Relatii de solidaritate familiala

In acest cadru, se au in vedere raporturile batranului cu familia, pozitia sa in familie, aspecte care pot influenta adesea starea de sanatate  a batranului. In cazul batranului care are familie dar traieste in caminul de batrani trebuie urmarite mai multe aspecte:

-daca este vorba despre o familie inchegata;

-cati membri (numarul lor) alcatuiesc acea familie. In aceste sens trebuie urmarite raporturile batranului cu copiii sai (adulti fiind), raporturile cu nepotii si anume daca batranului i se acorda respectul cuvenit pentru rolul sau de bunic, raporturile batranului cu partenerul de viata ;

-batranul ramane, totusi, integrat in familie pastrandu-si roluri si statute corespunzatoare.

In momentul in care aceste aspecte (cercetarea lor) demonstreaza o integrare pozitiva pentru un batran care necesita tratament medical, perspectivele recomandarilor de tratament si ingrijire sunt bune, climatul favorabil constituindu-se intr-un factor adjuvant terapeutic.

In caz contrar, fiind membru al unei familii care prezinta functii, carente, atat cele de solidaritate cat si cele pedagogic-morale, batranul va fi tolerat, neglijat sau ignorat cea ce va determina imbolnaviri sau accentuarii ale acestora.

a patra conditiei de existenta a actului ratat este, dupa Freud, refuzul autorului actului ratat, constient de greseala sa, de a-i gasi un sens, atribuindu-l hazardului sau neatentiei. Trebuie sa vedem in acest refuz o reactie de aparare in fata asumarii propriului inconstient, a carui manifestare contrariaza in cele mai multe cazuri narcisismul nostru. "In mine nu pot exista asemenea tendinte', ne spunem si preferam varianta explicativa, mult mai comoda, a interventie hazardului.

b. Teorii explicative prefreudiene

Inainte ca Freud sa vada in actul ratat un fenomen cu sens, au existat in domeniile stiintei sau in afara sa incercari de a-1 explica. Toate aceste incercari, dincolo de deosebirile dintre ele, au un element comun, si anume privarea de sens a actului ratat.

b.1.Teoriile fiziologice si psihofiziologice

Conform acestor teorii, reprezentate printre altii si de celebrul Wundt, cauze fiziologice, cum ar fi rau fi­zic general, tulburari de circulatie a sangelui sau psi­hofiziologice, cum ar fi oboseala, starea de surescitare, distrag atentie de la activitatea constienta in curs (lectura, scriere, auditie etc.), ceea ce produce actul ratat. Asadar, diminuarea concentrarii asupra desfasurarii unei activitati poate produce perturbarea acesteia. O asemenea explicatie, ca si explicarea visului prin diminuarea activitatii cerebrale in timpul somnului, exclude posibilitatea ca fenomenele respective sa aiba sens.

Critica lui Freud

actele ratate apar si la persoane care nu sunt obosite, distrate, surescitate.

performanta psihica nu este conditionata de concentrarea atentiei asupra actului respectiv. O multime de acte automatizate se indeplinesc fara a necesita concentrarea atentiei. Pianistul versat alege clapele potrivite in mod automat, in timp ce intreaga atentie se concentreaza la partitura. Dupa cum se stie, reinvestirea cu atentie a unor activitati automatizate nu creste performanta, dimpotriva.

exista cazuri in care concentrarea atentiei este inevitabila: in pofida eforturilor constiente pe care le facem, nu ne putem aminti un nume propriu uitat.

actul ratat poate fi sugerat, ceea ce, de asemenea, contrazice varianta producerii sale datorita distragerii atentiei. Freud relateaza un caz in care, unui debutant intr-ale actoriei i se sugereaza la repetitii ca in locul replicii "contabilul trimite inapoi sabia' (Schwert) sa rosteasca: "confortabilul isi trimite inapoi calul' si intr-adevar la reprezentatie, replica a fost data in maniera sugerata.

Freud nu contesta contributia conditiilor psihofiziologice la producerea actului ratat. Dar ele nu sunt cauze, nici macar conditii necesare, ci doar conditii favorizante. Cei care sustin rolul cauzal al conditiilor psihologice se pla­seaza intr-o pozitie tot atat de absurda cu a persoanei care, atacata de hoti, pe intuneric si intr-un  loc izolat, reclama la politie ca intunericul si locul izolat i-au furat bunurile.

b.2. Teoriile fonetice

Reprezentantii acestor teorii, printre care se numarau filologul Wringer si psihiatrul Meyer, sustineau ca actele ratate ar fi cauzate de relatiile fonetice dintre cuvinte (consonante, asonante), excluzand orice posibilitate ca asemenea fenomene sa aiba sens. Pentru Freud, si in acest caz este vorba doar de conditii favorizante si nu de cauze sau conditii necesare, factorii fonetici indica doar calea pe care o urmeaza actul ratat. Nu este suficient, isi ilustreaza Freud ideea, sa am un drum in fata mea pentru a ma angaja sa-1 parcurg. Pentru aceasta am nevoie de un motiv si de energia necesara.

Exemplu dintr-o analiza contemporana

Intr-un  moment dificil al unei analize, psihanalistul face urmatorul act ratat: in loc sa-i comunice analizandei ca proxima sedinta va avea loc "lunea urmatoare', ii spune "luna urmatoare'. In acest caz, asemanarea din­tre "lunea' si "luna', deosebite doar prin vocala "e', nu reprezinta cauza actului ratat, ci doar forma intampla^­toare prin care s-a exprimat destul de clar dorinta ana­listului de a spatia cat mai mult cu putinta sedintele cu respectiva analizanda.

b.3. Opinia comuna

Spre deosebire de vis, in cazul caruia opinia comuna s-a constituit intr-o adevarata "teorie' cu indelungata traditie, teorie pe care Freud o apreciaza in mod deosebit, pentru ca atribuie visului un sens, actul ratat nu a facut obiectul unui interes deosebit, pentru ca constituie perturbari de moment, lipsite in cele mai multe cazuri de importanta practica. Psihanaliza, in schimb, se ghideaza dupa principiul ca nu trebuie sa confundam importanta problemei cu importanta indicilor care ne-o semnaleaza, caci indicii insignifiante conduc la probleme importante. Ca si criminologia, psihanaliza fructifica pe deplin indiciile neinsemnate, in special in interpretarea viselor. Folosind aceasta perspectiva si in alte domenii, cum ar fi abordarea artelor plastice, Freud a reusit sa ofere un punct de vedere nou asupra statuii Moise a lui Michelangelo. Pozitia nefireasca a tablelor de legi nu ar indica momentul culminant al furiei lui Moise in fata necredintei poporului sau, ci un moment ulterior, in care Moise renunta la exteriorizarea spectaculoasa a gestului sau, pentru a impiedica spargerea tablelor cu legi.

Cand acorda atentie actului ratat, opinia comuna il atribuie hazardului, ceea ce il priveaza de sens. Aceasta fata a hazardului este combatuta cu fermitate si pe larg de Freud, pentru care in viata psihica nu exista liber arbitru sau hazard, totul fiind determinat in mod strict, ,via r daca medierile intre efect si cauza pot fi numeroase existenta hazardului este admisa de Freud doar in lumea exterioara.

Demonstratia lui Freud, careia ii consacra un capitol in Psihopatologia vietii cotidiene, nu se limiteaza la actele ratate, ci inglobeaza si alte fenomene asemanatoare. In cazul actelor ratate, impresia ca s-ar datora hazardului vine din faptul ca fortele determinante se afla in preconstient sau inconstient, zone care scapa temporar sau permanent controlului constiintei. In clasificarea actelor ratate, vom putea proba in fiecare caz in parte prez

Relatiile de solidaritate pot fi afectate ca o consecinta a greutatilor materiale, avand in vedere retragerea batranului din activitate la care se adauga si necesitatile in caz de imbolnavire. Pe de alta parte relatiile de solidaritate pot fi afectate si datorita mentalitatii gresite a grupului familial privind indatoririle fata de batran, a unei atitudini de egoism a adultilor sau a unui nefiresc sentiment de rusine, cand batranul sufera de grave deficiente.

Comportarea fata de batran poate merge de la neglijare pana la forme grave de persecutie, abuz sau chiar violenta.

Pe masura acumularii anilor, batranul sufera de o regresiune treptata a tuturor facultatilor sale psihice sau fizice care il infirma pe plan social si astfel solidaritatea grupului familial devine pentru el esentiala, un factor vital, o garantie.