatia de zbor, insa in timpul zborului nu respecta indatoririle regula­mentare cu privire la desfasurarea zborului. Nu intereseaza numarul sau natura regu­lilor de zbor nesocotite de militar.

Ca o cerinta esentiala se prevede, in raport cu prima modalitate de realizare a ele­mentului material, ca zborul sa se faca fara autorizarea prealabila a organelor com­petente (conditie negativa). In raport cu a doua modalitate, cerinta esentiala consta in punerea in pericol a securitatii zborului in spatiul aerian sau aeronavei prin nerespec­tarea regulilor de zbor.

b) Urmarea imediata a faptei de zbor neautorizat consta in crearea unei stari de pericol pentru activitatea normala in unitatile militare de aviatie si pentru bunurile aflate in posesia acesteia si, implicit, pentru capacitatea de aparare a tarii.

c) Legatura de cauzalitate rezulta din insasi savarsirea faptelor incriminate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie o constituie intentia directa sau indirecta.

Faptuitorul isi da seama ca efectueaza zborul cu aeronava fara sa aiba autorizatia necesara sau ca in timpul zborului nu respecta regulile de desfasurare a zborului, pu­nand astfel in pericol securitatea navei si chiar a navigatiei in spatiul aerian. Mobilul si scopul nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii, dar ele pot fi avute in vedere la judecarea cauzei pentru a se face o evaluare cat mai corecta a pericolului social al faptuitorului si al faptelor sale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor. Tentativa se pedepseste. Infractiunea se consuma in momentul in ca­re pilotul a decolat cu nava (desi zborul nu era autorizat), iar epuizarea ei are loc in momentul aterizarii aeronavei. In cazul celei de a doua modalitati, infractiunea se consuma in momentul in care a avut loc nerespectarea regulilor de zbor si dureaza pana la incetarea acestei nerespectari.

B. Modalitati. In afara ce cele doua modalitati normative comentate in cadrul laturii obiective (zbor neautorizat si zbor cu nerespectarea regulilor de zbor), in
art. 340 alin. (2) C.pen. se prevad si doua situatii agravante, sanctionate diferit.

Prima imprejurare agravanta consta in producerea unor urmari grave, iar cea de‑a doua situatie, in cauzarea unui dezastru. Exista urmari grave cand printr‑o astfel de fapta s‑au produs consecinte care prin ele insele constituie infractiuni grave (omor, distrugeri etc.). Pentru existenta dezastrului se cere producerea de distrugeri foarte impor­tante, precum si moartea sau vatamarea corporala grava a integritatii corporale ori a sanatatii mai multor persoane [art. 218 alin. (2) C.pen.].

C. Sanctiuni. Pentru forma simpla a infractiunii sanctiunea este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar pentru cele doua situatii agravante, inchisoarea de la 1 la 5 ani (cand s‑au produs urmari grave) sau inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi (daca s‑a produs un dezastru).

Dispozitia din art. 340 alin. (2) cu privire la sanctionarea situatiilor agravante ale acestei infractiuni trebuie sa fie pusa in acord cu dispozitia din art. 217 si 218
alin. (1) C.pen. si, in consecinta, legiuitorul sa sanctioneze in mod corespunzator conse­cintele deosebit de grave ori dezastrul provocat prin zborul neautorizat.

Pentru sanctionarea tentativei la aceasta infractiune se aplica prevederile art. 20 si 21 C.pen.

§2. Parasirea navei

Continutul legal

Parasirea navei militare in caz de naufragiu de catre comandant, mai inainte de a‑si fi executat pana la capat indatoririle de serviciu, precum si de catre orice per­soana ce face parte din echipajul navei, fara ordinul comandantului, este incriminata in art. 341 alin. (1) C.pen.

Daca fapta de mai sus se savarseste in timp de razboi, aceasta imprejurare constituie o agravanta a infractiunii, prevazuta de alin. (2).

Comandantul unei nave militare are raspunderi deosebit de importante, atat fata de echipaj, cat si de nava, fiind obligat chiar cu pretul vietii sa asigure salvarea vasului si pastrarea intacta a capacitatii de actiune a navei.

Daca parasirea oricarei nave in caz de naufragiu de catre un comandant este o fapta grava, deoarece contravine obligatiei pe care o avea de a lua mai intai toate masurile pentru salvarea echipajului, a celorlalte persoane aflate pe nava si numai dupa aceea sa se preocupe de propria persoana, cu atat mai grava devine o ase­menea conduita in situatia unor nave militare. Aceeasi obligatie revine si intregului echipaj militar care nu va putea parasi nava, in cazul unui naufragiu, fara aprobarea coman­dantului. Parasirea navei militare in caz de naufragiu mai inainte de a fi in­cercat toate posi­bilitatile de inlaturare a pericolului si de salvare a navei constituie o sustragere grava de la indatoririle militare care poate avea drept rezultat pierderea navei si, implicit, slabirea capacitatii de aparare a tarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este format din rela­tiile sociale privind buna desfasurare a activitatii in cadrul unitatilor militare de marina si aviatie, a caror normala existenta si dezvoltare trebuie asigurata impotriva faptelor care pun in pericol aceasta activitate, implicit capacitatea de aparare a tarii.

b) Obiectul material al infractiunii il constituie nava expusa distrugerii sau pieirii ca urmare a savarsirii faptei. Nu are relevanta pentru existenta infractiunii daca nava a fost salvata prin eforturile echipajelor altor nave ori daca dupa parasirea navei de unii membri ai echipajului, ceilalti (impreuna cu comandantul) au salvat nava.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat, acesta nepu­­­tand fi decat comandantul navei sau un militar care face parte din echipajul aces­tuia. Participatia poate imbraca orice forma, cu mentiunea ca pentru existenta coauto­ratului trebuie indeplinita calitatea speciala prevazuta de norma de incriminare.

b) Subiect pasiv este unitatea militara careia ii apartine nava parasita, in caz de naufragiu. Pentru varianta simpla se cere ca fapta sa se comita la locul naufragiului si in momentul acestuia, iar pentru varianta agravata se cere ca fapta sa fi fost comisa in timp de razboi.

3. Continutul constitutiv

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective este constituit din actiunea de parasire a navei de comandant sau de catre oricare membru al echipa­jului, fara ordinul comandantului. Prin expresia "parasirea navei" se intelege abando­narea acesteia si debarcarea pe uscat sau trecerea pe o alta nava. Pentru existenta laturii obiective a infractiunii se cer a fi indeplinite unele cerinte esentiale. In cazu1 parasirii navei de catre comandant se cere ca acesta sa nu fi exercitat pana la capat indatoririle de serviciu, pentru salvarea navei si echipajului. In caz contrar, daca el a intreprins tot ce se putea pentru salvarea vasului, parasirea navei nu va mai constitui infractiune.

In cazul parasirii navei de catre un membru al echipajului se cere sa nu fi existat in acest sens un ordin al comandantului.

Existenta ordinului de parasire a navei va face deci ca cerinta esentiala sa nu fie indeplinita si infractiunea sa nu existe.

In cazul variantei agravate a infractiunii, cerinta esentiala este ca fapta sa fie savarsita in timp de razboi.

b) Urmarea imediata a infractiunii consta in producerea unei stari de pericol pentru securitatea navei si, implicit, pentru capacitatea de aparare a tarii.

c) Legatura de cauzalitate rezulta din savarsirea actiunii incriminate.

B. Latura subiectiva, Infractiunea de parasire a navei, in conditiile aratate de lege, nu poate fi savarsita decat cu intentie (directa sau indirecta). In cele mai multe situatii intentia va fi indirecta, deoarece faptuitorul prevede ca prin actiunea sa de parasire a navei se diminueaza posibilitatile de salvare a acesteia, consecinta pe care nu o urmareste, dar a carei producere o accepta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de a fi savarsita in forme imperfecte, legea nu sanctioneaza actele pregatitoare, ci numai tentativa. Infractiunea se con­suma in momentul savarsirii faptelor incriminate.

B. Modalitati. Sub aspectul modalitatilor normative, infractiunea presupune doua variante, una simpla si alta agravata, asa cum s‑a aratat mai inainte.

Fiecareia din modalitatile normative poate sa‑i corespunda o varietate de moda­litati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de parasire a navei este sanctionata cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, atat pentru comandant, cat si pentru orice membru al echipajului.

Pentru varianta agravata (parasirea navei in timp de razboi), pedeapsa este alternativa: detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa este sanctionata potrivit regulilor stabilite in Partea generala a Codului penal (art. 20 si 21). Dispozitiile art. 347 referitoare la aeronave se aplica si in cazul acestei infractiuni.

§3. Parasirea comenzii

1. Continutul legal

Parasirea comenzii de catre comandantul unei nave sau al unei grupari de nave militare, in situatii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul aces­tora, constituie infractiunea prevazuta de art. 342 alin. (1) C.pen.

In alin. (2) este reglementata forma agravata a infractiunii, care corespun­de situatiei in care parasirea comenzii s‑a savarsit in timpul luptei, de catre coman­dantul unei nave sau al unei grupari de nave militare.

Incriminarea acestor fapte se justifica prin pericolul pe care‑l creeaza pentru in­sasi existenta navelor militare si a echipajelor, pericol care poate surveni nu numai din partea inamicului, dar si datorita unor calamitati sau fenomene naturale.

Cea mai importanta indatorire a comandantului unei nave sau al unei grupari de nave este pastrarea si exercitarea in permanenta a comenzii ce i s‑a incredintat.

Lipsite de comanda competenta, navele nu mai pot fi folosite intr‑un sistem coor­donat, se pot ciocni intre ele sau de alte obstacole si astfel se creeaza situatii deose­bit de grave si care aduc un evident prejudiciu capacitatii de aparare a tarii.

De asemenea, lipsa comandantului de la comanda face imposibila indeplinirea misiunii navei sau a navelor de sub comanda sa ori creeaza conditii de haos si pa­nica la bordul navelor.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este format din relatiile sociale privind capacitatea de lupta a unitatilor militare de marina sau aviatie, relatii a caror normala existenta si dezvoltare nu poate fi asigurata fara prezenta la comanda a comandantului navei (sau aeronavei).

b) Obiectul material il constituie insasi nava (aeronava) lasata fara comandant prin parasirea comenzii.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat, acesta nepu­­tand fi decat comandantul. Calitatea de comandant al navei (aeronavei) se refera la functia indeplinita de acesta, si nu la gradul sau militar.

Autorul faptei trebuie sa fie investit cu dreptul de a comanda, sa aiba toate prero­gativele comenzii si sa exercite in forme legale si in mod efectiv comanda unei nave sau a unui grup de nave ori aeronave.

Fapta poate fi savarsita sub forma instigarii sau complicitatii, situatii in care pentru participantii mediati, nu sunt necesare anumite calitati. Coautoratul nu este posibil in cazul unei infractiuni cu subiect activ unic.

b) Subiect pasiv este unitatea de marina sau aviatie militara careia ii apartine na­va (aeronava) sau gruparea de nave (aeronave) al carei comandant a parasit coman­da.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de parasire a comenzii, sub aspectul elemen­tului material al laturii obiective, se poate realiza fie printr‑o actiune (cand coman­dantul paraseste comanda), fie printr‑o inactiune (cand nu revine la bordul navei sau aeronavei pentru a prelua comanda la care este indrituit).

Parasirea comenzii se poate realiza prin declaratia expresa (fatisa) a comandan­tului ca renunta la exercitarea functiei de comandant sau prin incetarea in fapt (in mod tacit) de a‑si exercita atributiile de conducere a navei si echipajului sau a gru­parii de nave, indiferent daca a parasit sau nu nava pe care este imbarcat.

Nu prezinta relevanta juridica faptul daca parasirea comenzii este temporara sau definitiva, deoarece consumarea infractiunii are loc in momentul primelor acte de abandonare a prerogativelor.

b) Pentru existenta laturii obiective a infractiunii se cere o conditie esentiala pre­vazuta de lege si care consta in existenta unor ,,situatii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora", in momentul in care comandantul a parasit comanda. In varianta agravata a infractiunii, in afara de cerinta sus‑mentio­nata, mai exista si o a doua cerinta esentiala si anume aceea ca parasirea comenzii sa fi avut loc "in timpul luptei", imprejurare care face sa creasca si mai mult pericolul so­cial al faptei.

In ce priveste locul si timpul savarsirii faptei, in varianta simpla se cere ca fapta sa se comita la bordul navei (aeronavei) si in timpul cand aceasta este supusa primej­diei. In varianta agravata se cere ca fapta sa se comita in timpul luptei.

c) Urmarea imediata a infractiunii consta in crearea unui grav pericol pentru sigu­ranta navelor (aeronavelor) si a echipajelor acestora.

Nu se cere pentru existenta infractiunii ca parasirea comenzii sa fi produs efectiv vreo paguba pentru nava sau echipaj, fiind deci suficient pentru realizarea acesteia numai pericolul la care ar putea fi expusa nava sau echipajul.

d) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din savarsirea faptei incriminate.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea poate fi numai intentia directa sau indirecta, chiar daca un comandant ar putea savarsi fapta prin acte omisive (renuntand sa mai dea ordine sau sa comande echipajul).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de ambele forme imperfecte, legea nu sanctioneaza actele de pregatire, ci numai tentativa. Infractiunea se consuma in momentul in care s‑a comis fapta descrisa in norma de incriminare si s‑a creat starea de pericol pentru securitatea navei.

B. Modalitati. Infractiunea de parasire a comenzii se poate savarsi in doua variante normative (una se refera la forma simpla si una la forma agravata). Acestor va­riante normative pot sa le corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Sanctiunea pentru forma simpla este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru forma agravata detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se sanctioneaza potrivit regulilor din Partea generala a Codului penal (art. 20 si 21).

§4. Neluarea masurilor necesare in operatiile navale

Continutul legal

Potrivit prevederilor art. 343 C.pen., constituie infractiune fapta comandantului unei nave militare sau grupari de nave militare care, fara a fi fost oprit prin vreun ordin sau fara a fi fost impiedicat de misiunea speciala pe care o avea, nu ia masu­rile necesare sa atace, sa lupte impotriva dusmanului, sa ajute o nava a statului roman sau a unei tari aliate urmarita de dusman ori angajata in lupta sau nu ia masu­rile necesare pentru a distruge un convoi dusman ori nu urmareste navele de razboi sau comerciale ale dusmanului.

Se cunoaste faptul ca, in conditiile razboiului modern, folosirea la momentul necesar si eficient a fortelor navale si aeriene proprii si ale aliatilor are o mare impor­tanta in sporirea capacitatii de lupta a trupelor si pentru obtinerea victoriei.

In timpul operatiilor de lupta, comandantul unei nave militare are datoria sa ia toate masurile pentru ca, in actiunile de atac sau de aparare impotriva inamicului, capacitatea de lupta a unei nave sa fie folosita pe deplin. Neluarea unor astfel de masuri de catre comandant, abtinerea acestuia de angaja nava in lupta impotriva inamicului este o fapta prin care se aduc grave prejudicii capacitatii de aparare a tarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale referi­toare la capacitatea de lupta a marinei sau aviatiei militare, a caror existenta depinde de o atitudine combativa si loiala a comandantilor in timpul luptei.

b) Obiectul material al infractiunii il constituie nava (aeronava) sau grupul de nave (aeronave) ramase in inactivitate din cauza lipsei de combativitate a acestuia, fiindca asupra lor se rasfrange activitatea ilicita a faptuitorului[2].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al faptei este comandantul navei sau gru­pului de nave care nu ia masurile necesare in operatiunile navale.

Din punctul de vedere al legii penale, este considerat comandant atat militarul care comanda nava in mod permanent, cat si inlocuitorul temporar (indrituit cu toate responsabilitatile prin legile si regulamentele militare), in caz de indisponibilitate a comandantului.

Participatia se poate realiza numai sub forma instigarii si complicitatii, infrac­tiunea avand subiect activ unic.

b) Subiect pasiv este unitatea militara navala din care face parte comandantul si careia ii apartine nava sau convoiul de nave.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de neluare a masurilor necesare in opera­tiunile navale, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se realizeaza printr‑o inactiune, legea incriminand omisiunea comandantului unei nave sau unui grup de nave militare care, fara sa fi fost impiedicat in executarea misiunii sale ori fara sa fi fost oprit prin ordin, nu intreprinde masuri corespunzatoare si necesare pentru a ataca, a lupta impotriva inamicului sau a ajuta o nava a tarii noastre ori a unui stat aliat sau nu ia masurile necesare in vederea distrugerii unui convoi dusman ori nu urmareste navele de razboi sau comerciale ale inamicului. Infractiunea se poate insa savarsi si prin acte aparent comisive (de exemplu, comandantul da ordin ca nava pe care o conduce sa se departeze de locul operatiunilor militare in desfa­surare), dar care in realitate ascund o inactiune a comandantului in raport cu situatia in care se afla si cu datoria prescrisa de lege de a actiona.

b) Existenta laturii obiective a infractiunii implica si o cerinta esentiala, aceea ca subiectul activ (comandantul) sa nu fi fost impiedicat sa actioneze prin vreun ordin sau de o misiune speciala primita. De asemenea, presupune existenta unei situatii de lupta, de confruntare cu inamicul.

Fapta nu ar putea fi comisa intr‑o situatie cand nu este prezent inamicul.

c) Urmarea imediata a faptei consta in crearea unei stari de pericol pentru poten­tialul militar roman si aliat, angajat in lupta cu dusmanul.

d) Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei descrise in norma de incriminare.

B. Latura subiectiva. Ca urmare a faptului ca elementul material al laturii obiec­tive consta intr‑o inactiune, potrivit. art. 19 alin. final C.pen., infractiunea poate fi comisa fie cu intentie, fie din culpa, deoarece legiuitorul nu precizeaza ca ar putea fi comisa numai cu intentie. Ca urmare, s‑ar parea ca infractiunea pe care o analizam ar fi susceptibila de a fi comisa si din culpa[3].

Intr‑o alta opinie se sustine ca infractiunea de neluare a masurilor necesare in operatiile navale se savarseste numai cu intentie directa sau indirecta[4].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi posibile, actele pregatitoare nu se pedepsesc. In ce priveste tenta­tiva, aceasta nu este posibila conceptional in cazul infractiunilor omisive.

Infractiunea se consuma odata cu omisiunea comandantului de a avea comporta­rea ceruta de lege, punand in pericol succesul operatiilor navale (aeriene).

B. Modalitati. In continutul normei de incriminare sunt descrise patru modalitati normative prin care se poate realiza elementul material al infractiunii si anume: abti­nerea comandantului de a folosi nava (sau grupul de nave) pentru a ataca, a ajuta, a distruge si a urmari.

Savarsirea cumulativa a doua sau mai multe din modalitatile prevazute in norma de incriminare nu va atrage aplicarea regulilor privind concursul de infractiuni, aces­tea constituind modalitati alternative de savarsire a aceleiasi infractiuni.

In concret acestea se pot realiza intr‑o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de neluare a masurilor necesare in operatiile navale se pedepseste cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si inter­zicerea unor drepturi.

§5. Coborarea pavilionului

1. Continutul legal

Faptele incriminate in art. 344 C.pen. constau in coborarea pavilionului in timpul luptei, in scopul de a servi cauza dusmanului, savarsita de comandantul unei nave militare sau al unei grupari de nave militare, precum si de catre orice alta persoana imbarcata.

Curajul in lupta, apararea intereselor tarii chiar cu pretul jertfei supreme repre­zinta obligatii ale militarilor fortelor noastre armate de care acestia trebuie sa dea dovada in aceasta situatie.

Se stie ca pentru o nava militara coborarea pavilionului inseamna pierderea, aban­donarea luptei de catre comandant si echipaj, echivaland, la armata de uscat, cu predarea drapelului unitatii in mainile inamicului.

In conditiile in care coborarea pavilionului, in timpul luptei, se face in scopul de a servi cauza dusmanului, fapta acelui comandant de nava prezinta un grav pericol pentru nava militara respectiva si pentru echipajul ei, pentru mentinerea puterii de lupta a acestora si, implicit, pentru capacitatea de aparare a tarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale privi­toare la capacitatea de lupta a navelor (aeronavelor) militare in timp de razboi, relatii a caror existenta si dezvoltare sunt conditionate de o rezistenta activa impo­triva dus­manului si mentinerea pavilionului ca simbol al onoarei si vitejiei militare.

b) Obiectul material al infractiunii il constituie chiar pavilionul coborat in timpul luptei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de coborare a pavilionului poate fi orice persoana imbarcata in mod legal pe nava. Fapta poate fi savarsita de catre comandantul navei, de catre orice alta persoana din echipaj sau din trupele atasate navei. Deci legiuitorul atribuie o calitate speciala persoanelor care pot savarsi asemenea fapte, deoarece, asa cum am precizat, aceasta persoana trebuie sa fie inrolata in activitatile ce se desfasoara pe nava. Daca fapta este comisa de o persoa­na aflata ocazional pe nava (de exemplu de un corespondent al unui ziar), acesta va ras­punde pentru o alta infractiune si anume cea prevazuta in art. 156 lit. d) C.pen. (tradare prin actiuni care sunt de natura sa favorizeze activitatea dusmanului).

Participatia este posibila sub toate formele; coautorul trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege pentru autor, iar instigatori si complici pot fi si persoane care nu fac parte din armata.

b) Subiect pasiv este unitatea militara navala careia ii apartine nava al carei pavi­lion este coborat.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin ac­tiunea de coborare a pavilionului. Actiunea trebuie sa fie comisa in timpul luptei, adica in timpul operatiunilor contra inamicului, pentru realizarea continutului consti­tutiv al infractiunii. De asemenea, se cere ca fapta sa se comita la locul unde se afla nava, adica in zona de lupta.

b) Urmarea imediata a infractiunii consta in crearea unei stari de pericol pentru succesul misiunii de lupta pe care o are nava sau grupul de nave.

c) Legatura de cauzalitate rezulta din savarsirea actiunii incriminate si consta in producerea starii de pericol pentru capacitatea de lupta a navei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se realizeaza numai cu intentie directa, deoare­ce faptuitorul actioneaza in scopul de a servi cauza dusmanului.

Nu prezinta relevanta daca acest scop s‑a realizat sau nu, fiind suficient ca el sa fi fost urmarit de faptuitor. Nu va exista deci infractiune daca coborarea pavilionului s‑a efectuat dintr‑o necesitate tactica.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor. Tentativa este incriminata si sanctionata potrivit dispozitiei din
art. 346 C.pen. si prevederilor art. 20 si 21 din Partea generala a Codului penal.

Infractiunea se consuma in momentul in care s‑a comis fapta de coborare a pa­vi­lio­nului in conditiile descrise in norma de incriminare.

B. Modalitati. Infractiunea se poate comite in doua modalitati normative, in raport cu situatia pe nava a faptuitorului (de comandant al navei sau grupului de nave ori de persoana imbarcata).

Fiecareia dintre aceste modalitati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu detentiunea pe viata sau inchisoa­rea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

§6. Coliziunea

1. Continutul legal

Prin dispozitiile art. 345 C.pen. se incrimineaza coliziunea, care consta in fapta comandantului unei nave militare sau a oricarei persoane aflate la bordul acesteia, prin care s‑a provocat, din culpa, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, daca fapta a avut ca urmare avarierea grava a navei sau alte urmari grave.

In alin. (2) se prevede o agravanta a formei tip a infractiunii, ca­re consta in savar­sirea faptei cu intentie, iar in alin. (3) o alta forma agravata, deter­minata de savarsirea infractiunii in timp de razboi.

Comandantul unei nave militare, precum si orice persoana aflata la bordul unei astfel de nave trebuie sa dea dovada de pricepere si iscusinta, de o deosebita grija in indeplinirea indatoririlor pe care le au. Lipsa de atentie, nepriceperea, indeplinirea cu usurinta a sarcinilor, care au ca urmare ciocnirea navelor sau punerea lor pe uscat, prezinta un pericol social marit, deoarece este pusa in primejdie chiar existenta na­vei, aflata in pericol de avariere si chiar de distrugere a acesteia.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este format din relatiile sociale cu privire la capacitatea de lupta a unitatilor navale, valoare sociala a carei existenta depinde de o atitudine plina de grija fata de navele (aeronavele) aflate in dotare si prevenirea coliziunii ori a punerii pe uscat a navelor.

b) Obiectul material este chiar nava (aeronava) sau navele (aeronavele) militare avariate ca urmare a ciocnirii (coliziunii) sau a punerii pe uscat (esuare).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii de coliziune este califi­cat, acesta putand fi comandantul navei sau oricare persoana aflata la bordul navei, cu conditia ca aceasta persoana sa fie membru al echipajului sau sa fie un militar apartinand unei unitati afectate navei sau transportata de nava.

Participatia este posibila sub forma coautoratului, instigarii si complicitatii.

b) Subiect pasiv este unitatea militara de marina (sau aviatie) careia ii apartine nava (aeronava) intrata in coliziune.

In ce priveste locul si timpul savarsirii infractiunii nu exista conditii speciale.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective consta intr‑o actiune care se poate realiza atat prin acte comisive, cat si prin acte omisive. O cerinta esen­tiala pentru existenta elementului material consta in aceea ca, in urma actiunii de coliziune sau a punerii pe uscat, sa se fi produs o avarie grava a navei sau alte ur­mari grave.

b) Urmarea imediata consta intr‑o vatamare materiala a navei (aeronavei) - ava­rie grava a navei sau alte urmari grave - prin aceasta aducandu‑se atingere capaci­tatii de lupta a unitatii militare.

Prin "coliziune" se intelege ciocnirea navei cu alta nava, aeronava sau de orice alt obstacol in timpul navigarii. Prin "punerea pe uscat" se intelege impotmolirea (imo­bilizarea, esuarea) navei la tarm, pe un banc de nisip sau mal, in asa fel incat nu mai poate naviga.

c) Legatura de cauzalitate intre actiunea care constituie elementul material al la­turii obiective (de coliziune sau esuare) si rezultatul produs (vatamarea navei) trebuie dovedita.

B. Latura subiectiva. Coliziunea este singura dintre faptele contra capacitatii de apa­rare a tarii, savarsite de militari, care se poate savarsi sub ambele forme de vino­vatie (cu modalitatile corespunzatoare acestora), intentia si culpa. In varianta tip a in­fractiunii [alin. (1)] forma de vinovatie este numai culpa.

In variantele agravate ale infractiunii [alin. (2) si (3)] forma de vinovatie este numai intentia directa sau indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. In situatia formei simple a infractiunii [art. 345 alin. (1)] actele prega­ti­toare si tentativa nu sunt posibile, fiind vorba de o fapta care se savarseste din cul­pa. Actele de pregatire nu sunt sanctionate, desi sunt posibile la variantele agravate ale infractiunii. Tentativa este insa pedepsita la aceste variante agravate.

Infractiunea se consuma in momentul in care s‑au produs urmarile cerute de lege si descrise in norma de incriminare.

B. Modalitati. Fapta este incriminata sub patru modalitati normative si anume:

- coliziunea din culpa;

- punerea navei pe uscat din culpa;

- savarsirea faptei cu intentie;

- savarsirea faptei in timp de razboi.

Fiecareia dintre aceste modalitati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Pentru varianta din alin. (1) al art. 345 C.pen. pedeapsa prevazuta este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar cand fapta a fost savarsita cu intentie, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. In cazul variantei agravate prevazuta in alin. (3) (cand fapta comisa cu intentie este savarsita in timp de razboi) pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa, la cele doua forme agravate ale infractiunii, se pedepseste in conformi­tate cu prevederile art. 20 si 21 C.pen.

Dispozitiile art. 347 referitoare la aeronave se aplica si in cazul acestei infractiuni.