Psihodiagnosticul - baza instrumentala a psihodiagnosticului

1

BAZELE PSIHODIAGNOSTICULUI

Psihodiagnosticul e legat de cunoastere.

Cunoasterea este o categorie conceptuala care trateaza doua aspecte:

relatia generica subiect-obiect (relatia psihologiei).

Modelele generale ale asimilarii si reconstructiei imformational a lumii de catre subiect.

Din punct de vedere psihologic cunoastere-cognitie- .

Cunoasterea este de doua feluri:

a)     stiintifica- capacitatea la care a ajuns cunoasterea in anumit domeniu: se include in epistomologie.

b)     empirica: este studiata de geogiologie

Diagnosticul este actiunea de identificare a unor manifestari psihice pornind de la unele detalii caracteristice lor. Manifestarile psihice sunt procese psihice, fenomene si configuratii de tipul trasaturi, insusiri sau factori de personalitate in: psihodiagnostic aceste manifestari sunt incluse in doua dimensiuni importante: manifestarea de tip stare si manifestari de tip trasatura. Fenomenele psihice sunt dependente de cadrul lor de desfasurare, predominant constient. Aceasta cunoastere este o unire a sezonului cu logical si al teoreticului cu empirical.

Psihodiagnosticul este actul cognitive, sintetic rezultat prin analiza unor manifestari psihologice si reconstruire logica a structurii personalitatii care le-a generat. Personalitatea poate fi armonie dar si dizarminiea. Rezultatul acestei sinteze este exprimat intr-un cod. Acesta expresie codata conceptual poate fi:

profilul personalitatii (configuratii de trasaturi, de insusiri sau factori).

file descriptive de pshodiagnostic.

fese de testare: se sintetizeaza in 3 aspecte:

buletinul de analize psihologice

referatul psihologic

raportul psihologic

ultimele 2 tin de tipul de prestatie al psihologului.

Prestatiile psihologului sunt: -consultati de psihologie

- investgatii de psihologie

- expertise psihologice . tate cele 3 au valoare pragmatica.

Acestea converg catre realizarea unui plan pragmatic si prognostic:

de ordin instructive-educativ

de ordin meliorativ

de ordin therapeutic.

Psihodiagnosticul este o disciplina procedurala care merge catre o tehnica, o tehnologie, dar si o formula de interventie in derulerile de faze specifice unui process psihologic. Todeauna psihodiagnosticul este rezultatul direct al psihodiagnozei. Gnoza este o activitate camplexa de investigatii, ce presupune identificarea unor particularitati specifice ale personalitatii prin intermediul a doua modalitati de imbinare a unor imformatii furnizate de:

metoda observatiei

altor informatii furnizate de tehnicile psihologice ( anamneza, chestionarul, ancheta, experimental).

Psihodiagnostticul este un act pragmatic cu rol socio-uman util; e implicat in stabilirea mijloacelor cele mai adecvate legate de aspectul educativ therapeutic; psihologia non-statistica se numeste psihologie clinica iar diagnoza cere nu e verificata prin statistica se numeste dianoza clinica.

Fenomene teoretice.

B F

P D PSH

BIO

CG

B- behaviorism

F- fenomenologie

PHS- psihanaliza

BIO- modelul stiintelor naturale:entologie(stiinta cre se ocupa cu studiul comportamentelor de baza)

CG- cogniticism.

Dianosticul clinic stabileste abateri ale parametrilor psihici in functie de spacificul echilibrului psihic uman. Echilibrul este elemental de start de unde se pornestre adaptarea. Adptarea presupune restabilirea pe plan superior al unui echilibru modificat anterior echivaland cu e reechilibrare superioara. Avem mai multe forme de psihodiagnostic:

psihodiagnosticul instructive-educativ presupune depistarea caracteristicilor personalitatii la un moment dat, fiind destinat instruirii si educarii optime.

psihodiagnosticul de orientare si consiliere scolara realizeaza balanta potentialelor psihologice reale si a celor virtual posibile in vederea valorificarii optime din punct de vedere sociouman.

psihodiagnosticul diferential se ocupa de diferentele psihice ( insusiri sau grupe de insusiri psihocomportamentale dupa care se deosebesc indivizii, cuplurile, microgrupurile, categoriile si marile colectivitati; deosebirile sunt calitative si cantitative: ele prevad: graduatii, nivele, configurati . fiind stabilte in raport cu un model de referinta al personalitatii.Aceste diferente stau la baza psihodiagnosticului diferentiat,rezultatul compararii datelor obtinute cu cele ale unei modele de referinte care in cadrul psihodiagnosticului se numeste barem sau date tip si sunt implicate in elaborarea sistemului de psihodiagnoza.

Nici un psihodiagnostic nu este valabil daca nu este etiologic. Etiologia reprezinta o conditie dintre pause si devenire. Psihodiagnosticul etiologic indica factorii cauzali si de decizie: este singurul care conduce la un prognostic si la un plan corectiv reconstructive.

Obiectul real al psihodiagnosticului este . .concret.

O.C.

PSIHOLOGIA CONDUITEI

VI COMPORT

PSH B

Asociatiile reprezinta doua treimi din modul de functionare a psihicului: restul il reprezinta operatiile ; asociatiile pot fi : in timp/spatiu, asemanare/contrast, configuratie/cauzalitate.

Operatiile compun o actiune mentala ; pot fi : identitate, negare, reciprocitate, complementaritate ; sunt reversibile au un segment orientativ si unul executiv .

Comportamentul reprezinta suma manifestarilor externe .

Conduita reprezinta viata mentala launtrica .

Procese psihice - manifestatii ale conduitelor specializate ( receptare , prelucrare informationala si modul de realizare finala ) au ca mod de realizare subiectiva o traire si un produs = imaginatie.

Stil - ansamblu de scheme de permanenta in baza caruia individul rationeaza in directie adaptiva.

Reflectarea reprezinta capacitatea de a avea imagini.

Orientarea - priveste SPP ; itinerariul , o tinta ; trasaturile pot fi : cardinale, centrale, facultative.

Rezonanta subiectiva reprezinta raportul dintre constient si incostient acesta este dat de specificul uitari subiective.

2

Activitatea psihica nu se poate investiga direct. Ea este abordabila indirect prin manifestarile sale. Manifestarea este o expresie concreta a unor elaborari la nivel intern. Expresiile manifestarilor sunt variabile psihologice, iar acestea intereseaza psihodiagnosticul.

Scopul unui studio este evaluarea psihologica. Evaluarea reprezinta ceea ce echilibreaza o cerere si o oferta: rezolva o problema de ordin adaptive. Expresia este o manifestare centrifuga de ordin instrumental a psihodinamicii persoanei; pot fi: simulate, retinute; pot fi folosite strategic sau conventional in functie de situatie. Comportamentul reprezinta segmental extern,efector, ce intra in executie; nu are corelatie inverse. In psihologie totul este comportament, inclusive cel verbal.

Psihodiagnosticul a pornit de la analiza unor activitati productive ce reprezinta o sursa fertile de informare. Elementl diferential reprezinta un grad, nivel, categorie comparative, tip de posihologie. Se studiaza de asemenea redundanta semnificativa, comentarii facute de subiect, interpretari personale- aceste reprezinta o valabilitate de aspect a instrumentelor psihodiagnostice.

Nu exista nici o productie umana care san u poata servi ca material pentru psihodiagnostic. Psihodiagnoza este veriga de legatura intre teorie si practica. Scopul acesteia este ameliorarea si optimizarea manifestarilor psihologice.

Exista 5 directii teoretice importante: behaviorismul, cognitivismul, paihanaliza, fenomenologie si cercetarile biologice. Multe instrumente psihodiagnostice sunt considerate ateoretice. Toate aceste 5 directii au in vedere omul concret.

OMUL CONCRET

CONDUITA

PSIHAN         BEHAV

Campul teoretic al psihologiei reprezinta o arie atat de vasta incat nu exista doar o singura teorie unificatoare.

In psihodiagnostic variabilele se impart in:

variabile stari(transformari)     -pt ca aspectele de ordin theoretic sunt grupate

variabile trasaturi(factori)         pe 2 directii de abordare a omului:

a)     directia nomotetica

b)     directia idiografica.

Directii de abordare a omului

I.              Stiintele nomotetice se refera la posibilitatea de a formula legitati prin stadiul unui numerar foarte mare de cazuri, bazandu-se pe analize statistice (orientarea behaviorista)

II.            Stiintele ideologice (in limba greaca, idios-principiu specific, iar idios=idee) se bazeaza pe analiza de cazuri unice si poate fi apta de a realize inferente doar asupra unor fenomene dintr-o categorie limitata din care face parte respectivul caz. Exista in aceste legitati posibilitatea de a descoperi principi cauzuale (psihologia este o stiinta cauzala, dar si interpretativa).

Specific pentru psihologia nomotetica ar fi:

explicatii cauzale prezentate intr-o m aniera analitica.

e urmarita cuantificarea manifestarilor interne si comportamentale

pe baza acestor imformatii se pot realize generalizari si asupra unei populatii neinvestigate.

foloseste cu precadere experimental de laborator.

pt aspectele de ordin calitativ recurge la exemplificari a unor cazuri: legitatile descoperite au o baza stastica si sunt de doua feluri:educative (univoce, liniare) si probabilistice, intre cele 2 apare o circularitate cauzuala(adica o cauza genereaza tot o cauza).

Psihologia idiografica se refera la:

studii longitudinale pe o perioada indelungata

exploreaza nuantele, detaliile, adica specificatii individulae; fiecare individ e presupus a fi unic, iar diferentele intre indivizi se numesc determinanti primary ai comportamentului.

favorizeaza metodele deschise nestructurate, adica metodele proiective interpretative - fac parte din metodologia descrierii curentului idoneism.

Concluzii:

Trebuiesc admise unele limite la studiul personalitatii. Psihodiagnosticul se va raporta pe scopul concret al investigatiilor.

A aparut astfel si psihologia idiotetica. Din domeniul nomotetic are in vedere standardele de referinta; implica identificarea dimensiunilor personalitatii: stabilirea celor definitorii pt o anumita perioada de timp: aspectele de ordin calitativ trebuie descries stiintific; evaluarea dezvoltari personalitatii trebuie construita pe un fundal nomotetic; acesta poate fi metodologic inregistrarii frecventei unor comportamente.

Din punc de vedere psihodiagnostic o stare psihica este ceea ce este present din punct de vedere psihodinamic la un anumit moment dat. Specific pt starile din psihodiagnostic e faptul ca pot fi trecatoare, dar in special provocate de stimuli potriviti: aceste stari ar fi unele expresii ale personalitatii. Trasatura reprezinta o tentative relative stabile a unui individ exprimabila in componenta prntr-un mod de a reactiona. Uneori manifestarile trasaturii au o anumita regularitate predictibila cand e vorba de situatii similare.

Abordarea monotetica:

pune in vedere ansamblul de trasaturi

presupune dezvoltarea insrumentelor pt evaluarea lor deductive

stabileste adecvarea acestor instrumente pe baza modului in care reactioneaza indivizii.

Abordarea idiografica:

este mai mult folosita pt un comportament specific

dezvolta procedee pt evaluarea inductive

stabileste adecvarea acestor procedee tinand cont de modul in care variaza manifestarile la nivelul aceluias individ.

Teoriile starilor si toeria trasaturilor atesta ca orice manifestare psihologica poate fi evaluate si analizata din cel putin 2 perspective:

al diferentelor interindividuale-nomotetic

al diferentelor interindividuale (schimbarile care au loc in fiecare individ).

Atunci cand evaluam asemenea aspecte avem in vedere:

caracteristici ale individului

caracteristici ale situatiei

factori de hazard.

Scopul acestor teorii ale starilor si trasaturilor este:

sa determine daca raspunsurile date de un individ intr-o situatie de investigatii evalueaza trasaturile sale de personalitate si in ce masura se produc efecte de situatie;

daca exista efecte determinate de situatie trebuie sa se stabileasca ce relatie este intre performanta si aspectul psihologic investigat.

Relatia dintre stari si trasaturi: H.Ev afirma ca personalitatea e expresia cristalizarii unor trasaturi pe fondul unei stari de constientizare.

3:

FUNDAMENTE TEORETICE:

Legile psihologiei ca stinta sunt legi probalistice-mai rar sunt legi univoce,.cauzale(C-H). Psihologia este stiinta care are cele mai multe legi fiind preluate din contributiile mai multor stiinte,care sunt considerate ca fiind de 2 categorii:stiinta fizico-matematica si stiinta naturii.

Psihodiagnoza trebuie sa puna in evidenta manifestariile psihice care corespund unor legitati specifice naturii fenomenelor psiho-umane.Ea nu se ocupa de studierea unor fenomene colaterale si nu emite concluzii decat asupra acelor care pot fi baza unor legitati psihologice.

Sunt 10 legitati ale psihologiei(dupa Ed.Claperde):

-legea trebuintei

-legea extensiunii vietii mentale

-legea constientizarii

-legea anticiparii

-legea interesului

-legea interesului :(nu inteleg)

-legea repetitiei similarului

-legea talonarii

-legea compensatiei

-legea autonomiei functionale

-legea celui mai mic efort

-legea subsistutiei

Aceste legitati se refera la manifestari psihice subiective si comportamentale.Actiunea lor ii identificabila ca fiind actiunea unor legi probabilistice (un eveniment cauza conduce la un eveniment (nu inteleg)nu in mod automat,ci cu o anumita probabilitate)

Din punct de vedere al fundamentelor psihodiagnozei nule exista principii de baza care sunt fundamentul cunoasterii psihologice :

1.ceea ce investigheaza (psihicul uman)reprezinta o modalitate superioara a vietii de relatie .

2.aceste manifestari privesc organisme vi si se afla nemijlocit legate de functionarea unui sistem neuro-umoral.

3.fie au un continut informational si presupun stari energetice reglatorii,pt.ca aceste manifestari dispun de o limita in functionarea lor.

4.aceste manifesteri rezulta progresiv din manifestari stadiale, complexe

5.aceste manifestari abordate psihodiagnostic se supun unor conditionari complexe bio-psiho-sociale.

6.ele implica o convergenta de factori determineli (factori favorizanti si factori de risc ) in baza carora psihologia are legi specifice,aceste legi sunt ireductibile la legitatile care tin de alte laturi ale existentei.

FUNDAMENTE METODOLOGICE

METODA=sistem organizat de concepte,modele,ipotezesi tehnici de lucru ;metoda defineste traiectoria si structura de ordin realizata in conformitate cu un program in functie de care se planifica si regleaza actiunile utile in vederea atingerii unui scop gnostic.

Metodele pot fi :

1.de informare,de actiune sau de interventie,de interpretare

2.dupa specificul relatiilor investigate :metode cantitative si calitative

3.dupa caracterul lor pot fi :metode obiective si subiective

4.dupa scopul lor : metode de recoltare a datelor si de prelucrare a lor

Fiecare orientare psihologica are din perspectiva psihodiagnozei propria sa metodologie.Metodologiile pot fi obiective sau interpretative.Metodele obiective privesc in special behaviorismul si vizeaza :

1.modelul stintelor naturii care e implicat in psihologie

2.sunt numite metode obiective pt.ca sunt postulate ca fiind relatii cauzale intre stimuli si reactii,studiind ceea de este cuantificabil si masurabil au ca dificultate statularea ipotezelor care trebuie sa fie relevante-si-fertile-interpretarea rezultatelor se refera la manifestari repetabile care trebuie sa fie verificabile studiul acestor fenomene are scopul nu numai de a le identifica si explica ci si scopul de a le dirija sau chiar manipula prezinta defectul ca nu surprind integral bogatia vietii psihice behaviorismul numindu-se de aceea o psihologie fara constiinta,personalitate,vointa fara manifestari exterioare,subiective,finalmente o psihologie fara subiect global.

METODELE INTERPRETATIVE  vizeaza 5 aspecte :

1.descrierea universului uman in primul rand,iar in al doilea rand si problema pertinentei unei eventuale standardizari ,tipizari de aceea datele psihologice furnizate de acest tip de abordare cuantificare se refera la reprezentativitatea unor afirmatii.

2.intai identifica datele si le interpreteaza conform rationamentelor,in special ipotetic.

3.pe baza acestor interpretari se spera sa se ajunga la generalizari sistematice prin rationamente psihodiagnostice logice si analogice

4.totdeauna isi modifica demersurile printr-un anumit grad de participare a psihologiilor.Ele sunt metode cu specialisti psihologi spre deosebire de metodologiile care nu sunt aplicate de psihologi,ci de medici,economisti,profesori

5.intotdeauna presupun modificarea relatiilor dintre subiect si obiect practic intre psihologi si persoana investigata.

OBSERVATIE :

Metoda de baza este metoda observatiei.Este cea mai veche metoda de psihodiagnoza.Consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta sistematica a manifestarilor comportamentale ale unui individ. Exista 2 modele ale observatiei stintifice :modelul preluat din stiintele fizice si cel din stintele naturii ce le diferentiaza este cantitatea studiata numita ,, fapt psihic'' ,,eveniment psihic'', ,,.situatie psihologica''.

Observatia ca metoda de psihidiagnoza este o conduita specializata ce presupune analiza psihologica a manifestarilor interindividuale.

Psihologia ca specialist este intotdeauna o prezenta,o persoana care ,,se implica fara a se implica''(asa numita implicare controlata).

Muchiclli noteaza ca in observatie sunt valabile urmatoarele 3 puncte de reper :

1.psihologul sa fie atent la manifestarile ce le are in vedere si sa invete sa le noteze si descrie intocmai (in conformitate cu sensul lor direct si imediat ,sensul lor real de multe ori aparent).si imediat in protocolul .foaia sau grila de observatie.

2.psihologul trebuie sa sesizeze contextul situational al comportamentelor observate si de aceea unele sesizari psihologice in functie de context ,pt a fi notate rapid pot fi facute chiar si literar.

3.mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si estimarea rapida a datelor il reprezinta utilizarea adecvata a grilelor de observatie utilizate sistematic.

Din punc de vedere al enuntului se inregistreza (nu inteleg)(indici psihologici stabili care sunt relativ constanti si daca sunt si relevanti se definesc ca fiind simptomatic si pot fi :trasaturi fizionomice,parametrii psihologici legati de unii invarianti)si psihologii stabili (definesc variabile psihologice relevante observate,conduite flexibile,variabile ,mobile)

CLASIFICARE :

Sunt mai multe forme de observatie :Destingem in primul rand observatia actuala in raport cu o alta observatie anterioara,ceea ce permite o analiza comparativa sau constativa :

1.AUTOOBSERVATIA-ea este dependenta de surprinderea particularitatiilor propriului comportament

2.OBSERVATIA DIRECTA-observatorul prezent iar subiectii sunt constienti ca sunt observati

3.OBS. INDIRECTA-observatorul este ascuns pt.ca subiectii sa nu fie constienti k sunt observati ,se lucreaza in psihodiagnoza cu un observator ascuns,cu un observator uitat ,cu observator ignorat

4.OBS.PASIVA CENTRALA/OBS.PARTICIPARII

5.OBS.CONTINUA/DISCONTINUA

6.OBS.SELECTIVA/INTEGRALA

CALITATEA OBS :depinde de o serie de factori personali cat si de unele aspecte legate de obiectul si contextul celor observate.Obs este necesara in orice fel de psihodiagnoza.

Obs nu este doar percepere :perceptie+atentie+obs

In psihologie sunt mentionate 4 categorii de posibilitatea de acunoaste o alta persoana prin intermediul observatiei :

1.teoria lui Ribot-teoria indiferentei analogice

2.teoria lui Blondel-teoria empatiei

3.teoria lui Baldwin-atesta ca observatia este pragmatica,specifica o expresie a manifestarilor generice subiectiv umane,ca este anterioara cunoasterii consistente

4.teoria interactiunilor interpersonale () e de origine fenomenologica,considera ca Ego si Alter-Ego se pot cunoaste intrucat sunt fiinte superioare,similare si complementare.

I.OBS.DIRECTA-se constata si consemneaza fenomenele ce (nu inteleg)cu ajutorul unor mijloace de ivestigatie directa sau cu ajutorul unor aparate care amplifica aceste capacitati in acest context caracteristicile psihologice fundamentale ale observatieinu sunt modificate ci doar amplificate

II.OBS.INDIRECTA-vizeaza caracteristici si trasaturi psihice care pot fi analizate prin exprimarile lor directe in conduita sau in comportamentul direct ;de exemplu stilurile personale.Nu mai pot fi observate direct indici de psihologie diferentiala gradele de dezvoltare psihica,gradele comparative de complexitate ale conduitelor si comportamentelor aspiratii,motivatii, care sunt ascunse in oscilatiile de performanta,nivele de dezvoltare,nivele de disponibilitate psihoindividuale.

Atat in cazul observatiei directe,cat si indirecte se studiaza atat continutul psihologic cat si forma de manifestare a starilor,proceselor si trasaturilor de personalitate care se exprima prin manifestari de conduita sau comportament care rezulta pe baza :

a)analiza de continut

b)analiza formala care decaleaza :

Jansamblul conditiilor de mediu si anturajul subiectului ivestigat ;

Jelementele criterice si aspectele particulare prioritare

Jconduita de comunicare si relationare a subiectului

Jefectele exprimarii psihocomportamentale-anterioare

Jmodificari psihofiziologice care de asemenea pot aparea in comportament si produsele activitatii subiectului.

Exista 2 modalitati de a utiliza direct observatia :

in functie de obiectiv

in functie de tehnicile de care se dispune

IN FUNCTIE DE TEHNICILE UTILIZATE OBS.POATE FI :

Jstudiu cazuistic

Jelement monografic

Jstudiu facut pe un grup restrans in vederea evaluarii comparative pe grupuri care au conditii de evolutie diferite

Jobs.in esntionare :obs pe esantion de scurta durata si constant ;obs.la intamplare ;obs conforma unui anumit algoritm ce poate fi integrata in observatia integrala in observatia fractionala

Obs.se poate realiza intr-un mediu deschis,intr-un mediu experimental inchis,intr-un mediu restrans

Caracterul fundamental al observatiei consta in faptul ca cel care o efectueaza nu intervine in de derularii actului comporamental observat.

CONDITILE UNEI BUNE OBSERVATII IN PSIHODIAGNOZA :

Jclarificarea si precizarea exacta aobiectivului urmarit

Jselectarea formelor observatiei si instrumentele utilizate

Jelaborarea unui plan riguros al activitatii de observatie

Jconsemnarea imediata a datelor de observatie

Jefectuarea unui nr optim de observari

Jdesfasurarea obs.cu subiectul plasat in conditii variate de mediu

Jobs.sa fie discreta

UNII FACTORI CARE INFLUENTEAZA NEGATIV OBSERVATIA :

implicarea personala inadecvata in situatiea psihologului in functie de dispozitia sa

subiectivitatea personala,opiniile,credintele,ideile,prejudecatiile,sentimentele psihologului,tendinta de a acorda semnificatiii personale unor anumite manifestari observate

deformarea profesionala :aceasta deformare depinde de obisnuinte,habitusuri care extrag din realitatea observata stereotipuri proprii.

Mentalitatea celui care observa

Aspecte legate de orientarea atentiei :orientarea atentiei presupune un efort de a sesiza situatia si relatia cu subiectul ca un efort selectiv de a surprinde ceea ce este relevant d.p.d.v. psihologic

Dificultati ale observatiei la nivelul prestatiilor activitatii specifice ale psihologului ar fi :

1)dificultati legate de inadecvarea dispozitiei,manifestarilor atitudinale a trairilor imediate fata de interlocutori

2)dificultati determinate de diverse stereotipuri psihosociale ce sunt legate de apartenenta la anumite grupuri sau situatii psihosociale

3)dificultati legate de modelul intelectual(inchis/deschis,flexibil si rigid)de care e legata competenta specifica a psihodiagnosticianului.

4)dificultatile observatiei depind mai ales de niste conditii ce tin de neutralizarea starilor proprii sau de perceperea unor semnificatii proprii,personale

UNELE LIMITE ALE OBSERVATIEI :

Jdepinde de complexitatea observatiei

Jdepinde de obilitatea relationala psihosociala a psihologului deoarecee el si cel observat sunt 2 constinte ce se manifesta direct si reciproc

Jintervin aspecte de ordin psihosocial ce limiteaza din perspectiva psihosociala observatia ca act psihodiagnostic direct.

Jintervine imprecizia legata de o anumita baza perceptiv-senzoriala

Jde durata derularii unui fenomen de observatie

Jde fluctuatiile atentiei generate de interese divergente

Jde efecte psihosociale inerente in R.I.P.-uri efecte de :a)centrare-fixatie in raport cu care se fac estimari exagerate ;b)eroare de contrast ;c)eroare de fixaj perseveratii ;d)efectele halo

TIPURI DE OBS.

1.descriptivi

2.evaluativi -tendinta de a judeca,de a evalua

3.eruditii-furnizeaza informatii suplimentare

4.transformativi-imaginativi-neglijeaza datele,da frau liber imaginatiei

IN OBS.AU IMPORTANTA :

1)atitudinile persoanei,sistemul caracterial de aici se desprinde o tendinta nivelanta sau dimpotriva accentuata a semnificatiilor crlor observate

2)capacitatea de aconfigura campul perceptiv specific interactiunii intre Ego si Alter-Ego:unii indivizi remarca fapte si alti efecte ,altii nu observa fenomene mai subtile decat propriille posibilitati.

3)rezistenta la perturbari :unele pot veni din mediu sau din insasi complexitatea si profunzimea psihologului ca persoana :proiectia si interpretarea exclusiv personala,patimasa sau complexuala.

CE SE OBSERVA DE REGULA ?

a)caracteristici de baza ale persoanei

b)aspecte ce tin de manifestari generale ale persoanei

c)aspecte ce tin de anliza comportamentului celui observat

Cand analizam psihologic comportamentele avem in vedere :

1.structura comportamentului :componente diferentiale:

- sisteme de disponibilitate

-sisteme identitare (identitatea e de feluri :identitatea de gen si identitate de generatie.

-sisteme de performanta :acest comportament depinde de o situatie a activitatilor specifice .

Trebuie precizat k aceste aspecte au un caracter pragnant situational si depind psihologic de stilul adaptativ al persoanei .

Situatia=factor complex ce desemneaza o modalitate comportamentala-stil(latura modala a manifestarilor persoanei)componente referitoare la semnificatia adaptativa a comportamentului,co,portamente legate de expetante si estimari implicite ;comportamente temporale-referirea la timp cu diverse conotatii durata,succesiune,condensari,dilatari ale timpului ;componenta spatiala-priveste locul psihologic ,directii,vecinatati in anumite situatii acestea se pot decala prin intocmirea de sociomatriei ,componenta spatiala se refera la conceptul psihologic de distanta intersubiectiva implicandu-se in componenta alteritatii.

2.variabilele comportamentului (sunt multiple fiind operationalizabiledin pct de vedere psihodiagnostic in functie de obiectivele si metodologia investigatiilor )

3. factual observatia se realizeaza in :

- situatie biotik (autentica de viata )

-situatie evasibiotica (evocata artificial)

R.E.BALES sustine ca exista o observatie ocazionala si o observatie sistematica.Cea mai importanta este observatia standarizata -presupune o grila de observatie.

R.E.BALES adistins urmatoarele 12 categorii de de obs.pozitive si negative ;se iau in considerare cand se valideaza criteriul de standarizare a faptului de observatie :

Jdaca insul manifesta solidaritate

Jdaca el contribuie la o atmosfera destinsa

Jdaca isi da acordul sau consimtamantul

Jdaca face unele propuneri sau conditionari

Jdaca isi exprima opinii

Jdaca orinteaza pe sine sau pe altii in vederea observarii

Jdaca cere sa fie orientat el

Jdaca doreste unele opinii suplimentare

Jdaca solicita propuneri

Jdak nu este de acord

Jdaca manifesta antagosnime fata de situatie sau fata de persoana psihologului

Jdaca manifesta o tensiune intrapsihica nespecifica greu reductibila

R.E.B.mentioneaza ca diferentele comparative in aceste situatii se fac prin referire la nivelul emotional la specificul sarcinilor de indeplinit si la particularitatile istorico-identitare.D.p.d.v al incadrarii specifice in sistemele psihodiagnozei :

Observatia standarizata se considera a fi observatie sistematica pt.ca cea ocazionala nu se face dupa un plan de observatie stabilit in prealabil nu are legatura cu expetantele observatorului si ale celui observat ;observatorul nu are instrumente sau o grila in care sa-si consemneze faptele observate dar orice observatie sistematica pleaca intotdeauna de la o observatie ocazionala/.

OBS. SISTEMATICA INDEPLINESTE 7 PCTE CONDITIONALE :

-este dirijata cu scopul de a fixa si inregistre fenomenul observat

- observatorul monotorizeaza comportamentul studiat

-se pune obligatoriu problema controlului factorilor care pot influenta fenomenul studiat

-se mentin constanti toti factorii care ar putea influenta conduita intr-un anumit fel :(oare ?)aceste aspecte se pun comparativ cu experimentul psihic ca metoda psihodiagnostica

Reamintim caracteristicile psihodiagnosticului :

-experimentatorul e pregatit sa inregistreze sa faca masuratori modificari si sa urmareasca unele modificari prin tehnici adevarate

- experimentul poate fi repetat deoarece verificarea te obliga in repetarea experimentului

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

-permite altor experimentatori sa repete respectivul experiment si sa verifice datele in mod independent

@ Anumite fenomene si manifestari psihice nu sunt accesibile unor metode non-experimentale in care observatia este metode de electie.Metodele experimentale se bazeaza pe o anumita experienta anterioara in care cunoasterea probabila devine o ipoteza ce se cere verificata.Pt acuratetea inregistrarii datelor despre fenomenul studiat se elimina unele influente sau se introduc unele influente de ordin psihologic.Se provoaca unele fenomene in legatura cu aspectele psihologice care tin de verificarea ipotezelor .

Rezultatele trebuie sa aiba o anumita valoare ce se exprima fie intr-un cod conceptual fie intr-un cod numeric spre a putea fi prelucrate metodologic fie clinic,fie statistic.

4

EXPERIMENTUL

METODA EXPERIMENTALA este considerata o metoda mai exacta decat metoda observatiei dar nu este mai precisa sau mai justa.Experimentul depinde direct de valoarea psihologului asa cum asa cum metoda observatiei depinde de psihologie.Spre deosebire de observator experimentatorul nu asteapta ca un aeveniment fenomen,comportament sa se produca atunci cand se vor ivi conditiile.Eperimentatorul :

a)intervine activ in producerea fenomenului

b)impune conditiile timpul si locul

c)etapele de desfasurare ale unui experiment sunt 4 :

-o observatie initiala

-stabilirea ipotezei

-desfasurarea experimentului

-prelucrea statica

Reusita unui experiment tine de :

-valoarea ipotezei

-ingeniozitatea menajului

-calitatea observatiilor finale

Exista mai multe tipuri de experiment

-experiment de laborator

-experiment natural

Factorii care sunt implicati in experiment ar fi :

1.situatia de presupunere si de asteptare :ea depinde de durata si tensiunea psihica

2. reactia comportamentala inregistrata de fiecare subiect in parte reactiile individuale reprezinta o functie de situatie :

S-R=f(S)=f(S-P)

S-R1

S-R2

Factorul pe care il manipuleaza psihologul se numeste (nu inteleg)de subiect .Raspunsurile subiectului sau efectele acestor stimulari se numesc variabile dependente VD. Psihologului ii revine sarcina sa stabileasca o legitate intre VI si VD. Exista si variabile de hazard VH si de eroare VE ce sunt considerate variabile straine.

VI se mai numeste si variabila stimul. Aceasta conditioneaza raspunsul organismului. VI sunt de regula factori din mediu, factori legati de subiect si de factura relatiilor lor cu unele aspecte.

VD se mai numeste si variabila raspuns. Aceasta reprezinta raspunsul la VI a subiectului. VD este o anticipatie despre care se precizeaza ca se va modifica intr-un anume fel atunci cand apare VI (orice factor atribuit sau orice caracteristica ce se poate schimba in functionarea unui individ).

Variabilele cantitative sunt de regula aspecte de psihologie diferentiala (grad de nivele). Variabilele (nu inteleg) sunt datate despre identitate, anumite calitati, sex. Variabilele calitative se pot exprima printr-o eticheta verbala. VI e fixata de experimentator dupa planul stabilit, VD depinde de conditiile de stimulare se inregistreaza si masoara cantitativ : nu e manipulata de experimentator ; se modifica in functie de VI. Se recomanda a se utiliza o singura VD in acelasi experiment dar cu scopul de a verifica recomanda a se utiliza o singura variabila dependenta in acelasi experiment odar cu scopul de a verifica ipoteza. Experimentatorul e cel care alege variabilele si cauta sa stabileasca relatia intre ele. Variabilele straine pot crea confuzie (nu inteleg) ale rezultatelor catre subiect (sarcina subiectului, materialul, instructajul, aptitudinea subiectului).

DUPA ALEGEREA VARIABILELOR SE FACE UN PLAN DE MODIFICARE A VARIABILEI INDEPENDENTE SI SE PROCEDEAZA IN DOUA MODURI :

se modifica intentionat un anumit factor spre a observa efectul : se aleg doua valori, se aleg subiectii, se calculeaza mediile; se aplica un test de comparare a acestor medii.

metoda cvasi-experimentala - VI devine criteriul, acest criteriu devine o modalitate de alegere a subiectilor.

CONDITII DE DESFASURARE A UNUI EXPERIMENT :

sa ai o atitudine egala cu toti

sa dai instructaje identice

trebuie ca experimentatorii sa vina in aceeasi zi, acelasi loc si ora

subiectii care au fost experimentati sa nu discute intre ei.

PENTRU MONTAREA UNUI EXPERIMENT ESTE NECESAR UN PREDESIGN. EXPERIMENTUL ARE 12 PASI :

J etichetarea experimentului

J metaanaliza

J stabilirea problemei

J stabilirea ipotezelor

J instrumente folosite

J controlul variabilelor

J alegerea unui plan experimental

J selectia subiectilor

J se alege procedura experimentala propriu-zisa

J tratarea statistica

J referatul final

J generalizarea rezultatelor obtinute

PLANUL EXPERIMENTAL POATE FI :

a)     plan factorial

b)     plan multifactorial

c)      plan cu variabile unice

d)     plan cu mai multe variabile

ACEST PLAN SE ALEGE IN FUNCTIE DE TIPUL DE EXPERIMENT.

EXPERIMENTELE POT FI :

J simple

J fundamentale (in scop de confirmare)

J pilot (inaintea generalizarii - incercare de variante pentru a o gasi pe cea optima presupune un numar mic de subiecti : e un experiment preliminar in vederea verificarii unor proceduri pentru a se preveni erorile)

J invocat - VI e non-experimentala, nu e modificata este criteriul de alegere al subictilor.

J incrucisat - pentru testarea simulancitatii doua ipoteze contrare sau cand ipoteza se prezinta sub forme alternativa si e obligatoriu cand rezultatele sustin o teorie dar infirma o alta teorie care are acelasi esafodaj fundamental (de exemplu experimentele privind atentia)

J de laborator

J natural

Una dintre valorile experimentului este aceea ca psihologul intervine activ atat pentru a provoca cat si a controla valoarea raspunsurilor subiectilor supusi experimentului.

A controla = a introduce anumiti factori, a ii mentine constanti sau a-i elimina.

(nu inteleg) (care vorbeste despre disonanta cognitiva - cel mai neconvenabil raport intre decizie si postdecizie) considera ca experimentul reprezinta masurare efectelor unor manipulari de VI asupra VD intr-o situatie in care actiunea celorlalti factori (paraziti de eroare) e redusa la minimum.

Kisli afirma ca aceste variabile in totalitatea lor pot fi de doua categorii :

exploratorii sunt investigate

controlabile in acest context VD fac obiectul observatiei

VD ARE DE INDEPLINIT UNELE CONDITII :

J sa fie sensibile la VI

J sa fie bine conturata si definita

J sa fie usor de masurat

J sa fie fiabila (sa produca efecte constante si nu episodice)

In acest context variabila independenta spune Festinger vor fi starile subiectului modalitatile care nu depind de alta variabila ci depind de decizia si posibilitatile de interventie ale experimentatorului

3. a treia categorie de variabile sunt variabilele care depind de contextul psiho-social in care are loc experimentul si influenteaza modalitatile de desfasurare ale unui experiment. Cateodata aceste influente pot fi controlate alteori nu pot fi controlate, dar ele exista sub aspectul unor factori paraziti (dintre acestia mentionam atributele psiho-sociale ale personalitatii subiectilor). Din aceasta perspectiva exista mai multe tipuri de experimente:

- natural-artificial (situatie creata de experimentator)

- activ (provocat)/pasiv (invocat)

- proiectul

- post-(nu inteleg)

- stimulativ (rezulta din compararea unui grup experimental cu un grup de control intr-o sectiune transverala)

- succesiv (se compara grupul experimental cu el insusi intr-o sectiune longitudinala)

GRENIVOD OBTINE TIPURI DE EXPERIMENTE :

experiment proiector simultan

experiment proiectat succesiv

experiment post-factum de tip cauza-efect

experiment post-factum de tip efect-cauza

In functie de specificul ipotezei avem:

experiment explorator

experiment de confirmare care tinde spre verificarea ipotezelor explicit formulate

Pentru experimentele anticipatorii - exista experimente prealabile si pilot. Experimentele de tip cauza-efect sau efect cauza:

experiment functinal (pentru a surprinde relatia dintre VI si modificarile aparute in conditia subiectilor)

experimentul factorial (in care se verifica variatia VD ca urmare a modificarii unui singur factor)

experimentul incrucisat (cand e vorba de ipoteze contrare)

Ideal ar fi ca toate experimentele sa fie naturale pentru ca acestea depasesc avantajele experimente de laborator. Avantajele experimentelor de laborator ar fi :

a)     stabilirea si surprinderea mai eficienta a unor relatii cauzale

b)     ofera date cantitative dintre care unele permit desprinderea unor aspecte calitative si dispune de un grad mai mare de precizie si rigurozitate

Efectele negative ale experimentelor de laborator sunt :

efecte latrogene - provocate de boli

efecte didascogene

In domeniul scolar si patologic experimentul e mai dificil de realizat si din acest motiv nu se recomanda. Experimentul psihopedagogic in scoala e de doua feluri:

constatativ - se rezuma la consemnarea situatiei la un moment dat

formativ - care inseamna a introduce in grupul investigat care inseamna a introduce in grupul investigat anumiti factori de progres in vederea schimbarii comportamentelor, ulterior se procedeaza la o comparare a situatiei initiale cu ce s-a obtinut in urma experimentului - in vederea realizarii unor motivatii extinse ale invatarii.

Orientarea exclusiv catre performanta duce la competitie ceea ce (nu inteleg) automat cresterea nivelului de agresivitate in activitatea scolara adica un grad de contropie crescut care se (nu inteleg) negativ asupra tuturor si care in final iroseste performanta.

AUTOEXPERIMENTUL

In esenta, autoexperimentul consta in solicitari adresate subiectului de a sti proiecta si definitiva singur experimentul in raport cu alti parteneri de interactiune. Autoexperimentul se aplica in domeniul psiho-social efectele autoexperimentului :

creste gradul de participare

cresc starile de siguranta atasament si deschidere a subiectului fata de investigatie

ofera subiectului posibilitatea de a-si stabili singur variabilele experimentului adaptate la structura proprie a personalitatii sale.

CRITERII DE CLASIFICARE A SCHEMELOR EXPERIMENTALE :

specificarile asupra masuratorilor facute in functie de numarul de subiecti supusi experimentului :

a)     utilizarea a doua grupuri (experimental si de control) si masurarea psihologica a efectelor dupa introducerea unor factori experimentali.

b)     utilizarea a doua grupuri cu masurarea VI si inainte de experiment si dupa experiment

c)      experiment cu un singur grup fie cu masurarea inainte si dupa introducerea VI, fie cu masurabila efectului final

numarul de variabile manipulate de psiholog

a)     experiment cu o singura variabila manipulata

b)     experimente numite multivariate cu mai multe variabile independente

criterii de modele experimentale ce tin de modul de prezentare a stimulilor si corelarea acestora cu raspunsurile - acestea tin numai de invocarea principiilor teoretice.

Meta-analiza :

Pentru ca un experiment sa ofere date evaluate meta-analiza trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte :

experimentul sa fie repetabil decat mai multe ori

prin repetare sa se puna in evidenta factorii dominanti, semnificativi

procesele psihice nu se pot separa spre a le supune experimentului

senzatiile (sfera in care s-au facut cele mai multe experimente) si perceptiile sufera mici influente cu fiecare situatie noua in experiment   

atentia dirijata de catre subiectul supus experimentului poate realiza o disociere in modul general de reactie al subiectului : trebuie tinut cont de reflectiile subiectului, atitudinile, motivatiile, intentiile sale au rol hotarator in modul de reactie al subiectului

a.     experimente in care are loc o descriere a activitatii si proceselor psihice - se pot decala legitatile ce le guverneaza ; in al doilea rand prin experiment doar se urmaresc unele aspecte ale vietii psihice care sunt particularitati pentru fiecare individ si depind de (nu stiu) situationale in ceea ce priveste reactivitatea la stimuli, aceste aspecte sunt absolut necesare in elaborarea ipotezelor.

Ipoteza = a) anticiparea unui anumit tip de raspuns la o intrebare (= in demersul uman , apare isterul si asa dar, conduita interogatorie)

b)     enuntarea unei posibilitati de relatie intre VI si VD intre o conditie stimulativa si o conduita de raspuns : ipoteza ca atare isi are izvorul fie in observarea faptelor fie in deductia plauzibila a unei anumite relatii cunoscute anterior fie din deductia logica dintr-un principiu, dintr-o teorie psihologica.

c)      poate fi dedusa si din efectul generalizarii unor relatii deja descoperite insa in conditii (nu inteleg)

Pentru elaborarea ipotezei psihologul trebuie :

sa treaca in revista un numar mare de fapte si cunostiinte si sa le organizeze in functie de un numar de criterii de similaritate.

(nu scrie)

dupa formularea ipotezei urmeaza obligatoriu verificarea ei prin experimente si metodologii valabile

Cerintele ipotezei :

J sa fie verificabile

J sa fie verosimile

J sa fie fructuoase

J sa vizeze o arie mare de consecinte

J sa fie cuantificabile

Criterii aduse experimentului :

orice experiment are caracter artificial pentru subiect si de aceea raspunsurile sale in cadrul unui laborator pot fi foarte diferite

modelele experimentale sunt doar aspecte aproximative ale vietii reale

pentru verificare se aleg doar putine VI de subiecti

prin definitie, orice variabila isi pierde caracterul de realism, se modifica

experimentul e o situatie psiho-sociala care implica un experimentator si un subiect

psihologul doar cu prezenta sa poate modifica unele stari de constiinta ale subiectului vizat si in felul acesta sa nu inregistreze date veridice despre respectivul

in unele cazuri unele rezultate pot fi in acelasi timp corecte si sa ramana departe de predictie si elementele principal umane

aceste critici ar putea fi reduse si cu ocazia unei prudente legate de generalizarea solutiilor experimentului

5

METODA BIOGRAFICA

Metoda biografica se bazeaza pe importanta analizei psihodiagnozei a unor evenimente pare, traite de individ in existenta sa. Unele dintre acestea lasa urmari deosebite o perioada indelungata sau mai scurta de timp. Mai ales, acestea pot sa dea unele explicatii despre relatiile actuale ale subiectilor datorita semnificatiei lor deosebite. Tehnic, din punct de vedere psihodiagnostic istoria personala a fiecarui individ este necesara pentru:

obtinerea unor informatii psihologice in vederea stabilirii profilului personalitatii sale;

a explicarii comportamentului actual al individului;

stabilirea unor dimensiunipsihologice ale conduitei sale in legatura cu situatii, eveniment corelabil cu faptele semnificative din existenta sa.

Probleme de ordin psihodiagnostic:

metoda independenta de sine-statatoare poate fi valorificata singura? R:luata exclusive, nu;

indicatiile biografice pot fi convertite(trecute printr-un cod) in date care pot fi operatianabile di punct de vedere psihodiagnostic; principalele surse sunt: observatia (utilizarea de grille), convorbirea si interviul (si ele au grille de observare psihodiagnostica).

Foarte multe aspecte psihologice sunt legate de analiza si interpretarea datelor biogrfice. Principalele categorii de procedee pentru analiza datelor biografice:

selective - cantitative

integral - calitative

Unii autori precum Thomas, propun analiza ui intregii vieti priin studii longitudinale sau studii multiplicate. Altii propun psihodiagnostica in unitati sau micriunitati relevante de evenimente de viata. Microunitatile cuprind o fisa ce contine 29 de rubrici sau categorii ce se impart in 4 grupe:

1 - Categorii formale privind starile perturbare - armonie, schimbare, uniformitate;

2 - Categorii cognitive: de tipul inchis-deschis; ceea ce se poate deduce din carecterul prietenos/desmanos; teoria cognitive se imparte in doua:

- terapie cognitiv-comportamentala

- terapie rational-emotiva.

3 - Categorii esentiale: compuse din teme.

Teme= formula psihodiagnostica individual subiectiva, structurata pe semnificatii, a campului de constiinta (in fapt, tema = comportament dominant responsabil de comanda si control); aceste teme trebuie sa aiba unele caracteristici necesare; unele teme sunt reglatorii, altele creative.

4 - Categorii reactive - se refera la mecanismele de aparare ale Eului; altele se refera la standardul adaptativ, iar altele la stilul reglatoriu propriu individului.

Exista unele variante ale metodei biografice care se valorifica sub denumirea inferentei cauzo-metrice. Documentul se numeste cauzograma. Modelul acesta a fost folosit Kronik. Acesta se bazeaza pe un inventar de 15 tipuri de evenimente de viata tipizate care intra in biografia oricui. Aceste evenimente se analizeaza in perechi conceptuale de doua feluri:

cauza - efect; acesta se numeste analiza de cauzalitate;

analiza scop - mijloc; aceasta se numeste analiza de finalitate.

Documentul se alcatuieste prin:

intabelarea grupelor - intabelarea se numeste cauzo-metrice;

trasarea sagetilor in reprezentarea grafica - se numeste cauzograma sau sinoptic psihoindividual.

Metode particulare ale analizei biografice cuprind:

1 - metoda analizei evenimentului - perzentarea acelor situatii pe care subiectul le consideraeveniment;

2 - metoda analizei impresiei - inseamna reamintire, descrierea cu datarea exacta a unui episod ce a provocat trairi emotionale puternice, chiar daca aceste episoade nu au devenit evenimente de fata;

3 - metoda analizei depozitiei martorilor

Se aperciaza ca recunoasterea trecutului semnificativ din punct de vedere psihologic este importanta pentru explicarea unor comportamente si aptitudini din prezent.

Avantajele metodei biografice: sunt prezente date psihologice marcate de naturalete, autenticitate. Metoda biografica are atat limite , cat si indicatii. Ea trebuie sa fie maximal retrospectin-analogica. Ea nu poate fi reprodusa in laborator. Reconstituirea poate sa fie libera, cat mai completa, analogica, dar si deformata.

ANAMNEZA

Anamneza presupune niste categorii de rubrici:

1 - date personale:

- nume, prenume, varsta

- ocupatie, studii, alte calificari anterioare, specializari paralele ad-hoc

2 - constelatia mediului familial:

- tata: varsta, ocupatie, profesie-pregatire

- mama: varsta, ocupatie, profesie-pregatire

- membri ai familiei: frati/surori: varsta, ocupatie, pregatire

3 - traiectoria prezentei sale pentru investigatiile psihologice:

- cerinte

- motivatiile subiectului

- recomandari

- necesitati

4 - conditii de viata

- locuinta

- deplasari-mijloace

- posibilitati-alternative

- configurarea actuala - casatorii(sotie, copii, persoane in ingrijire)/necasatorit

5 - conditii apreciative de ordin psihologic:

- bonitati(aprecieri cu privire la caracter si aptitudini)

- orientari dominante(parametri caracterului, interese, pasiuni)

- conduita de baza - se releva prin comportamente(reactive, trategice)

- observatii psihologice particulare(stimularea si disimularea)

Metoda anmnezei presupune simt clinic. Simtul clinic reprezinta o aptitudine, talent pentru ca nu exerseaza topica obisnuita de ordin comunicational(in psihologia clinica trebuie sa obtii raspunsuri fara sa pui vreo intrebare). Nu exista o comunicare pura ci un raport optimal intre comunicare si tecere, emisie si ascultare.

Anamneza este o investigatie preliminara acestor investigatii psihologice. Ea contine date referitoare la perspectivele investigarii si mai ales date despre debitul si evolutia unor situatii specifice legate de obiectivele investigatiei respective. Practic o nevoie de informatii destre trecutul persoanei pana in momentul actualei investigatii. De regula, aceasta se face prin interviu, facandu-se apel la memoria persoanei, practic la .stituirea din memorie a datelor semnificative din acest trecut. Anamneza in limba greaca inseamna trezire, reintoarcere in memorie. Prin modalitati sistematice se vor obtine date despre:

1 - antecedente: ce presupun investigarea eventualei probleme a subiectului prin corelare la cei din mediul cel mai apropiat;

2 - la dezvoltarea sa bio-psiho-sociala in primii ani(bolile copilariei), dezvoltarea bio-psiho-sociala pana la adolescenta, ca ritm, ca unele particularitati, ca evenimente importante (suportul acesta conteaza mai mult atunci cand apare criza in adolescenta), modalitati de depasire a unor modalitati critice;

3 - date despre contextul socio-scolar si profesional, contextul familial actual, contextul informal al persoanei(prieteni, cunostinte care ofera centrari, ancorari ce atesta un repaus strategic): de aici rezulta date despre ambianta psihologica a persoanei; datele semnificative pornesc din copilarie; ambianta e cadrul formativ al trasaturilor esentiale de caracter ; intr-o prima situatie decelam: daca persoana a trait intr-o familie nucleara(ambii parinti) sau familie nonnucleara(unul sau ambii parinti nu exista sau sunt inlocuiti de parinti vitregi sau terti - nu furnizeaza suportul afectiv autentic, parintesc).

In cazul familiei nucleare trebuie reconstituita:

1 - atitudinea constanta a parintilor fata de subiect

2 - atitudinile individuale ale fiecarui parinte fata de subiect si invers - sunt situatii in care si fetele si baietii au ca model pe mama

3 - relatia copilului cu alti membri ai familiei

In cadrul familiilor nucleare un rol important il au atitudinile particulare - unele sunt exagerate, nerealist-complete. Atitudinile de baza sunt:

a)         - atitudini de captare - parintii incearca sa-l lege pe copil de orbita familiala; se verifica prietenii, dar mai ales conditionarea prin care copilul e gratificat pentru prezenta in mediul familial si sanctionat pentru evenimentele absente

b)         - atitudini de dezinteres sau de rejectie fata de copil

c)          - atitudine delegativa: valorifica din psihanaliza asa-numitul delegat psihic (reprezentant psihic); indirect, familia doreste sa realizeze prin copil sperante, idealuri neatinse

d)         - atitudini de descarcare necontrolata asupra copilului - cuprinde doua aspecte:

hantisse (sentimentul de a avea "capul pus in joc", de a fi vanat)

bucmiser (de a fi "tap ispasitor"); cand se descarca tensiuni, nemultumiri asupra copilului; pentru copil faptul de a avea un parinte este simbolizat prin verbul "a fi"; pentru parinte faptul de a avea un copil e simbolizat prin verbul "a avea".

Exista doua tipuride ambiante in perioada copilariei:

mame hiperprotectoare - induc copilului comportamente de tip B.A.G.;

mame hipersevere - induc copilului comportamente binare.

6

METODA CONVORBIRII

Definitia pozitiva(ceea ce este o convorbire):

convorbirea este o situatie ce se desfasoara in maniera unei scheme comunicationale (E - R) intre doua persoane (psiholog - client) cu scopul recoltarii de informatii relevante, realizate intr-un cadru specificat prin rolurile si expectantele interlocutorului

ca R.I.P.(relatie interpersonala) aceasta din punct de vedere psihologicnu e nici egala si nici simetrica

convorbirea e marcata de o responsabilitate circumscrisa unei concluzii evaluative in care se defineste o problema care necesita prefigurarea unei solutionari

comunicarea e de fapt conditionare psihosociala de specificul T.L.(teleglement, intalnire)

situatia trebuie sa fie naturala si devine mijlocul de psihodiagnoza prin formarea unei impresii asupra personalitatii subiectului , problemelor si posibilitatilor sale; suplimentar mai e punctul de start in conceperea unor ipoteze si prevederea unor noi proceduri de cercetare si evaluare psihodiagnostica

metoda convorbirii este cea mai veche importanta si dificila metoda de psihodiagnoza

in acelasi timp este o formula conventionala in miniatura a unei situatii, a unei tatonari, a unui experiment natural schitat, si a unor testari; subiectul furnizeaza indici ai unor segmente comportamentale, indici de comportament non-verbal si o cale de acces catre elemente de investigatii dificile sau imposibil de realizat in mod concret; este utilizata in orice domeniu al psihologiei, neexistand nicio modalitate investigatorie psihodiagnostica in afara convorbirii clinice

Definitie negativa (ceea ce nu este o convorbire)

convorbirea nu este interogatoriu; prin scop, inca de la inceput si prin reguli care impun subiectului daca trebuie sa raspunda sau nu trebuie sa raspunda

nu este dezbatere(dezbatere de idei)

nu este bavardaj ce contine monolog, conversatie, flecareala

Metoda convorbirii poate fi clasificata in functie de mai multe criterii:

a).dupa metoda utilizata: - convorbire libera - se centreaza pe o tema liber aleasa: are dezavantajul ca este greu cuantificabila, dar are are avantajul ca permite sondaje subtile si complexe

- convorbire clinica - porneste de la convorbirea libera si se centreaza pe o directie dorita de un psiholog: intereseaza formele de comunicare si asa numitele aspecte denotative si conotative - aceste aspecte sunt legate de utilizarea conceptului; din aceasta perspectiva sunt mai multe tipuri de convorbiri:

1 - convorbiri normative - predominant de denotare

2 - convorbiri cu elemente interogative - interogatiile sunt de doua feluri: pentru a se obtine sensul exlicit si strategie, pentru a se asigura o dominanta intersubiectiva

3 - convorbiri hotaratoare - apar in momente de regresie cand din principii se recurge la anumite reguli; acest tip de convorbire creaza asimetrie psihosociala

4 - convorbiri imperative(ordine, comenzi, restrictii)

In fiecare tip de convorbiri apar dificultati care tin de modificari de nominalizare. Piaget descrie o tipologie probabila care intervine in convorbiri:

1 - prima categorie vizeaza faptul ca numele intotdeauna a fost o parte componente a lucrurilor, prin urmare si lucrurile stiu de numele lor

2 - numele nu face parte din lucruri- lucrurile nu stiu de numele lor

3 - numele a fost dat de oameni lucrurilor - are la baza o asertiune psihologica in sensul ca doar daca te uiti la lucruri este suficient sa le stii numele pentru ca acesta nu se poate schimba

4 - nu e suficient sa te uiti la lucruri pentru a sti numele lor; numele se invata si cel mai adesea se inventeaza; prin urmare, ele se pot schimba numai daca toti sunt de acord cu aceasta schimbare; in aspectul denotativ intervin particularitati individuale.

Orice convorbire are la baza un mesaj - are doua abordari:

paradigmatica

sintagmatica

Convorbirea libera - presupune diverse grade de conceptualizare. Din aceasta situatie libera se ajunge la convorbirea dirijata (ghidata, centrata) in care psihologul isi propune in prealabil sa atinga abiecte precise.

Exista o convorbire dinamica (asociativa, de inspiratie psihanalitica) in care psihologul prezinta o tema sub forma de problema si il lasa pe subiect sa vorbeasca liber, fara a-l intrerupe. Rolul acesta il are pentru ca da relatii despre comunicarile interpersonale, cand au loc fie proiectii, fie elemente psihosociale din domeniul relatiilor interpersonale in care cunoastem cei doi D: dezvaluirea interpersonala si descoperirea obiectului in situatia de absenta a sa. Acesta genereaza insight-ul (clarificare) si prabusirea defenselor narcisice ca imitare specifica. Nu exista relatii interpersonale construite direct, nemijlocite, constiente atata timp cat mai exista elemente de narcisism. Narcisismul este cea mai mare sursa de rezistenta psihologica.

Convorbirea reflexie sau oglinda presupune solicitarea subiectului sa formuleze cu voce tare tot ce gandeste cand rezolva o problema. Ea evidentiaza aspecte psihologice legate de indiferenta, neglijenta. Frustrarea apare din neglijenta, nu din privatiune, schimbarile de viata majore (evenimente de viata personala) pot fi de mai multe feluri:

stari de tensiune intrapsihica - conflictualitate intrapsihica sau manifestari conplexuale

modificari de viata care plaseaza subiectul intr-un context diferit - midifica asa-numitul continuum ce poate fi de trei feluri: rational, emotional, obiectal - legat de satisfacerea trebuintelor

Schimbarile de viata pot fi obisnuite sau neobisnuite. Cele neobisnuite se numesc psihotraume si sunt recunoscute printr-un exces emotional, devenind o presiune prin context de viata si prin schimbari de viata. Un tip de psihotrauma deosebita este cea care deriva dintr-un eveniment de viata independent si neprevazut in raport cu sensul vietii. Aceasta genereaza stari reactive acute, pierderi neprevazute si semnificative (ele nefiind dependente de vointa omului), jignirile. Fiecare eveniment traumatic dispune de o perioada de incubatie. Un alt tip de psihotrauma este psihotrauma corelata anularii unui proiect existential activ. Aceasta duce la prabusiri de idealuri. Esecul unui proiect existential schimba registrul functional al persoanei, acesta devine o drama. Frustratia deriva dintr-o deprivare voluntara nemeritata si ilegitima. Orice frustratie genereaza triaclu: presiune (in primul moment), (in doilea moment) si depresia (al treilea moment). Orice conflict este in esenta absurd (cel mai absurd dintre dintre conflicte este conflictul cu tine insasi). Un conflict nu are debut, ci un conflict de nastere preexistent relatiilor interpersonale actuale.

In cazul anamnezelor pentru recrutare, selectie si promovare de personal se cunosc mai multe strategii:

de investigare anamnestica structurala: cuprinde convorbiri si registrul psihologic de baza - presupune cerinte explicite anterior formulate;

anamneza deschisa - psihologii nu au o imagine foarte clara despre calitatile subiectului; selectia psihologica se bazeaza pe comparatii psihodiagnostice si niciodata nu se bazeaza pe criterii;

investigatii de verificare in care subiectul implicit sau explicit esteplasat intr-o situatie care evidentiaza anumite caracteristici comportamentale - asa se face deosibirea intre dezadaptatii caracteriali(nu se pot abtine sa nu faca o infractiune atunci cand situatia o permite) si delicventii (creaza ei o situatie propice); acestea sunt investigatii test anamnestice in situatii de bonitate sau recrutari profesionale; acestea presupun diferite faze:

primirea cientului

obtinerea de informatii

evaluarea

adjudecare -    directa

- prin corespondenta sau echivalenta

- prin negociere

Alte tipuri de convorbiri - dupa adresativitate (vector - element caracterizat prin directie, sens si marime; acesta priveste formularea intrebarilor, categoria de raspunsuri, contextul si spopul) exista 3 tipuri de convorbire:

1 - convorbire directiva - elementul de directivitate se refera la directia vectoriala care este data de tema psihologica si acele elemente care nu indica teme complexuale. Directivitatea e in functie de succesiunea intrebarilor si conventiile privind tipurile de raspuns

2 - convorbirea non-directiva - porneste de la client; acesta isi elaboreaza tema discutiei, continutul discutiei, impune daca accepta sau nu sa fie intrerupt; psihologului ii revine sarcina ascultarii si respectarii temelor clientului

3 - convorbirea semi-directiva - o trecere intre cele doua feluri de convorbiri ce se bazeaza pe supletea acestei treceri care se fondeaza pe o lista de intrebare.

Elemente care favoriveaza o convorbire

comportamentul non-verbal aprobativ al psihologului:timbrul vocal si atitudinile congruente cu sensul non-verbal

proximitatea (vecinatatea psihologica): depinde de contactul vizual, postura, plasamentul; proximitatea este influentata de sexul participantilor, ambianta convorbirii si statutul; din acest punct de vedere convorbirea nu este niciodata negociere, dupa cum nu este nici confesiune, spovedanie

rezonanta intersubiectiva: da asa-numita armonie si sincronizare interindividuala; apare aici N.P.L. (neuroprogramare lingvistica)

convorbirea mai este influentata de stapanirea tacerii (sunt anumite formule de a masura si controla tensiunea)

convorbirea mai este influentata de:

a)     - imaginea corporala ce depinde de tinuta (o tinuta de prezentare)

b)     - este conditionata de factorul intalnire interpersonala in urma caruia rezulta atractia sau respingerea in functie de temele dominante, elemente subconstiente sau bilantul pulsional inconstient

c)      - genul interlocutorilor (F,M): influenteaza convorbirea la nivelul contactului vizual

Dificultatile metodei convoebirii:

transpunerile dezirabile social

pauzele omisive sau comisive - depind de toleranta de baza a personalitatii psihologului care se simte prin rezonanta intersubiectiva

ragaz pentru evaluari recurente - tentatia minciunii

tendinta anxioasa (intunericul si tacerea sunt cele mai anxiogene situatii)

dificultati de a formula rugaminti

intoxicarea prin vorbarie monopolizeaza convorbirea

comportamentele artificiale - e un comportament de confuzie in privinta expectantelor; toate expectantele tin de rolul persoanelor si de confuzia ca psihologul da impresia ca joaca un rol strain

reactiile strategice si care sunt legate de cerinte si dorinta subiectului de a ne convinge de ceva anterior presupus si montat de subiect (fenomenul simularii si disimularii in situatii aproximativ similare)

Robert Meili considera ca metoda convorbirii este cea mai grea, complicata si greu de invatat din urmatoarele motive:

in cadrul ei exista o informatie psihologica bilaterala

presupune recoltarea unor marturii despre care niciodata nu se stie daca sunt complete, deformate voluntar sau involuntar de subiect

implica o selectie a acestor marturii

permite sondarea directa a interiorului unei persoane si clasificarea sensului unor trairi ale respectivei persoane

Convorbirea poate fi:

o convorbire standardizata, dirijata si structurata - presupune formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si aceeasi ordine tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile psihoindividuale

convorbire semi-standardizata si semi-dirijata - presupune reformularea unor intrebari in functie de client, schimbarea seccesiunii unor intrebari si posibilitatea unor intrebari suplimentare in functie de client

convorbirea libera, asociativa si spontana - se bazeaza pe particularitatile situatiei, particularitati psihoindividuale si pe momentul in care se intervine; in cadrul aceste convorbiri se situeaza metoda psihoanalitica; in aceasta convorbire psihologul creaza conditii care faciliteaza destainuirea spontana; aceasta depinde de structurarea grilei de comunicare asupra formei si ordinii intrebarii; este necesar ca psihologii sa culeaga informatii adecvate, sa anticipeze raspunsul si sa-l motiveze comunicational.

C. Rogers recomanda sa fie aratata o consideratie pozitiva in mod neconditionat fata de subiect pentru ca acesta sa se implice dezinvolt, iar psihologul sa aiba aprecieri pozitive, chiar daca acestea sunt in contradictie cu modul de a fi al clientului.

Avantajul convorbirii consta in faptul ca permite dezvoltarea unor informatii numeroase, pretioase si variate, fara a recurge la materiale speciale sau aparaturi.

Dezavantajul provine din lipsa de receptivitatea subiectului, de configuratii improprii de ordin situational,ale subiectivitatii sale, precum si de elemente de context. Toate informatiile din metoda convorbirii se cer verificate si completate prin alte metode psihologice.

7

Metoda analizelor produselor activitatii

Activitatile psihice sunt de mai multe feluri:activitati ludice,de invatare,de munca,activitati creatoare.Specificul activitatilor este acela ca ele se obiectiveaza intr-un produs mai mult sau mai putin concret,stabil.Insusirile,capacitatile subiectului,potentialul si fortele sale apar in produsele activitatii,uneori cunoscandu-se si aspectele verbale si non-verbale in legatura cu realizarea aceasta.

Analiza psihologica a acestor produse furnizeaza informatii despre dinamica,nivelul de dezvoltare a unei capacitati si personalitatea subiectului.Acest produs al activitatii este defapt o oglinda a creatorului sau iar elementele psihologice pot fi desprinse si altfel,metoda analizei produselor activitatii ofera o posibilitate de caracterizare,de deschidere si chiar cunoasterea personalitatii celui ce le-a generat,chiar si atunci cand acesta nu mai este in viata.

Metoda anchetei psihologice

Ancheta psihologica difera de ancheta ziaristica si ancheta judiciara pntru ca ea presupune recoltarea sistematica a unei informatii despre manifestarile psihice a unui individ,grup psiho-social,precum si interpretarea acestor date in vederea desprinderii semnificatiei psiho-comportamentale.Ca metoda psihologica ea are doua caracteristici esentiale:

1.Are caracter metodic deoarece trebuie sa permita recoltarea unor informatii cuantificabile si sa satisfaca unele rigori metodologice;

2.Are caracter particular in privinta realizarii investigate,in sensul ca obtine date despre viata personala a celui cercetat,obtine date psihologice despre altii,despre institutii,despre atmosfera supra-individuala,colectiva,care influenteaza latent sau activ individual,constient sau inconstient.

Ca modalitate ancheta utilizeaza doua forme:

1.Ancheta pe baza de chestionar;

2.Ancheta pe baza de interviu.

Interviul presupune raporturi verbale,o centrare pe o tema de investigatie si o directie unilaterala de desfasurare a interviului in sensul ca fiecare participant la interviu isi pastreaza rolul de emitator sau receptor.Exista din aceasta perspective interviuri individuale si interviuri de grup.Mai exista si interviuri focalizate(centrate pe o tema de investigatie) si interviuri clinice(centrate pe o persoana si nu pe o tema).

Ancheta nu opereaza pe cazuri si studiu al comportamentului,ci pe avizul si marturia unui numar mare de subiecti.Aceasta este o metoda descriptive,necesara in imprejurarile care cer luarea unor decizii in scoli sau in unitati sociale.

C.A.Moser,ca si alti autori,considera ca ancheta poate furniza informatii,descrie si studiaza o situatie,dar poate si explica sau testa o anumita ipoteza.In acest din urma caz,ancheta are functii de verificare a ipotezei.

Exista mai multe feluri de anchete:

1.Simpla-pentru a afla parerea unei colectivitati.

2.Ancheta unica ponderata,cand anumite cerinte de populatie si criteriu permit extragerea unei concluzii cu mai multa operabilitate.Asa de pilda se intampla cand loturile studiate contin de doua ori mai multi subiecti foarte buni si buni decat mediocri.

3.Ancheta dubla se denumeste ancheta ce se da inainte si dupa o actiune sau un eveniment oarecare.

4.Ancheta dubla cu esantion semi-constant.In acest caz este vorba despre o tehnica in care se lucreaza cu trei grupe sau loturi.Se face inaintea de producerea unui fenomen,ancheta pe lotul A si B,iar dupa producerea fenomenului pe lotul A si C,fapt ce va permite sa se stabileasca o serie de aspecte interesante privind toate trei loturile studiate.

Metoda repetata pe acelasi esantion pune in evidenta,efectele evenimentelor, dar si efectele factorului timp.Ancheta repetata cu grup de control este,deasemenea,mult utilizata.

Metoda modelarii

In metoda modelarii realitatea desemnata nu e investigata direct,ci imaginea ei (modelul analogic) e investigata din perspectiva psihodiagnostica.

Modelarea se realizeaza in doua planuri:

1.In plan obiectual;

2.In plan paradigmatic-operational.

In plan obiectual avem:

1-modele de tip izomorfic a diferitelor componente apartinand sistemului psihic:modele analogice in care componentele psihice sunt comparate cu modele tehnice,fzice,cu sisteme vii,etc.

2-modelele de tip scheme bloc (scheme functionale) -redau sub forma unor figuri,sageti diferite secvente,inlantuiri de operatii care intervin in procesarea unor informatii.

3-modelarea machete-sunt transpuneri miniaturizate,concrete ale unor realitati existente;dispozitivele machetei sunt realizate in vederea depistarii unor legitati sau regularitati psihologice;modelele macheta sunt utilizate mai ales in psihologia ergonomica(ergonomia = stiinta aplicativa a psihologiei muncii;ergonomia este de conceptie si de corectie).

Pe plan paradigmatic operational - apel al nivelul teoretic pentru stabilirea principiilor,regulilor si criterilor comparative intre categorile structurilor cognitive,pe de o parte si categoriile modalitatilor experimentale de abordare pe viu sau categoria logica si statistico-matematica a abordarii.Exista diverse modele experimentale:experiment simplu,complex si dinamic formativ.Intotdeauna aceste modele paradigmatice impun rigori exigente si restrictii care daca nu ar fi respectate,rezultatele ar fi viciate.Cele mai multe vicieri ale rezultatului sunt legate de asa numita critica a ateorismului in modele si probele de investigare psihodiagnostica.Critica elementelor ateorice se axeaza pe respingerea oricaror formule de psihodiagnoza care nu au la baza cerintele unui diagnostic explicit.Criterile diagnozei explicite au trei conduiute fundamrntale pe care trebuie sa le indeplineasca subiectii investigati.Acestia nu trebuie:

1.sa aiba alternanta dimensiunea calitativa a interactiunii sociale (sa aibe o incapacitate de a stabili o relatie cu alti oameni);

2.alterare calitativa a comunicarii (utilizarea indiosincrazica a cuvintelor,frazelor sau utilizarea repetativa,steriotipa);

3.persoame care au alterata personalitatea in sensul ingustarii sferei intereselor,activitatilor,comportamentului,cu tendinte spre stereotipi si monomanifesatari;adica preocupari persistente pentru parti ale unui obiect.

Diagnosticele cateodata nu concorda pentru ca procesul de diagnostic difera de la psiholog la psiholog.Procesul de psihodiagnostic cel mai dificil este in legatura cu discriminarea unicitatii unei personae.Intotdeauna rezultatul care e in legatura cu unicitatea unei personae va contine ceva de ordin psihologic si care tine nu numai de starea specialistului investigator,ci si de specificul competentei sale.Exista indivizi care sunt axati pe dimensiunea nomoleptica(elic) si alti care sunt axati pe dimensiunea idiografica(emic).Dimensiunea elica privilegeaza asanumitii invarianti psihologici si universalitatea unor indici psihodiagnostici.Dimensiunea emica sublineaza doar ceea ce este specific individului in cauza.Aceste specificuri optionale modifica fidelitatea diagnosticului.Intre variabilitatea diagnosticului si fidelitatea diagnosticului trebuie sa existe un raport bine delimitat de criterii de specificul metodei si de invocarea principiilor teoretice.Trebuie sa existe un anumit acord in spihodiagnosticele aupra unei persone realizate de doi sau mai multi evaluatori.Acordul intre concluzile diagnosticelor se poate calcula prin asa numitul indice Kappa.Acesta este o scalare de la 0 la 1,1 fiind acordul perfect.Psihologii trebuie sa cunoasca cate ceva si despre mediul subiectilor investigati si din acest punct de vedere exista:

1.psihologi cu un Kappa de naivi (nefamiliarizati cu mediul subiectului);

2.psihologi cu un Kappa de experimentati

Mai exista un Kappa ce se refera la acordul dintre psihodiagnosticul unui specialist si psihodiagnosticul empiric,popular,traditional sau local.

In legatura cu faptul ca principiile teoretice utile se modifica si ele in timp si acest fapt in permanenta ridica o serie de intrebari :

a. modificare unor teorii sau modificare modului nostru de a diagnostica?

b. e vorba de interventia unor factori suplimentari care in mod cumulativ se modifica si ei in timp,de exemplu:nivelul si specificul educatiei,rolul unor influente psihologice cu continuturi spirituale,relogioase?

c. e vorba de modificari ale rolului psihodiagnozei in misiunea psihologiei care astazi e mai putin orientata catre fundamente in controlul societatii si mai mult orientate spre aspecte pragmatice, meliorative, reparatorii, recuperatorii?

d. cauza pentru care anumite situatii psihologice pentru care nu exista mijloacele cele mai eficace de interventie este oare actualmente diangnosticata mai frecvent?

Pentru a se evita asemenea variabilitati este nevoie de echivalenta unor elemete de baza in evaluarea diagnostica.Acesta se refera in primul rand la instrumentul psihodiagnistic.Pentru instrumentul de tip invertori(Minessota C.P.I.) se impune ca solutie,o validare si o adaptare pertinenta pentru utilizarea lor.Acesta presupune verificarea echivalentei a 5 dimensiuni majore:

-1.echivalenta de continut - pentru fiecare item al instrumentului si pentru si pentru ansamblu global al respectivului test;pentru aceasta echivalenta se apeleaza la experti in domeniul antropologiei,sociologiei,psihologiei,etc;de multe ori se adopta decizia de a elimina anumiti itemi dintr-un anumit instrument;cand se adopta aceasta decizie este necesar sa se verifice consistenta interna si fidelitatea instrumentului astfel modificat;cu ocazia eliminarii unui intem,de regula,este necesara cautarea sau crearea unui alt instrument.

-2.echivalenta semantica-se refera la faptul ca semnificatia fiecarui item ca sarcina de test,ramane aceasi si dupa traducerea instrumentlui intr-o alta alimba;cel mai dificil este traducerea adjectivului si cuvintelor calificative pentru starile emotionale;cel mai greu este de realizat traduceri in dialecte.

-3.echivalenta metodologica sau tehnica-se refera la faptul ca daca rezultatele obtinute nu sunt nu sunt influentate direct de aspecte legate de tehnica sau modalitatea de evaloare utilizata:instrumente creion-hartie utilizate prin metode care nu tin cont de context;daca testele sunt aplicate individual sau in grup,pot sa existe situatii in care modalitatea poate fi perceputa ca fiind coercitiva (de exemplu chestionarele binare,adica intrebari de tipul da/nu);intotdeauna se utilizeaza experti care trebuie sa stabileasca metoda de baza culegerii datelor pentru care un instrument si partile componenete ale acestuia sunt valide.

-4.echivalenta de criterii-se refera la faptul ca interpretarea valorilor unor variabile psihologice masurate cu un instrument pe un anumit esantion pentru care acesta a fost etalonat va ramane acelasi pentru indivizi dintr-un alt esantion studiat.

-5.echivalenta concentuala - inseamna ca instrumental utilizat trebuie sa masoare acelasi construct teoretic de catre doi investigatori.

Psihodiagnoza o fac psihologii care sunt oameni si ca atare nu sunt perfecti.Acestia depun o activitate mentala euristica.Intotdeauna in orice situatie problematica euristica intervine problema poate determina secvential sau total vicierea rezultatului.

Bias = opinie sau sentiment care inclina puternic intr-o directie in ceea ce o disputa sau inspre un item dintr- o grupa sau serie;

Biasi= predispozitie;prejudecata,partialitate,partinire;

Biais (fr) piezis,oblic,directie oblica,(fig)ocolis;

Biaise (fr)indepartat de realitate.

Biasarea testelor(test Bias) este una dintre cele mai frecvente acuzatii sau indoieli ce sunt indreptate asupra testelor psihologice,in special asupra celor de inteligenta.Este reclamat adesea biasarea testelor in ce priveste grupurile de minoritati.

Semnificatia biasarii testelor

Jensen(1980)a aratat ca exista anumite argumente,credinte false ,gresite (,,fallacies") in ceea ce priveste definirea biasarii testului:

-1.argumentul fals egalitaris (,, the egalitarian fallacy")- se presupune ca daca apar diferente intre grupuri (orice diferenta) la aplicarea unui test,insemna ca testul este ,,de facto"bisat.

-2.argumentul fals al diferentelor culturale(the culture beriad fallacy)-deseori se presupune ca diferente intre grupuri la un test sunt datorate diferentelor culturale in ceea ce priveste natura itemilor.De exemplu in cazul unui test de inteligenta,un item poate sa cuprinda un anume aspect al cunoasterii,care este un domeniu comun intr-un grup,insa foarte rar,in alt grup situatie generatoare de biasare.Evidente aceste diferente culturale sunt surse de biasare a probelor.Insa este necesar sa se determine (prin investigare empirica) itemii care sunt biasati,dupa criterii psihometrice si statice,in asa fel incat sa se elimine tendinta de absolutizare catre etichetarea tuturor itemilor ca fiind biasati cultural.Odata identificati acesti itemi,pot fi modificati corect.

-3.argumentul fals al standardizarii(the standardization fallacy) -deseori se presupune ca daca un test este standardizat pe o anumita populatie,este cu necesitate biasat cand este utilizat pe o alta populatie.Acesta nu este neaparat necesar.Este nevoie de alte probe pentru a decide in ce masura este un test biasat in populatii diferite.

In orice grup exista totusi indicatori sau date care constituie biasuri ale textului:

1.biasul predictiv(predictive test bias)-Jensen(1980)afirma ca cel mai important indicator de biasare este ecuatia de regresie dintre test si criterile sale.Daca pentru orice grup exista o diferenta semnificativa in ce priveste pantele(slopes),interceptiile(intercepis) sau erorile standard ale estimarilor linilor de regresie(regression lines),atunci testul este biasat.Aceasta este definitia statica a biasarii testului.Este evident ca daca nu este cazul,un membru al grupului nu poate face exceptie in ceea ce priveste puterea predictive a testului.Aceasta definitie presupune o mare fidelitate (reability),care niciodata nu are loc si constituie o o definitie ideala.

2.Probii interni biasarii testului(internal evidence of test bias) este posibila examinarea caracteristicilor testelor pentru a investiga biasarea:

a.validitatea de construct a testului trebuie sa fie aceasi pentru ambele grupuri.Validitatea de constructie,definite prin pattern-urile de corelatii ale testului cu alte variabile,nu trebuie sa difere intre grupuri.Daca aceste corelatii cu alte variabile sunt diferite,este greu sa sustinem ca este vorba de aceasi variabila in ambele grupuri,ca atare se poate spune ca testul este biasat.

b.fidelitatea test-retest trebuie sa fie aceasi pentru toate grupurile intr-un test nebiasat

c.fidelitatea de consistenta interna-trebuie sa fie aceasi pentru toate grupurile.Daca nu este aceasi poate sa se datoreze diferentelor in ce priveste dificultatea itemului.Daca,dupa ce aceasta a fost admisa pentru corelatia medie intre itemi,exista diferente intre doua grupuri ,acest lucru este o proba a biasarii itemilor -itemii trebuie sa masoare variabile diferite.

d.daca realizeaza o analiza de varianta a scorurilor itemilor,ar trebui sa existe o dovada a biasarii itemilor,iar itemii relevanti in acest sens pot fi modificati sau schimbati.A se retine ca pot exista intre grupuri fara asemenea interactiuni.Astfel de teste nebiasante pot releva diferente intre grupuri.

e.in analizele standard ale itemilor,corelatile dintre itemi si scorul total trebuie sa fie acelasi pentru doua grupuri,astfel valorile p pot sa fie variabile .Oricum diferentele mari in ce priveste valorile p trebuie investigate.Natura fiecarui item trebuie examinata cu grija.

f.in analizele factoriale ale itemilor,incarcaturile factoriale ale itemilor trebuie sa fie aceleasi pentru ambele grupuri,intre anumite limite ale valorilor standard,itemii bifati vor fi diferiti.

g.curbele(graficele)caracteristice ale itemilor vor fi aceleasi pentru cele doua grupuri.

Detalii despre detectarea biasurilor prin aceste metode pot fi gasite in Mellenbergh-1983.

Modificarea itemilor biafati este mai lejera in cazul testelor computerizate,deoarece calculatorul permite producerea de forme echivalente cu mare usurinta.Un exemplu ar fi varianta formativa a testului Raven,care cuprinde in faza de re-test(post-test) itemi echivalenti cu itemi traditionali ai testului Raven.Evaloarea efectelor Bias poate fi realizata programatic in dependenta de:

A.Organizarea strategiei de recoltare a datelor psihodiagnoza-schema 1.

B.Orientarea spre o forma de psihodiagnoza diferentiala -schema 2.

C.Orientarea programatica a psihodiagnozei realiazate spre o psihodiagnoza sistematica -schema 3.

8

BAZA INSTRUMENTALA A PSIHODIAGNOSTICULUI

CHESTIONARUL:

Chestionarele au fost utilizate pentru prima oara de francezi. Dara lor de aparitie este anul 1903. Kelly considera ca acest chestionar este instrumental " cel mai sarac care a fost introduce in domeniul respectabil al stiintei". Dar conchide ca ramane un auxiliary indispensabil psihologiei .

Chestionarul este o metoda instrumentala ce consta in administrarea unei serii de intrebari successive:

a)            conform unei logici interne a demersului de cercetare (metodologie)

b)            cu scop de a dezvalui opinii, trasaturi de personalitate, gusturi (gustul inseamna atitudine)

Dezvaluirea= conduita spontana care intervine in cunoasterea interpresonala

Exista o cunoastere -directa = dezvaluirea

- cand observatorul este absent= descoperirea

Dezvaluirea= fenomen de intercunoastere care are cadre psihosociale bine precizate

Raspunsurile vor fi interpretate:

1.conform:              a)unui cod (cantitativ sau calitativ)

b)intentiei urmarite prin demersul cercetarii sau investigatiei

2.raspunsurile vor fi interpretate pentru a se valida , fiind necesare pentru:

a)indicatorii urmariti privesc manifestarile concrete care depind de obiectivele cercetarii

b) acesti indicatori sa fie codati in intrebari

c) operationalizarea in concepte a indicatorilor urmariti din care rezulta

d)indicatorii stabiliti si in care se invoca elemente de psihologie generala si sociala

e) intrebarile trebuie sa permita raspunsuri adecvate, adica corelabile cu punctual a) si punctual b)

Functia intrebarii:

Intrebarea este o incitare la raspus ; e vorba de caracterul imperative al intrebarii. Cand acest character este prea slab, subiectul nu vede problema; cand e prea puternic spunem ca suntem prea presati; cand e la medii nu e posibil de dat un raspuns sugerat.

in aceasta situatie intrebarile pot cu usurinta sa degenereze intr-o suita de intrebari si o succesiune stereotipa , dar cu o eficienta psihodiagnostica slaba.

o intrebare abila faciliteaza intotdeauna raspunsul; de aceea intrebarile trebuie sa fie clare si usor de inteles , sprijinite la un algoritm comprehensiv simplu

foarte multi oameni chestionati decide greu intre raspunsurile echiprobabile , deci trebuie o mare claritate in spcificarea felului de raspuns; intrebarea "Esti dumneata o persoana sincera?" nu are niciodata un raspuns adecvat

raspunsurile depind de inteligenta persoanei interrogate si de dispozitia sa. De aceea intrebarile dintr-un chestionar trebuie sa mearga spre asa-numita egalizare a sanselor de a raspunde autentic si in ceea ce priveste toti subiectii ; pentru aceasta se aplica un set de intrebari de antrenare, se pun false intrebari, apoi intrebari de amortizare a efectelor de halo si a obosirii; actiunea de a pune intrebari corepunde unui proces dinamic, modelat social

intrebarile trebuiesc formulate intr-o maniera neutra, pentru a nu provoca expectante si circumscrieri socialmente dezirabile

obiectivul chestionarului trebuie sa ramana opac pentru cel investigat in scopul de a se evita distorsiunile provocate de asteptarea psihosociala

Elaborarea intrebarilor este o chestiune extrem de complexa. Intrebarile trebuie sa se refere la un domeniu compatibil cu cel investigat, presupunand un anumit standard de competenta al raspunsului. Toate intrebarile se rezuma doar la fapte (care sunt simple descrieri), sau la opinii care sunt optiuni selective. Exista si intrebari care incearca sa realizezeze graduatii pe o anumita scala de caracteristici. Una dintre caracteristici este intensitatea. Forma intrebarii poate solicita raspunsuri in maniera binara(raspunsuri da/nu), poate sa corespunda unei alegeri multiple, poate fi intrebare deschisa sau poate fi eseu. Orice tema interogativa dpdv psihodiagnostic se poate aborda in mod direct sau indirect. In intrebare trebuie sa se tina cont de o conditionare temporala. Combinarea mai multor intrebari permite realizarea unui chestionar pentru atingerea unui obiectiv fix in psihodiagnostic.

un chestionar nu se poate construi dpdv logic, ci dpdv psihologic, in care obiectivul principal este de a avea raspuns la intrebare.De aici rezulta clasificarea tematica a continutului intrebarilor

aproape permanent se incepe cu o intrebare mai usoara, destinata sa sparga gheata, adica sa combata inhibitiile

pentru a fi construit psihologic, chestionarul trebuie sa se apropie de dramaturgie, cu care subiectul sa joace un rol. Se incepe cu intrebari globale, iar apoi intrebari de detaliu. Se pun apoi intrebari suplimentare, care coincid ca forma, dar permit raspunsuri diferite. Totodata se folosesc false intrebari pentru incurajare. Cele mai importante intrebari sunt intrebarile de control, care repeta intr-o alta forma intrebarile precedente pentru a permite o verificare si a trage concluzii in legatura cu credibilitatea raspunsurilor subiectului.

Tipuri de chestionare:

chestionar cu raspunsuri inchise -intrebari fortate(da/nu)

chestionar cu raspunsuri deschise -libere

chestionar cu raspunsuri la alegere din cateva posibilitati

Raspunsurile inchise ajuta subiectul sa se concentreze. Acesta se preteaza la codaj numeric bun. Elaborarea unor asemenea intrebari face apel la introspectie. Chestionarul trebuie considerat ca un fragment de conduita verbala pe care o putem corela cu alte comportamente psihologice ale conduitei. Chestionarul permite surprinderea unor aspecte brute . In realizarea intrebarilor cu raspuns inchis psihologul trebuie sa construiasca in prealabil o schema a raspunsurilor posibile. Se are in vedere surprinderea unor parametrii privind intensitatea sau frecventa, unele ponderi si ulterior se surprind unele structuri psihice organizate.

Dpdv a schemelor strategic incluse in sistemul de intrebari, acestea sunt de doua feluri:

intrebari de baza- numarul acestor intrebari confera chestionarului extensiunea posibila.

intrebari analitice- care surprind aspecte de detaliu din intrebarile de baza. Confera chestionarului finete si subtilitate in masura in care toate intrebarile se refera direct sau indirect la sondarea aceloras aspecte de baza. Aceasta determina unitatea chestionarului in directionare. Este absolut necesar sa se puna intrebari de control, valoarea functionala a chestionarului fiind data de intrebarile de control.

Chestionarul are un anumit numar de intrebari denimite in literatura psihodiagnostica algoritmica itemi . Acestia sunt de doua feluri:

1. itemi cu raspuns inchis(unul dintr-o lista)

itemi dihotomici(da, nu)

itemi cu raspuns la alegere(cu alegere multipla)

itemi asociativi

Itemi dihotomici raspunsurile date de subiect in chestionarul de personalitate prezinta inconveninetul ca nu reflecta trasatura de personalitate investigata ci dezirabilitatea sociala ; se folosesc itemi cu alegere fortata, in care amandoi itemii au acelasi grad de mediocritate

Itemi cu raspuns la alegere contin o intrebare si mai multe raspunsuri propuse, pe care subiectul trebuie sa le selecteze dupa cum considera. Acesti itemi apar in chestionarele de cunostiinte ; probele creion-hartie. Dezavantajul este ca solicita mult timp pentru elaborarea intrebarilor pentru ca raspunsurile propuse sa fie la fel de atractive

Itemi de asociere (de imperechere) apar in chestionare de tip definitie, in care se prezinta o regula de raspuns prin asociere, iar raspunsurile le foloseste dintr-o alta lista. Dezavantajul este ca fiecare element al listei poate face parte dintr-o singura pereche existenta in lista de raspuns, prin urmare formarea unei perechi gresite se va evita prin formarea mai multor perechi de raspunsuri posibile de pe alta lista

2. itemi cu raspuns deschis

-itemi cu formulari lacunare

-itemi cu formulare scurta

-itemi eseu

Itemi cu formulari lacunare (chestionar de completare) presupune ca formularea intrebarii sa fie precisa , sa se prevada toate posibilitatiile de a se raspunde corect (e vorba de sinonimele raspunsului asteptat). Dezavantajul este ca nu poti fi sigur ca nu sunt formulate raspunsuri diferite de cele asteptate si spre a fi cotate de evaluator.

Itemi cu formulare scurta pe o anumita tema subiectul formuleaza un raspuns clar ; sunt utilizate in teste de cunostiinte, teste de analiza si sinteza mentala, in creativitate. Avantajul este ca presupun o apreciere corecta a creativitatii . Dezavantajul este reprezentat de dificultatea de cotare si de evitare a raspunsurilor marcate de oboseala, efectul halo, calitatea redactarii

Itemi eseu teme ce pretind un raspuns intr-un format deschis, cu o lungime mare; permit a se diagnostica capacitatea oamenilor de a se organiza, de a formula raspunsuri originale, si de a se orienta strategic atunci cand nu pot ghici raspunsul; sunt usor de construit dar necesita timp pentru a fi cotati obiectiv.

itemi cu alegere fortata - subiectul alege ce-i place; ce-i este mai descriptiv(mai putin descriptiv referitor la regimul lui de viata); sunt de regula folositi la "Ce-ti place?"; corespund situatiilor cotidiene, in care elementele nu sunt la fel de atractive in acelasi timp.

itemi redactati in scala Likert - sunt itemi de frecventa(totdeauna, adesea, uneori,foarte rar, niciodata); se folosesc in psihologia sociala si in psihologia clinica; aceasta maniera de a raspunde se comporta ca un item

itemi in scale de autoevaluare cu ancore comportamentale

Ancora comportamentala este un construct masurat in chestionar. Fiecare ancora descrie un comportament; Ancora este graduala. subiectul trebuie sa marcheze pe scala indicele de graduatie care i se potriveste. Scala de graduatie este cuprinsa intre 4 si 8. De exemplu, chestionarul T.E.Q. (chestionar de utilizare a timpului). Acesta se refera la organizarea in timp a activitatii lui cu elemente elaborative cat si cu elemente executive. Si aceasta ancora se comporta ca un item.

Recomadari pentru elaborarea intrebarilor:

- formularea adecvata nivelului de maturitate si gradului de pregatire a subiectului

-intrebari exprimate clar, cu sens precis, pentru ca efectul comprehensiv sa fie sigur

-intrebarile sa se bazeze pe aspecte esentiale; altfel apar confuzii

-intrebarea sa contina toate datele necesare pentru ca pe baza rationamentului logic sa permita alegerea raspunsului adecvat

-intrebarea sa nu sugereze raspunsuri

-structura intrebarii sa fie simpla: a) se elaboreaza intrebarea

b)se elaboreaza raspunsuri posibile

c)se dau explicatii utile

-se evita in intrebare: a)negatii

b)..(daca nu se pot evita, atunci se scriu cu alte caractere)

-itemiii dihotomizati(adevarat/fals) sa fie in acelasi numar, de aceeasi factura si enunt ca si itemii cu raspuns corect/incorect

-itemii cu raspuns la alegere: a)numarul de raspunsuri propuse e de la 3 la 5

b)raspunsurile propuse sa fie in ordine logica

c)raspunsurile sa nu se includa unul pe altul

d)raspunsurile incerte nu trebuie sa devina erori pentru urmatoarea suita de intrebari care urmeaza in chestionar

e)astfel baza acestor idei trebuie sa fie aceeasi pentru a furniza informatii necesare spre a raspunde corect la toti itemii.

f) acorduri gramaticale

g) se evita negatiile

-itemi asociativi: e necesar ca elementele sa apartina aceleiasi categorii. In formularea intrebarilor se stabileste regula de potrivire a itemilor intrebare si itemilor raspuns; cel putin o lista va contine elemente care nu vor putea realiza nici o pereche.

Utlizarea in teste a intrebarilor deschise presupune:

a)formularea intrebarilor

b)interpretarea lor

c)cotarea acestora

Specificul realizarii chestionarului

(Septimiu Chelcea)

Specificul realizarii chestionarului vizeaza:

1.Stabilirea continutului intrebarilor

a)     exista intrebari factuale si intrebari de identificare

b)     dupa sens exista intrebari de cunostiinte , intrebari de opinii, atitudini si intrebari de motivatie.

2.Stabilirea tipului de intrebari

-intrebari cu raspunsuri dihotomizate, cu raspunsuri inchise, sau cu raspunsuri libere.

3. Stabilirea formei intrenarilor

-modalitatea de raportare asupra a ceea ce se sondeaza prin chestionare, raportarea poate fi: perceptiva prezumtiv-proiectiva; apreciativ-evaluativa, explicativ-instinctiva; cand exista o diferenta intre planul real si cel al aspiratiilor, gradul de constientizare al subiectului scade.

4. evitarea unor greseli in formularea intrebarilor:

Intrebarile pot fi: a)prea generale

b)prea speciale

c)ambigue/vagi( de ex: de regula, cam asa, probabil)

d) cu dublu inteles conform rationamentului ipotetic(atrag raspunsul de la sine, de regula afirmativ)

5.Stabilirea structurii chestionarului; ordinea intrebarilor este:

a)intrebari introductive(de contact)

b)intrebari de trecere(puncte, tampon)

c)intrebari filtru

d)intrebari bifurcate

e)intrebari de motivatie

e)intrebari de control

f)intrebari de identificare

In genere, orice chestionar are o schema ce poate fi reprezentata grafic prin zone de intersectare, acoperire totala si independenta relativa a intrebarilor ce le contine.

Aplicarea unui chestionar pune de la inceput problema pregatirii celui asupra caruia se aplica. In genere, exista o oarecare rezistenta si un anumit grad de nonsinceritate in raspunsurile unor subiecti la chestionare. De aceea, chestionarele folosite in psihodiagnostic utilizeaza scari de sinceritate. In orice caz este necesar ca subiectii asupra carora se aplica un chestionar oarecare sa fie atentionati prin instructajul prealabil asupra cerintelor ce se manifesta fata de el, pentru a fi atentionat si cointeresat in participarea responsabila la activitatea de psihodiagnoza.

In fine, este necesar ca orice chestionar sa raspunda printr-un sistem tehnic unitar desi este posibil sa se alcatuiasca si chestionare cu o structura mai eterogena. Unii autori considera recensamantul ca fiind o specie de chestionar.

Conditii limitative ale chestionarelor:

a)orice chestioanr trebuie pre-testat inainte de a fi aplicat pe scara larga

b)este bine ca orice chetsionar sa fie scurt si sa nu ceara informatii la care se poate ajunge si pe alte cai(dosare, registre de populatie, cataloage scolare, jurnalul clasei, etc)

c)este necesar ca intrebarile din chestionar sa fie clare

d)este bine sa se dea garantii de discretie cu privire la cele formulate in chestionar

e) este bine ca intrebarile sa grupeze itemi in ordinea logica subiectului, care nu coincide intotdeauna cu cea a experimentatorului psiholog.

f)este necesar ca orice chestionar sa respecte limba si nivelul de informatie a subiectului

g)cel care alcatuieste chestionarul trebuie sa stie ca se raspunde greu la intrebari ce implica raspunsuri prin care acesta s-ar putea deprecia.(ex. : daca ai copiat vreodata la un examen?)

h)trebuie sa evitati termenii ambigui/vagi. Daca se intreaba: "Ocupatia?"-subiectul nu stie daca trebuie sa raspunda ce face sau pentru ce s-a pregatit.. Daca se intreaba: "Varsta?" -apar sutilitati in ceea ce priveste ziua, luna, etc. Este de preferat sa se ceara data nasterii.

i) se evita raspunsuri vagi, de genu: mijlociu, superior,rar, putin. Mai bine precis:" de cate ori pe luna te duci la cinema?"

j)se evita negatia dubla. De exemplu daca se spune: Raspunde prin "da" sau "nu" la urmatoarea intrebare: "Nu vei sta de vorba cu copiii care nu stiu pastra secrete". Cel care trebuie sa raspunda poate sa faca dificil fata unei astfel de situatii.

k)trebuie de asemenea evitate raspunsurile fara sens. Nu intrebamun copil ce emisiune radio prefera , inainte de a-l intreba daca are acasa aparat de radio

l)intrebarea sa contina un singur aspect;" crezi ca elevii care nu au aptitudini matematice trebuie grupati si sa se faca lectii individuale cu ei?". Formulata astfel, intrebarea contine doua intrebari. Subiectii vor fi pusi in situatii dificile. In astfel de cazuri exista riscul ca subiectii sa raspunda la o singura intrebare din cele doua.

Controlul exactitatii raspunsurilor in despuierea chestionarelor:

Prima verificare trebuie sa fie de exactitate a raspunsurilor si se face prin confruntarea datelor emise (cele ale elevului cu cele ale parintelui, sau profesorului -privind situatia scolara, materiala, sociala,culturala, etc).

Unele contradictii apar din neglijenta, din neintelegere a sensului celor ce intreaba, sau din diferenta de logica a celui ce a alcatuit chestionarul si cel care il completeaza.

Pentru controlul chestionarului se compara rezultatele obtinute cu acelea de la un grup de subiecti foarte bine cunoscuti si cu rezultatele obtinute si prin alte metode.

9

METODOLOGIA TESTELOR

Testele sunt legate de dorinta umana de a aprofunda cunoasterea altora, adica de a gasi instrumente pentru a satisface aceasta dorinta. Cuvantul "test" provine din frantuzescul "tete", ce inseamna cap, capitol. In franceza cuvantul tete(cap) se refera la inceputul cunoasterii. Prima data cuvantul tete a fost utilizat de alpinisti. Ulterior acesta a fost transferat in psihologie pentru prima oara de Galton, Cattrell, Binet, si altii.

Cand se realizeaza un test, trebuie sa existe raspunsuri la trei categorii de intrebari:

1. care sunt axiomele sau postulatele teoretice pe care se fondeaza utilizarea testelor?
2. care e siguranta sau formulele de intrepretare prin care se realizeaza controlul calitatiilor unui test asupra fenomenului investigat?
3. care sunt elementele metrologice(de masurare indispensabila) in baza carora un test poate fi utilizat la modul public?

Axioma testului exista trei aspecte:

In domeniul reazultatelor obtinute, unele nu au corespondenta intre ele. Acestea sunt erori ale formularii itemilor , operationalizarea datelor de observatie in itemi. Cu cat aveam mai multe valori corespondente, cu atat avem o masura a valorii testului mai valabila. Validitatea testului sau lipsa de valoare a testului este atunci cand x1 intra; si corespondenta xn-1, xn-2 . Valorile observate "x", nu masoara valorile de test x, decat in medie. De aceea, aceasta medie se numeste raportul dintre corespondenta si medie de eroare. Pentru ca aceasta corespondenta intre datele realitatii, datele problematizate in itemi de test si datele observate sa fie puse intr-o formula, este necesar sa se inscrie pe coordonata xy cateva elemente: nivelul de dificultate a testului si competenta (capacitatea individului de a raspunde la sarcina de test)

Intre datele realitatii, datele operationalizate in test si datele obtinute, problema se pune in conformitate cu o teorie cauzala: modelul Rasch care vizeaza capacitatea de competenta a subiectului de a realiza grade de complexitate diferite in sarcina de test. Conform modelului Rasch toate sarcinile de test, numite itemi, poseda un nivel de diferenta "d" pentru care subiectul are un anumit nivel de competenta. Unitatea care gradueaza nivelul de dificultate si nivelul de competenta util in depasirea ei specificata pentru a determina etalonarea testelor. Acest model determinist este util atunci cand avem un control foarte bun asupra realitatii domeniului investigat, dar uneori realitatea nu e accesibila in mod direct si atunci capacitatile de a reazolva unele sarcini de un subiect, trebuie raportate la un anumit criteriu. Intr-un test,stabilitatea itemilor are urmatoarea traiectorie:

1. se depisteaza un item sau o problema si aceasta este raportata la judecatile expertilor
2. ulterior, acest item, prin intermediul judecatilor expertilor, este raportat la un criteriu exterior (criteriu = un element prognozat; de ex.: reusita scolara, succesul, etc)
3. acest ansamblu de itemi se intoarce in asa-numita constructie a testului, care este o suma de itemi
4. in raport cu criteriul extern se realizeaza analiza  factoriala.

Rezultatele respective trebuie verificate si se aplica astfel teste suplimentare, care trebuiesc sa realizeze constructul numit baterie de teste.

Din analiza acestor situatii a rezultata necesitatea unei analize sistematice care cere o conceptie noua despre teste, o innoire a testelor pe categorii. De aceea vorbim dsepre: o clasificare a testelor (teste care vizeaza sfera cognitiva, conativa,teste factoriale); problema de codificare si problematica a masurarii in psihologie, in cadrul careia exista trei conditii minime, pentru ca un fapt psihic sa fie masurat ; nivelele masurarii si realitati de realizare ala masurarii:scale nominale,ordinale,de intrevale,scale de raportare,scale absolute(teoretice). Vorbim apoi de calitatile metrologice care definesc calitatea masurarii in psihologie. In primul rand se masoara fidelitatea testului, adica fiabilitatea, precizia sau constanta. Se masoara fidelitatea ca o masura de varianta a datelor obtinute, prin utilizarea testelor. Exista trei modelitati de a stabili fidelitatea uni test:

1. situatia test-retest: ori de cate ori se aplica testul respectiv,el trebuie sa dea aceleasi rezultate. Aceasta situiatie se refera astfel, la constanta rezultatelor obtinute
2. prin utilizarea testelor paralele: tehnica testelor paralele
3. tehnica partitiei rezultatelor la acelasi test: metoda split-half

Se masoara (.) sau gradul de concordanta al rezultatelor obtinute cu realitatea existenta. Ea se mai numeste grad de concordanta sau grad de semnificativitate. Exista validari de continut. Ele rezulta in urma judecatii expertilor. Problema validarii de continut se intalneste deseori atunci cand trebuie apreciate variatiile memoriei in functie de atentie. Erorile vin din cauza faptului ca nu sunt analizati din punct de vedere factorial itemii unui test . validitatea de continut este obtinuta prin judecata expertilor cu privire la specificul itemilor. Exista o validare prin criterii externe. Aceasta reprezinta concordanta dintre datele de test si realitatea exterioara (de exemplu notele scolare). Exista si o validitate de construct. Aceasta utilizeaza analiza factoriala pentru a compara componentele unui test cu o baterie de teste. Exista validitate incrucisata numita si validitate aditionala. Numarul de teste este imposibil de precizat.

definirea constructului presupune cunoasterea precisa a domeniului vizat.

planificarea conceptiei despre problema studiata, aici se invoca principii teoretice

alegerea itemilor; se stabilesc sarcinile de test; se aplica unele probe si se retin sarcinile utile.

analiza acestor itemi.

etalonarea testului, se starbilesc baremele, limitele, intervalele de variatie ale rezultatelor.

standardizarea- e o generalizare pornind de la un anumit esantion,pe care s-a facut etalonarea, la intreaga populatie studiata, generalizarea este utila pt comparatii.

instructaje practice.

fiecare test terbuie verificat printr-o proba de control, utila pt, eventuala revizie a sarcinilor de test.

manualul testului care urmeaza a fi publicat.

Construirea testului

NU SE POT RELEVA REGULI STRICTE PT CA NATURA TESTELOR ESTE VARIATA.

1. Aegerea sarcinilor test- a viitorilor posibili itemi. Definirea scopului si a domeniului de aplicare (necesitatea analizei de itemi)
2. Stapanirea unor tehnici de analiza factoriala : exista o tendinta de acumulare a informatiei care poate fi selectata numai prin metode adecavate si analiza de variante.
3. unele probe nu sunt valide - este prevazut atat un numar de itemi mai crescut, cat si un esantion mai mare (100 subiecti )
4. se pot selecta itemii valizi: - se pot selecta subiectii care intra  in sfera de cercetare.

Riscul pastrari unui numar de itemi este cel al neomogenitatii. In

mod normal se elimina cei care nu se refera la scopul propus; itemii rezultati sunt usor de controlat si vor influentat forma definitiva a testului.

O alta metoda etse acea prin care itemii se testeaza succesiv. Pentru fiecare sarcina testata trebuie sa existe 20 de incercari preliminare.

1. mediul in care se face testarea sa fie acelasi si sa nu fie deranjat (fidelitatea). Grupele de sarcina care se refera la acelasi aspect se coreleaza intre ele si se elimina cele care nu corespund cerintelor.

2. se trece la validarea statistica - preliminara, dupa care se reconsidera nivelul de dificultate. Se gasesc repartitiile corecte dupa diferite posibilitati ale subiectilor.

3. Se depisteaza valoarea discriminativa a itemilor si se verifica cu un criteriu exterior ( intotdeauna ideea de la care s-a plecat) Se face etalonul, dupa eliminarea celor care nu se refera la scopul ales, dupa care urmeaza testari ulterioare controlul fidelitatii.

Conditii ale investigarii psihologice:

1. Ambianta - camere, sali, spatii adecavate in care sa fie observati toti factorii car epot declansa disturbarea, oboseala, starea de anxietate inerenta unor astfel de cazuri; mai ales cand se asteapta o decizie existentiala sau efecte terapeutice.
2. Capacitatea de cooperare a subiectilor - conditie estensiala pentru ca rezultatele la teste pot fi foarte usor alterate, comportamentul poate fi franat sau "incitat"  in obiectivarea eficientei - confirmarea validitatii testarii in raport cu subiectul. Strategia de investigare trebuie sa respecte conditii:

1. grija mare cu copiii - trasatura principala care apare in aceasta situatie la copii este curiozitatea. Toti copiii sunt suriosi, dar trebuie sa ne adaptam comportamentului lor - de aceea testele pentru copii au instrucateje adecvate.
2. Tinerii si adultii sunt de obicei tematori si inhibati din cauza scopului si investigatiei , definirea statutului de psiholog in constiinta publica. Adultii si tinerii se tem de nereusita si de pierderea statutului. Testul ofera perceptiei lucruri noi prin forma si prin sarcina. Este foarte gra intuirea a ceea ce sta in spatele testului (inainte de inceperea investigatiei este necesara transparenta in legatura cu scopul ei ). De aceea se practica acomodarea minutelor de adaptare la sistem.

De multe ori se comit greseli: se ascunde scopul testarii sau nu se justifica testarea. Cand se justifica testarea avem o sansa de a sensibiliza amorul propriu al subiectului.

Trebuie aplicata grila in aplicarea testelor de inteligenta: conditii, modul de aplicare. Aici, spre deosebire de testele de atentie, unde subiectul nu are nevoie de prea multa lamurire, daca se depisteaza o stare de anormalitate(oboseala, alcool) se amana testul.

3. Adultul se supune mai greu conditiilor de a fi testat. Specializarea lui profesionala creaza o orientare in care urmele acestei specializari intervine si pot modifica rezultatele la teste - acest lucru trebuie eliminat prin discutia de la inceput. Adultul este mai rigid decat copilul sau tanarul.

Testele de capacitate intelectuale aplicate peste 40 de ani, nu sunt

eficiente, pentru ca structurile cognitive sunt mai rigide, capacitatea de adaptare este mai mica.

Cerinte privind atitudinea psihologului.

1. Nu se subliniza in investigatie de tip examen. Cand se dau rezultatele, daca e nevoie sa dam rezultatele la un grup in care sunt persoane cu esecuri notabile, e mai bine ca acestea sa nu le mentionam, ci sp rezolve problema fata in fata cu subiectul.
2. este bine a nu fi prea demonstrativi, sa ne stapanim (sa nu ne dam in spectacol); accent, ridicarea tonului, tinerea unor conferinte. Trebuie acceptata formula interactiva.
3. la orice test aplicat, proba, in situatia in acre psihologul este langa subiect, pe langa formula de comunicare verbala si nonverbala, apar reactii secundare, care devin nesemnificative daca frecventa lor creste. Psihologul trebuie sa fie foarte atent "cu ochii in patru". Pot aparea deprinderi de scris, tonalitati, chestii afective(o papusa sau mascota cu care vine la examinare, la testare).
4. oboseala ne da cel mai mult de furca in toate tipurile de probe ( si pentru psiholog si pentru subiect).
5. la testele de inteligenta, daca apar frecvent raspunsuri eronate, fara sa aiba o traiectorie normala, ne intalnim cu oboseala sau demotivarea. Oboseala ca stare - vina este a psihologului care nu a facut discutia pregatitoare penrtu investigatie.
6. Oboseala ca boala - lucrurile se schimba si ca investigare, abordarea trebuie facuta si clinic si psihic.
7. Pot exista performante la doi subiecti cu aceasi strusturare a erorilor, dar semnificatia sa fie diferita, la unul oboseala, la celalalt incapacitatea de concentrare a atentiei( in conditii normale de testare) - acest fenomen al acestui subiect apare in toate probele. Exista tipi superficiali care , in anumite conditii, pot sa se concentreze, dar in altele sunt superficiali. Exista indivizi timizi, care incep greu, dar pot termina sarcinile bine. Exista indivizi precipitati - termina sarcina repede, dau performanta, dar treptat rezultatele lor sunt sinusolidale.
8. trebuie urmarita dinamica eseului si cauzele sale. In functie de esec apare o conduita foarte complexa si diferita de la un subiect la altul; la copii atitudinea de negativism acuzand complexitatea probei, etc.
9. aceasta conditie de esec este efectul unei dezorganizari cognitive nesustinuta afectiv - blocaje.
10. Copiii doresc in testare, confirmarea reactiilor lor. Aprecierea negativa a rezultatelor obtinute este nesalutara. Incurajarea falsa la fel. Atitudinea de neutralitate binevoitoare este absolut necesara. Incurajarea falsa, chiar daca nu, determina un esec la testare, va determina esecul la urmatoarea testare.
11. problem atitudinii de incurajare este simulatoare atata timp cat nu influenteaza directia de gandire sau obtiune a subiectului. Atitudinea psihologului nu este aceasi cu atitudinea pedagogului. Subiecul percepe, recepteaza relatiile involuntare ale psihologului sau orice mesaj emis de acesta in timpul testarii si care pentru psiholog nu are legatura cu testarea.
12. Este bine sa nu se accepte terte persoane in afara de cel de-al doilea psiholog din cabinet - influentarea rezultatelor si performantei subiectului. Influenteaza si capacitatea de distribuire a atentiei subiectului ( a perceptiei lui) este percepua orice miscare, soapta genereaza o decodificare a informatiilor, care se face eronat in majoritatea cazurilor.
13. In cercetare si investigare, rezultatele pot fi usor modificate, daca ne permite sa avansam pareri necontrolate in legatura cu modalitatile de de aplicare a probei sau a rezultatelor obtinute.
14. Examinarea oarba "fa-mi si mie proba asta", nu se recomanda - sacrificam prezenta noastra in cercetare; respectarea unui anumit program; apar esecurile; apar profile dubioase; care pot fi reale, dar greu de explicat.
15. in situatie de investigare standard(la probele care aplica pe timp limitat si instrucaj foarte clar), uneori testul nu este rezolvat pt ca nu s-a inteles instructajul sau din cauza neacordarii subiectilor, sansa exercitiului. (la Raven, primii 5 itemi se rezolva cu subiectul) dupa acesti 5 se aleg itemii de la mijocul testului, care se discuta fara a fi trecuti ca rezultate.
16. Testele nu ne dau imaginea psihicului subiectului, aceasta imagine nu se reduce la o suma de cote, oricat de multe si variate ar fi acestea, de aceea momentul esential si cel mai dificil este acela al interpretarii cotelor brute obtinute.
17. capacitate de a face interpretarea corecta cu scop practic de specialitate a abilitatii de aplicare a respectivului test, de sistemul conceptual - psihologic.
18. strategia de apropiere metodologica de subiect nu este data numai de validitate, fidelitate, sensul unor probe, ci si de experienta psihologica a practicianului.

Un specialist este pregatit pentru diagnostic cand dispune de:

1. experienta profesionala castigata direct; inteligenta; spirit de observatie.
2. Cultura profesionala, dispozitii naturale (capacitate de comunicare usoara)
3. Deprinderi de aplicare a testelor, de strategie de experimentare
4. Dispozitii naturale - manifestare libera a subiectului - aceasta capacitate are ca rezultat, manifestarea libera a subiectului.
5. Inteligenta, spirit de observatie, sanatate psihica - informatia pe care o primeste psihologul trebuie sa fie receptata, prelucrata - putere de detasare de aceste informatii - memorie depozitara de zgura informationala, de sentimente, afectivitate.
6. Trebuie sa existe capacitatea de a face un catharsis (un hobby : miscare, are curat)
7. Nu se comunica la fel cu orice persoana (prieteni, subiect, prieten al subiectului) - depinde de statutul ei.
8. Meseria de psiholog presupune multe filtre: cu cine, ce trebuie, cum trebuie sa comunici
9. Exista multe deprinderi practice: - a sti ce sa notezi si cand

a sti sa asculti

a sti sa stapanesti mesajul verbal

a sti sa astepti sa se termine discutia

10. testele standardizate se rezolva in timp scurt si sunt concepute pentru ca factorul timp sa fie castigat. Nu sunt cronofage (nu sunt de durata)

problema abuzului de teste - a nu se avea prea mare incredere in teste

toata gama de teste de personalitate, inventare, teste proiective

simplitatea materialelor si operarea curenta cu anumite notiuni

pe masura ce se saracesc anumite domenii, notiunile saracesc (medicina, fizica, chimia)

in folosul testelor, se observa toate gradele agerimii si cele ale neghiobiei - spune Ballon Harry.

DOMENII DE UTILIZARE A TESTELOR

Nespecialistii afirma ca testele ar putea rezolva totul - eroare. Testul este o etapa a cunoasterii, necesara dar nu atotputernica. Se cunosc teste de aptitudini, cunostinte specifice (vizeaza cu toate alte aspecte decat psihicul) - si unele si altele suporta aceleasi rigori pentru a fi predictive, diagnosticabile.

Testele de cunostinta.

Pe de o parte, testele de cunostinta vizeaza capacitatea de a acumula si reda cunostinte, cele de aptitudini vizeaza potentialul.

Daca testul faciliteaza o mare parte din lume, cercetatorii practicieni din domeniu, recomanda prudenta in utilizarea testului(unde si nu oricum). Orice test psihologic este bun daca indeplineste criteriile amintite.

D. Levine a publicat in 1968-1975 - "cand si de ce aplicam testul?" - " unu numar mare de specialisti (medici, psihologi, judecatori) tind sa acorde testului o incredere foarte mare, chiar mai mare decat specialistii. Desi selectionat indirect pt.o anumita activitate, acesta nu se va exprima doar pe sine, ci si pe grupul din care face parte. Una din influentele grupului asupra rezultatelor: grupul poate optimiza persoana umana.

- adolescentul care are o drama sentimentala, se desprinde de grupul de apartenenta al prietenei.

Testele de aptitudini.

Aptitudinea - structura aptitudinilor generale si specifice: inteligenta generala si specifica, spatiala, matematica reprezinta un potential care poate fi descoperit cu ajutorul testului. Inteligenta si aptitudinile pot aparea in etapele de dezvoltare, pot asigura eficienta si stabilitate numai daca sistemul personalitatii umane le poate optimiza, daca structurile perene ale personalitatii sunt armonioase. In sistem abilitatile pot optimiza adaptarea umana.

Amintind de social, exista si o categorie de teste - teste situationale - complexitatea in abordarea personalitatii aflate intr-o anume situatie de viata (ex.harta unui oras - punct de plecare si de sosire cu mai multe variante si puncte de reper ; labirint - decizia, actiunea, personalitatea in ansamblu)

Relatia dintre grup si sensuk optimizarii sau handicaparii este prezenta si evidenta mai ales la copii (nu si-au definitivat statusul si rolul social). Elevii veniti in clase mari din scoala ajutatoare au deja unele deprinderi: scris-citit, sub presiunea scolii normale. Copiii care au fost descoperiti tarziu se afla in 3 etape :

progres

stabilitate

regres fata de media clasei     

Ideea ca nu este bine sa separam copiii cu dificultati de zona normalitatii,

este o sabie cu doua taisuri, dar in anumite situatii are efect optimizat.

In clinicile psihiatrice, bolnavii "sunt dati afara", situatia de vindecare se

face prin efortul de reintegrare sociala a bolnavilor psihici.

In cunoasterea deficientului mental - psihologii care se vor orienta in

Testarea acestora vor avea surprize deosebite, gasind o corespondenta intre test si nivelul de achizitie - baterii de test pt utilizare. Inceputul a plecat de la realitate(Binet - Simon) scoli ajutatoare.

Oricate teste de dezvoltare mentala s-ar aplica, criteriul varstei mentale este insuficient. Varsta mentala este diferentiatoare, nu numai pt subiectii aflati in pozitia extrema, daca ne referim la curba lui Gauss. Elevii cu varsta mentala sub 5 ani nu si-au insusit foarte multe notiuni proprii varstelor lor. Supusi unui proces educational - lotul s-ar diferentia : 62-36

Sub aspectul cunostintelor calitative, se pot identifica mai ales extremele. Subiectii car etreceau de la noncunostinte- cunostinte, erau conditionati de prezenta, mai ales, a unei deficiente mentale - simptomatologia - epileptoida sau carente - afective: autism. La varste mici, departajarea este grosiera, data de esantionul care inconjoara nivelul de performante medii, acolo orice test de dezvoltare mentala nu mai poate sa fie asa de discriminant.

Invatamantul special trebuie sa aiba o suficienta varietate, flexibilitate, evolutia handicapatilor este inegala, psihologii trebuie sa surprinda aceasta inegalitate, cauzele acesteia. In psihopatologiem utilizarea testelor este diferentiata. Medicii au o orientare spre testele de personalitate proiective sau de tip inventar. Neurologii prefera testele de aptitudini. Orice suferinta de ordin traumatic poate fi studiata cu ajutorul testelor de aptitudini.

3. CALITATILE MASURARII

A ne asigura ca proprietatiile retinute ale nr.raspundpt.criterii satisfacatoare pe plan psihologic,nu este suficient pt. A se garanta fiabilitatea.Se abordeaza aici problema modului de functionare a uneltei de masurare.Cum aceasta a fost deja subliniata este difil sa intrzarim calitatile unui instrument d. p.d.v.intrinsec.De fapt aceste calitati sunt legate de populatia la care testul este aplicabil . Dar acestea find admise se poate spune ca, calitatile metrologice permit garantia bunii functionari a testului.

Pe scurt este vorba despre a fi sigur ca masurarile efectuate :

Jpermit diferentierea intre subiecte diferite

Jnu furnizeaza indiktii aleatorii sau neregulate

Jprezinta o indiktie pertinenta cu privire la situatii pe care le studiem

Aceste conditii generale definesc calitatiile masurarii :sensibilitatea,fidelitatea,validitarea ar trebui sa fie intotdeauna satisfacute in psihologie dar ele au fost operationalizate mai ales in domeniul testelor.

I.VALIDITATEA-este calitatea primordiala ceruta unei probe psihologice care doreste a fi test.De validitatea testului depinde valoarea diagnostica .Valoarea exprimata in coeficient de validitate ne arata daca proba masoara si explica ceea ce si-a propus autorul si kt de bine o poate face. Orice demers de cunoastere psihologica,in orice forma s-ar prezenta,in majoritatea cazurilor vizeaza un tip de decizie a psihologului-responsabilitatea.

Cele trei ale aplicatiilor psihologiei :-sanatate

-invatamant

-medii performante

Cand se intreprinde un demers psihologic aceasta duce la o decizie de tipul

1.orintarea scolara sau profesionala

2.selectie profesionala

3.asistenta psihologica periodica

4.expertiza psihologica

Nu este suficient sa dispui de o unealta suficient de sensibila si stabila. Trebui ca rezultatele pe care ne permitem sa le obtinem sa operationalizeze concluzii ceea ce au incetat sa reflecteze. Aceasta calitate a masurarii desenata sub termenul de validitate imbraca in mod clasic 3 aspecte :o validitate predictiva,o validitate de continut si o validitate de constructie sau validitate ipotetico-deductiva.

a) VALIDITATEA PREDICTIVA-este stabila prin corelare care exista intre masurare si ceea ce permite sa se prognosticheze.Problema esentiala care se pune privind ecest criteriu este cea a fiabilitatii indicate utilizate pt. a evalua pe teren,de-a lungul unei perioade de timp se, nivelul de reusita afectiva. De ex,evaluarile profesionale efectuate prin ierarhie sunt ele insale repetabile si discriminate ?

plecand de la problemele metodologice, valoarea predictiva a unui test ne trimite la o chestiune teoretica este oare rezonabil sa vrei sa prezici in materie de comportament uman ?actualmente,se pare ca ne orintam spre o metoda mez-analitica (J.ROCH,1995),vizand sa stabileasca legaturi foarte generale, care au ca valoare de consolidare ceea ce se stie deja de exemplu,cu cat esti mai inteligent cu atat ai mai multe sanse de reusita profesionala si scolara.

b)VALIDITATEA CONTINUTULUI-corespunde faptului ca continutul unei probe (de ex,ansamblul de intrebari gramaticale ce le contine)reprezinta campul de cunostinte care este evaluat (de ex,programul unui an scolar). Ar fi eronat sa se aprecieze nivelul in franceza a unui student in timpul liceentei,avand ca baza rezultatele testelor de cunostinta elaborate pt elevii de anul 3 de colegiu. Pt. a face aceasta, trebuie sa fi definit cea ce se intelege prin ,,nivel francez'',u=adik un esantion de situatii de utilizare in franceza. Ar fi tot atat de abuziv sa pretinzi ca ai o idee a nivelului intelectual al unei,plecand de la un test de aptitudine numerica. Ar trebui de asemenea, sa fi definit deja complet, capacitatile intelectuale pe care doresti sa ti le insusesti. Validitatea continutului releva ,deci,analiza situatiilor pe care rezultatele obtinute vor fi proiectate.

c) VALIDITATEA DE CONSTRUCTIE SAU VALIDITATEA IPOTETICO-DEDUCTIVA-ea rezida din elaborarea teoretica a uneltei de masurare, permitandu-se astfel sa se emite ipoteze despre modul de functionare si despre elaborarea raspunsurilor sale de catre subiect(M.REUCHLIN,1992).F.LONGEOT(1969)a elaborat o scala de inteligenta bazata pe teoriile lui Piaget :Thematic Aperception Test,care deriva dintr-o aproximatie proiectiva,este fondat pe o teoretizare psihanalitica aproceselor de elaborare a raspunsurilor(V.SHENTOUB,1990)

Diagnosticul in psihologie presupune evaloarea caracteristiciilor umane. Acest demers face apel in mod necesar la manifestare, care dak este imperfecta, ea permite totul sa se defineasca in cadrul descriptiv autorizand un mai bun control si o mai mare fiabilitate aevaluarii. Acest cadru discriptiv situeaza evaluarea la diferite nivele. Se pot diferentia categorii (nivel nominal)se pot ordona nivele de intensitate (nivel ordinal),sau se pot masura sferturi dintr-o norma(scale de interval).alegerea nivelului masurarii trimite la o problema de plauzibilitate psihologica adica la cunostinte teoretice care suporta operationalizarea acestora

A ajusta utilizarea numerelor care ne permit sa ni le insusim nu este intotdeauna suficienta pt a ne asigura ca ele sunt masurabile .Masurarea unor dimensiuni psihologice necesita sa fie garantate sensibilitatea, fidelitatea si validitatea instrumentului utilizat. In functie de calitatea acestor criterii, practicianul va acorda mai multa sau mai putina incredere in unele produse pe piata.

Evaluarea necesita,deci, un mare efort teoretic si metodologic. Acesta este unul din avantajele psihometriei, pe care la definit metodologia masurarii in domeniul festelor. Ar fi indispensabil ca cei care se dadeau aceste metode sa se inspire din aceasta, cel putin la nivelul principilor cantitative :complexitatea (relativa)experimentului sau a unei anchete, prestigiul practicilor de formare si al interventiilor ergonomice n-ar trebui sa fie dispensate de aceste exigente metodologice.

Validitatea presupune ca instrumentul in cauza sa masoare ceea ce pretinde (sau intentioneaza)sa masoare si sa poata fi utilizat in luarea unor decizii corecte. Estimarea validitatii se face in mai multe feluri. Exista 4 categorii esentiale de definire propuse APA(Asociatia psihologiilor americani )in 1974.

Validitate de continut-apreciaza daca un test cuprinde aspecte din intreg domeniul care trebuie sa fie masurat. Ea arata ca itemii care compun un test, prin continutul lor prin sarcinile, condiitiile si circumstantele unei examinari,vizeaza sau nu domeniul pe care il presupunem condensat in instrumentul respectiv.

Validitate conceptuala sau ipotetico-deductiva-arata in ce masura anumite concepte explicative sau anumite ipoteze permit evaluatorului sa analizeze, sa inteleaga si sa interpreteze rezultatele obtinute. Determinarea ei se realizeaza prin corelarea datelor unui test cu cele ale unor teste similere deja verificate.

Validitatea predictiva-este data de indicii corelationari dintre un test si un criteriu specific si justifica predictiile pe care le face evaluatorul in legatura cu domeniul investigat

Validitatea concurenta-apreciaza daca rezultatele a2 probe care sunt comparate sun valabile simultan.

Validitatea concurenta si validitatea predictiva sun specii ale validitatii criteriale-care presupune ca o masurare duce la aceleasi rezultate ca un alt instrument acarui validitate a fost deja stabilita (acesta di urma fiind numit masuratoare criteriu).THOMICROFT si BEBBING TON(1996)adauga o serie de estimari subiectiv calitative:

1.validitatea frontala-se refera la judecata subiectiva acelui care se foloseste de un instrument privind masura in care itemii individuali acopera campul de probleme relevante la masuratoare ca intreg. Este vorba defapt de o impresie initiala a gradului in care scala include in mod corect itemi relevanti

2.validitatea consensuala-se refra la opinia expertilor in domeniu si la acordul acestora.

Exista 2 indici de validitate care sunt folositi in mod curent :

Jsensibilitatea-probabilitatea de a produce un rezultat pozitiv la testare daca stimulul este prezent.

Jspecificitatea-probabilitatea de a produce un rezultat negativ daca stimulul este absent.

I . VALIDITATEA DE CONSTRUCT-este unul din cele mai importante aspecte ale evaluarii interventiilor de readaptare, bazate in mare masura pe tehnici cognitiv comportamentale, pe care preferam s-o tratam separat. Validitatea de construct este extrem de utila in acele interventii cognitiv-comportamentale care se centreaza pe antrenamentul unor sarcini specifice si punctuale.

Pt. a intelege acest concept, trebuie sa diferentiem termenul de construct si cel de indicator (LOEHLIN,1987). In studiul deficitelor cognitive suntem interesati de gradul de functionare a unor constructe (variabile latente),care nu pot fi direct observate in comportament. Ceea ce putem intradevar sa observam este un indicator despre care vom emite ipoteza ca reflecta un anumit construct.

O posibila solutie este aceea de a evalua validitatea de construct prin utilizarea mai multor indicatori ai acestuia

Distinctia intre construct si indicator creaza o serie de probleme in cazul interventiilor de readaptare remediere-antrenamentul. Intr-o anumita sarcinea cognitiva-si vom folosi aici ca exemplu sarcina performantei continue,o sarcina din domeniul atentional a adus la o serie de rezultate contravictorii. Performanta imbunatatita la sarcina,care reprezinta prin rezultatele ei o masuratoare a unui indicator nu garanteaza o ameliorare a performantelor si la un alt indicator al aceluiasi construct. Aceasta se poate explica prin fie faptul ca antrenamentul la sarcina respectiva adus la o ameliarare a constructului subsecvent,iar cel de-al doilea test nu reprezinta un indicator adecvat al constructului fie prin faptul ca antrenamentul adus la imbunatatiri la nivelul indicatorului si nu la nivelul constructului,al carui nivel de evaluare este corect evaluat de cea dea doua proba

II. VALIDITATEA PREDICTIVA-este o problema de practica psihologica in demersul psihodiagnostic. In ce masura informatia test, recoltat cu testul, poate servi la formularea unui prognostic referitor la situatiile viitoare ? in mod practic si din prudenta profesionala se recomanda predictia pe termen scurt mai ales in zona normaritatii.

Intre testre si evaluare practica intervine un timp de acumulare(experienta)sau administrarea unui tratament care schimba modul de evidentiere a suferintei prin teste.testul vizeaza prognosticul dupa acelasi interval de timp. Criteriul este cules dupa acest interval si aptitudinile statistico- matematice.

Indicele de validare este rezultatul al unei corelatii intre rezultatele testului si rezultatele criteriului. Exemplu :in orientarea scolara-notele ;testul de inteligenta-criteriul asupra dezvoltarii scolare la mate.fizica este corelat cu rezultatele obtinute de aceeasi elevi le test ;daca rezulatatele converg cu realitatea scolara testul este valid.

Exista o forma particulara a validitatii predictive-validitatea concurenta.

Indicele de validalitate este corelat printr-un indice de corelatie care poate lua valori teoretic intre -1 si +1. se exprima printr-o cifra 0,70 sau 70(a nu se confunda cu procentele),indicele de corelatie este rezultatul ciorelatiei matematice intre rezultatul testului,scopurile acestuia si rezultatele criteriu-informatiile nontest,obtinute cu ajutorul observatiei,aprecierilor expertilor si poate sa exprimeme performantele scolare ,profesionale,codificate in timpi,note, aprecieri, in operatii facute in unitatea de timp. Este important sa se regaseasca predominant procese psihice posibil de a fi evaluate cu ajutorul testului.

Pt a evalua gradul de eficienta intr-o activitate fara ajutorul testului, inseamna ca trebuie sa urmarim persoanele un timp indelungat. Daca aceste rezultate coreleaza cu testul,atunci putem da un diagnostic si-un prognostic eficient.

Daca in aceste activitati sunt implicate structuri aptitudinale,temperamentale acestea pot fi evaluate glosier,se fac dihotomii.testul in schimb daca coreleaza cu o anumita valoare a criteriului are o capacitate mai mare de diferentiere.daca valoriile criteriului sunt de tip dihotomic,pt calcularea indicilor de corelatie se foloseste modelul biserial.cand capaciatea de diferentiere acriteriului este mai mare,de obicei in 3 grupe atunci se aplica,pt.obtinerea indicelui de validare modelul triserial. Pt. ca indicele de corelatie sa fie semnificativ trebuie sa respcte pragul de semnificatie statistica, care exista sub forme de grila in manuale de statistica.ele se calculeaza in functie de marimea esantionului si la riscul cel mai mic pe care-l poate avea in vedere. Indicele de validitate raportat la acea grila exprima intensitatea corelatiei intre rezultatele test si rezu ltatele criteriu-cu cat este mai mare cu atat se apropie de valoarea 1. verificarea unui coeficien de validitate obtinut se face prin procesul contravaliditatii-repetarea pe un esantion al procedeului de validare.se urmarste stabilirea si forma corelatiei.la contravaliditate,indicele de validitate,trebuie sa fie identic sau apropiat cu cel obtinut pe primul esantion.ca sa vaem incredere se respecta acest procedeu intr-o alta scoala,respectand nivelul de varsta.

O alta forma,mai apropiata de realitate, este ecuatia de regresie care poate exprima validitatea unui test. Ecuatia de regresie in acest caz este exprimarea matematica a cel putin 3 indici de corelatie.daca se controleaza cu ajutorul testelor ,flexibilitatea intelectuala,capaciatea de rationament abilitatile artistice la studenti, arhitecti s-a obtinut urmatoarea ecuatie de regresie :

Y(productivitatea)=1,65(factorul intelectual+0,32 capacitatea de rationament)+0,17(abilitatile specifice )-Ycare este exprimat printr-un coeficient de corelatie mediu.

Alti indici ai validitatii :diferentele intre medii si proportii.acestea ne arata cum testul separa semnificativ grupele criteriu in grupe constante.in functie de zona medie (media aritmetica),avem grupele extreme (bolnav,sanatos).grupele extreme se compara,rezultatele sunt folositoare pt a discrimina ce este zona medie.

Aceste diferente intre medie si proportii nu se utilizeaza frecvent, ci doar cand ne intereseaza grupe extreme sau in faze incipiente de studiu.este preferat indicele sau coeficientul de corelatie pt.ca trebuie sa avem in vedere toti indivizii grupului.in coeficientul de valiiditate sunt reprezentati toti indivizii care compun esantionul-cei din activitatea si din situatile de test. Dupa ce validitatea este stabilita se poate face selectie.

Cea mai dificila este alegerea si definirea informatiei nontest care poate sa valideze capacitatea diagnostica si prognostica a testului. Orice criteriu trebuie sa aiba o structura particulara care este data de predominanta prezentei in activitate aunui aspect psihologic la care se refera testul pe care dorim sa-l validan.

In selectia profesionala sau scolara, criteriile se constituie din mai multi indici nontest edspre succesul profesional sau scolar. O variabila criteriu este formata din mai mukte subvariabile performanta profesionala, cota de absenteism, gradul de satisfacrie profesionala, aprecierile colegilor si sefilor. La fiecare subvariabila se face o evaluare care se cuantifica si ne da o nota globala pentru fiecare persoana printr-o medie a notelor obtinute la fiecare varialiba-criteriu global. Se face indicele de corelatie si daca acesta este semnificativ, reflecta ierarhia in realitate. Testul nu are valoare in sine atat timp cat nu este raportat la o realitate psihologica observabila.

Exista mai multe modalitati de abordare a criteriului:

putem folosi criteriul global care nu intotdeauna este eficient, alteori se prefera criteriul compozit.

criteriul compozit este preferat pentru ca se incearca evitarea amestecurilor ambigue de informatii mai putin corelate cu ceea ce urmarim noi prin evaluarile test. Nu intotdeauna vindecarea este totala si calitatea se poate exprima prin cantitate, dar cand se fac validari de teste apar ambiguitati de acest fel.Acestea se pot evita prin definiri ale variabilelor-criteriu.

Reusita scolara este diferentiata odata cu aparitia intereselor copiilor si nu a parintilor care sunt responsabili, majoritatea cazurilor de optiune scolara a copiilor. Se va observa o paleta larga de interese la copii, care trebuie diferentiata cu ajutorul testelor, pentru a surprinde potentialitatea cea mai probabila ce poate aparea in viitorul scolar sau profesional al copilului.

Variabilitatea criteriu trebuie sa satisfaca celeasi exigente ca si testele, trebuie sa fie valida si fidela, trebuie sa fie omogena. Studiul statistic se face cu ajutorul matricei de intercorelatie de unde se retine coeficientul de corelatie de celasi ordin. Atat la teste, cat si la criterii, exista si procedura analizei factoriala. Ideal ar fi sa se identifice un singur factor general, care sa fie responsabil de toate corelatiile facute. In caz de eterogenitate, dispare aspectul psihologic predominant in toate probele, se selecteaza variabilele critediu distinct. Daca aceste varialie distincte reusesc sa diferentieze subiectii vizati atunci pot fi retinute pentru procedee de intercorelare si exista sansa ca acestea sa fie si fidele. Pentru fidelitate si controlul ei exista procedura analizei de varianta-principiul ; cu cat diferentele interindividuale sunt mai mari, iar diferentele intrainterviduale sunt mai reduse cu atat fidelitatea, masura evaluarii este mai mare.

In mod normal Fr trebuie sa fie de 0,70. Normele test sunt valabile si pentru criteriu. Nu exista o validitate globala. Orice test si criteriu este valid in raport cu un obiectiv specific pentru evaluarea determinarii mentale post traumatice, tendinte schizoide, dar poate fi si un rest de performanta raportat la nivelul dezvoltarii capacitatii mentale (poate fi utilizat ca un test de concentrare a atentiei).

Problema validitatii testului sau a criteriului este una deschisa si subordonata scopului plural al utilizarii testului.

1. Validitatea oricarei probe psihologice trebuie indicata concret in manual ; pentru fiecare utilizare prevazuta, coeficientul de validitate este comentat pentru tipul de diagnoza cerut (cazuistica populatiei de elev, problemele performante , etc) pentru tipul de decizie cerut (ce trebuie facut concret cu subiectul dupa diagnoza). Sunt mai multi indici de validitate, existand diferite structuri de criterii.
2. Datele criteriu descrise sunt in general destul de analitice. Uneori se mentioneaza limitele criteriului, sursele de eroare ale criteriului, care ne atrage atentia ca, atunci cand facem o revalidare sa te atenuam. Gradul de acord intre evaluatori in cazul in care am constituit testul pe baza unor evaluatori, trebuie controlat matematic inainte de a utilize informatia. Cei acre evalueaza dupa anumite criterii, formeaza lotul de experti (evaluatori). Putem avea incredere in aprecierile lord aca exista concordanta intre acesti evaluatori.
3. cotarea criteriului se mentioneaza, separat de rezultat. Exista rezultate la criteriu si rezultate la test. Cand se face o validare, persoanele care lucreaza cu testul nu sunt identice cu specialistii care construiesc criteriul testului (ei formeaza o echipa) - acest lucru se face pt. Evitarea efectului de halo.
4. in cazul unor astfel de demersuri, se indica intervalul de timp intre testare si timpul in care am cules criteriul. Se recomanda ca acest timp sa fie cat mai redus. Cand trece o perioada de timp (din motive obiective), se mentioneaza ce s-a intamplat cu esantionul in acest interval. Cu cat varsta subiectilor este mai mica , cu atat intervalul trebuie sa fie mai scurt : copiii evolueaza foarte repede.
5. in manualele care insotesc testul, se prefera sa se dea date pe o testare locala, fara efecte de generalizare la toata populatia. Acest lucru se intampla mai ales cu testele preluate sau in de validare. Daca esantionul de testare nu este semnificativ pt. Populatia generala, pt criteriul de constituire al lui, nu putem sa ne permitem generalizari. Daca esantionul este reprzentativ, atunci efectul poate devenii general.
6. daca preluam teste, orice modificare in structura testului este mentionata- design, continut, limbaj, instrument de aplicare. Dupa aceste modificari, testul trebuie revalidat.
7. esantionul de validare trebuie descris cu indici statistici, indispensabili oricarui inceput de validare : media , mediana, abaterea standard (cand aud de ele mi-e greata.. asta sa nu invatati, fetele.. va iube :* )  . e util de stiut ca populatia este aceasi cu esantionul de validare sau diferita. Mai sunt mentionate si variabilele moderatoare: varsta, sex, statut socio-economic, antecedente personale semnificative.
8. in cazul in care cazul este adaptat pe populatia romaneasca, se pot extrapola indici de la un esantion la altul, dar in anumite limite admisibile (nivel scolar, profesional, varsta, etc.) cand in esantion sunt subgrupe de subiecti cu indici de validitate diferiti, se mentioneaza acest lucru.

Constituirea unor baterii de teste predictive se face prin tatonare, pana cand se identifica combinatia de teste, optima. Matematic, combinatia optima este exprimata de valoarea indicelui de corelatie multiplu (R) sau o corelatie simpla (r). Exista si formula bateriei reduse. Atunci cand avem mai mult de 3,4 variabile predictive, aceasta baterie trebuie sa aiba un indicator de validitate aproape de indicatorul de validitate al bateriei mama. Deci, Vr aproape de VR. Matematic se verifica semnificatii diferiteintre r si R.

Relatiile intre test si criteriu sau baterie si criteriu nu este liniara.

Ex. - relatia intre intelect si creativitate merge liniar si apoi devine neliniara- un creativ trebuie sa aiba o inteligenta peste medie, dupa aceea, creativitatea are alta linie.

relatia dintre varsta si aptitudini, pana in jurul varstei de 30-40 ani este liniara, apoi lucrurile nu mai merg mana in mana si intervin alti factori de personalitate care anihileazainsuficientele aptitudini.

Factorii care intervin in nelinialitate suntvariabilele moderatoare (factori de personalitate compensatori sau decompensatori). In principal, cand apar variabile moderatoare, care influenteaza rezultatele la teste, validitatea se verifica prin contravalidare(utilizarea unui esantion neutru). Modificarile sistemului de notare sau de selectie a itemilor va fi validat pe un esantion distinct!

Exista o alta modalitate de contravalidare - se largeste esantionul.

Pentru orice ipoteza lansata,trebuie mentionata si indicarea posibilitatii de a fi verificate(verificarea se face pe un esantion diferit).

Cea mai pretictiva baterie de teste rezulta din:

1.triajul de teste pentru un esantion

2.se cauta combinatia de teste care optimizeaza pe R

3. se valideaza pe un esantion distinct (contravalidare)

In contextul validarii predictive trebuie sa ne referim distinct si la criteriu.

Demersul culegerii datelor criteriu este,de fapt,o diagnosticare nontest a cel putin 3 traiectorii existentiale:

in domeniul invatamantului - reusita scolara;

in domeniul sanatatii - structura simptomatologica si a diagnosticelor;

in domeniul profesional - reusita si nereusita profesionala;

Criteriul este observatia majoritara a oricarei investigatii psihologice, pt ca pe el se bazeaza increderea pe care o avem in teste. Scopul este optimizarea eficientei existentiale a factorului uman. Trebuie sa diagnosticam fara teste realitatiile umane,prin ceea ce se numeste criteriu. Validarea este eficienta psihodiagnosticului cu ajutorul testelor sau altor metode standard.

Orice validare presupune existenta criteriului. Functia de criteriu este o metoda de comparare. Cu cat eficienta comparatiei ne satisface mai mult, cu atat castigul in increderea in teste si in calitatea lor este mai mare.

Criteriul este masura sau rezultatul evaluarii competentei profesionale,nivelului de performanta, reusitei scolare, starii de sanatate sau boala. Devine un etalon cu care incercam sa dialogim aceste aspecte anterior testarii. Din punct de vedere experimental, criteriul este variabila dependenta (o rezultanta), este ceea ce urmeaza sa fie prezis plecand de la anumite date test sau nontest.

Fixarea delimitarii variabilei criteriu este cea mai ampla problema referitoare la validare. Clasificarea criteriilor ,validarea se face in termeni diferiti .

Psihologul R.L.Thorndike ofera un model de criteriu de 3 tipuri:

imediate (C.I)

intermediare(C. Int)                    C.I..C.Int.C.F

finale (C.F)

Apare ca esential criteriul temporal,care da calitatea acestor criterii.

Timpul presupune existenta si activitate, dezvoltare si destructurare, presupune evolutie si involutie. Se modifica performanta scolara ,profesionala, starea de sanatate si boala. Criteriul sufera modificari in timp si trebuie evaluat.

Criteriul imediat se structureaza in momentul testarii(in zilele din jurul testarii).

Se face o evaluare la criteriul intermediar, apoi la criteriul final. Rezultatele la prima evaluare se coreleaza cu rezultatele test,se obtine un indicator de validare, in acest timp se coreleaza rezultatele la criteriul imediat cu cele de la criteriul intermediar si la sfarsit cu cele de la criteriul final. Astfel, putem avea sau nu incredere in rezultatele testului.

Cand testarea se face concomitent cu evaluarea performantei ,validarea se numeste concurenta. Atunci cand se coreleaza rezultatele test in de validare cu rezultatele la testele deja validate si recunoscute de psiholog tot validitate concurenta.

Cand intervin mai multe criterii de evaluare nontest, de obicei se face o ierarhizare a acestora si se ramane la criteriile semnificative.

Criteriul final se refera la nivelul de competenta atins in viata profesionala sau o sinteza a acestuia.

Exista o strategie de studiu a criteriului care poate suporta modificarile (este flexibila).

Validitatea criteriului este data de corelatia criteriului prezent cu cel real. Aceasta validare a criteriului se determina in termeni aproximativi. Are la baza o strategie de interpretare si o analiza statistica :

-validitate,

- fidelitate,

- capacitate discriminativa , 3 criterii care fac bun un test.

Tendinta generala a celor care lucreaza si valideaza teste este de a surprinde criteriul ideal. In realitate,nu se poate surprinde fenomenul psihic care ne intereseaza. Orice criteriu,chiar total,are lacune. Criteriul contine arii, potentiale neacoperite si atunci cand folosim criteriul prezent si cel real, aceste lacune ne dau de furca. In psihologie nu se cunoaste un test total.

Criteriul prezent are caracteristica multidimensionalitatii. Gradul de eficienta este dat de indicii de corelatie ,care reprezinta raportarea la criteriul final a criteriilor imediate partiale.

In cazul criteriului lacunar, lacunele lui tin de proasta analiza, a realitatii facute de specialisti (lipsa de experienta,strategia inadecvata). La criteriul lacunar ,trebuie sa admitem si problema distorsionarii lui.

Criteriul prezent nu coreleaza cu cel final, pt ca cel prezent este supus unei variante inerente de tip situational

Exista posibilitatea de a comite erori. Aceste erori pot fi, pot aparea datorita intamplarii. Cand este determinata eroarea ,atunci totul este fals de la inceput la sfarsit.

Daca psihologul cunoaste testul ,daca face cunoscut evaluatorilor criteriul si nuantele testului, informatiile criteriu vor fi afectate de aceste precedente cunoasteri. Cand se face strategia de culegere a criteriului,trebuie respectate definitiile aflate la baza fenomenului psihic cautat.

Testul se discuta in amanunt , in echipa, abia dupa ce s-au colectat rezultatele ,se alaboreaza o strategie comuna ,dar activitatea trebuie desfasurata independent ,atunci informatia test se constituie intr-un tablou independent ,ca si informatia nontest,care se constituie si ea ca si criteriu,abia apoi se coordoneaza in functie de aparatul statistic.

Studiul criteriului nu este o investigatie psihologica ,este o investigatie asupra realitatii,din care ne intereseaza anumite aspecte ce evolueaza de la sine in aceasta realitate. Daca avem o strategie de studiu a criteriului, aceasta este inregistrarea acestei informatii.

Cerinte (de indeplinit de catre criteriu):

-fidelitate

- realism

- reprezentativitate

- acceptabilitate pentru cel care face studiul de analiza

-acceptabil si pt cei care le solicita decizia sa va lase sa studiati criteriul

- stabilitate in situatii diferite

- conexiuni cu alte criterii elaborate

- necostisitor

- cat mai putin distorsionat

- usor de inteles(concepte decodificate)

- sa ofere o strategie de evaluare de masurare

- sa fie discriminativ

Aceste calitati nu pot aparea facand doar un studiu, ci avand o strategie adecvata.

Etape de elaborare - se aseamana cu etapele de construire a unui test sau a unei baterii de teste.

Este necesara studierea unei documentatii(monografii, psihograme, structurarea patologiilor, programa scolara,catalog,optiunile profesorilor si dirigintilor. Etc)

Nagle afirma ca sunt necesare 4 etape:

1. definirea activitatii

2. analiza acestor activitati (obiective,tipuri de comportament vizate,normele care stau la baza activitatii, importanta diverselor comportamente mai mult sau mai putin deviante)

3 . definirea esantionului - presupune pe langa gasirea elementelor esentiale ale activitatii , si ponderea elementelor care favorizeaza sau defavorizeaza activitatea.

4. elaborarea subcriteriilor - cuantificarea fiecarei dimensiuni a definirii etapa3 (validarea fiecarui subcriteriu cu criteriul general,fidelitatea fiecarui subcriteriu,combinarea subcriteriului in structura criteriului global).

Se intalnesc 2 tipuri de criterii:

cele compuse(globale)- dau cote mici si se elaboreaza foarte greu

cele multiple- fiecare dimensiune beneficiaza de o cota criteriu

Criteriile compozite au sistem de cuantificare rapid ,mai usor de prelucrat statistic (avantaj), dar este necesara gasirea unei modalitati optime de construire, pt a nu i se afecta structuralitatea(dezavantaj). Criteriul compozit poseda un sistem de pondere in care se regaseste ponderea fiecarui subcriteriu ,procedeul de ponderare.

Criteriul multiplu elaborat de Ghiselli - fiecare subcriteriu este utilizat ca o dimensiune unica in evaluarea realitatii psihologice studiate. Este de 3 tipuri:

cu dimensiuni statice (transversal) -criteriul actual sau prezent

cu dimensiuni dinamice

cu dimensiuni individuale

Cel mai utilizat este cel cu dimensiuni statice.

Criteriile dinamice sunt cele mai solide din toate punctele de vedere si cele mai putin contestate, procesul existand independent de interventia noastra. Ghiselli pledeaza pt multidimensionarea criteriilor.

Criteriul individual este o raportare la nivelul personal - se axeaza pe principiul psihologiei diferentiale. Variabilele criteriu colectate trebuie sa defineasca activitatea pe care dorim sa o studiem(sa o testam).

Criteriul multiplu are valoare fiindca evita efectele asociative sau de intersectie multipla pe care le gasim la criteriul compozit.

Criteriul general ar avea caracterul de completitudine(complexitate, relevanta , obiectivitate,flexibilitate) - considerau Campbell, Dunnette, Lewler.

Descrierea criteriului general pt manageri (pt selectia lor)

Aria de ansamblu (cei4) a acestiu criteriu este climatul organizational, structura interna este complexa pt ca urmareste sa defineasca diferentele individuale, sarcinile solicitate esantionului. Strucutra recompenselor si pedepselor , criteriul de formare -dezvoltare a experientei profesionale, comportamentul in activitate, performanta in activitate, consecintele acestui comportament pt organizatie ,definirea persoanei etalon pt postul de manager.

In legatura cu diferentele individuale se refera la aptitudinile ,deprinderile,interesele,atitudinile,motivatiile,factorii de personalitate primari si secundari. Acest model de criteriu are tendinta de a surprinde procesul sistemului ,climatul fiind un produs al stilului managerial. Criteriul are potenta sa studieze natura proceselor din sistem ,deci corelarea trebuie facuta in timp. Performantele manageriale sunt in functie de aptitudini ,motivatii ,capacitati organizationale. Interactiunea complexa intre factori (de personalitate si obiectivi din realitatea lui profesionala) face posibila evaluarea eficientei.

Insusirile individuale se refera mai ales la activitatiile normale si la situatiile critice, in aceasta eficienta apar informatii organizationale (factori externi)- uri de perfectionare, presiuni greviste.

Validare de continut

Orice test este un decupaj din activitatea subiectilor ,este o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament reprezentativ. Reprezentativitatea este data de aria acoperita de itemii testului prin continutul lor. Ansamblul itemilor releva un ansamblu de sarcini ,de conditii,de fenomene,procese mentale si totul reflecta o condensare a acestor realitati. Aceasta reprezentativitate este data de esantionarea de continut. Continutul - cunoasterea profunda, experienta profunda, competenta, comportamentul social, inventare, colectii de itemi care investigheaza diferiti factori de personalitate.

Validitate de continut releva in ce masura itemii testului acopera ansamblul de studiu

Ca principiu,este necesar ca intre itemi si comportamentul explorat sa fie o corespondenta dovedita experimental. Aceasta se face printr-o analiza logica de continut- strategia lotului de experti si prin date empirice care dau structura datelor experimentului.

Cerinte

sa cuprinda ansamblurile de comportament vizate de test,de situatia sau procesele psihice;este exprimarea valorii in care apare esantionarea adecvata a acestora. Imaginatia nu este solicitata unui subiect,,astfel ca din 3-4 litere sa faci un cuvant ,daca se simplifica problema,lucrurile nu se mai definesc in masura unei valori test

in situatia in care se consulta loturi de experti care vor evalua itemii,daca lotul nu e reprezentativ ca lot mai bine nu ne apucam , dar daca lotul este reprezentativ trebuie sa i se dea componenta ,se da si coeficientul ,modul prin care este exprimat gradul de concordanta in evaluarile lui. Orice selectie a itemilor se face pe o grila de clasificare, pe linie-continutul materialuli de verificat, pe coloane- obiectivele.

Analiza de itemi se face pt a stabili cauza discrimitativa a testului

Analiza de itemi este utila si pt intocmirea trestelor paralele cu aceeasi pondere discriminativa.

Validarea conceptuala(ipotetico- deductiva)

Raspunsul la intrebarea : in ce masura anumite concepte explicative sau ipoteze permit intelegerea sau interpretarea rezultatelor obtinute la un test? Teste de inteligenta,inventivitate,etc. nu au fost elaborate o teorie psihologica.

Sunt necesare doua demersuri:- logic

-empiric

Un test verifica verifica si teoria la randul lui.

Utilizarea unui test in diferite domenii presupune consultarea de surse variate. Trebuie luate in considerare toate rezultatele experientei,care se refera la contextul teoretic al conceptului( prima sursa sunt dictionarele). Acceptiile psihologiei,achizitiile ei trebuie studiate si avute in vedere. Testele masoara ceea ce este definit intr-un concept orice instrument de diagnostic realizeaza de fapt o definire operationala asupra fenomenului psihic. Aceasta nu este un cliseu ci o rezultanta a cercetarilor stiintifice anterioare.

Reusita practica in utilizarea testului este dovada utilizarii testului ca diagnoza.

Concluzie: cele trei tipuri de validitate sunt complementare. Exista si alte doua tipuri mai putin utilizate:- analiza concurenta

analiza operanta(este foarte important pt esantionul unde se aplica testul)

Fidelitatea

A diferantia subiectele intr-o maniera suficienta, ar fi totusi inutil daca rezultatele lucrarii ar fi puse la prea multe variatii aleatorii. Ne asteptam de la acest test sa ne furnizeze o masura stabila ,adica, sa nu fie perturbat de eventuali factori paraziti(erori de masura). Ne aflam in cadrul conceptual urmator: cresterea pe care o masuram este presupusa stabila si variatiile pe care le putem inregistra de la o masurare la alta sunt imputate efectelor externe(aspect fizic al examinatorului, temperatura camerei, griji trecatoare care perturba concentrarea,etc.). o data ce am stabilit fidelitatea instrumentului ,o variatie a masurii ar putea fi interpretata in termeni ai schimbarii.

Exista mai multe proceduri care permit sa se cuatifice aceasta stabilitate ,mai mult conplementare decat redundate ,bazate pe calculul corelarii. In general, se considera ca un coeficient superior mai mare de 70% este suficiet,dar acesta trebuie sa fie modelat in functie de talia esantioanelor. Vom relua 3 metode care sunt cele mai clasice:

INDICELE DE CONSTANTA

Se aplica aceeasi metoda la acelasi grup de subiecti in doua perioade diferite si ne vom plasa pe ipoteza ca clasamentele detinute vor fi relativ asemanatoare.Daca acest indice este cel mai apropiat de notiunea de reproductibilitate,poate sa fie afectat de numeroase elemente legate de modificari diverse ale subiectilor intre cele doua momente ale aplicarii,insiruirea informatiilor,cunoasterea rezultatelor,variatia motivatiilor.

INDICELE DE ECHIVALENTA

Se aplica doua probe paralele la acelasi grup de subiecti.Se incearca prin aceasta sa se verifice ca felul in care problemele sunt prezentate nu este perturbator.Daca corelatia este mica, putem atunci sa consideram ca cele doua forme nu masoara intodeauna acelasi lucru sau ca ele sunt prea specifice din punct de vedere al prezentari lor.Cateodata este dificil sa gasesti sau sa construiesti probe echivalente,pt ca aceasta procedura ia foarte mult timp si pt ca ea necesita mult timp.

INDICELE DE OMOGENITATE sau split half

Se incearca stabilitatea masuratorii la diferitelor elemente care permit primirea de raspunsuri.Se imparte proba in doua parti echivalente,astfel,de exemplu,se va calcula corelatia intre rezultatele itemilor pari si a itemilor impari a unui test.Se verifica prin aceasta daca testul se comporta intr-o maniera omogena. Daca nu toate probele se dedau acestor impartiri (patajari),in particular, cand numarul de itemi este redus, aceasta procedura prezinta avantajul de a fi mai putin scumpa si permite suprimarea cauzelor variatiilor externe ale testului.

In incercarea de a pune accentul pe semnificatia psihologica a obiectivelor, aceasta notiune de omogenitate pare in mod particular importanta. Ea permite sa se verifice ca itemii care compun proba primesc acelasi tip de dificultate,astfel incat masoara aceeasi trasatura psihologica. Procedurile specifice au fost construite pt a verifica omogenitatea testului.

Iata 2 exemple:

metoda item -scor se bazeaza pe ideea ca un test este cu atat mai omogen cu cat legatura rezultatelor fiecarui item fata de rezultatele de ansamblu ale testului este puternica. Evaluarea acestei legaturi se poate face cu ajutorul diferitelor teste statistice alese in functie de nivelul masurarii.

Consistenta interna a testului :se estimeaza legaturile dintre item printr-o evaluare a raportului intre variatia fiecarui item si variatia in totalitate a probei. Coeficientul a lui Cronbach este un test statistic conceput esentialmente pt a evalua acest tip de omogenitate.

Fidelitatea se refera la consecinta scorurilor obtinute de catre subiect in conditii diferite. Exista mai multe metode de apreciere a fidelitatii.

fidelitatea test - retest - evalueaza gradul in care scorurile observate la o proba sunt constante de la o admitere la alta.

metoda utilizarii testelor paralele- e o solutie conceptuala ideeala de estimare a fidelitatii. Datorita dificultatilor de proiectare a probelor, aceasta metoda are o aplicabilitate limitata. O varianta a acestei metode este metoda injumatatirii- care presupune : a)administrarea testului unui grup de persoane; b)impartirea testului in jumatate; c)calcularea coeficientului de corelatie intre scorurile observate la cel 2jumatati.

metoda analizei consistentei interne- coeficientul de fidelitate se calculeaza in acest caz pe baza analizei consistentei interne a testului administrat. Din acesta categorie fac parte coeficientii de consistenta interna(coeficientii de omogenitate) a lui Cronbach si a lui Guttman ;coeficientii lui Kuder-Richardson. Ei indica masura in care itemii testului sunt intercorelati.

fidelitatea inter- masura in care aplicarea probei de catre 2 sau mai multi evaluatori independenti duce la rezultate asemanatoare.

Termenul de fidelitate are semnificatii diferite pt scalele de auto-evaluare si de cele hetero-evaluare. In cazul scalelor de auto-evaluare fidelitatea implica existenta unei corelatii interne adecvate intre itemii instrumentului. Aceasta se masoara in cazul in care scala are minimum 6 itemi. Cea mai utilizata masuratoare este indicele a lui Cronbach ,care indica gradul de corelare pozitiva a itemilor. Indicele a pentru a desemna o consistenta interna crescuta trebuie sa fie mai mare de 0,7. pt scalele de auto-evaluare corelatiile test-retest sau metoda injumatatirii sunt mai rar folosite ca masuratori ale fidelitatii.

In cazul scalelor de hetero-evaluare este necesara atat masurarea fidelitatii intra-cotator si inter-cotator. Fidelitatea intra -cotator se refera la stabilitatea evaluarii unui fenomen dat, pt acelasi cotator la momente de timp diferite. Fidelitatea inta-cotator este dificil de evaluat in psihiatrie datorita faptului ca fenomele observate au o mare variatie temporala. Fidelitatea inter- cotator reprezinta gradul de consens obtinut de mai multi cotatori care observa acelasi fenomen clinic. Cea mai frecventa masuratoare a fidelitatii inter-cotator e coeficientul KAPPA. Valorile acestuia sunt cuprinse intre 0-1. aceasta exprima sub forma numerica consesul demonstrat intre 2 cotatori , dupa ce in prealabil s-a realizat o pondere a consensului prin hazard. O valoare mai mare de 0,40 este considerata ca limita inferioara a unei fidelitati acceptabile. O fidelitate buna neceita valori mai mari de 0,60 iar una foarte buna,valori mai mari de 0,80.

Chiar in cazul unor intervievatoriexperimentati ,folosirea coeficientului KAPPA poate sa puna o serie de probleme in evaluarea unor itemi a caror prevalenta este scazuta sau foarte crescuta in simptomatologie. In cazul unei prevalente scazute (mai putin de 10%) sau a unei prevalente crescute(90%) se indica folosirea unor procentaje de concordanta intre evaluatori. In cazul in care intervievatorul a evaluat un nr diferit de pacienti se va folosi coeficientul de corelatie inter-clasa, corespunzator coeficientului KAPPA pt situatia data.

Fidelitatea reprezinta asadar stabilitatea asteptata a masurii, evaluarii multiple(analoge). Calcularea fidelitatii(coeficientul intre0-1) este o corelatie intre cel putin o colectie de date care reprezinta masuratoarea din definitie. Acestea sunt: a)forme paralele ale testelor(o forma diferita),o alta posibilitate de evaluare a fidelitatii unui test. b)repetarea testului dupa un anumit timp ,dar nu sub o luna;se exclud testele de dezvoltare a copilului mic. c)colectiile de date obtinute printr-o singura aplicare a testului;pe baza datelor obtinute printr-o singura aplicare a testului se face corelarea partiala intre raspunsurile la anumiti itemi ce presupune o consistenta item-item(ex. Orice chestionar se face pe numere pare si impare).

Daca se pune problema unui coeficint de fidelitate scazut, prin aceasta metoda(se intampla cand vrem sa construim noi un test) inseamna ca exista probleme cu discriminarea itemilor(unii foarte facili,altii foarte greu de inteles).

In pricipiu un test de fidelitate ,cota adevarata a unui subiect, teoretic, trebuie sa fie constanta(sunt grade de toleranta acceptate care sunt specificate in test).

Exista o oarecare variatie, exista riscul unei fluctuatii a scorurilor intre cele 2 testari diferentiate in timp. Daca e accepta aceste limite, ele nu pot fi implicate in decizia de diagnostic. In manualul testului exista surse de variatie. Masura in care rezultatele testului se datoreaza surselor sistemului variatia (psihologul ,metoda, subiectul, personalitatea lui, ambianta), aceasta influenteaza cea de-a doua testare(ex. Test vocabular-lista cu 30 cuvinte),se cere explicarea fiecarui item, se noteaza,se ajunge la o cota globala; dupa 10 zile se retesteaza, normal, rezultatele identifica coeficientul de fidelitate ,dar apar variatii: efectele invatarii, nivelul de motivare, starea de stres specifica examinarilor, conditiile de ambianta ale testarii, gradul de standardizare a testului, claritatea testului, instructajul, imbunatatirea vocabularului. In functie de metodele de studiu exista si diferite tipuri de fidelitate:

stabilitatea in timp (test-retest)

esantionarea corecta a itemilor, a sarcinilor test( formule paralele care sunt perfect comparabile)

omogenitatea sau claritatea itemilor(sa acopere unul si acelasi domeniu cu referire la acea caracteristica psihologica implicata in testare)

diferentierea corecta a subiectilor esantionului(testarea trebuie sa-si pastreze caracteristicile)

Coeficientul de corelatie se noteaza cu " r". Uneori se mai poate proceda astfel: testul se injumatateste(par- impar) sau se injumatateste pur si simplu.

Vorbind de consistenta interna, de omogenitatea itemilor,pentru studiul ei se aplica formula 20KUDER RICHARDSON, care e o versiune a metodei ANOVA- analiza de variatie. Metoda 20KUDER RICHARDSON si metoda ANOVA se bazeaza pe congruenta raspunsurilor la o singura administrare a testului. Metoda 20 KUDER RICHARDSON se aplica si la teste cu itemi la care se raspunde dihotomic. Aici se ia in considerare cota subiectului , reprezentata prin numar de itemi rezolvati corect. Se obtine de obicei un procent cu valoare subunitara. Intotdeauna problema congruentei interne a itemilor a omogenitatii lor se pune in functie de gradul de omogenitate al criteriului.

In testele de personalitate aceste consistente sunt vizate pe scari, contin itemi pt aspecte diferite atat ale personalitatii dar uneori si ale fenomenului studiat.

Bateriile de teste pt evaluarea inteligentei au itemi diferiti(de inteligenta verbala,capacitate de rationament,inteligenta tehnica), de aceea se alcatuiec in subterste, care trebuie sa aiba omogenitate pe problema vizata. Daca vizam omogenitatea bateriei, metodele 20KUDER RICHARDSON si ANOVA sunt mai putin eficiente si se face apel la analiza factoriala care releva gradul de saturatie in factori generali pt fiecare test.

Cerinte pt fidelitate

De obicei manualul testului contine date asupra fidelitatii si asupra esantionului pe care sa studiat fidelitatea. Se indica coeficientul de fidelitate cu prognosticul de semnificatie(cu cat un coeficient de fidelitate se apropie de prognosticul de semnificatie mai mic de 0,1 , cu atat riscurile sunt mai mici.

In cercetare pot aparea 2-3 subiecti aberanti(intotdeauna raspund aiurea), acestia nu se iau in considerare, de aceia se iau cativa subiecti de rezerva(5-6 in plus).

In cazul masurarilor individuale se indica si eroarea standard a acestor masuratori. Eroarea standard exprima fluctuatii si contradictii in raspunsurile subiectilor, uneori tendinta de eterogenitate a subiectilor , variatii in administrarea testului si uneori deosebiri intre cei care au facut corectia(adica se lucreaza in echipa).

Fidelitatea este vizata si prin coeficienti ai indecilor partiali sau fidelitatea oricarei combinatii de rezultate pe care proba ,autorul le admit. Esantionul de studiu e fidel. Se mentioneaza pe langa caracteristicile clasice si factorii selectivi concentrati la variabila masurata (modelul cum sau selectat categoriile de subiecti) si modul in care este regrupat esantionul dupa aplicarea probei, ceea ce exprima forta de discriminare pe subgrupe.

Cat se lucreaza cu esantioane mixte( barbati si femei) fidelitatea nu probeaza soliditatea, desi rezultatele care nu satisfac exigentele fidelitatii nu pot fi valide.

La probele paralele (cand se utilizeaza calculul fidelitatii prin probe paralele), pt aceeasi populatie se admite o oarecare echivalenta, luand in considerare urmatorii indici statistici: medie,frecventa, abatare standard, valoare coeficientului de corelatie si intervalul de timp dintre trasaturi. Cand proba vizeaza o trasatura a personalitatii omogena, trebuie verificata consistenta interna a probei. Metoda recomandata este ori injumatatirea ori forma 20KUDER RICHARDSON. Cand in test elementele ,cuvintele unor intrebari,sarcini sunt legate prin succesiuni logice, ele pot forma un item. Comprarea rezultatelor in timp ,in mod normal,ne ofera stabilitatea acestora. Intervalul de timp intre trasaturi are semnificatie in functie de natura testului si de exigentele de interpretare. Intotdeauna o proba psihologica care da rezultate diferite de la o zi la alta poate fi aruncata la cos. Sibgurele situatii in care se admite prezenta unor rezultate diferite sunt probele de deyvoltare la copii mici. Efectele medicatiei ,efectele psihoterapeutice - rezultatele trebuie sa varieze de la o zi la alta si atunci se lucreaza cu forme paralele.

Cerinte privind administrarea si etalonarea

se pleaca de la instructiunile primite prin manual sau de la cei care ne-au predat testul. Acestea trebuie respectate fidel. Orice modificare in administrare da rezultate schimbate, deci o noua structura a etalonului.

instructajele trebuie intelese de subiecti si respectate

la toate probele de personalitate- recomandare generala: trebuie dat primul raspuns care iti vine in minte dupa citirea atenta.

probele cu mai multi itemi beneficiaza de o structurare si prezentare adecvata.

mesajul probei e prezentat in structuri speciale pt a contracara aparitia frecventa a raspunsurilor pe ghicite

testele de cunostiinta suporta aceleasi rigori ca si cele psihologice

etaloanele se prezinta in cote brute, ar destul de rar si nu e standard TZ sau HULL.

Etalonul poate fi prezentat si in decile, quantile si cote normalizate.

De obicei, in testele de performanta(care se refera la aparitia unei trasaturi) , etaloanele se prezinta in minimum 7-9 . cu cat numarul de grupa creste cu atat finetea interpretarii creste.

In practica sunt foarte importante etalonarile locale. Un etalon poate fi pus in discutie daca depaseste N=30.

In legatura cu compozitia se mentioneaza(si in cercetari trebuie specificat) varsta, sexul, formare scolara,profesionala si daca aceste variabile moderatoare ,care tin de personalitatea subiectului influenteaza rezultatele.

Conditiile etalonarii sunt de obicei specificate: modul de testare, unde s-a facut ,nivelul de motivare e foarte important pt veridicitatea testului, atitudinile subiectiilor.

Concluzii

Orice program de testare , in orice scop trebuie sa aiba la baza o formatie tehnologica cat se poate de avansata(cunostiintte de constructie a testelor,de aplicare ,de erori, de interpretare, cunoasterea domeniului pt care se face testul). Sunt multe feluri de activitati umane care raspund la aceleasi exigente psihologice.

In clinica, raspunsurile la o anumita medicatie difera de la individ la individ( aceeasi doza de medicatie,acelasi test ,indivizi diferiti= rezultate diferite- de ce personalitatea reactioneaza diferit la aceeasi doza?)

Testele sunt pe cat de valoroase pe atat de periculoase prin limitele lor.

Caracterul clinic al testelor

Fiecare test are aspecte nomotehnice si ideografice. In analiza de caz prezinta insa finetea observatiei psihologului. Un psiholog scolar va incerca sa elaboreze un diagnostic formativ care nu presupune o singura testare ci o orientare longitudinala a testarilor( fise de observatie, sedinte de instruire a cadrelor didactice in legatura cu utilizarea acestor fise, testari la timp si pe strategii bine limitate- dorind sa sondeze capacitatiile latente care se pot activa sau nu in mediul scolar).

Iesirea dintr-un cadrul standardizat si prelungirea testarii intr-un act de invatare se face cu scopul descoperirii mecanismelor interne ale activitatii psihice de achizitionare a cunostiintelor, sondarea dezvoltarii proxime are valoare prognostica mai mare decat testarea transversala clasica.

Sensibilitatea

Ea rezida in capacitatea unui instrument de masura de a diferentia 2 obiecte cu finetea primita de obiectivul urmarit de psiholog. Aceasta putere discriminativa a uneltei de masura poate fi obtinuta multiplicand nr de itemi dintr-un chestionar sau dintr-un test si jongland cu variabilele de trecere, de exemplu, timpul acordat pt a raspunde la un test. Trebuie cu atat mai mult sa ne intrebam despre semnificatia psihologica a acestei manipulari a variabilelor, fiindca acestea nu conduc neaparat la o mai mare sensibilitate a masurarii: un psiholog ar fi putut distinge 8 clase in scala sa ,dar daca una dintre ele regrupeaza 80%din subiecti , vom intelege ca sensibilitatea scalei este slaba. Daca vom relua exemplul scaleleo de agresivitate si de autoritate evocate mai sus, vom intrlege ca puterea discriminativa cercetata este mai intai in functie de obiectivele urmarite: ipoteza unei relatii care se va stabiliza intre aceste 2 variabile ar necesita clasei rihotomice(agresiv sau nu, autoritar sau nu) sau gradatii mai fine pe mai multe nivele? Se va admite,deasemenea, ca multiplicarea observatiilor comportamentale la copii si parinti nu se bazeaza prea tare pe o distingerea a mai multor categorii de agresivitate si autoritate. Vom converti in final ca o scala care face sa apara ca 80% din copii sunt agresivi, ar fi putin interesanta.

In domeniul testelor probleme sunt de aceeasi natura.

Analiza de itemi

Analiza de itemi e utila si necesara in elaborarea, verificarea validitatii, fidelitatii testului.

Se face o analiza de continut a testului si a proprietatilor lui. Analiza de continut vizeaza conceptele psihologice pe care proba le acopera. Intr-un test de inteligenta un item trebuie sa acopere definirea inteligentei data sau acceptata de autor. In mod obisnuit, se accepta definitii operationale. Analiza de continut se realizeaza in majoritatea cazurilor cu ajutorul lotului de experti( componenta lotului trebuie sa fie neaparat impara) care claseaza itemii testului in functie de conceptele psihologice definite sau in functie de criterii bine stabilite intre cei care cerceteaza cu ajutorul probei si expertilor. Exista deci 2 cadre de referinta: ale psihologului si ale lotului de experti si trebuie sa se pune de acord (sa se inteleaga ce se doreste de ambele grupuri). Este important sa existe un grad de acord intre experti in evaluare si in triere. Gradul de acord se calculeaza cu ajutorul coeficientului KENDALL .

Exista si analiza prin criteriul exterior ,practic sau lista de componente ,rezultate pe care o proba psihologica le anticipeaza. Acest tip de analiza , "gandire cu voce tare" poate fi utilizata numai in cazul testelor individuale(colaborarea intre psiholog si subiect). Psihologul isi da seama de raspunsurile provocate de itemi facand mai multe testari apar mai multe erori tipice si itemii cu astfel de raspunsuri se exclud.

Al tip de analiza prin gradul si nivelul de dificultate a itemilor.Se face o corelare intre valoarea itemilor ca sarcina specifica cu valoarea testului in ansamblu. Aceasta corelatie e utila pentru stabilirea valorii discriminative a testului. Nivelul de dificultate se bazeaza pe procentul subiectilor care reusesc sa rezolve un anumit item sau indicele de popularitate al intrebarilor din chestionare tot prin procente. In general se analizeaza si erorile daca sunt tipice sau de alta natura.

In ceea ce priveste coorelarea item - test avem 2 forme:

1. pentru repartizarea rezultatului fiecarui item in raport cu cotele globale ale testului se utilizeaza coeficientul de corelatie biserial. Se accepta itemi care au coeficientul de corelatie egal cu cata globala a testului.
2. raportarea fiecarui item la grupele extreme ale rezultatelor globale. Dupa orice testare avem 2 grupe extreme(27% o grupa,27 % alta). Se ignora rezultatele medii in analiza itemilor si atunci vom gasi :

itemi prea usori

itemi prea grei

Acestia sunt itemi nediscriminativi. Discriminativii sunt cei cu dificultate medie.

Puterea discriminativa a itemilor e maxima la 50% subiecti( au rezolvat acesti itemi), deci zona discriminativa a oricarui test este intre 27- 75% rezolvari. De obicei itemii prea usori sau prea grei coreleaza prost cu cota globala a testului. Valoarea discriminativa se judeca in 2 contexte:

relatia item -test

relatia item-criteriu

Validitatea probelor de personalitate

Exista 2 feluri de psihologi care utilizeaza probe de personalitate:

a)     Practicieni - cele utilizeaza strict in scopu diagnostic; sunt convinsi de utilitatea acestor probe si de valoarea lor.

b)     Cercetatori - supun si probleme de personalitate la cercetari stiintifice riguroase, insa obtin rezultate diferite.

Practicienii sunt multumiti pt ca le rezolva cazul, neuitand ca fiecare persoana este o individualitate.

Cercetatorii, incercand sa faca demersuri stiintifice rezultatele nu sunt grozave si foarte greu emit judecati de valoare.

Ambele puncte de vedere sunt valide si normale. Practicianul are obligatia sa rezolve cazul in sine din 2 puncte de vedere: sa- l explice si clientul sa fie satisfacut de nivelul explicativ si de orientarea terapeutica.

Practicianul are nevoie de o imagine precisa in legatura cu o persoana(omul), personalitatea acestuia.

Cercetatorul este cel care critica,care abordeaza strict stiintific, nu face rabat de la criticile stiintifice, probele de personal avand o orientare interactiva prin rezultatele pe care le dau, depasesc aceste rigori.

Cele doua conceptii sunt adevarate pt ca nu exclud nici posibilitatea controlului statistic asupra metodelor si a controlului conceptual(orientarea ideografica, clinica). Impresia practicianului , ca a cunoscut cu adevarat subiectul, poate veni din faptul ca subiectul e foarte multumit de raspunsul pe care i la-i dat ,acordul persoanei nu are valoarea pt valoarea psihodiagnozei.

Bauer a ajuns la cocluzia ca prima mare difernta in astfel de situatii in lucrul cu subiectii e diferita de sex. Evaluand 21 de carcteristici, pe o scara de 5 puncte pe o populatie de 136 de subiecti, aceste proprietati se constituie in portrete a caror validitate se releva sau si dupa o abordare cu metodele anamnezice de studiu.

El a incercat si o expertiza grafologica. Cei care au evaluat, au ajuns la o concordanta perfecta in 27,3% din cazuri, in 40% evaluarea a fost corecta. O evaluare corecta dar pe ansamblu 27% si discordanta 4,4%.

G.S. Chambers a incercat sa studieze modul in care poate fi clasificat pe sindroame un bolnav mental dupa o invertigare cu testul Rochard. Au iesit 5 grupe: depresii, nevroze, schizofrenie paranoida, traumatisme craniene si debilitate mantala.

Utilizarea unei singure probe nu poate sa satisfaca demersul de cunoastere. Testul permite obtinerea informatiilor asupra bolilor mentale, dar nu satisface nevoia informatiei suplimentare si mai ales in cazul schizofreniei paranoide problema de diagnostic, diferntele sunt cele mai dificile , tabloul este foarte complex( depresie, paranoia, incapacitatea de a judeca).

Foarte important este, in cazul testelor de personaliate , invaliditatea de continut si validitatea conceptuala , teoria care sta la baza testului. Tipologia lui Rochard si a lui Jung sunt compatibile cu toate ca au puncte de plecare diferite ca forma si cercetare.

Intotdeauna va exista un dezacord intre caracteristicile sistematice si diagnoza praticianului. Se utilizeaza probe valide. In general, la probele de personalitate interpretarea rezultatelor va fi intotdeauna afectata de o doza de incertitudine si multe din metodele de validitate nu utilizeaza tehnici adecvate.

Dupa Meilli : " o cercetare de validitate a unui test complet de personaliate nu poate niciodata sa demonstreze existenta valorii testului sau absenta acestuia. Trebuie sa precizam conditiile in care interpretarea este posibila si sa verificam ipotezele pe care se bazeaza".

Utilitatea consta in a preciza conditiile in care interpretarile sunt posibile si de a verifica ipotezele pe care se bazeaza. Sunt recunoscute 3 metode de validare a testelor de personalitate:

metoda diagnosticului orb(blind)- psihologii fac interpretari de protocoale a unor teste fara a avea nici o informatie nontest. Se compara aceasta interpretare a psihologilor cu diagnosticul psihiatric de normalitate sau anormalitate sau cu o descrie a personalitatii facute de un specialist. Ceea ce este necesar e ca psihologul sa studieze manualul testului sa vada daca autorul spune ceva despre urmatoarele calitati ale testului: varsta, sex, mediu social.

metoda perechilor - exista pt subiect si pt tot esantionul de subiecti studiati 2 surse de informatii test. aceste surse trebuie rezolvate in timpi diferiti , metoda este compararea rezultatelor celor doua surse de informatii test cu conditia ca una dintre ele sa aiba la baza o metoda valida.

metoda validarii pe baza ansamblului de semne si sindroame - intotdeauna intr-un astfel de demers se pune problema studierii imaginii testului utilizat. Aceste imagini vizeaza o forma structurata , urmand ca discriminarea subiectului testat sa dea continutul din care e constituita informatia pe baza unor semne si sindroame pe care le releva subiectul. Daca forma da indici precisi continutul trebuie descoperit si cu ajutorul altor metode deja validate. Un semn sau un grup de semne la o categorie fizica sau profesionale nu e suficient sa testezi subiecti din categoria vizata. In cazul utilizarii probelor de personalitate , aceeasi frecventa a semnelor si sindroamelor poate aparea in fiecare categorie. Pt fiecare e necesara construirea unor grupe de control reprezentative. O cercetare cu ajutorul chestionalui M.N.O a aratat ca poate sa deceleze de restul populatiei, nevroticii si psihoticii, insa intre rezultatele chestionarului, diferentele sunt semnificative (anamneza).

Pe langa cele trei metode exista si o metoda de verificare a validitatii - contravalidarea. Se face prin extragerea empirica a semnelor si sindroamelor care diferentiaza 2 grupe clinice distincte.

Orice test de personalitate trebuie sa acorde sanse egale de manifestare a tendintelor. Orice test tematic - inventar de personalitate- poate da distorsiuni prin frecvente variabile - necesitatea tratarii statistice.

Singurul test de personalitate (test proiectiv) unde in conformitate cu raspunsurile subiectilor exista modalitati de incadrare la o valoare simptomatica - cifra prelucrata statistic, este Holtzman - seamana cu Rochard; diferenta fata de acestea e ca pe baza unoe protocoale speciale se noteaza zona din imagine pe care incearca subiectul sa o defineasca prin proiectia ce poate fi convertita intr+o valoare simptomatica pe baza unui cod. Aceste valori cifrice se pot trata statistico-matematic. Exista 2 parti paralele A si B pentru contravalidare.

Fidelitatea e capitala in probele de personalitate.

trebuie sa vizeze atat exteriorul cat si continutul ,pt ca in timp omul se transforma;

controlarea obiectiva a semnelor se face in timp distinct si facand apel la lotul de experti- forta corelatiei interpretarii( de ansamblu);

intotdeauna expertii vor viza ansamblul problemei - instructaje - abea apoi se calculeaza fidelitatea care , referindu-se si la concordanta interpretarii, se refera si la subiecti.

Trebuie avuta grija sa se tina seama de tratamentul si procedeele psihoterapeutice intre cele 2 faze ale testarii.