LUCRARE SPORT - consolidarea si perfectionarea apararii la handbal

LUCRARE DE ATESTAT SPORT -

TEMA: Consolidarea si perfectionarea apararii 3+2+1 transformare in 5+1 combinat sau 6:0 la transformarea atacului cu doi pivoti la plecare de inter sau aparitie de extrema.

1. ISTORIA HANDBALULUI

Handbalul este un joc sportiv relativ tanar, care a aparut la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Originile lui in Europa sunt insa mult mai departate si le gasim in unele jocuri cu caracter popular practicate in Evul Mediu si in jocurile dinamice folosite in scolile din centrul si nordul Europei la inceputul secolului XIX. In toate variantele lui, jocul de handbal a aparut mai intai in scoli ca material didactic, rod al imaginatiei creatoare a unor eminenti profesori de educatie fizica.
Se disting si sunt atestate trei radacini multinationale, fiecare cu o varianta nu prea mult deosebita de handbalul consacrat si practicat astazi.
Danemarca, in 1904, Haandbold, creat de profesorul Holger Nielsen: Handbalul nordic de sala.
Povestea adevarata a jocului de handbal incepe in anul 1898, cand directorul scolii REALE din localitatea ORDRUP si Danemarca, interzice elevilor practicarea fotbalului din cauza numeroaselor accidentari care determinau foarte multe absente de la cursuri.        Pentru a nu renunta la jocul cu mingea, baietii din clasele superioare au inceput sa joace fotbal cu mana.
Profesorul lor de educatie fizica HOLGER NIELSEN, participant la prima editie a Jocurilor Olimpice moderne in anul 1896, la probele de tir si scrima, este cucerit de aceasta idee a elevilor sai, dand acestui nou joc un cadru organizat, stabilind si primele reguli. Il denumeste in mod logic HAANDBOLD, in replica la FOOTBALL.              

Terenul avea cca 45m x 35m, atat cat permitea curtea scolii, poarta 2m x 3m, echipele erau formate din 7 jucatori, la fel ca astazi, dar mingea era tot de fotbal si se purta ca la rugby (driblingul a aparut ceva mai tarziu), se arunca de la o linie dreapta (ca la handbalul pe plaja de astazi), aflata la o distanta care a variat intre 8 si 6 metri.

In anul 1904, profesorul HOLGER NIELSEN redacteaza si tipareste intr-o mica brosura, un regulament al acestui nou joc sportiv practicat in aproape toate scolile din Danemarca, iar dupa 1906 si in Suedia.
Data oficiala de nastere a handbalului ca joc sportiv este considerata data la care s-a emis primul regulament oficial si primele jocuri interscoli din diverse orase si nu 1898 cand s-a practicat neorganizat pentru prima data.

CEHOSLOVACIA, in 1905, HAZENA, creat de professor VACLAV KARAS

Tot la inceputul secolului 20, dupa unele date in 1894, in Cehoslovacia, inspectorul ministerial pentru educatie fizica JOZEF KLEMKER introduce in programa scolara un joc dinamic asemanator ca idee generala cu handbalul de astazi.In anul 1905 profesorul VACLAV KARAS din Praga si imediat in 1906, profesorul ANTONIM KRISTOF consacra acest joc, intr-un cadru competitional cu regulamente, denumindu-l CESKA HAZENA spre a se deosebi mai clar de handbalul nordic, dar si pentru a-si asigura paternitatea.
Terenul de joc avea 35m x 25m, numarul jucatorilor a fost de la inceput 7, mingea era incepand cu acest an (1905), una speciala, mult mai mica decat cea de fotbal; a aparut si driblingul la 4-5 pasi, dar putea fi repetat, semicercul era mai intai la 4m apoi in final la 6m. Poarta avea dimensiunea de 2,40 pe 2m. Diferenta evidenta fata de cel nordic, era doar faptul ca se putea juca si pasa din semicerc, dar numai din afara lui se arunca la poarta.
Jocul foarte raspandit in Cehoslovacia a avut perioada lui de glorie, chiar si un unic Campionat Mondial  feminin in 1930, la Praga, castigat bineinteles de Cehoslovacia. Raspandirea lui s-a limitat insa la cateva tari din jurul Cehoslovaciei si in Romania, dar numai sub forma de demonstratie ale unor echipe feminine.

GERMANIA, in 1919, HANDBALL, creat de profesor KARL SCHELENTZ

Handbalul mare pe terenul de fotbal in 11 jucatori este o inventie nemteasca si i-l are ca autor final pe profesorul KARL SCHELENZ, seful catedrei de atletism de la facultatea de educatie fizica din Berlin.
Profesorul SCHELENZ a experimentat cu studentii lui timp de doi ani o varianta a unui joc cu mana, inspirat din cateva jocuri dinamice folosite in orele de educatie fizica: TORBALL, FOLKERBALL si o varianta denumita chiar HANDBALL, pe care profesorul MAX HEISER l-a definit si practicat chiar din 1917. A preluat de la fiecare cate ceva, l-a scos din sala de gimnastica si intr-o forma finala l-a transpus pe terenul de fotbal, respectand dimensiunile si marcajul respectiv.

Primele jocuri demonstrative au loc in cadrul serbarilor sportive de sfarsit de an (1919), iar imediat in toamna, se organizeaza competitii locale la Berlin dar si in alte orase.
Raspandirea handbalului in 11 jucatori in Germania, este extrem de rapida, fiind socotit sport national, oarecum in opozitie cu fotbalul de origine engleza.

In anul urmator 1920, se organizeaza la Berlin Cupa Germaniei, cu 10 echipe masculine, 4 feminine si 4 de juniori.

Din 1921 el se raspandeste si in tarile vecine, in primul rand in Romania, in Ardeal, prin intermediul profesorilor de educatie fizica, unii chiar absolventi ai facultatii din Berlin.

In Germania a fost considerat sport national, denumit GROSSFELD HANDBALL (handbal pe teren mare), spre a-l deosebi categoric de cel nordic caruia i-au zis HALLEN HANDBALL (handbalul de sala) si de CESKA HAZENA.

Raspandirii lui explozive in Germania si apoi in Europa ii urmeaza o perioada de glorie si dominatie.

In 1925 are loc primul meci international AUSTRIA GERMANIA (6-3), la masculin iar in 1930, primul joc feminin AUSTRIA GERMANIA (5-4).
In 1936 la Berlin, handbalul (in 11 jucatori), este prezent prima oara la Jocurile Olimpice, unde Germania s-a clasat pe locul 1, iar Romania pe locul 5.

Conditionata de Federatia Internationala, Germania organizeaza si un Campionat Mondial de Handbal in 7, cu un ecou foarte slab, doar 5 echipe Romania nu a participat. In toata aceasta perioada si pana in anii 60, handbalul in 11 domina categoric arena internationala, iar cel in 7 jucatori are doar un caracter regional nordic, fiind practicat in Danemarca si Suedia. In celalte tari din Europa se faceau doar demonstratii si chiar turnee uneori de hazena sau handbal in 7.

Document online: Organisme si alimente modificate genetic Document online: Remediu cu ardei iuti contra durerilor sciatice

Ultimul campionat Mondial de Handbal in 11 la masculin are loc in anul 1959, iar la feminin in 1960, dupa care dominatia apartine handbalului jucat in 7 jucatori, apoi cel in 11 disparand cu totul.

2. MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Mi-am ales aceasta tema, deoarece practice handbal de 9 ani si imi doresc sa ca pe viitor sa ma inscriu la facultatea de Educatie Fizica si Sport, deoarece inca din copilarie am visat sa devin o mare sportive. Imi doresc ca dupa ce voi termina studiile superioare sa devin o buna antrenoare de handbal si sa particip cu echipa mea la competiti nationale.Eu consider ca jocul de handbal porneste din aparare, aceasta tema fiind baza handbalului.

3. SEMNE CONVENTIONALE:

-Jucatorul cu minge in atac

-Jucator in aparare -Antreno

-Fenta de pornire (de -fenta de pasa urmata de depasi

-fenta de aruncare de depasire

-intoarcere din alergare

-pasa din patrundere

-pase din patrunderi successive

-patrundere si revenire pe post

-fenta de pasa urmata de pasa in alta directie

-fenta de aruncare urmata de aruncare

-paravan individual din miscare

-blocaj cu fata

-blocaj cu spatele

-blocaj cu plecare din blocaj

-zidul

-paravanul

-preluarea si predarea in schimbul de adversari

-deplasarea atacantului in dispozitiv

-deplasarea aparatorului in dispozitiv

4. SISTEMUL DE ATAC CU DOI PIVOTII

Circulatia jucatorilor pe semicerc. In atacul in circulatie, extremele si pivotii trebuie sa se deplaseze pe semicerc dupa anumite reguli tactice, pentreu a-I preocupa si pune in miscare pe aparatorii prin dreptul carora circula. Jucatorii de semicerc isi coordoneaza circulatia in functie da activitatea jucatorilor de 9m si modul cum circula mingea. Circulatia extremelor si colaborarea cu centrul se invata prin exercitiul prezentat….Extremele circula prin fata semicercului, deplasandu-se pe o linie imaginara de forma unui opt culcat. Centrul executa miscarea de patrundere si amenintarea a portii, dupa care angajeaza extrema ajunsa la mijlocul semicercului, care, larandul ei, transmite mingea celelaltei extrema, dupa care ii ia locul.

Procedeele tehnice specifice circulatie jucatorilor pe semicerc se pot perfectiona cu ajutorul exercitiului din figura in care pe langa extreme, sunt angrenati si interii. Extrema stanga paseaza mingea interului sau si fuge in viteza pe semicerc. Interul stang, aflat in patrundere succesiva, paseaza mingea interului drept. Extrema stanga, angajata de interul drept, observa miscarea de demarcate a celelalte si ii transmite mingea printr-o pasa oferita sau zvarlita. In figura se poate urmari circulatia de jucatori la semicerc in care extrema paseaza direct interului opus, dupa care fuge pararel cu semicercul, este angajata de inter, apoi paseaza celelalte extreme si exercitiul continua in partea opusa.                                                 

Pivotii se plaseaza intre aparatorii laterali si intermediari de fiecare parte a apararii(fig.2.121). Plasamentul pivotilor pe semicerc, ca si demarcarea lor inteligenta, sincronizate cu activitatea interilor si a extremelor, pun mari probleme aparatorilor. Pivotii isi schimba din cand in cand locurile intre ei, desigur in functie de circulatia mingii, obligandu-i pe cei doi aparatori intermediari si pe cei doi aparatori centrali sa-I marcheze.

In cadrul sistemului cu doi pivoti exista doua variante d formare a echipei: a)doua extreme specializate actioneaza pe colturile terenului, ca la atacul cu un pivot; b)extremele sunt inlocuite cu jucatorii din linia d 9 m, pentru a se mari in felul acesta forta de aruncare la poartea de la distanta.

In ambele situatii, conducatorul de joc este unul dintre cei doi interi.                           

In prima varianta, extremele pot circula pe semicerc, impreuna cu pivotii, nelasandu-i pe aparatori sa inainteze catre interi. In varianta a doua, pivotii joaca pozitional, plasandu-se mereu intre apartorii laterali si cei intermediari, iar ceilalti patru jucatori executa invaluirea, incrucisari simple si duble, in asteptarea unor intervenitii gresite sau intarziate a aparatorilor pentru a se gasi o solutie de finalizare.

5. SISTEMUL DE APARARE PE ZONA 6:0

In cadrul acestui sistem de aparare, jucatorii se plaseaza pe semicercul de la 6m sau putin mai in fata, intr-o singura linie, la interval de 2-3m departare unul de altul. Prin aceasta asezare se urmareste acoperirea unei portiuni cat mai mari de lungimea semicercului.Aparatorii 2 si 7 se numesc aparatori laterali, cei cu numele 3 si 6 se numesc aparatori intermediari, iar cei cu numele 4 si 5 aparatori centrali. Daca un adversar ameninta poarta din pozitia lui cu mingea sau se pregateste sa arunce la poarta, atunci aparatorul din dreptul zonei respective iese inainte, il ataca si incearca sa blocheze aruncarea. De obicei, in locul ramas liber in aparare, se infiltreaza pivotal advers, care poate fi angajat. Pentru prevenirea acestei posibiltati, aparatorii invecinati, prin miscarea de translatie pe care o fac, il dubleaza si inched aceasta spartura, inpiedicand actiunea pivotului. Aparatorul central stang il preia si-l marcheaza strans.

In cazul in care posesorul mingii o paseaza altui jucator, aparatorul intermediar stang se retrage elastic si rapid pe postul sau din aparare, reincadrandu-se in dispozitiv si preluand marcajul pivotului. Se intelege din exemplul dat ca aparatorul intermediary drept iese rapid sa atace pe interul stang, iar ceilalti coechipieri fac miscarea de translatie ceruta de faza. In mod similar se procedeaza si de catre alti aparatori in zona carora actioneaza pozsesorul mingii.

6. SISTEMUL DE APARARE PE ZONA 5+1

In cadrul acestui sistem de aparare, jucatorii se aseaza pe teren ca fig.2.151.Cinci jucatori sunt plasati pe semicercul de la 6m, si anume: aparatorii laterali 2 si 6, aparatorii intermediari 3 si 5, iar in mijloc aparatorul central 4. In fata acestei linii de aparatori, pe semicercul de 9m, se afla zburatorul 7. Jucatorii actioneaza pe teren asa cum indica sagetile din figura.

Aparatorii de la semicerc respecta aceleasi reguli si principii tactice  ca la sistemul cu 6 aparatori in linie, cu exceptia aparatorului central, care avandu-l in fat ape zburator, nu iese in fata decat rareori. Zburatorul, prin plasamentul sau, are sarcina de a inpiedica adversarii sa arunce la poarta de la dinstanta, din zona centrala a terenului. Prin miscarea sa laterala, el impiedica si patrunderea centrului si chiar a interilor spre poarta, iar prin deplasarea oblica inapoi, acopera culoarele prin care adversarii pot angaja pivotul. El trebuie sa acorde ajutor aparatorilor intermediari, dublandu-I cand acestea ies la adversarii lor directi, colaboran si la inchiderea patrunderilor spre poarta. Tot zburatorului ii revine sarcina de a-l ataca pe conducatorul de joc advers, pentru ca aceasta sa nu poata arunca la poarta sis a nu poata initia si conduce in bune conditii atacul. Postul de aparator central se incredinteaza celui mai bun aparator al echipei, in jurul caruia graviteaza intregul sistem defensiv. El trebuie sa aiba o buna experienta de joc, sa poata dirija activitatea coechipierilor si sa marcheze bine pivotul.

Aparatorii intermediari au cea mai grea sarcina in cadrul acestui sistem. In fata lor actioneaza aruncatorii la poarta de la distanta, ceea ce presupune masuri foarte severe de marcaj atent de supraveghere sau de iesire oportuna in fata, in vederea atacari posesoruli mingii. In acelasi timp, in zona lor de aparare se plaseaza si pivotul sau pivoti adversi. In momentul in care aparatorii intermediari ies la adversari lor, pivotii trebuie preluati si marcati de coechipieri, pentru a nu putea fi angajati pe semicerc. Activitatea lor in aparare poate fi asemuita cu cea a doua pistoane;cad unul urca spre semicercul punctat, celalalt se retrage in zona si invers.

Iata cum functioneaza acest sistem. Sa presupunem ca mingea este pasata interului drept (fig. 2.152). Aparatorul intermediar strang 3 iese in fata, stanjenind jocul interului advers. Aparatorul central 4 se deplaseaza lateral pentru a prelua pivotul, fiind ajutat in aceasta actiune de acoperire si de deplasare spre dreapta a aparatorului lateral 2. Aparatorii 5 si 6 se deplaseaza si ei putin catre stanga, pentru a micsora spatiile de patrundere. Zburatorul 7 se deplaseaza oblic inapoi spre stanga si il dubleaza pe aparatorul intermediar stanga.

In situatia in care interul drept paseaza mingia centrului, zburatorul ramane in fata acestuia si-l marcheaza strict atata timp cat exista pericolul unei aruncari la poarta sau al unei pase de angajare la semicerc (fig.2.153). Aparatorul intermediar stanga 3 se retrage pe semicerc, preluand marcajul pivotului, iar aparatorul central se deplaseaza spre dreapta, in spatele zburatorului. Ceilalti jucatori nu-si schimba prea mult pozitia in teren daca deplasarea sau circulatia adversarilor nu impune un asemenea lucru.

Daca conducatorul de joc paseaza mingea interului stang, atunci lucrurile se petrec ca in fig.2.154. Aparatorul intermediar drept 5 iese in fata, la adversarul sau. Aparatorul central face o miscare de translatie spre dreapta , in vederea micsorarii spatiului creat. Zburatorul se retrage oblic inapoi, asa cum arata sageata, pentru a-l dubla pe aparatorul intermediar. Daca mingea este pasata extremei din stanga atacului, atunci aparatorul lateral dreapta 6 se deplaseaza rapid pe pozitia corespunzatoare de aparare, marcandu-si adversarul direc prin supraveghere sau atacandu-l decisiv, daca intentioneaza sa patrunda spre poarta pentru a arunca. Aparatorul intermediar se retrage oblic spre dreapta, astfel incat sa poata inchide o eventuala patrundere spre interiorul extremei.

Daca pivotul incearca sa se demarce pe semicerc, el este preluat, in principiu, de aparatorul central si predat aparatorilor intermediari, numai in cazul in care acestia se afla pe semicer. Daca unul din aparatorii intermediari iese in fata, atuci aparatorul il conduce pe pivot de la celalalt aparator intermediar si pana la aparatorul lateral din partea intermediarului iesit in fata.

Apararea pe zona 5+1 revine vulnerabila prin infiltrarea a doi pivoti in dreptul aparatorilor intremediari. In acest caz, trebuie schimbat sistemul de aparare, fie in 6:0, fie in 4+2.

7. SISTEMUL DE APARARE 3+2+1

In cadrul acestui sistem de aparare, jucatori sunt plasati in trei planuri. La semicercul de 6m se afla 3 aparatori:cei doi aparatori laterali 2 si 6 si aparatorul central 4; la jumatatea distantei dintre cele doua semicercuri, in intervalul dintre aparatori laterali si aparatorul central,sunt cei doi aparatori intermediari 3 si 5, iar in fata aparatorului central, pe semicercul de la 9m, zburatorul 7. Din aceasta asezare de baza, aparatori se deplaseaza pe directiile indicate in figura 2.158. Aparatorul central are o raza mare de acutine in acest sistem, fiind uneori nevoit sa se deplaseze, pentru marcarea pivotului, de la aparatorul lateral sau altul. Cei doi aparatori intermediari au de facut deplasari rapide, repetate de multe ori, in vederea marcari interilor si colaborari cu coechipierii invecinati. Ei sunt alesi, in mod obijnuit, din randurile extremelor, care sunt foarte rapide, mobile si rezistente. Zburatorul are, in primul rand, rolul de acoperire a zonei centrale a apararii, pentru ca adversarul sa nu poata arunca la poarta de la distanta, sau sa treaca prin zona sa. Aparatori laterali sunt de regula interi echipei, cand acesta se afla in atac.

In cele ce urmeaza vom prezenta cateva detalii referitoare la mecanismul de functionare a sistemului de aparare pe zona 3+2+1. In figura 2.159. se vede cum centrul a pasat mingea interului stang aflat in patrundere. Aparatorul intermediar drept 5 il ataca foarte repede, nu-i lasa timp sa se pregateasca pentru aruncare si-l stanjeneste cu bratele in actiunea de pasare a mingii. Zburatorul se deplaseaza oblic inapoi si spre dreapta, dublandu-l in aparare. Aparatorul lateral 6 se deplaseaza si el putin in sprijinul aparatorului intermediar 5, dar nu il scapa din ochi situatia de joc si extrema stanga, adversarul sau direct. Aparatorul intermediar stang 3 se retrage pe semicerc, ajutandu-l pe aparatorul central 4 in fixarea pivotului.

O alta situatie tactica de atac poate fi rezolvata ca in figura 2.160. Interul stang paseaza mingea interului drept, aflat in patrundere. Aparatorii reactioneaza in felul urmator: aparatorul intermediar stang 3 se deplaseaza rapid in fata si ataca adversarul cu mingea; zburatorul se deplaseaza lateral spre stanga pe drumul cel mai scurt, pentru a acorda sprijinul necesar coechipierului aflat in lupta cu posesorul mingii. Aparatorul central marcheaza pivotul, iar aparatorul intermediar dreot 5 se retrage pe pozitia initiala.

8. BIBLIOGRAFIE:

IOAN KUNST GHERMANESCU,VALERIU GOGALTAN,ELENA JIANU,IOAN NEGULESCU –TEORIA SI METODICA HANDBALULUI

EDITURA PEDAGOGICA, BUCURESTI