Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice

Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice

1. Cadru legal si sistematizare

Titlul VIII al partii speciale a Codului penal este consacrat asa-numitelor ,,infractiuni economice", care aduc atingere bunului mers al activitatii ce se desfasoara in sfera cercetarii aplicate, productiei si circulatiei bunurilor, ca si in alte domenii ale economiei nationale.

In prezent, Codul penal cuprinde un numar de zece asemenea infractiuni ("economice") - este vorba de faptele prevazute in art.295-302² C.pen. -, insa ele sunt mult mai numeroase, fiind incluse in principal in diferite legi speciale (Legea privind protectia desenelor si modelelor industriale, Legea privind protectia topografiilor circuitelor integrate, Legea privind marcile si indicatiile geografice, Legea privind regimul monopolului de stat, Legea zootehniei, Legea privind fondul piscicol, pescuitul si acvacultura). De asemenea, exista infractiuni economice care au fost incluse in alte titluri din Codul penal, in raport cu obiectul lor juridic principal (de exemplu, actele de diversiune - art.163 C.pen., subminarea economiei nationale - art.165 C.pen., delapidarea - art.215¹ C.pen., s.a.).

In ceea ce priveste continutul titlului VIII al Partii speciale, trebuie mentionat ca, la data adoptarii Codului penal (in 1968), acesta includea numai opt infractiuni, si anume: specula (art.295 C.pen.), inselaciunea la masuratoare (art.296 C.pen.), inselaciune cu privire la calitatea marfurilor (art.297 C.pen.), divulgarea secretului economic (art.298 C.pen.), contrafacerea obiectului unei inventii (art.299 C.pen.), punerea in circulatie a produselor contrafacute (art.300 C.pen.), concurenta neloiala (art.301 C.pen.) si nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export (art.302 C.pen.).

O prima modificare a continutului acestui titlu s-a produs in anul 1983 (prin interventia Decretului nr.99 din 28 martie 1983) si a constat in introducerea art.302¹ C.pen., text care incrimineaza "deturnarea de fonduri".

O a doua modificare a avut loc in anul 1990, cand dispozitiile de la literele "c" si "d" ale art.295 C.pen. au fost abrogate (prin prevederea inscrisa in art.11 din Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite). O a treia modificare a intervenit in anul 1992 si a constat in introducerea art.302² C.pen., care incrimineaza "Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri" (Legea nr.88/1992 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal si din Codul de procedura penala).

In sfarsit, o a patra modificare s-a produs prin Legea nr.140/1996, care a majorat pedepsele prevazute pentru infractiunile de inselaciune la masuratoare (art.296 C.pen.), inselaciune cu privire la calitatea marfurilor (art.297 C.pen.), si de punere in circulatie a produselor contrafacute (art.300 C.pen.), introducand, totodata, si o varianta agravata a infractiunii de deturnare de fonduri (alin.2 al art.302¹ C.pen.).

Cat priveste sistematizarea infractiunilor, se impune sa mentionam ca titlul VIII al partii speciale a Codului penal nu cuprinde diviziuni sau subdiviziuni, in raport cu eventualele aspecte speciale ale obiectului juridic.

2. Aspecte comune

A. Obiectul

a) Obiectul juridic generic. Actualmente, precizarea obiectului juridic generic al infractiunilor economice pretinde, cu necesitate, anumite lamuriri cu privire la distinctia care se face de catre unii autori intre "infractiuni economice" si "infractiuni din domeniul afacerilor".

O atare distinctie a constituit una dintre inovatiile Codului penal italian in vigoare (Titlul VIII, art.494-517), desi criteriile care stau la baza acestei distinctii au ramas pana acum destul de neclare.

Totusi, intr-o opinie exprimata in literatura noastra juridica, se sustine ca, in timp ce infractiunile din domeniul afacerilor aduc atingere tranzactiilor financiare, industriale sau comerciale (bazate pe ideea de speculatie), infractiunile economice aduc atingere economiei publice, adica activitatilor umane desfasurate in sfera productiei, distributiei si consumului bunurilor, marfurilor si serviciilor. De pe o asemenea pozitie se conchide, astfel, ca notiunile de "infractiune economica" si "infractiune din domeniul afacerilor" desemneaza aspecte diferite ale aceluiasi fenomen infractional: atingerile aduse sistemului economic - privit din perspectiva interesului public - ar constitui infractiuni economice, iar atingerile aduse acestui sistem - privit din perspectiva interesului privat - ar constitui infractiuni in domeniul afacerilor.

In ce ne priveste, socotim insa, alaturi de cei mai multi autori, ca o atare distinctie este greu sau chiar imposibil de realizat in mod practic, din moment ce finantele, industria si comertul sunt parti componente ale economiei nationale, iar nerespectarea regimului lor legal afecteaza nu numai interese private, ci si interesele generale, publice. De altfel, asa cum se arata in aceeasi opinie, pe langa faptul ca, ambele tipuri de infractiuni se caracterizeaza printr-un atac asupra economiei nationale si internationale prin pierderea de venituri, dezorganizare, coruptie etc., documentele internationale folosesc, cu un identic inteles, atat denumirea de criminalitate economica, cat si pe cea de criminalitate a afacerilor - ceea ce inseamna ca, in conceptia organismelor internationale, termenii "infractiune economica" si "infractiune in domeniul afacerilor" sunt considerati sinonimi.

Cat priveste obiectul juridic generic (de grup) al infractiunilor astfel denumite, nu ne ramane decat sa achiesam la ideea ca, acesta este constituit de relatiile sociale care asigura desfasurarea diverselor activitati economice in conformitate cu regimul lor legal, adica de relatiile sociale care ocrotesc ordinea economica (sau sistemul economic) existenta la un moment dat.

b) Obiectul juridic special. De regula, infractiunile economice permit si o ulterioara specificare a obiectului juridic generic, ceea ce inseamna ca ele prezinta si un obiect juridic special (sau specific). Astfel, obiectul juridic special al fiecarei infractiuni economice consta in relatiile sociale referitoare la o anumita activitate economica reglementata de lege. Asa, de pilda, infractiunea de specula asigura protectie regimului legal al circulatiei bunurilor; infractiunile de inselaciune la masuratoare si inselaciune cu privire la calitatea marfurilor asigura corectitudinea relatiilor ce se stabilesc in domeniul distributiei si desfacerii bunurilor, in asa fel incat sa nu se pricinuiasca pagube si implicit, sa se submineze increderea publica in sistemul economic; infractiunea de divulgare a secretului economic asigura confidentialitatea datelor si informatiilor referitoare la cai, procedee sau tehnici economice, adica a acelor date si informatii care constituie baza, fundamentul unei concurente oneste in oricare sector economic; infractiunile de contrafacere a obiectului unei inventii si de punere in circulatie a produselor contrafacute asigura protectie drepturilor inventatorilor sau ale altor titulari de brevete (societati comerciale, regii etc.) impotriva asa-numitelor "furturi de tehnici sau tehnologii" s.a.m.d.

c) Obiectul material. De regula, infractiunile economice prezinta un obiect material - de exemplu, in cazul infractiunii de specula, obiectul material il constituie produsele industriale sau agricole puse in circulatie fara drept; sau, in cazul infractiunii de inselaciune la masuratoare, obiectul material il constituie bunurile supuse operatiei de masurare.

B. Subiectii

a) Subiectul activ. In cazul infractiunilor economice, subiect activ nemijlocit poate fi orice persoana, deoarece legea nu conditioneaza existenta lor de vreo calitate anume a autorului. Prin exceptie, infractiunea de divulgare a secretului economic subzista in forma sa tip, prevazuta in art.298 alin.1 C.pen., numai atunci cand fapta s-a savarsit de catre cel care cunoaste datele sau informatiile secrete "datorita atributiilor de serviciu" - ceea ce inseamna ca, in cazul variantei tip, autor al acestei infractiuni poate fi numai persoana care are calitatea de functionar (in sensul art.147 C.pen.).

Cat priveste participatia penala, aceasta este posibila, in principiu, sub toate formele (coautorat, instigare, complicitate).

b) Subiectul pasiv. Intrucat infractiunile economice reprezinta atingeri aduse sistemului economic national, subiect pasiv principal al acestor infractiuni este intotdeauna statul. Totusi, destul de frecvent, in infractiunile economice apare si un subiect pasiv secundar, reprezentat de persoana fizica sau juridica ale carei interese economice au fost vatamate prin savarsirea infractiunii.

C. Latura obiectiva

a) Elementul material. Infractiunile economice sunt infractiuni comisive, care constau intotdeauna intr-o actiune. La unele infractiuni economice, elementul material se poate realiza in mai multe modalitati (actiuni) alternative (de exemplu, elementul material al infractiunii prevazuta in art.297 C.pen. se poate realiza atat printr-o actiune de falsificare, cat si printr-o actiune de substituire de marfuri sau produse, dupa cum el subzista si in cazul actiunilor subsecvente, de expunere spre vanzare sau de vanzare a unor asemenea marfuri sau produse). De asemenea, destul de frecvent, elementul material este insotit de anumite conditii sau cerinte esentiale (de exemplu, pentru existenta infractiunii prevazute in art.302 C.pen., este necesar ca operatiunile de import, export sau tranzit sa fie efectuate "fara autorizatie").

b) Urmarea imediata. Sub aspectul urmarii lor imediate, infractiunile economice se prezinta ca infractiuni formale, de simpla actiune, al caror rezultat nu trebuie dovedit (legea prezuma existenta rezultatului in toate situatiile in care s-a infaptuit actiunea incriminata).

c) Raportul de cauzalitate. In infractiunile economice, existenta raportului de cauzalitate este, de asemenea, prezumata (rezulta ex re).

D. Latura subiectiva.

a) In infractiunile economice, elementul subiectiv imbraca intotdeauna forma intentiei (directe sau indirecte), a carei existenta se prezuma.

b) Mobilul si scopul nu reprezinta elemente constitutive ale acestor infractiuni.

E. Forme si sanctionare

Desi infractiunile economice apar ca infractiuni formale, de simpla actiune, ele sunt susceptibile, totusi, de o anumita desfasurare in timp, putandu-se prezenta sub forma tentativei, in modalitatea tentativei neterminate (imperfecte). Cu toate acestea, Codul penal a incriminat tentativa doar la trei dintre infractiunile economice, si anume: inselaciunea la masuratoare (art.296 C.pen.), inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor (art.297 C.pen.) si nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri (art.302/2 C.pen.). In celelalte cazuri, faptele sunt incriminate numai daca au atins momentul consumarii.

Consumarea are loc in momentul in care, actiunea fiind realizata in intregime, s-a produs urmarea imediata.

In general, infractiunile economice sunt prevazute cu pedeapsa inchisorii. Numai in doua cazuri (art.297 C.pen. si art.301 C.pen.), inchisoarea este prevazuta alternativ cu pedeapsa amenzii.

Aplicarea pedepsei completare a interzicerii unor drepturi este obligatorie numai in cazul variantei agravate a infractiunii de deturnare de fonduri (art.301¹ alin.2 C.pen.).