Vocile copiilor abuzati

Un anumit numar de copii abuzati pot cere ajutorul intr-un mod ferm si direct si isi pot descrie experientele coerent si clar. Dar acestia sunt o minoritate. Majoritatea sunt inhibati de presiunile descrise in capitolul precedent. Mai mult, copii mici nu au limbajul necesar pentru a comunica experientele prin care trec. Din aceste motive, perspectiva copiilor e adesea fie ignorata, fie gresit inteleasa. Totusi, asistentii sociali si alti profesionisti, nu vor putea acorda ajutor acestor copii decat daca vor putea aprecia ce inseamna experienta abuzului pentru victima.

O privire in lumea copilului abuzat poate fi oferita de adulti care au suferit experiente similare si doresc sa le impartaseasca. Acest capitol cuprinde 5 astfel de relatari. Ele ilustreaza unele dintre problemele discutate in capitolul anterior si servesc ca si studii de caz pentru o mai buna intelegere a suferintei acestor copii.

Relatarea lui Marie

Locuiam cu mama, tata, fratele si surorile mele. Pauline era cea mai mare dintre noi. Barry, fratele meu, era cu doi ani mai mic decat mine, iar Linda era cea mai mica. Tata era violent atat cu mama cat si cu noi toti.

Pana la varsta de 8 ani familia mea mi se parea destul de "normala". Existau certuri, dar nu eram constienta de violente extreme. Tata lucra in marina si pleca de acasa pentru perioade lungi de timp. Aceasta situatie a durat pana cand eu am implinit 5 ani. In ciuda aparentei normalitati exista o atmosfera de teama in casa datorata strictetii tatalui meu. Cand se facea ora de culcare era suficient sa priveasca la ceas si toata lumea mergea la culcare.

Dupa ce am implinit varsta de 8 ani s-a produs o schimbare dramatica. Sora mea mai mare a plecat sa locuiasca cu bunica mea. Tata era plecat in acea perioada. Cand s-a intors au inceput o serie de scandaluri in casa. Tata nu se mai juca cu noi. Un lucru care m-a mirat a fost acela ca mama ne dezbraca si ne spala in fata tatalui meu. Acest lucru mi s-a parut foarte jenant pentru ca fusesem educati sa fim acoperiti in fata tatalui.

Situatia s-a inrautatit tot mai tare. Aveam impresia ca ceva rau se intamplase. Auzeam pentru prima data cuvinte sexuale cum ar fi "orgasm", dar nu stiam ce inseamna. Imi amintesc sa Pauline era retrasa si trista. Parca plutea un nor in casa noastra. Nu aveam voie sa avem prieteni. Tata gasea intotdeauna ceva de comentat la cunoscutii nostri. Totul era secret. Cand tata a plecat pe mare, cu totii am fost cuprinsi de o mare bucurie, desi stiam ca se va intoarce.

Mama muncea din greu. Deseori plangea. Cand tata era plecat, ma trezeam noaptea si ii pregateam mamei un ceai si stateam cu ea pana dimineata. Eram foarte apropiata de ea atunci. Eram o fetita de 8 ani care imi consolam mama.

Aceasta situatie a continuat pana cand am ajuns la varsta de 11 ani. Atunci ne-am mutat intr-o alta casa. Am sperat ca acesta va fi un nou inceput, ca lucrurile se vor schimba in bine. Dar ele au devenit absolut ingrozitoare. Cam in acea perioada, Pauline mi-a spus ca tata a abuzat-o sexual. Ii facuse aproape totul in afara de penetratie. Isi dorea ca lucrul acesta sa inceteze. La putin timp dupa aceasta conversatie, Pauline a inghitit 100 de aspirine in fata mea. Eu nu am realizat ce se intampla. Ulterior a mai incercat sa se sinucida de 6 ori. Nu intelegeam prin ce trece. Traiam intr-o stare de confuzie si teama. Cand mi-am dat seama, am simtit ca era vina mea. Ar fi trebuit sa o opresc. Mama a insotit-o pe Pauline in ambulanta: "Nu spune nimanui de ce ai facut asta!". Toate aceste incidente nu au avut nici un efect asupra tatalui meu, el negand ca ar fi abuzat-o pe Pauline.

Tata era foarte violent, deseori bea. Intr-o zi, intrand in casa l-am gasit incercand sa o stranga pe mama de gat. In alta zi, vecinii au chemat politia pentru ca din casa se auzeau certuri foarte mari. Desi politia l-a arestat, el s-a intors curand acasa.

Cu o alta ocazie, a inceput sa ceara bani. Pentru ca mama nu i-a dat nici un ban, a inceput sa arunce prin casa cu lucruri. M-a intrebat unde-mi tin banii si cand i-am spus ca i-am pierdut, a inceput sa ma loveasca. La fel si pe mama. Incercam intotdeauna sa-i calmez si sa am grija de fratii mei. Pauline urca la ea in camera si devenea tot mai inchisa in ea. Linda isi bloca orice efort de a intelege ce se intampla. Barry nu era niciodata prin preajma. El reusea sa se ascunda intotdeauna undeva. Uneori ma ascundeam si eu cu el in camara. Daca eram prin preajma lui, tata ne lovea mereu cu ceva: cureaua, pumnul sau picioarele. Noptile erau foarte rele. Noi, fetele, imparteam aceeasi camera. Tata se strecura in camera noastra pretextand ca vrea sa ne inveleasca, dar de fapt vroia sa vada cine doarme mai adanc. Se aseza si statea pe marginea patului. In stadiul acela, el nu ma atingea, dar eu totusi traiam o frica ingrozitoare gandindu-ma ca urmez eu la rand. Intr-o noapte m-a tras jos din pat pentru ca nu-mi curatasem pantofii. A inceput sa ma loveasca si m-a pus sa ii curat in mijlocul noptii. La scoala stateam singura. Ma feream de ceilalti colegi. De la 13 ani am inceput sa chiulesc de la scoala. Nu aveam voie sa vorbim cu nimeni. Doream atat de mult sa spun cuiva ceea ce mi se intampla si sa ma ia de acolo, dar apoi ma gandeam cum se vor descurca mama si ceilalti fara mine. Ma simteam atat de singura, atat de ingrozitor de singura.

La scoala nu ma puteam concentra pentru ca ma gandeam tot timpul ce se va intampla cand ajung acasa. Ma temeam de toti profesorii barbati. Nu invatam la materiile lor, incercand sa ma apar de ei. Presupuneam ca de fapt, sunt toti ca si tatal meu. Incercam sa ma apropii de doamnele profesoare mai mult. Ma intrebam daca si ele sunt batute acasa.

Continuam sa ne balansam intre o stare de seminormalitate atunci cand tata era plecat si una de teama atunci cand se intorcea. Era greu sa-mi fac prieteni pentru ca ei nu puteau intelege de ce intr-un moment eram prietenoasa si intr-un moment urmator distanta.

Pe masura ce cresteam am inceput sa prevad ce va face el si sa fiu cu un pas inaintea lui. De exemplu, daca era plecat lasam lumina aprinsa pentru prietenii nostri. Daca lumina era stinsa nu trebuiau sa se apropie de casa. Mama stia totul. Mama statea cu tatal nostru pentru ca il iubea. Eu simteam ca nu e nimic de iubit la el.

Pauline si cu mine ne-am intrebat deseori, cum de nu am sfarsit intr-o casa de nebuni, traind atat de  mult in frica si violenta si cu amenintarea abuzului sexual. Pe mine m-a ajutat dorinta de a usura viata celorlalti. Obisnuiam sa fac curatenie in toata casa, sa calc si sa-i scot pe cei mai mici din casa cat de des puteam. Barry a inceput sa fure. Tata ii oferea loc de ascunzatori.

Am fost abuzata de tatal meu la varsta de 21 de ani. Ma casatorisem deja, dar sotul meu era violent si abuziv sexual, asa incat m-am intors la parinti. Atunci tatal meu a incercat sa ma violeze. Nu puteam crede ceea ce mi se intampla. Scapasem in timpul casatoriei, doar pentru ca acest cosmar sa devina acum realitate.

Relatarea lui Lloyd

Tatal meu era plecat tot timpul de acasa, plecare care s-a suprapus si cu momentul conceptiei mele, astfel incat tatal meu oficial nu era si tatal meu biologic. Cred ca eu le amintesc amandurora despre infidelitatea mamei si de aceea ma trateaza amandoi atat de urat. Fratii mei care sunt copii legitimi ai tatalui nu au fost niciodata tratati in acelasi fel. Nu am simtit dragoste de la nici unul dintre parinti. Ma simteam un renegat. O scena tipica este cea in care intreaga familie se uita la televizor. Fratele mai mare si cu mama stateau unul langa altul, fratele mai mic si cu tata stateau impreuna, iar eu eram izolat pe podea. Fratii mei primeau cadouri de Craciun si de zilele de nastere, eu nu. Daca ma impiedicam si cadeam, eram lovit. Nimeni nu-mi arata nici simpatie, nici bunavointa. Fratele meu mai mare copia comportamentul parintilor, iar cel mic incerca sa fie dragut cu mine, dar pe ascuns.

Varul mamei mele a murit intr-un incendiu si parintii mei i-au luat in ingrijire pe copii lui. Unul dintre ei, un baiat de 16 ani a inceput sa ma abuzeze sexual cand aveam 9 ani. Imi dadea tigari si bautura pentru a face sex cu mine. Parintii mei stiau, dar nu faceau nimic ca sa schimbe situatia. Nu exista nimeni in familie care sa ma ajute.

In scoala primara, unul dintre profesori a descoperit ca eram foarte bun la matematica si petrecea mai mult timp cu mine. Asta m-a facut sa ma simt cumva special si am crezut ca si acasa eram tratat altfel pentru ca eram un copil special si destept, nu pentru ca eram nedorit.

Dar apoi am emigrat. In noua scoala, infatisarea si accentul i-au facut pe colegi sa ma ia in ras. Pentru ca invatam atat de usor mi s-a spus ca sunt lenes. A inceput sa ma cert cu profesorii si cu ceilalti copii. Faptul ca eram abuzat sexual m-a facut sa ma intreb daca sunt intr-adevar baiat. Trebuia sa dovedesc ca nu sunt fata, asa ca am devenit foarte dur.

In adolescenta am fugit de acasa. Dormeam pe unde apucam. Suferinta imi era atat de mare incat la 15 ani am incercat sa ma spanzur, dar franghia nu a fost suficient de lunga. Familia mea nu a stiut niciodata. Mi-am gasit scaparea in bautura si droguri. Unul dintre cunoscutii mei m-a invatat arte martiale si mi-a aratat un oarecare interes. Aveam si un prieten bun de varsta mea, Gilroy. Ne-am imprietenit dupa o bataie in care nici unul nu a castigat si am decis sa ne imprietenim. De pe la 12 ani am inceput impreuna sa-i batem pe ceilalti copii. Cand aveam 15 ani, intr-o vineri m-am certat cu Gilroy si i-am spus "Du-te dracului! Mai bine ai muri!". Nu l-am mai vazut niciodata. A doua zi Gilroy s-a inecat (accidental). M-am simtit responsabil si vinovat de moartea lui, dar nu am putut vorbi cu nimeni despre asta.

Relatarea lui Helen

Ar fi trebuit poate sa fiu un copil fericit. Locuiam intr-o casa mare cu multe jucarii si haine frumoase. Avem un tata caruia ii placea sa stea cu mine, o mama pe care o iubeam si un frate pe care-l consideram minunat. Frank era cu 5 ani mai mare decat mine si era un baiat linistit, studios. Tata era bun si jovial, dar era mai mult plecat cu afaceri. Mama nu avea o slujba, dar era intotdeauna foarte ocupata pentru ca participa la activitati caritabile.

Mama parea devotata copiilor, consuma multa energie, strangand fonduri pentru copii maltratati, dar eu stiam ca ea nu ma iubeste. Motivul, ma gandeam eu, era ca eu nu puteam fi iubita. Nu m-am gandit niciodata ca vina ii apartine ei. Cu timpul mi-am dat seama ca nu-l iubea nici pe Frank.

Incercam din toate puterile sa fiu buna, pentru ca ea sa ma iubeasca. Imi spunea tot timpul cat de norocoasa sunt ca am o casa frumoasa si haine scumpe. Eu imi doream sa fiu saraca, pentru ca ma gandeam ca atunci o sa ma iubeasca mai mult. Obisnuiam sa port numai hainele cele mai vechi, refuzam sa mananc dulciuri si nu imi cumparam nimic cu banii de buzunar. Spuneam la toata lumea ca sunt saraca. Colegiilor de la scoala le ascundeam ca aveam o masina si ca petreceam vacante in strainatate. Imi era rusine de casa noastra mare si nu imi invitam prietenii acasa, pentru ca ei sa nu vada ca sunt saraca.

Faptul ca purtam doar haine ponosite, nu facea decat sa o irite pe mama, care era obsedata de ordine, curatenie si de moda. Daca ma imbolnaveam si trebuia sa lipsesc de la scoala, mama se supara foarte tare pe mine. Insemna ca trebuie sa lipseasca de la o intrunire de-a ei sau sa plateasca un baby - sitter. Cand eram racita, preferam sa ascund asta si sa merg la scoala cu temperatura. Imi amintesc o ocazie in care a trebuit sa stau in pat pentru ca eram foarte bolnava. Seara am auzit pasii mamei si am strigat-o; nu vroiam decat sa o vad, dar ea nu a urcat pana la mine. Fratele meu era cel care imi aducea ceai si medicamente. Imi amintesc ca nu stingeam niciodata lumina cand ma duceam sa ma culc pentru ca imi era frica ca un barbat cu pusca va veni si ma va omori. Pe la 6 ani a inceput sa-mi dispara un pic din sentimentul de frica, deoarece fratele meu Frank venea sa ma inveleasca seara. Asteptam ca Frank sa vina si sa ma imbratiseze pentru ca astfel nu va mai veni omul u pusca. Asteptam vizitele lui cu nerabdare. Simteam ca Frank credea ca ceea ce facea pentru ca se ferea sa fie vazut de parinti.

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

Cu timpul imbratisarile au devenit mai apropiate. Frank imi dadea jos camasa de noapte si se dezbraca si el de pijama si ma mangaia si ma facea sa ma simt speciala. A inceput sa practice diferite modalitati de a ma saruta care au inceput sa nu-mi mai placa atat de mult. Imi spunea ca e in regula pentru ca asta fac si mamicile si taticii fac asta pentru a avea copii. Totusi nu-mi placea.

O problema a aparut din faptul ca Frank se excita si imi uda patul. Intai am luat un prosop pentru a acoperi pata si a nu fi nevoita sa dorim in umezeala. Imi era teama ca mama sau tata sa nu descopere si ma ofeream sa fac eu patul si sa schimb cearceaful.

Pe masura ce trecea timpul, dorintele lui Frank cresteau. Am inceput sa avem contact sexual cu penetrare. Ma durea foarte tare, dar nu puteam sa tip pentru ca parintii sa nu ma auda. Eu tipam in interiorul meu si avem cosmaruri in care ma auzeam tipand. El dorea sa experimenteze si in alte feluri: anal si oral. Eu uram acest lucru, dar el ma ameninta ca ma loveste daca refuz. Nu-mi dadeam seama ca nu ar fi avut cum. Tot ceea ce stiam era ca de fiecare data cand ma lovise fratele meu, ma durea si ma simteam umilita si vroiam sa evit asta. Vroiam, de asemenea, ca Frank sa ma iubeasca. Iar pentru a obtine asta, cel mai bun lucru era sa-i satisfac dorintele.

Am inceput sa-mi dau seama ca ceea ce facea el noptile putea sa duca la o sarcina. Frank mi-a explicat ca asta nu se va intampla pana cand nu o sa am ciclu periodic lunar. Asta s-a intamplat cand am avut 13 ani. Atunci Frank a incetat sa mai vina la mine in camera pe de-o parte pentru ca pleca la colegiu si pe de alta parte pentru ca avea o prietena, lucru care nu se intamplase pana atunci pentru ca era foarte timid, nesigur si izolat. Frank nu fusese iubit de mama noastra si tinut sub presiune de tata care avea mari sperante pentru singurul lui fiu. Intr-un fel m-am simtit trista si respinsa atunci cand Frank nu a mai venit la mine in camera pentru ca nici nu ma mai baga in seama.

Eram ingrozita de ideea ca cineva ar descoperi secretul meu si al lui Frank pentru ca nu cumva "sa vada prin mine". Tata mai venea sa ma inveleasca seara, dar eu il respingeam cu duritate. O data am vazut privirea lui ranita si m-am simtit nedemna de afectiunea lui.

La scoala paream destul de populara. Eram buna la sport, am invatat sa cant la chitara, dar in interiorul meu ma simteam izolata, diferita de ceilalti. Incercam sa invat foarte bine, sa evit orice pedeapsa. Ma gandeam ca orice nota mica a r fi confirmat cat de ingrozitoare eram.

In adolescenta izolarea mea a crescut. Colegii mei radeau de mine pentru ca ma considerau naiva in probleme sexuale. Ma feream sa intru in discutii cu ei, pe aceste teme, pentru ca nu cumva sa-mi scape ceva si sa vada ca stiu prea multe. Nu am avut nici prieteni pentru ca nu vroiam sa fiu cobaiul unui tanar neexperimentat.

Chiar dupa ce abuzul sexual a incetat am continuat a port povara acestui secret, sa ma simt murdara si vinovata. Imi schimbam hainele in fiecare zi, mancam foarte putin, doream sa-mi controlez corpul si infometarea era o forma de pedeapsa. Mai mult, ma temeam sa fiu atragatoare din punct de vedre sexual pentru a nu fi din nou molestata. In final, cred ca tot ceea ce doream era sa fiu unul dintre acei copii emancipati pentru care mama mea parea sa aiba atat de multa afectiune.

Relatarea Sarei

Am decis destul de timpuriu ca nu imi placea de tatal meu, o decizie importanta pentru un copil. Imi era frica de comportamentul lui strict si de folosirea pedepsei corporale, dar in aceeasi masura uram si modul

Povestea lui Sarah

Eu de fapt m-am hotarat relativ devreme ca nu imi placeam tatal, ceea ce este o mare decizie pentru un copil. Aceasta s-a intamplat pentru ca mi-era teama de disciplina lui stricta si de pedepsele corporale pe care le aplica, dar de asemenea uram modul cum o trata pe mama. Obisnuiam sa ma intrec cu sora mea mai mica, Barbara, care dintre noi sa nu stea in spatele scaunului lui in masina, pentru ca nu suportam sa  fim atat de aproape de el.

Obisnuiam sa iau multa bataie. Era directorul scolii pe care am urmat-o. Rolurile de tata si de director de scoala s-au amestecat dar eu nu am realizat ca era ceva in neregula. Eu doar credeam ca ceea ce el facea era ce faceau toti profesorii. Eram izolata si nu aveam nici un termen de comparatie in legatura cu viata mea de familie.

Tatal meu obisnuia sa-mi spuna sa nu-mi tin mainile in buzunare, pentru ca, in opinia lui aratam sleampata. O data eram la bunici cand a venit tatal meu, si m-a prins cu mainile in buzunare. A vazut gestul ca pe un act de sfidare, desi, de fapt eu ma jucasem fericita si nu mi-am dat seama ce faceam. M-a insfacat, m-a ingramadit in masina, m-a dus acasa si m-a batut. Bunica mea a plans si l-a rugat sa nu ma bata dar a dat-o la o parte. Dupa ce fusesem batuta, m-a emotionat faptul ca am gasit-o pe bunica stand pe scari si plangand din cauza modului in care fusesem tratata.

El infrunta pe toata lumea ori intr-un mod fatis opozant, ori utilizand o combinatie de bun simt intre farmecul personal si manipulare. Era obisnuit sa faca lucrurile numai in felul lui. Eu am acceptat faptul ca el avea dreptul sa ma loveasca. Bataile ma dureau si vroiam sa se opreasca. Durerea nu mai lasa loc in mintea mea si pentru alte ganduri. Era groaznic sa te simti respinsa, alungata, pedepsita, nevrednica. Efectul acestei situatii era o astfel de viata in care, deoarece pedeapsa putea surveni in orice moment, nici o zi sa nu fie sigura, buna, pana nu se termina. Imi displacea faptul ca nu eram stapana pe viata mea.

In afara de batai, tata mai folosea si alte metode neobisnuite de a ne pedepsi: de exemplu, ne punea in masina si conducea foarte repede ca sa ne invete o lectie. Imi pot aminti eliberarea pe care am simtit-o cand am implinit optsprezece ani si eram atat de nefericita incat nu-mi mai pasa daca traiam sau muream. Aceasta insemna ca atunci cand el conducea repede nu mai putea sa ma inspaimante. Am gasit acea experienta aproape imbucuratoare.

O data de Anul nou a fost o petrecere la vecini. Amandoi parintii mei au baut foarte mult. Eu m-am intors acasa cu tata si cu sora mea, dar a doua zi dimineata mama inca nu se intorsese. Era un strat gros de zapada pe jos. Tata mi-a zis ca probabil mama era moarta si m-a trimis afara sa-i caut corpul peste tot prin nameti. Inca mai resimt oroarea acelui moment. De fapt ea ramasese peste noapte la vecini, dar eu nu imi dadusem seama de asta si l-am crezut pe tata.

Intotdeauna am simtit ca daca I se intampla ceva mamei mele, eu nu as sti ce sa fac. Orice bunatate ar fi in casa noastra, era de la ea. Intotdeauna am vazut-o pe ea ca fiind prima victima a tatalui meu, si eu fiind a doua. Eram suparata ca trebuia sa fiu martora la modul cum el o trata pe mama. O submina intotdeauna - de exemplu, o data ea se bucura de muzica de la radioul din masina cand tata a decis sa opreasca masina si sa iasa. El a inchis radioul spunand ca trebuie sa pastreze bateriile. Chair daca eram un copil mic, mi-am dat seama ca nu avea nimic de-aface cu bateriile. Alta data, in vacanta, mama s-a rezemat de un zid si cand s-a ridicat avea niste var pe bluza. Tata a urlat "Pentru Dumnezeu, femeie, ai facut pe tine ca de obicei!". Si totusi ne spunea mereu cat de frumoasa era ea si cat de norocoase eram noi ca o aveam ca mama, dar aceasta afirmatie imi parea falsa.

Simteam nevoia sa imi protejez mama. Ea era fascinata  de tata si nici macar atunci cand intr-un final s-au separat ea nu a fost o persoana intreaga. Ea avea nevoie sa se lupte cu dezastrele si crizele. Nu se putea accepta pe ea insasi si se refugia din ce in ce mai mult in bautura. Era atat de nefericita incat eu mai mult eram parintele ei, incercam sa-I ridic moralul. Eu numai din starea de parinte am devenit furioasa pe ea ca nu ne-a protejat niciodata. Nu I-am spus niciodata cat de furioasa m-am simtit.

Imi amintesc ca o uram cu adevarat pe sora mea. Tata obisnuia sa-mi zica "de ce nu poti fi si tu precum sora ta, ea e comunicativa, are multi prieteni si e vesela? Tu esti doar o fata acra." Eram geloasa pe ea. Nu-mi dadeam seama ca-I spunea acelasi lucru si ei despre mine, facand-o si pe ea geloasa. Nu-mi permiteam sa o protejez. Cand m-am hotarat intr-un final sa plec de acasa, tata m-a amenintat cu faptul ca Barbara va fi facuta sa sufere din cauza ca eu nu eram acolo. Dar a trebuit sa nu ma gandesc la asta. Am obisnuit totusi sa-I atrag furia, deoarece, atunci cand am indraznit, l-am infruntat. Acum am doar o relatie superficiala cu sora mea.

M-a pus sa-mi tund parul foarte scurt, baieteste, si am purtat capul mereu acoperit. El a zis ca prin asta incercam sa arat ca o "ducesa", ca incercam sa arat ca sunt mai buna decat restul familiei. O data, cand eram la un picnic, m-a pus sa stau pe camp la distanta de familie si sa mananc singura. Ne-a facut mereu sa credem ca el avea dreptul sa faca ceea ce facea. Pentru a mai scapa obisnuiam sa visez cu ochii deschisi. Singurul loc care era al meu era in mintea mea, dar el nu suporta asta. Eram in masina cand imi imaginam cainele pe care intentionam sa I-l dau bunicii drept cadou. Am fost scoasa din reverie de urletul lui tata "uitati-va la nenorocita asta de vaca mucioasa din spate, e prea sclifosita ca sa vorbeasca cu noi restul". Atacul lui verbal a fost otravitor. Alta data, cand purtam un costul de baie nou si ma simteam mandra de asta, el a tipat de-a lungul plajei linistite "Suge-ti burta femeie ca arati ca o vaca insarcinata".

Aveam unsprezece ani si eram singura fata din scoala tatalui meu. Fiind fiica directorului, nu eram prea indragita de colegi. Ma simteam foarte singura si intr-o incercare disperata de a-mi face prieteni m-am implicat intr-un fel de joc sexual cu niste baieti. Cand am auzit ca tata a aflat de asta, am lesinat de frica. De asemenea mi-era frica si de unul dintre acei baieti si I-am ascuns numele lui tatalui meu care, atunci cand si-a dat seama de asta, m-a pus sa ma schimb in niste pantaloni scurti de rugby de-ai lui, care erau foarte stramti, si apoi m-a batut cu batul foarte rau. Pe la jumatatea acestui fapt I-a aratat mamei mele fundul meu, ei I s-a facut rau, iar el a continuat sa ma loveasca. Patru nopti dupa aceea, cand mama mi-a atins fundul in joaca, eu am urlat deoarece durerea era inca foarte intensa.

Am intrebat-o pe mama daca ar trebui sa plec de acasa dupa acest incident, si ea a zis "Da, poate". Eu am crezut ca voi fi aruncata afara din casa in marele necunoscut. Ma intrebam daca as fi putut trai intr-o pestera pe care o stiam in munti si daca cineva mi-ar fi adus mancare. De fapt, am fost trimisa la un internat, chiar daca era semestrul de vara. Am fost foarte nefericita. Plangeam atat de mult seara la culcare incat cei de acolo au trebuit sa intervina. Ei credeau ca mi-era dor de casa, de o familie iubitoare, insa eu plangeam pentru ca ma simteam respinsa si ma simteam a nimanui. Deoarece incepusem in semestrul de vara, prieteniile intre colegii de an erau deja legate, si totusi pana in semestrul viitor nu apartinam noului grup. Nu mi-am facut nici un prieten adevarat.

Tatal meu imi spunea mereu ca daca nu obtineam rezultate scolare foarte bune voi fi trimisa la o scoala de stat, ceea ce insemna ca as fi fost inchisa intr-o colivie. Imi petreceam timpul pe margine, dorindu-mi sa am increderea in mine si timpul sa-mi fac prieteni. Tata imi dadea foarte putini bani si astfel nu puteam sa ma implic in vreo activitate scolara pentru ca acestea costau. Am incercat sa spun catorva colegi de scoala despre viata mea de acasa dar in general ei nu ma credeau. Tatal meu arata bine si era fermecator si atunci cand venea la scoala toti elevii il urmareau cu privirea si ziceau cat de norocoasa eram. Am fost foarte recunoscatoare unei prietene care, dupa ce a stat la noi o perioada, dandu-si seama ca ziceam adevarul, mi-a spus ca ma credea. Obisnuiam sa doresc sa vina vacanta deoarece intotdeauna speram ca se va termina cosmarul si vom fi o familie obisnuita.

Cand eram adolescenta am foat supusa la hartuiri sexuale. Obisnuia sa ma scoata in oras si sa zica "Oamenii o sa creada ca esti prietena mea", se imbata si pe drumul inapoi spre casa oprea masina si ma mangaia. Puteam sa miros alcoolul din respiratia lui. Nu credeam ca pot sa-I zic "nu" si doar inghetam. Cand am incercat sa refuz sa-l masturbez mi-a zis ca nu ar trebui sa ma marit pentru ca eram frigida, si orice barbat care m-ar lua ar face o afacere proasta. Imi doream sa nu faca asta si ma simteam vinovata pentru ca eu credeam ca o dezamageam pe mama si comiteam o infidelitate. Imi descria meritele diverselor femei cu care avea aventuri.

Cand aveam saptesprezece ani am intalnit un barbat cu multi ani mai in varsta decat mine si m-am indragostit nebuneste de el. Poate dintr-o incercare de a scapa de acasa m-am logodit cu el. Era un barbat foarte asemanator tatalui meu. Si-a gasit o alta prietena si ne-am despartit. Am fost distrusa, dar alti oameni nu m-au dezamagit. La varsta de optsprezece ani am decis sa plec de acasa pentru totdeauna. Tata m-a amenintat ca sa ma tina sa nu plec. Mama I-a sunat pe unchiul si pe matusa mea. Am luat autobuzul pana la casa lor si unchiul meu m-a asteptat in statie. M-au primit in casa lor si m-au facut sa ma simt valorizata si iubita. Cand am fost pregatita sa merg mai departe ei m-au lasat libera.

Povestea lui Roy

Nu am mai avut frati sau surori. Mama a mai fost o data insarcinata cu un alt copil dupa mine, dar a carat ciment in gradina si l-a pierdut.

Tatal meu mi-a zis constant ca sunt nefolositor si ca nu merit nimic, ca nu o sa fac nimic cu viata mea, ca sunt o risipa de spatiu, un nepriceput gras. Statea aplecat asupra mea obligandu-ma sa mananc mancare ce nu-mi placea, trebuind sa stau in fata ei pana cand reuseam sa o termin. Mi se facea rau. Insa am inceput sa mananc in exces ceea ce imi placea pentru a ma linisti si am devenit foarte gras. De asemenea tata ma punea sa stau si sa scriu pana imi iesea la perfectiune. El imi rupea mereu foile si le arunca la cos, si asta putea sa tina doua sau trei ore. Daca doream sa ma uit la televizor, mi se permitea doar daca puteam sa denumesc corect programul. Mamei ii era prea frica pentru a-l opri pe tata sa ma trateze in acest fel.

Am fost martor la multa violenta domestica, tata obisnuind sa o bata pe mama, desi pe mine nu ma lovea. Dar obisnuiam sa ma simt foarte furios, si sa vreau cu disperare sa-l lovesc pe tata, desi stiam ca nu am nicio sansa. O data a bagat manerul unui stilet in scalpul mamei mele. Alta data, pe cand eu eram sus in dormitor, mama era jos in sufragerie si tata taia un pui. Brusc el a inceput sa fie violent, si ea s-a repezit la el cu o furculita. Ea a iesit repede din casa, luandu-ma si pe mine, si a mers la politie. Dar l-a primit inapoi pentru o perioada de incercare de sase luni, ceea ce m-a facut sa ma simt foarte rau. Atat eu cat si mama eram cu nervii la pamant. Cu o ocazie, tata I-a zis mamei "scrie-ti testamentul" chiar atunci cand ea intra in spital pentru o operatie. Asta m-a facut sa vad rosu in fata ochilor si am aruncat o ceasca de ceai fierbinte in tata care arata total inmarmurit. Dupa aceea tata nu a mai lovit-o pe mama pentru o perioada.

Tata de asemenea avea un interes pentru fetele foarte tinere, avea aventuri. Cand mama a intrat in spital pentru o histerectomie, el era in pat cu o fata. La inceput avusese o aventura cu mama acesteia, care a facut un avort pentru ca el o lasase insarcinata, apoi a inceput sa se culce cu fiica, care avea cam doisprezece ani la acel moment.

Dupa ani de abuz, mama a plecat de acasa definitiv, luandu-ma cu ea. A trebuit sa ma maturizez foarte repede atunci cand mama l-a parasit pe tata, ca a trebuit sa nu mai dau atentie amintirilor.

Am incercat sa-l inteleg pe tata. Mama lui, bunica mea, a plecat de acasa atunci cand tatal lui a avut o aventura. Bunicul meu s-a recasatorit si mama vitrega a tatalui meu a fost foarte cruda. Il batea pe tata pana I se invineteau mainile, iar bunicul meu nu a facut nimic pentu a-l proteja. Mama mea s-a nascut copil ilegitim si a crescut intr-un orfelinat. Nici unul dintre parintii mei nu a avut prea multe rude si mama nu a avut nici una, iar acelea care erau il sprijineau pe tata. Ei credeau ca era normal ca un barbat sa-si bata sotia si copiii. Mama avea o foarte buna prietena careia ii ziceam "matusica" si ea zicea mereu lucruri bune despre mine si era mereu gata sa ma asculte. De asemenea am avut un animal de casa, o pisica numita Tallulah, care era mereu un bun prieten.

La scoala eram foarte tacut si retras, nu aveam prea multi prieteni, de fapt, eram atat de gras incat eram destul de hartuit. Eram bolnav majoritateaa timpului, si asta era o problema cand tata era acasa. A fost un profesor care m-a incurajat si am fost capabil sa vorbesc putin cu el despre lucrurile de acasa. Dar la scoala urmatoare am inceput sa fac jocuri periculoase si eram aproape de exmatriculare. Profesorilor de acolo nu le-am spus ce se intampla acasa.

Am parasit scoala si m-am apucat de o scoala de meserii. Eram inca gras. Apoi, intr-o zi, eram foarte suparat datorita unei critici incat m-am oprit din mancat. Am slabit foarte mult. Spitalizarea nu m-a ajutat prea mult, dar dupa aceea m-am dus la un centru unde se ofereau si servicii de consiliere, si erau si alti oameni cu astfel de probleme. Ceilalti pacienti m-au sprijinit foarte mult. Aveam aproape douazeci de ani cand am reusit sa mai iau in greutate si sa mananc normal. Mama nu a putut sa ma ajute prea mult deoarece avea si ea destule probleme.

Strigate de ajutor

Cele cinci povestiri din acest capitol au fost oferite de adulti. In general e mai greu pentru copii sa vorbeasca atat de direct si de clar despre experientele lor. Motivele pentru acest fapt au fost examinate in capitolul anterior. Totusi, copiii isi exprima problemele intr-o varietate de metode, iar multe dintre ele sunt reliefate in continuare.

Comunicare verbala

Copiii mici care au invatat sa vorbeasca dar care nu pot aprecia in totalitate consecintele a ceea ce spun pot descrie abuzul in mod spontan. Acesta poate totusi sa treaca nerecunoscut. "Tata ma gadila cu ciocanul lui" poate fi apreciat ca un nonsens tipic copilaresc. Cateodata copiii nu au cuvintele necesare pentru a-si descrie experienta si deci inventeaza cuvinte. Un copilas zicea mereu ca "Unchiul Harry a binit pe mine". Numai dupa intrebari atente a fost el capabil sa spuna ca a fost abuzat sexual si ca el incercase sa descrie modul cum violatorul ejacula pe el. Un copil mic are deseori dificultati in indicarea gradului de abuz, deci un copil poate spune "Mama m-a batut si m-a intristat" ceea ce poate sa insemne ca mama I-a administrat o palma usoara sau ca l-a atacat cu cruzime fara nici un motiv. De asemenea copiilor mici le poate lipsi claritatea din pronuntie, adultilor nefiindu-le clar daca tinerelul spune ceva de genul "Tata mi-a aratat puta" sau "tata mi-a aratat mata".

O alta problema intalnita de practicienii ce incearca sa investigheze acuzatiile de abuz asupra unor copii foarte mici este aceea ca ei ii spun unei persoane, si apoi, descarcandu-se de povara, nu mai vorbesc de abuz pentru o perioada destul de mare. Copiii mai in varsta pot fi adesea incurajati sa repete ceea ce au spus celor care ii pot ajuta, dar cei mai tineri nu sunt prea deschisi la astfel de coercitii.

Copiii mai mari pot articula ceea ce li s-a intamplat, dar in acelasi timp ei sunt si mai constienti de consecinte. Uneori ei incep sa povesteasca unei persoane intr-o astfel de maniera incat sa poata avea o portita de iesire daca se razgandesc si uneori ei testeaza reactia celui care ii marturisesc. Ei pot, deci, sa inceapa cu o intrebare cum ar fi "Ce se intelege prin act sexual?" sau cu o afirmatie de genul "Nu prea vreau sa ma duc acasa astazi".

Copiii pot afla ca nu sunt crezuti, cum s-a intamplat in cazul lui Sarah, care avea un tata atat de fermecator in aparenta. Ei mint foarte rar in legatura cu experiente abuzive in cadrul familiei. Totusi, ei pot inventa povesti despre mediul de acasa, cum a fost exemplul lui Helem, care pretindea ca este saraca. Dar daca aceste povestiri sunt unele negative, ele pot reprezenta indicatori ai unei forme de abuz, bine ca nu tratamentul descris.

Nu e neobisnuit ca un copil sa-si retraga afirmatiile si asta nu inseamna ca el a mintit initial. Un motiv des intalnit este acela ca ei nu pot face fata consecintelor dezvaluirii, mai ales daca familia este dezmembrata si membrii ei resping copilul. El sau ea pot crede ca retragerea acuzatiilor are ca efect reunirea familiei si rezolvarea problemelor.

Aspectul fizic

Este un numar de indicatori fizici ai abuzului care se manifesta ca un strigat de ajutor al tinarului. Cateodata copiii abuzati vor atrage atentia asupra unei rani fizice intr-o maniera foarte evidenta. Ei pot sa fi suferit destul si sa doreasca terminarea abuzului indiferent de consecinte. Cateodata pot indica o rana intr-un mod indirect, sperand ca cineva sa le observe suferinta: exemplele includ tresaririle atunci cand se aseaza sau refuzul de a se juca pe motivul ca ii dor picioarele. Cel mai adesea copiii vor incerca sa-si ascunda ranile, iar daca sunt intrebati despre ele vor da explicatii inconsistente. Un copil cu vanatai pe interiorul si exteriorul coapselor si pe ambele parti ale fetei este improbabil sa le fi capatat dintr-o cazatura de pe bicicleta. Repetari ale absentelor de la scoala sau de la gradinita ar trebui notate daca exista vreo suspiciune de abuz, deoarece, asa cum s-a intamplat in cazul Mariei, copiii pot fi tinuti acasa pana li se vindeca ranile.

Copiii neglijati fizic si emotional arata semne fizice. Un copil slab, murdar, neingrijit poate fi detectat cu usurinta. Un bebelus care ia foarte putin in greutate si un copil care e oprit in crestere merita de asemenea examinarea. Totusi, deseori hainele pot masca un copil subnutrit. O fetita purta intotdeauna rochite lungi, largi si jakete groase, si numai atunci cand profesoara a ridicat-o in brate pentru a o aseza pe genunchi si-a dat seama cat de mult mai usoara era ea decat ceilalti copii. Bebelusii au deseori in mod natural fetele dolofane care ascund un corp slab.

Fata copilului si miscarile corporale pot reprezenta indicatori ai abuzului. Bebelusii necajiti de obicei plang, dar unii copii ce au fost atacati in mod constant arata o masca inghetata. Copilul va avea un zambet fix si ochii ii vor urmari pe adulti cu ingrijorare. El nu va rade, plange sau ganguri in mod spontan. Copiii mai in varsta pot parea ingrijorati si la fel sa le lipseasca spontaneitatea in prezenta adultilor.

Semne comportamentale

Reactiile copiilor la abuz pot varia considerabil, si este dificil de enumerat comportamentele ce pot reprezenta simprome ale abuzului. Totusi, sunt cateva care trebuiesc luate in considerare. O schimbare brusca a comportamentului poate fi semnifiativa: de exemplu copilul normal, activ care devine retras, sau copilul linistit, cuminte care devine galagios. Din pacate asemenea schimbari sunt ignorate ca fiind "faze prin care trece copilul".

Comportamentele extreme, bune sau rele pot fi de asemenea un indicator al raului tratament de acasa. Helen era atat de preocupata de a nu fi considerata ca fiind rea incat comportamentul ei era exemplar, pe cand Lloyd simtea ca nu are nimic de pierdut daca se comporta urat. Multi copii abuzati, cum ar fi Maria, lipsesc de la scoala pentru ca se simt foarte diferiti de ceilalti copii. Se simt rusinati de ceea ce se intampla si vor sa se ascunda de lume. Cateodata sunt fortati sa stea departe pentru a avea grija de fratii mai mici.

Copiii mici care au fost abuzati sexual pot exterioriza experientele lor cu alti copii sau cu jucariile. Personalul gradinitelor recunosc ca deseori copiii care trag jos pantalonii celorlalti copii, care incearca sa-I incalece ca si cum ar face sex, merg mult mai departe de normalul joc "de-a mama si de-a tata". Copiii mai in varsta pot devenii promiscui, sau, precum in cazul lui Helen, sa demonstreze o naivitate extrema si o lipsa de interes pentru activitatile sexuale. Tentativele suicidare pot fi asociate cu abuzul adolescentilor, exemplificate de sora Mariei si de Lloyd, precum si tulburarile alimentare, exemplificat de Helen si Roy.

Copiii care sunt supusi violentei fizice sau verbale acasa pot sa manifeste comportament agresiv sau sa hartuiasca alti copii. Sau dimpotriva, pot fi foarte pasivi si sa para ca atrag atentia hartuitorilor scolii. Din nou Lloyd si Roy exemplifica aceste doua alternative.

Unii copii pot arata semne de stres posttraumatic, in special daca au fost supusi sau au fost martori la violenta si teroare. Aceasta problema este tratata in relatie cu adultii in Capitolul 8. Dar copiii pot manifesta si semne de repetare a unui joc asociat traumei, sau sa aiba cosmaruri, sau poate fi o evitare totala a tot ceea ce poate fi asociat abuzului. Pot manifesta de asemenea semne de agitatie, incluzand dificultati de somn, iritabilitate si crize de furie, dificultati de concentrare, o stare de alerta permanenta, mai ales la dispozitia si comportamentul adultilor, si o reactie de tresarire exagerata.

In final, copiii pot sa nu manifeste comportamente extreme sau ciudate pentru ca isi comportamentalizeaza viata. Ei metaforic pun abuzul intr-o cutie separata si uita de el in momentele in care nu se intampla. Si totusi vor fi indicii slabe, deoarece majoritatea copiilor abuzati se simt izolati si infricosati. Poate ca tinerii vor avea multe reverii, vor uita multe lucruri - pentru ca memoria lucreaza in timp pentru a sterge amintirile nocive, sau vor fi foarte obositi deoarece abuzul din timpul noptii si cosmarurile isi iau taxa.