INTELIGENTA EMOTIONALA - definirea si caracterizarea inteligentei emotionale, empatia ca trasatura a inteligentei emotionale

INTELIGENTA EMOTIONALA

Emotiile constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii. Emotia implica o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificatia unui eveniment sau a unei situatii. Aceasta evaluare depinde de factori legati de cultura si de personalitatea subiectului. Cu alte cuvinte emotia depinde de modul in care o persoana evalueaza si analizeaza o situatie.

Prin emotii judecam lumea ca fiind placuta sau neplacuta, ca fiind buna sau rea, deci o judecam dupa un sistem de valori. A iubi sau a ura, a fi temator, a fi trist, a fi rusinat, a fi manios, a fi optimist sunt judecati emotionale asupra unor situatii.

Definirea si caracterizarea inteligentei emotionale (IE)

Plecandu-se de la rolul adaptativ al afectivitatii s-a constatat ca persoanele care au un cotient intelectual (QI - indice al nivelului de dezvoltare a inteligentei, stabilit prin raportarea varstei mentale la varsta cronologica) inalt sau o inteligenta academica foarte bine dezvoltata se descurca mult mai putin in viata de zi cu zi, in timp ce alta categorie de subiecti, desi au un QI mai redus in comparatie cu primii, au rezultate deosebite in practica. Cum reusesc acestia sa faca fata oricand imprejurarilor de viata?

In urma unui studiu efectuat in 1988 de catre Sternberg s-a ajuns la concluzia ca ei dispun de o alta abilitate decat inteligenta academica, datorita careia reusesc sa depaseasca obstacolele vietii de zi cu zi, abilitate ce a fost raportata la inteligenta sociala, care desemneaza capacitatea de a intelege si de a stabili relatii cu oamenii.

Thorndike definea inteligenta sociala ca fiind capacitatea de a intelege si de a actiona inteligent in cadrul relatiilor interumane. Si alti psihologi si-au dat seama ca abilitatea care asigura succesul in viata cotidiana este distincta de inteligenta academica (teoretica), dar constituie in acelasi timp un fel de sensibilitate specifica fata de practica si relatiile interumane. Astfel s-a nascut inteligenta emotionala.

Termenul de "inteligenta emotionala" a fost formulat pentru prima data intr-o teza de doctorat, in SUA, in 1985, de catre Wayne Leon Payne, care considera inteligenta emotionala ca o abilitate ce implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

Mayer si Salovey considera inteligenta emotionala ca fiind "capacitatea de a supraveghea propriile emotii si pe cele ale altora, de a le distinge unele de altele si de a folosi informatiile in dirijarea propriilor ganduri si actiuni".

In 1992, Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv a stabilit componentele IE pe care le-a grupat in cinci factori:

Aspectul intrapersonal

constientizarea propriilor emotii - abilitatea de a recunoaste propriile sentimente;

optimism (asertivitate) - abilitatea de a apara ceea ce este bine si disponibilitatea de exprimare a gandurilor, a credintelor, a sentimentelor, dar nu intr-o maniera distructiva;

respect - consideratie pentru propria persoana - abilitatea de a respecta si accepta ce este bun;

autorealizare - abilitatea de a realiza propriile capacitati potentiale, capacitatea de a incepe sa te implici in cautarea unor scopuri, teluri care au o anumita semnificatie si un anumit inteles pentru tine;

independenta - abilitatea de a te directiona si controla singur in propriile ganduri si actiuni, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale.

Aspectul interpersonal

empatie - abilitatea de a fi constient, de a intelege si a aprecia sentimentele celorlalti;

relatii interpersonale - abilitatea de a stabili si a mentine (intretine) relatii interpersonale reciproc pozitive, acest lucru caracterizandu-se prin intimitate, oferire si primire de afectiune;

responsabilitate sociala - abilitatea de a-si demonstra propria cooperativitate ca membru contribuabil si constructiv in grupul social caruia ii apartii sau pa care i-ai format.

Adaptabilitate

rezolvarea problemelor - abilitatea de a fi constient de probleme si de a defini problemele pentru a genera si implementa potentialele solutii efective;

testarea realitatii - abilitatea de a stabili, a evalua (a aprecia) corespondentele intre ceea ce inseamna o experienta (traire) si care sunt obiectivele existente;

flexibilitate - abilitatea de a-si ajusta gandurile, emotiile si comportamentul pentru a schimba situatia si conditiile.

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

Controlul stresului

toleranta la stres - abilitatea de a te impotrivi evenimentelor si situatiilor stresante fara a te poticni si, de asemenea, abilitatea de a face fata acestora in mod activ si pozitiv;

controlul impulsurilor - abilitatea de a rezista sau a amana impulsivitatea si de a goni tentatia care te determina sa actionezi in graba.

Dispozitia generala

fericire - abilitatea de a te simti satisfacut de propria viata, de a te distra singur si impreuna cu altii, de a te simti bine;

optimism - abilitatea de a vedea partea stralucitoare a vietii, de a mentine o atitudine pozitiva chiar in pofida adversitatilor.

In viziunea lui Daniel Goleman (1995) constructele inteligentei emotionale sunt:

v    constiinta de sine - incredere in sine;

v    auto-controlul - dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;

v    motivatia - dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;

v    empatia - a-i intelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica;

v    aptitudinile sociale - influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa.

Steve Hein, in 1996, incearca o prezentare a inteligentei emotionale pe baza consultarii celor mai reprezentative lucrari in domeniu si ofera cateva definitii acesteia:

inteligenta emotionala inseamna sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci in legatura cu aceasta;

inteligenta emotionala inseamna sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine;

inteligenta emotionala inseamna sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea.

De asemenea, Hein considera ca ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune parcurgerea mai multor etape:

identificarea propriilor emotii - unde este responsabila folosirea listei de cuvinte care desemneaza sentimente;

asumarea responsabilitatii pentru emotiile identificate, lucru care este dificil;

invatarea compasiunii si empatiei si incercarea de a le aplica in practica zi de zi.

Formarea inteligentei emotionale este intr-o mare masura tributara unor obisnuinte sau automatisme invatate, avand la baza modele emotionale in familie sau in mediul scolar. Inteligenta academica este mai flexibila, mai independenta de contextele concrete in care se construieste. Este de remarcat ca atat inteligenta emotionala, cat si cea generala au un caracter adaptativ, asigurand supravietuirea persoanei.

Empatia ca trasatura a inteligentei emotionale

Empatia poate fi definita ca fiind "un fenomen psihic de retraire a starilor, gandurilor si actiunilor celuilalt, dobandit prin transpunerea psihologica a eului intr-un model obiectiv de comportament uman, permitand intelegerea modului in care celalalt interpreteaza lumea".

Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi informatiile provenite prin canalele nonverbale. Cuvintele pot exprima relativ putin din sentimentele oamenilor, fapt pentru care empatia se bazeaza pe capacitatea de a intui sentimentele oamenilor, atribuind o maxima atentie informatiilor de tip nonverbal: tonul vocii, mimica, gesturile si miscarile persoanei s.a. Adevarul in privinta emotiilor se afla mai mult in "cum" spune persoana decat in "ceea ce" spune persoana, mai ales cand intre latura verbala si cea nonverbala a comunicarii apar neconcordante sau chiar contradictii. In cazul unor discordante intre cele doua modalitati de comunicare, cele care sunt percepute ca atare sunt semnalele nonverbale.

Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ-ideativa in sistemul de referinta al altuia - respectiv preluarea modului de a gandi si de a realiza rolul social - si transpunerea emotionala, actiunea de activare a unei experiente de substituire in trairile lui, mentionate prin identificarea afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit.

Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta in special sub forma unei trasaturi de personalitate. Persoanele cu un nivel inalt al empatiei imbina experienta afectiva, care este bogata si nuantata, cu flexibilitatea in planul cognitiv, prin utilizarea si aplicarea unor criterii apreciative diverse, adaptate situatiei.

Exista cinci aspecte ale inteligentei emotionale:

perceperea clara (corecta), ordonata a emotiilor personale si ale altora;

exersarea capacitatii de a raspunde cu emotia si comportarea adecvata (realist, nedistorsionat, adaptat) la situatiile variate de viata;

implicarea intr-o relatie interpersonala, avand capacitatea de a exprima onest emotiile, aratand deopotriva consideratie si respect;

alegerea muncii (profesiei, activitatii) care aduce satisfactie emotionala, evitand amanarea, dubiile si nerealizarile;

capacitatea de a lucra echilibrat si de a se recrea, de a se relaxa in viata.

Persoanele inalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care le inconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si in general putin anxioase.

Altruismul se refera la actiunile de binefacere facute in mod dezinteresat semenilor nostri. Empatia determina altruismul in doua stadii:

receptivitatea, observarea suferintelor altuia, care se afla in oscilatie temporara cu propria persoana, cu experienta noastra personala la suferinta;

aparitia actului altruist ca urmare a nevoii de a reduce propriile noastre suferinte empatice.

Puskin arata ca "avem simpatie pentru cei nenorociti dintr-un oarecare spirit de egoism, vedem ca de fapt nu suntem singurii nenorociti". A avea simpatie pentru fericirea altora presupune un suflet cu adevarat nobil si dezinteresat. De fapt, una dintre directiile antrenarii inteligentei emotionale vizeaza educarea acestei calitati de a te bucura de fericirea si de succesele altora.

Diderot considera ca "omul cel mai fericit este acela care face fericiti cat mai multi oameni".