Empatia ca trasatura a inteligentei emotionale

Una dintre dimensiunile semnificative ale inteligentei emotionale o constituie empatia. S. Marcus [1] o defineste ca fiind "un fenomen psihic de retraire a starilor, gandurilor si actiunilor celuilalt, dobandit prin tarnspunerea psihologica a eului intr-un model obiectiv de comportament uman, permitand intelegerea modului in care celalalt interpreteaza lumea".

Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi informatii provenite prin canale nonverbale. Reamintim ca, in cadrul comunicarii interumane, comunicarea nonverbala reprezinta cel putin 60%. Cuvintele pot exprima relativ putin din sentimentele oamenilor, fapt pentru care empatia se bazeaza pe capacitatea de a intui sentimentelor oamenilor, atribuind o maxima atentie informatiilor de tip nonverbal: tonul vocii, mimica, gesturile si miscarile persoanei s. a. S-a constatat ca 90% dintre mijloacele de exprimare a starilor efective sunt non-verbale. De exemplu, o persoana stresata are un ton al vocii oscilant si redus ca intensitate, gesturi precipitate, care dovedesc iritare si neliniste.

Adevarul in privinta emotiilor se afla mai mult in "cum" spune o persoana decat in "ceea ce" spune, mai ales cand intre latura verbala si cea nonverbala a comunicarii apar neconcordante sau chiar contradictii. Este important de retinut ca, in cazul unor discordante intre cele doua modalitati de comunicare, cele care sunt percepute ca atare sunt semnalele nonverbale. De exemplu, atunci cand cineva ne comunica verbal ca este o persoana care isi organizeaza bine activitatea, isi alcatuieste planuri chibzuite pe care le aplica eficient in practica, dar intarzie la intalnire, foile dupa care expune se afla in dezordine, incepe cu prezentarea unor aspecte neimportante etc., este cazul sa "vedem" cum se comporta persoana respectiva si sa dam mai putina crezare cuvintelor.

Concluzionand asupra definitiior date empatiei, S. Marcus apreciaza ca punctul nodal al conceptului empatic il reprezinta conduita retrairii starilor, gandurilor, actiunilor celuilalt de catre propria persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva in psihologia partenerului. Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ-ideativa in sistemul de referinta al altuia - respectiv preluarea modului de a gandi si de a realiza rolul social - si transpunerea emotionala, actiunea de activare a a unei experiente, de substituire in trairile lui mentionate prin identificarea afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit.

S. Marcus a sistematizat ipostazele sub care se prezinta empatia:

fenomen psihic - situatie in care se releva dimensiunea sa de fapt interior, subiectiv in continua transformare;

proces psihic - ceea ce arata ca are o desfasurare plurifazica ce se intinde de la proiectia eului pana la identificarea cu altul;

produs psihic - empatia se concretizeaza in retrairea gandurilor, emotiilor, actiunilor celorlalti;

insusire psihica - cand ne apare ca trasatura ede personalitate, ca aptitudine a individului;

construct multidimensional de personalitate - care include toate aspectele mentionate la formele anterioare.

Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta in special sub forma unei trasaturi de personalitate.

Rolul empatiei in cunoasterea impersonala este cel putin la fel de important ca si al factorilor intelectuali si se manifesta printr-un stil apreciativ. Trasaturile definitorii ale acestui stil empatic de personalitate constau in capacitatea de transpunere in psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiectie ca si cum ar fi cealalta persoana. Persoanele cu un nivel inalt al empatiei imbina experienta afectiva, care este bogata si nuantata, cu flexibilitatea in planul cognitiv, prin utilizarea si aplicarea unor criterii apreciative diverse adaptate situatiei. Oricum, ele nu sunt sclavele prejudecatilor, nu au obiceiul atunci cand intalnesc pe cineva sa-l "eticheteze" dupa cativa indicatori perceputi superfecial.

Referat: Gestionarea depozitelor de grasime - trei meniuri care ard kilogramele in plus Eseu: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie

A. Mehrabian[2] a stabilit cinci aspecte ale inteligentei emotionale:

perceperea clara (corecta), ordonata a emotiilor personale si ale altora;

exersarea capacitatii de a raspunde cu emotia si compartarea adecvata (realist, nedistorsionat, adaptat) la situatiile variate de viata;

implicarea intr-o relatie intrepersonala, avand capacitatea de a exprima onest emotiile, aratand deopotriva consideratie si respect;

alegerea muncii (profesiei, activitatii) care aduce satisfactie emotionala, evitand amanarea, dubiile si nerealizarile;

capacitatea de a lucra echilibrat si de a se recrea, de a se relaxa in viata.

Persoanele inalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care le inconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si in general putin anxioase.

Altruismul se refera la actiunile de binefacere facute in mod dezinteresat semenilor nostri. Unul dintre factorii determinanti ai comportamentelor altruiste il constituie empatia, care influenteaza altruismul prin urmatoarele trei variabile:

abilitatea de a discrimina si clasifica starile afective ale altora;

abilitatea de a evalua ipotetic modul de comportare si perspectiva altei persoane;

impresionabilitatea emotionala (capacitatea de a unifica, de a asocia propriile simtaminte cu ale altuia).

Primele doua componente sunt de factura cognitiva, iar cea de-a treia este de natura afectiva.

Empatia determina altruismul in doua stadii:

receptivitatea, observarea suferintelor altuia, care se afla in oscilatie temporala cu propria persoana, cu experienta noastra personala la suferinta;

aparitia actului altruist, ca urmare a nevoii de a readuce propriile noastre suferinte empatice.

Desigur ca o asemenea abordare tinde sa transforme altruismul intr-un fel sui-generis de egoism, situatie in care nu putem privi suferinta altora fiindca, pe de o parte, vrem sa inlaturam starea de suferinta a celuilalt care ne creeaza un disconfort psihic mai mult sau mai putin intens. Cred ca aceasta ultima "cauza" a altruismului este bine speculata de anumite persoane (cersetori de profesie, oameni care isi fac din nenorocire o vocatie, plangareti si altii)

Puskin arata ca "avem simpatie pentru cei nenorociti dintr-un oarecare spirit de egoism, vedem ca de fapt nu suntem singurii nenorociti". A avea simpatie pentru fericirea altora presupune un suflet cu adevarat nobil si dezinteresat. De fapt, una dintre directiile antrenarii inteligentei emotionale vizeaza educarea acestei calitati de a te bucura de fericirea si de succesele altora. Diderot considera ca "omul cel mai fericit este acela care face fericiti cat mai multi oameni".

Evaluarea calitatilor empatice ar trebui sa vizeze in mai mare masura atitudinile fata de reusitele, bucuriile celorlalti si gradul de implicare emotionala, precum  si fata de satisfactiile pentru realizarile semenilor nostri. In principiu asa ceva ar parea utopic, dar o minima intelepciune ne va dezvalui faptul ca, traind in mod sincer emotiile pozitive ale celorlalti, vom reusi sa fim mai fericiti, atat ca intensitate, cat si ca durata in timp. Norocul este o intamplare, in timp ce fericirea poate deveni astfel o vocatie.