Lucrul in grup cu copii abuzati

Lucrul cu grupul este o metoda incercata si testata de a mari abilitatea oamenilor de a functiona in diferite situatii. Metoda a fost folosita, in ultimii ani, pentru a ajuta copiii abuzati sexual si cei care sunt martorii actelor de violenta in familie sau care au suferit o pierdere grea. De multe ori acestor copii li se oferaun loc intr-un grup, inainte de a exprima vreun semn de suferinta. Se presupune ca acei copii care au fost subiectul unui abuz sexual sau care au asistat la acte de violenta familiala au avut o experienta potential daunatoare care necesita o interventie. Terapia de grup este mai putin rapid utilizata ca o metoda de a ajuta copiii supusi altor tipuri de abuzuri decat daca acesti prezinta dificultati in dezvoltare sau semne de tulburari comportamentale. Lucrul in grup poate fi util folosit pentru toate tipurile de abuz indiferent de cat de mult este afectat copilul de experienta sa.

Merita sa subliniem ca aceasta nu inseamna ca acei copii care au fost subiectul diferitelor forme de abuz vor beneficia de faptul de a fi impreuna intr-un grup. Membrii terbuie sa aiba suficiente elemente comune pentru a aprecia experientele celorlalti. Mai mult, intr-un grup mixt, aria problemelor ce trebuie luate in consideratie poate deveni prea larga pentru ca un grup sa fie eficient. Copii care au fost emotional si fizic neglijati pot sa nu aiba secrete, dar poate ca trebuie sa invete cum sa se joace cu altii, in timp ce aceia abuzati sexual vor avea nevoie sa schimbe idei despre atingere, comportament sexual, secret sau moduri in care pot fi protejati de avansurile adutitlor.

Valoarea lucrului cu grupul

Exista un numar de beneficii dar si de capcane asociate cu lucrul in grup. Trasaturile asociate tuturor grupurilor sunt bine documentate in cateva lucrari de referinta (Bion, 1961; Konopka, 1972; Witaker, 1985; Pines, 1992). Particular, o resursa importanta de informatii privind grupurile de copii si adolescenti este oferita de Dwivedi (1993). Acest capitol se va concentra asupra acelor aspecte ale lucrului cu grupurile care au o relevanta particulara lucrului cu copii abuzati.

Beneficiile

Toti supravietuitorii din capitolul al doilea isi aminteau un puternic sentiment de izolare. De multe ori copii abuzati sexualt simt ca ei sunt singurii care au un astfel de tratament din partea celor care trebuiau sa-i iubeasca. Inevitabil, membrii familiei in care au loc abuzuri simt puternic ca este ceva anormal sau inacceptabil cu ei insisi. Cunoscand alti copii care au suferit experiente similare ei afla ca si altii impartasesc aceleasi sentimente. Helen si-a amintit ca, atunci cand avea in jur de unsprezece ani, a aflat ca mai multi dintre prietenii ei aveau cosmaruri cu personaje negative sau monstri. Pe masura ce a realizat ca fricile prietenilor sai erau nefondate ea a recunoscut ca propria sa temere ca un om inarmat intra in camera sa era in aceeasi masura nefondata. Daca ar fi reusit sa impartaseasca mai devreme aceasta frica cu prietenii sai poate ca nu ar mai fi avut nevoie de vizitele nocturne ale fratelui ei.

Participanti se pot surprinde uneori admirand un anumit membru al grupului. Un baiat de noua ani simtea ca o fetita din grup era foarte draguta. Prin aceasta ea a invatat ca abuzul nu transforma copilul intr-unul neatractiv. Jocul de roluri intre tineri este mai confortabil decat atunci cand un adult trebuie sa loace rolul criminalului. In particular, copiii abuzati sexual pot deveni alarmati atunci cand un adult face un avans cu conotatii sexuale, chiar si in contextul jocului de roluri. In orice caz, copiii pot mima adultii fara a cauza agitatie in grup. Un alt avantaj al lucrului in grup este faptul ca copiii se simt intr-un mediu mai sigur decat in cazul terapiei individuale cu un adult. Aceasta, in mod special pentru copiii abuzati sexual, evita recrearea scenariului abuziv.

Participantii care au invatat noi roluri in terapia individuala le pot practica in cadrul grupurilor. Daca, spre exemplu, ei au fost dintotdeauna tapii ispasitori, acum pot incerca noi metode de a se asigura ca nu vor fi invinuiti de orice ar merge rau in grup. Ei pot necesita ajutorul conducatorilor de grup pentru a realiza aceasta.

Umorul este mai probabil sa apara intr-un grup decat in terapia individuala sau de familie. Rasul este un bun tonicsi poate ajuta tinerii sa relationeze cu experientele negative. Marie a apelat la umor atunci cand a fost interbata ce a ajutat-o sa supravietuiasca experientelor sale. Ea a explicat ca dupa incidente precum distrugerea cadourilor de Craciun, mama si fratii ei au reusit sa rada de comportamentul tatalui. Aceasta a facut incidentul mai suportabil in masura in care acesta a fost redus la statutul unui clovn si nu al unui capcaun.

Grupurile ofera mijloacele prin care mesajele pozitive sunt intarite. Aceasta este in mod particular adevarat pentru adolescenti care sunt de multe ori mai influentati de cei de aceeasi varsta decat de parinti. Un baiat adolescent, caruia terapistul i-a spus ca nu este de invinuit pentru abuzul suferit poate sa adopte o atitudine de genul: "Esti platit pentru ca sa spui asta". In schimb, poate fi mai usor convins de un grup de adolescenti prieteni care ii transmit acelasi mesaj.

Probleme si capcane

Cea mai dificila problema pentru asistentii sociali in a stabili un grup este cea a resurselor. Terapia de grup cu copiii, la fel ca si cu adultii, necesita angajarea a cel putin doi terapeuti. Ei trebuie stabileasca, la intervale regulate, sesiunile de grup, precum si timpul necesar pentru pregatire si planificare, retrospectiva si inregistrare. Aceeasi camera trebuie utilizata de fiecare data, dar in multe cladiri salile de intrunire suficient de mari pentru grupuri sunt foarte cautate. Daca alti colegi nu recunosc importanta grupului, terapeutii pot afla ca spatiul necesar a fost rechizitionat pentru o conferinta sau pentru cursuri.

Transportul este uneori o problema. Uneori, pentru a gasi suficienti copii care sa aiba destul de multe aspecte comune pentru a realiza un grup viabil, membrii trebuie cautati intr-o arie geografica destul de mare. Nu se poate presupune ca copiii vor veni singuri la intalniri, iar uneori ambivalenta tutorilor in ceea ce priveste grupurile inseamna ca uneori nu se vor dovedi demni de incredere pentru a aduce copiii la sesiuni. Oricum, este nerentabil daca conducatorii grupului trebuie sa transporte ei insisi membrii deoarece acestia trebuie sa dedice tot timpul si energia lor sesiunilor in sine.

Toti participantii trebuie sa fie capabili sa faca fata situatiilor de grup. O persoana tanara trebuie sa relationeze cu alti copii si sa imparta liderii cu altii. Ei trebuie, de asemenea, sa inceapa sa adopte noi roluri, daca cele precedente din cadrul familiei sau grupurilor erau negative. Intre timp, liderii de grup terbuie sa fie capabili sa lucreze cu mai multi copii in acelasi timp. Ei necesita aptitudini atat in lucrul direct cu copiii abuzati cat si in lucrul cu grupurile si mai mult, ei trbuie sa fie puternici emotional. Comentand experienta proprie privind lucrul cu grupurile de copii mici, Eileen Vizard (1987) scria: "Din punctul de vedere al terapistului, o mare experienta in acest tip de munca, nu il protejeaza impotriva unui sentiment amar atunci cand, spre exemplu, asa cum recent s-a intamplat, si mie si unui co-terapeut,  o fetita de patru ani s-a intors catre noi in timp ce isi punea ecusonul si a spus simplu:"am fost violata".(p.19)" Aceeasi autoare a scris in continuare: " In teorie, multi profesionisti sanatori mental pot conduce astfel de grupuri. Totusi, in practica, noi stim ca aceasta necesita mai multa pricepere si o considerabil mai mare atentie decat am crezut anterior." (Vizard, 1987, p.21)

O problema intalnita in conducerea grupurilor de copii este ca tutorii lor sunt foarte ingrijorati de ceea ce se intampla in grup si pot forta copii sa ofere detalii sau, suspiciosi pe ceea ce se pretrece la grup, sa convinga copii sa nu mai participe. In aceste situatii, este probabil recomandabil sa oferi tutorelui detalii generale satisfacandu-i astfel curiozitatea fara a trada increderea copilului.

O mare capcana este presupunerea ca toate problemele pot fi solutionate prin terapia de grup. Nu aceasta este realitatea. Un prim exemplu este acela al persoanelor suferind de anorexie. Grupurile ajuta pe cei supraponderali sa slabeasca deoarece elementul de competitie este un suport al unor eforturi mai mari. Din pacate, acelasi proces functioneaza si in cazul persoanelor care sufera de anorexie. Exista si pericolul ca membrii anorexici sa concureze in secret pentru a vedea cine pierde cel mai mult in greutate. Se crede ca anorexia este legata in unele cazuri de abuzul sexual (Oppenheimer, 1985). Idea unui grup pentru fetele tinere care nu au in comun numai experienta unui abuz sexual dar si problema anorexiei este una ademenitoare. Dar, daca grupul nu este condus de cineva cu abilitati desavarsite, este foarte probabil sa adanceasca problema pierderii de greutate in loc sa o solutioneze. 

Schimbari pe tema lucrului in grup

Uneori sunt prea putini copii cu teme comune pentru a forma un grup viabil. Mai mult, problemele conturate in partea anterioara se pot dovedi a fi prea descurajante pentru specialistii care in alte aspecte ar folosit terapia de grup. Exista doua metode de interventie care ofera multe dintre avantajele lucrului cu grupul, si care totusi evita unele dintre principalele probleme. Acestea sunt "perechile" si "grupurile de familie".

Perechile

Dupa cum spune si numele, "perechile" se refera la lucrul cu doi copii,care nu sunt frati, insa au multe in comun. De obicei copiii au primit deja ajutor individual. Astfel ei ajung la un nivel la care au nevoie sa stie cu certitudine ca si alti copii au fost abuzati si ca nu sunt singurii in aceasta situatie. Se poate ca ei sa aiba nevoie sa-si exteriorizeze experientele si sa invete strategii atat pentru a evita rolulde victima cat si pentru a a-si afirma dreptul de a fi ingrijit intr-un mod securizant si corespunzator.(Pentru a evita confuzia perechea de copii impreuna cu lucratorii care ii ingrijesc vor fi numiti "grup" in acest subcapitol.)

Un copil abuzat este invitat sa cunoasca un alt copil care a trecut prin experiente asemanatoare. Daca unul dintre ei refuza invitatia, in mod evident el sau ea nu este pregatit a sa faca fata situatiei si nu ar trebui presat sa faca acest pas. Daca amandoi sunt de acord, grupul poate merge inainte. In situatiile in care aceeasi persoana a lucrat individual cu ambii copii, probabil tot aceasta va continua ca terapeut al grupului. In cazurile in care fiecare copil a avut un terapeut diferit, poate fi numit un nou terapeut pentru lucrul in grup sau, cei doi lucratori initiali pot lucra impreuna in grup.

Odata ce copiii se cunosc si se simt confortabil, pot fi invitati sa intocmeasca regulile grupului. In lucrul individual este posibil ca fiecare sa fi avut limite si asteptari diferite atat de la ei insisi cat si de la terapeut. De exemplu, poate un copil era obisnuit sa intre si sa iasa cand dorea din camera in timp ce celalalt copil a simtit ca este important sa ii ceara permisiunea terapeutului. Un grup format din doua fete de sapte, respectiv noua ani si un adult s-au gandit si au redactat o lista:

Regulile grupului:

fara injuraturi

se paraseste camera doar cerand voie

nu se fumeaza

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

nu se rup jucirii

fara lovituri

fara secrete

Ultimul punct, "fara secrete", a necesitat multe discutii. Membrii au trebuit sa faca distinctia a fi sincer cu fiecare si a avea totusi dreptul la intimitate. De asemenea, au mai vorbit despre a nu spune oamenilor din afara grupului ceea ce se discuta in grup. Au fost de acord ca in cazul in care chiar trebuie sa spuna unei alte persoane despre intamplarile din sedintele de grup, ei trebuie sa discute cu ceilalti membri ai grupului  cui vor spune si de ce. Aceasta i-a dat permisiunea decare avea nevoie pentru a-i proteja pe copii si pe fratii lor in eventualitatea in care ei vor dezvalui si mai multe de-a lungul sedintelor de grup. De asemenea, are avantajul de a alerta lucratorul daca la un anumit moment creuna dintre fete era presata de ingrijitorii sa le spuna despre ceea ce se intampla la grup.

In grupuri mici cu doar trei sau patru membri, absenta unui cuplu de participanti se va simti profund. Totusi, in cazul perechilor, cand un copil nu poate veni la o sedinta, liderul grupului poate reveni la o sedinta individuala cu celalalt copil. Din moment ce lucrul individual ar trebui sa le fie familiar acestor clienti, aceasta revenire este de obicei o experienta pozitiva. Totusi apar dificultati mari daca, dupa o scurta perioada, un copil se retrage. Cel care ramane poate sa aiba impresia ca a facut ceva rau, intarindu-si sentimentul de vinovatie. Astfel ca este indicata planificarea unui numar limitat de sedinte (poate doua) cu care sa se inceapa. Presupunand ca acestea se desfasoara cu succes, liderii de grup pot sugera inca doua sedinte, repetand acest proces pana cand acestia simt ca copiii sunt suficient de implicati in grup pentru ca acesta sa poata fi planificat pe termen lung. In alte cazuri liderii simt ca un copil este reticent implicarii in grup, iar in acest caz ei pot incheia grupul intr-un mod clar si vizibil.

Lucrul cu perechi este folositor nu numai pentru a usura izolarea copiilor mai mari ci si pentru a-i ajuta pe cei copiii mai mici care au fost privati, chiar deprivati, de ingrijirea fizica si emotionala. Este posibil ca unii copii sa fi fost neglijati sau blocati de catre prarintii severi intr-o asemenea masura incat sa trebuiasca sa invete sa se joace, sa exploreze si sa experimenteze. Odata ce au invatat sa se joace cu jucarii si diferite materiale sub indrumarea adultilor, umratorul mare pas este sa se joace cu alti copii. Lucrul in perechi poate sa micsoreze distanta intre specificul jocului individual, securizant insa limitat, si perspectiva participarii in grupuri mai mari, care il poate speria pe copil.

Grupurile alcatuite din membri de  familie

Lucrul se poate desfasura cu un grup de copii din aceeasi familie, in cazurile in care sunt trei sau patru copii cu varste apropiate, la o diferenta de aproximativ 5 ani. Odata ce acesti copii se simt indeajuns de confortabil cu privire la situatia lor, ei pot fi combinati cu un grup asemanator de frati. Astfel va rezulta un grup de sase pana la opt copii. Este dificil sa se asimileze trei sau patru copii din aceeasi familie intr-un grup in care toti ceilalti membri nu sunt frati. Dar in acest fel cele doua categorii de copii beneficiaza de o experienta mai bogata decat daca ar fi fost ajutati doar in  grupul familiei lor.

Un avantaj al grupului alcatuit din membri de familie este acela ca grupul este aproape format. Este mai putina stanjeneala decat cea initiala din situatiile in care sase copii care nu se cunosc deloc se intalnesc pentru prima oara. Timpul necesar procesului premergator formarii grupului, in care copiii se cunosc unul cu celalalt, este redus cu mai mult de jumatate. Un alt avantaj important este ca copiii isi dau seama ca familia lor nu este singura cu probleme de abuz.

Un posibil obstacol este riscul ca cele doua familii sa ramana separate si astfel grupul sa nu devina coeziv, insa in practica aceasta nu pare sa se intample. Dupa o scurta perioada la inceput incep sa se realizeze noi aliante, care intersecteaza cele doua familii. Totusi trebuie avuta grija in a ne asigura ca cele doua familii sutn compatibile, iar structura lor este adecvata pentru o astfel de abordare. Nu ar fi indicat, de exemplu, sa unim o familie care are o singura fata cu o alta familie care are numai baieti, caci lasam singura fata fara un aliat feminin.

Atat lucrul cu perechi cat si lucrul cu grupuri alcatuite din membri de  familie pot fi folosite si cu alte probleme, in afara celor legate de abuz. Copiii care au suferit o pierdere semnificativa pot fi securizati, la un anumit nivel al terapiei, prin intalnirea cu alti copii sau cu o alta familie aflata intr-o situatie asemanatoare.

Grupuri pentru copii mici

Sunt multe principii ale lucrului in grup care se aplica tuturor grupurilor, indiferent de varsta participantilor. Acestea sunt, repet, pe larg prezentate si discutate in lucrarile de specialitate mentionate anterior. Acest subcapitol va analiza in continuare aspecte specifice ale lucrului in grup cu copii mici abuzati.

Planificarea si pregatirea

Principala caracteristica a lucrului in grup cu copii mici este ca sigur va fi zgomotos si poate dezordonat. Din aceasta cauza camera in care se vor defasura sedintele trebuie aleasa cu grija. Este posibil ca intr-un astfel de grup copiii sa alerge ziua si nu seara. Aceasta inseamna ca fie camera trebuie sa fie izolata fonic sau sa fie situata departe de persoane care lucreaza - asta daca nu aveti colegi deosebit de toleranti. Camera trebuie sa fie destul de usor de curatat, caci este nevoie de ceva timp pentru a permite curatarea murdariei care se face. Trebuie sa se ia in vedere modul de acces, atat la camera in care se desfasoara sedintele cat si la alte incaperi ca toaletele, existenta unor facilitati pentru scaune cu rotile sau pentru persoane care nu pot urca scarile. Este posibil ca la grup sa vina copii, ingrijitori sau lucratori cu deficiente motorii.

In timp ce grupurile de adulti au nevoie de putin mai mult decat o camera adecvata, scaune, poate o masa, creioane si hartie, in cazul clientilor mai mici este nevoie de mai multe materiale. Sunt folosite jucarii, vopsele, culori, lut pentru modelat, o oglinda si costume. In vreme ce in lucrul individual jucariile si materialele care nu sunt utilizate atunci nu trebuie tinute la vedere, caci altfel pot sa distraga atentia copilului.

Marimea optima a unui grup este de aproximativ de sase copii, iar daca sunt doi adulti in grup, pot lucra cu maxim opt copii. De obicei este necesara prezenta a doi adulti mai ales atunci cand copiii trebuie insotiti la toaleta. Este de preferat ca liderii grupului sa fie un barbat si o femeie. Cei mici care au fost abuzati, sa zicem, de mama lor, vor invata prin intermediul terapeutului femeie ca femeile pot fi bune si continatoare, iar daca au fost aparati de catre tata pot fi securizati prin prezenta in grup a unui terapeut barbat. Cei doi lideri reprezinta figurile materna si paterna si, pentru copiii cu parinti de sexe diferite, poate fi prima data cand vad relatia mama-tata ca intre doi adulti care comunica si se respecta reciproc, fara sa tipe unul la altul si sa se loveasca.

In grupuri de copii mici liderii trebuie sa fie directivi, asigurandu-se astfel ca sedinta un iese de sub control si asumandu-si responsabilitatea luarii deciziilor, luand-o de pe umerii copiilor. Ruth McKnight(1972), un profesionist de grup, scrie despre prima ei experienta in conducerea grupurilor de copii:

"Prima mea lectie a fost in stransa legatura cu rolul meu. Experientele mele pana acum fusesera in grupuri de discutii, cu un fel de lider destul de sters, care aproape ca era unul din membrii grupului. Copiii m-au invatat ca, de fapt, in contextul grupului cu ei acest lucru era imposibil si mai mult, nu are ceea ce ei doreau.(p.136)"

Spuse fiind aceste lucruri, copiii trebuie inclusi in luarea unor decizii; de exemplu, ei isi pot exprima dorinta de a bea sucuri la inceputul sedintei decat la jumatatea acesteia, sau pot fi consultati cu privire la primirea unui nou membru in grup.

Liderii ar trebui sa fie capabili sa apeleze la un specialist de grup care sa ii ajute sa evalueze ceea ce se intampla, pentru ca grupurile cu copii mici sunt destul de greu de stapanit si este usor ca unui adult sa-i fie distrasa atentia de la problemele importante prin anumite cereri sau un comportament dificil al unuia sau a doi copii. Specialistul are nevoie sa fie bine informat cu privire la dinamicile de grupul, lucrul prin joc, abuzarea copiilor si cu privire la dezvoltarea normala a copilului. Liderii ar trebui, de asemenea, supervizati, daca este posibil de catre specialist, dar ar fi de preferat un supervizor diferit, care va negocia cu specialistul limitele responsabilitatii.

Alte lucruri care trebuie clarificate inainte de inceperea sedintelor sunt cele referitoare la transport, sucuri, inregistrare si durata. O chestiune suplimentara este decizia cu privire la structura grupului: este un grup inchis sau accepta noi membri. De asemenea, liderii trebuie sa se decida daca grupul are o anumita durata si, daca da, cate sedinte se vor tine. In general, cel mai indicat pentru copiii mici este un grup inchis cu un numar limitat de sedinte.

Un alt aspect important al planificarii este crearea coeziunii si confidentialitatea. Copiii care participa la grup ar trebui sa aiba fiecare un lucrator care sa il ajute cu aranjamentele practice si sa ii asigue copilului terapia individuala. In functie de circumstante lucratorului i se pot da toate detaliile cu privire la progresul copilului sau, pe de alta parte, i se poate spune doar ca copilul a fost la sedinta. Cand, intr-o sedinta de grup copilul dezvaluie ceva care indica faptul ca el sau alta persoana este in pericol, liderii trebuie sa se asigure ca este informata o directie de protectie.

In selectarea membrilor grupului sunt putine reguli stricte, cu toate ca este necesar sa se evite includerea fie a unui copil foarte tulburat, cu un comportament foarte agresiv, fie a unui copil care este vizibil foarte diferit de ceilalti membri, cum ar fi de exemplu o singura fata intr-un grup cu sapte baieti. Ruth McKnight (1972)subliniaza faptul ca:

"Un lucru pe care l-am aflat ca urmare a experientei dure este faptul ca nu este intelept sa includem un copil foarte tulburat in grup. Includerea unui astfel de copil prea devreme si prea repede il face pe acesta sa devina tapul ispasitor direct, ceea ce poate fi periculos atat pentru el cat si pentru grup. Este nevoie de multe manevre abile pentru a repara o astfel de situatie. Noi obisnuim sa lucram cu un astfel de copil individual, prin joc. Cand copilul si-a rezolvat unele probleme il putem transfera mai tarziu intr-un context de grup(p.134)"

In ciuda acestui fapt, copiii care sunt obisnuiti sa faca fata problemelor in alte grupuri in care sunt singurii cu trasaturi diferite, pot fi inclusi. Un exemplu este acela al unui copil invalid care merge la o scoala obisnuita.

Amestecarea baietilor cu fetele este posibila, dar in aceste situatii vor fi unele dificultati mai ales cu cei de peste sapte ani, cand baietii incep sa aiba  o parere negativa despre fete si invers. Este de ajutor daca in astfel de grupuri fetele sunt putin mai in varsta decat baietii. Pentru lucratorii care nu sunt obisnuiti cu lucrul de grup cu copii este mai indicat sa inceapa cu grupuri alcatuie din copii de acelasi sex si sa se implice in grupuri mixte doar pe masura ce capata mai multa incredere si isi dezvolta mai mult abilitatile.

De asemenea, trebuie acordata o atentie deosebita si amestecului cultural din grup. Kadj Rouk(1991a), care era singurul copil negru din grupul ei, isi aduce aminte: "M-as fi simtit mai fericita daca mai erau si alte fete de culoarea mea in grup."Totusi, ea apreciat grupul si a adus sugestii de imbogatire a experientei ei,care ar fi putut fi implementate chiar daca nici o alta fata de culoare neagra nu a fost inclusa in grup. Prima ei sugestie este ca grupul sa se adreseze si altor culturi si religii si sa includa reprezentari figurale ale negrilor in materialele folosite, cum ar fi filmele sau cartile. In al doilea rand, comentariilor rasiste si termenilor cu semnificatie rasista folositi de alti membri ai grupului trebuie sa li se raspunda. In al treilea rind, problemele specifice pe care ea le-a avut legate de culoarea si cultura ei trebuiau sa fie cunoscute. Aceasta s-ar fi putut realiza cerandu-le tuturor membrilor sa impartaseasca grupului ce probleme intampinau. Pentru un copil poate era tentativa de suicid  a tatalui, pentru un altul poate era aparitia la tribunal ca martor, si pentru Kadj ar fi fost cum sa faca fata faptului ca tatal ei era negru, ce ar fi condus la dorinta de a "termnia cu partea neagra din mine, pentru ca apartinea tatalui meu".

Este important ca copiilor sa li se dea ajutorul, chiar daca ideal, ceea ce le-ar trebui, nu etse disponibil. Cercetarile (Doyle, 1996) au aratat ca in timp ce familiile de negri au primit un ajutor material substantial, copiii lor aveau mai putine sanse de a primi ajutor prin consiliere sau terapie de grup. Ingrijorarea era cu privire la faptul ca nefiind consilieri negri sau alti copii negri in grup, nu li se puteau oferi aceste servicii. In lumea reala deseori idealul nu se poate atinge, si acolo unde este cazul, copiilor ar trebui cel putin sa li se ofere psobilitatea de a alege aceste servicii.

O alta trasatura a grupurilor alcatuite din copii mici este posibilitatea existentei unui grup informal de parinti, ingrijitori si asistenti sociali care asteapta intr-o camera alaturata. Aceasta se intampla pentru ca copiii sunt prea mici pentru a veni singuri la sedinte si pentru ca au dreptul de a avea un adult familiar langa el care sa il securizeze in cazul in care devin foarte afectati de cele ce se intampla in sedinta. Daca nevoile acestui grup informal de ingrijitori sunt neglijate, ei pot sa saboteze eforturile terapeutilor devenind zgomotosi sau cerandu-le atentie inainte si dupa sedinte. Eileen Vizard (1987) si colegii au rezolvat aceasta problema elaborand " obiceiul de a uni grupul copiilor cu al ingrijitorilor o parte din ultima sedinta pentru a sta jos impreuna si a a privi fragmente din filmarea copiilor in timpul celor 5 saptamani anterioare. Aceasta s-a dovedit a fi un mare succes".(p.18)    

In cele din urma, nu este nimic mai descurajant sau mai confuz pentru un copil mic decat sa afle ca, fiind pregatit pentru o experienta de grup, el sta singur cu liderii de grup. Este important sa ne asiguram ca participarile sunt confirmate si ca cel putin treisau patru copii vor lua parte la prima sedinta.

Prima sedinta

Cu copiii mici, prima sedinta de grup are o importanta cruciala. Clientii mai vechi care nu agreeaza prima intalnire pot fi convinsi sa se intoarca in speranta ca lucrurile se vor imbunatati. Copiii micuti care nu se simt in largul lor la prima sedinta deseori rezista oricarei incercari de a fi implicati in urmatoarele sedinte.

Adultii care se intalnesc pentru prima oara intr-un grup de obicei incep prin a face cunostinta unii cu altii. In cazul copiilor mici este mai important ca intai sa ii familiarizam cu mediul fizic inconjurator. Ei vor trebui sa stie unde este toaleta si cum sa isi gaseasca parintele/ingrijitorul in cazul in care se simt afectati. De asemenea, ei vor vrea sa se joace cu toate jucariile din camera.

Odata ce membrii grupului si-au satisfacut curiozitatea cu privire la ceea ce ii inconjoara, pot fi prezentati propriu-zis adultilor si celorlalti copii din grup. Uneori se folosesc ecusoane cu nume. Diverse jocuri ii pot ajuta pe copii sa invete numele unii altora. Un astfel de exemplu este sa avem cateva palarii haioase pe care copiii si le pun unii altora pe cap. Cel care primeste palaria spune: "Multumesc, eu sunt Sue(sau care este numele copilului)". Odata ce membrii stiu numele celorlalti pot exersa spunand "Aici erai, Sue", in timp ce pun palaria pe capul cuiva. O alta idee este jocul de-a prinsea, in care un participant arunca o minge din sosete sau un balon cu fasole altui copil al carui nume il stie, zicandu-l cu voce tare. Liderii vor lua parte la aceste jocuri sa se asigure ca nici un copil nu se simte jenat datorita stangaciei sale, memoriei slabe sau ca i s-a uitat numele.

Urmatorul pas important al primei sedinte este intocmirea unui set de reguli de grup si discutarea cu copiii despre motivul pentru care participa la grup. Membrii trebuie sa stie ce asteptari sa aiba de la grup si ce asteapta grupul de la ei. Este indicat ca copiii sa participe la formularea regulilor si, dupa cum am vazut la lista data de grupul format din perechi, chiar se pot distra prin includerea unor reguli "de adulti", cum este cea de "a nu fuma".

Activitati propuse 

Activitatile grupului vor depinde in mare masura de obiectivele propuse. Un grup care se adreseaza copiilor neglijati, care nu sunt incurajati, poate incepe prin a incuraja copiii sa exploreze diferite materiale de joc, cum ar fi nisipul, apa, lutul si vopselele. Apoi se poate trece la activitati care cer un efort comun, cum ar fi colajul de grup sau construirea unei structuri impreuna. Pentru acesti copii, a lua masa impreuna, a sta la masa folosind tacamuri si spunand "Va rog" sau "Multumesc" pot fi experiente importante de invatat.

Un grup pentru cei care au fost supusi violentelor fizice se va concentra pe a-i ajuta sa inteleaga ca nu trebuie sa se simta vinovati si rusinati de cele intamplate. Ei pot fi invitati sa se costumeze si sa puna in scena povesti foarte cunoscute despre copii care au fost maltratati, cum ar fi Cenusareasa, Oliver Twist si Jane Eyre. Astfel ei pot juca in rol comportamente princare sa se apere. De asemenea, ei mai au nevoie sa isi exteriorizeze furia, emotiile violente, prin intermediul jocurilor distructive, schimbului de replici ironice si prin aruncarea cu perne sau mingi in obiectele urii lor. Eventual, cooperand cu ceilati prin jocuri de contructii, un colaj de grup poate, li se poate arata cat de mult se poate cistiga prin mijloace non-violente.

Grupurile pentru copii abuzati sexual vor trebui sa ofere mijloace de manifestare a emotiilor negative. Mai mult, membrii pot fi foarte tulburati in legatura cu ceea ce li s-a intamplat. Pentru acesti copii, spre diferenta de cei abuzati fizic si de cei neglijati, sunt putine basme sau povesti despre copii abuzati sexual, cu care ei sa se identifice. Este posibil ca ei sa aiba nevoie de cateva elemente simple de educatie sexuala pentru a intelege experienta prin care au trecut. Dar mai intai ei au nevoie sa aiba un vocabular in comun, pentru a-si putea comunica experientele. Intr-o sedinta pregatitoare membrii grupului pot fi incurajati sa spuna cu glas tare cum isi denumesc partile intime ale corpului. Prin acest mijloc ei afla ca toti folosesc cuvinte "nepoliticoase". Exercitiul le ofera, de asemenea, posibilitatea de a folosi o mare varietate de termeni pentru a descrie ceea ce s-a intamplat cu ei.

Participantii la un astfel de grup pot fi incurajati sa isi valorizeze corpul si sa isi afirme dreptul de a nu fi molestati. Acest lucru se poate realiza prin jocul de rol si folosind o oglinda, in fata careia copiii stau si declara "Este corpul meu!" si "Nu, pleaca.". Cu cat copiii sunt mai increzatori, ii pot insoti pe cei care inca nu au incredere in ei si ii pot ajuta sa rosteasca cuvintele.

Copiii abuzati, indiferent de natura molestarii, impartasesc multe emotii negative. Toti trebuie sa invete sa aiba incredere. In aceasta incercare sunt jocuri care ii ajuta. Intr-un joc membrii inchid ochii si isi dau drumul pe spate pentru a fi prinsi de ceilalti membri ai grupului. . In cazul copiilor mici care nu au multa putere si nici o buna coordonare, este indicat ca adultii sa preia rolul celui care il prinde pe copil; scaparea partenerului anuleaza scopul exercitiului!

Activitatile sugerate in subcapitolul despre lucrul individual pot fi adaptate la sedintele de grup. Un exemplu, deja descris, implica schitarea de expresii pe contururi de fete albe, dupa care copiilor li se solicita sa impartaseasca desenele lor si sa spunace ii face sa se simta tristi, bucurosi, furiosi, rusinati sau speriati. In final, trebuie notat ca cei mici nu valorizeaza conceptele abstracte, astfel incat toate ideile trebuie prezentate in forma concreta, folosind papusi, marionete, desene, povesti si jocuri.

Grupuri pentru copii mai mari si adolescenti

Multe din cele spuse in subcapitolul anterior cu privire la grupurile pentru copii mici se aplica, de asemenea, si celor pentru cei mai mari. De exemplu, marimea optima va fi tot de sase copii plus liderii(cu toate ca au fost si grupuri care au avut succes, formate din doar trei sau patru membri). Astfel ca, acest subcapitol va sublinia doar unele dintre trasaturile importante ale lucrului an grup cu copii mai mari abuzati.

Planificare si pregatire   

Copiii mai mari care au fost abuzati o perioada de timp au dezvoltat o mai mare neincredere in adulti decat cei mici, au avut mai mult timp pentru a se adapta rolului de victima si pentru a acumula sentimente de furie, de lipsa de valoare a propriei persoane si de teama. Este probabil ca in grup sa apara numerose fenomene prin care sa se testeze atat granitele grupului cat si daca liderii grupului sunt demni de incredere. Este important sa fie doi lideri, dintre care unul sa aiba experienta de lucru cu grupuri, iar amandoi sa fie puternici din punct de vedere emotional. De asemenea, este esential ca ambii lucratori sa fie supervizati si sprijiniti, atat de catre supervizor cat si de catre specialistul de grup care este disponibil in a asista.

Din nou, este de un mare ajutor ca terapeutii sa fie de sexe diferite, pentru a reprezenta un model de femeie si barbat, adulti, care lucreaza armonios impreuna, si pentru a oferi membrilor grupului un ecran de proiectie a sentimentelor fata de femei/mame si barbati/tati. Atunci cand lucratorul barbat ajuta fete care au fost abuzate sexual, este probabil ca acesta sa fie supus unor perioade de intense probe. Intr-un grup format din patru fete adolescente, liderul de grup barbat a trebuit sa faca fata pernelor aruncate in el, intrebarilor despre comportamentul sau sexual si "acuzatiilor" de homosexualitate atunci cand el nu a raspuns invitatiilor lor sexuale. Intr-un alt grup "Fetele erau foarte des foarte suparate pe terapeutul barbat si si-au exprimat suspiciunea cu privire la motivele pentru care conduce grupul"(Furniss et al., 1988, p.102).

Adolescentii pot fi timizi si rusinosi. Astfel ca va fi foarte dificil pentru ei sa-si faca curaj sa vina prima intalnire singuri. Ar putea fi util pentru ei sa vina la o serie de intalniri premergatoare insotiti de asistentul social care are grija de ei, care va participa la cateva astfel de intalniri informale. Sau, membrii se pot intalni unii cu altii in perechi cu un pretext oarecare, inainte de prima sedinta de grup, astfel incat, atunci cand vo veni pentru prima sedinta sa simta ca vin cu "un prieten".

Prima sedinta  

Este posibil ca cei mai mari, spre diferenta de copiii mici, sa manifeste mai mult interes fata de colegii de grup decat fata de mediul in care sedesfasoara sedinta, cu toate ca imediat dupa sosirea lor, ei au nevoie sa stie unde sa isi puna hainele si unde sa se duca la toaleta. Insa ei vor fi curiosi cu privire la numele celorlalti participanti si la experientele prin care acestia au trecut.

Un exercitiu util este cel referitor la descoperirea semnificatiei numelor membrilor grupului. Aceasta ii ajuta sa invete atat numele celorlalti cat si cate ceva despre ei insisi. Este distractiv si magulitor pentru un David sa afle ca numele sau inseamna "cel iubit", Kumar sa afle ca este "un print", pentru Sanjula sa afle ca ea este "frumoasa" sau pentru Tammy sa afle ca ea este "perfectiune". Cei care au un nume neobisnuit sau mai rar intalnit pot fi de asemenea incurajati sa caute o semnificatie placuta a numelui, cum ar fi Beatrice, care inseamna "aducatoarea de bucurie", sau "Cyril"- "maiestuos". Liderii au nevoie sa asigure ,intr-o forma sau alta, faptul ca nu le provoaca suferinta celor ale caror nume au conotatii mai putin pozitive, cum a r fi Doreen "inchis in sine", Elvis "zgomot" sau Cameron, "nas incovoiat".

Activitati propuse 

Din nou, activitatile vor depinde de obiectivele grupului. Un grup pentru baieti adolescenti abuzati fizic, violenti, se poate concentra asupra jocurilor competitive fara sa se ajunga la lovituri, sau asupra dezvoltarii increderii in adulti, in colegi si in propriile lor capacitati in activitati ca vaslitul sau catararea pe stanca.

Daca obiectivul grupului este fie numai social fie foarte focalizat pe o problema care nu are legatura cu abuzul, tinerii trebuie ajutati sa gaseasca o modalitate sa isi impartaseasca experientele. Ei pot fi invitati sa aleaga modalitatea de a discuta despre abuzul la care au fost supusi. Ei pot decide sa priveasca peretele sau fereastra sau sa incerce caute o explicatie urmand regulile unui joc ca "Just a minute" - fara repetitii, ezitari sau devieri.

Activitatile cu vopsele, creioane si hartie s-au dovedit a fi folositoare si agreate de tineri. Un colaj de grup sau desenul ii ajuta pe participanti sa isi exprime sentimentele despre ei insisi si despre grup fara sa fie singuri in centrul atentiei. De asemenea, aceste activitati ajuta si la procesul de crestere a coeziunii grupului. Discutia poate fi sprijinita prin intermediul desenelor si picturilor, descriindu-le altor membri ai grupului.

Completarea chestionarelor este o alta activitate care poate ajuta la lansarea discutiilor si pare sa ii atraga pe adolescenti. Obiectivul de lunga durata al unui grup este schimbarea atitudinilor, mai ales ale celor auotdevalorizante. Folosirea unui chestionar intr-una din primele sedinte si din nou, la ultima sedinta, ofera un mijloc de evaluare a eficientei grupului si da membrilor un feedback cu privire la progresul fiecaruia.

Unele activitati, cum ar fi jocul de rol, sugerate in subcapitolul despre lucrul individual si despre grupurile pentru copiii mici, s-au dovedit a fi utile si in grupurile pentru cei mai mari. Acesta include dramatizarea si jocul. Multi adolescenti abuzati nu au avut demult posibilitatea de a se juca intr-un mediu securizant. Bucuria de a fi un copil fara griji poate fi recastigata prin sustinerea sedintelor in camere cu jucarii sau prin pregatirea de petreceri sau excursii la expozitii sau la film. Oricum, membrii grupului ar trebui sa aleaga ei ce activitati sa pregateasca, deoarece adolescentilor nu le place sa fie tratati ca niste copii cand ei vor sa fie adulti.

In final, folosirea echipamentului video s-a dovedit a avea un mare succes cu aceste grupuri. Tinerii, in ciuda timiditatii, sunt dornici sa primeasca feedback cu privire la modul in care arata si se comporta. Privirea inregistrarii video a unei parti dintr-o sedinta anterioara ofera un feedback obiectiv, necritic. La inceput membrii pot ezita in a fi filmati, iar in acest caz trebuie insistat. Insa nu putem folosi o camera video fara a avea acordul tuturor membrilor grupului.