EUL, NUCLEU AL PERSONALITATII

Eul si natura sa psihica

Este recunoscut faptul ca definirea Eului este foarte complexa datorita diversitatii accentelor controversate cu intentia de a surprinde mai exact locul si rolul Eului in structura personalitatii.

De-a lungul timpului, Eul a fost definit din mai multe puncte de vedere. Vasile Pavelcu definea Eul ca fiind "o entitate unica, personaj ascuns privirii din afara, agent al actiunilor noastre originale si libere".

Allport spunea: "Eul este ceva de care suntem imediat constienti, regiunea calda, centrala, strict personala a vietii, un fel de nucleu al fiintei noastre".

Paul Popescu Neveanu definea astfel Eul: "este constiinta de sine, nucleul sistemului personalitatii, care cuprinde cunostintele si imaginea de sine, atitudinile constiente sau inconstiente fata de valori".

Din multitudinea de definitii date Eului s-au conturat trei modalitati distincte de definire, si anume:

prin sublinierea locului si rolului Eului in structura personalitatii;

prin stabilirea proprietatilor lui;

prin referiri la componenta si structura lui psihica.

Referindu-ne la primele doua modalitati, majoritatea autorilor releva locul si rolul central al Eului, de nucleu al personalitatii, unitatea, stabilitatea lui. In ceea ce priveste natura psihica a Eului, se ridica intrebarea: Eul este simtire sau gandire? Emotie sau reflexie? Majoritatea autorilor precizeaza ca Eul este de fapt constiinta, dar o constiinta reflexiva, insotita deci de gandire. In cazul Eului este vorba despre constiinta de sine, dar esential pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea spre realizarea scopurilor.

Dar si autorii care au considerat ca "Eul ramane vesnic simtire subiectiva" considera ca, in urma procesului de limpezire a Eului de elementele primitive, acesta se transforma intr-o forma superioara. Iata deci cum gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea, procese prin intermediul carora omul se cunosste pe sine, se gandeste pe sine, apar ca elemente primordiale ale Eului.

Dar psihologia genetica si cea patologica contrazic aceste puncte de vedere. Prima arata ca pana se ajunge la Eul reflexiv, constient de sine, se parcurge o serie de faze initiale, preparatorii, in care factorii de ordin afectiv au o mare importanta. Psihologia patologica precizeaza ca atunci cand structurile superioare ale personalitatii se altereaza, functionale raman cele afective.

In momentul de fata, Eul este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand insa, atat intr-un caz cat si in altul, de o puternica baza afectiv-motivationala. Este studiat rolul Eului in procesele de prelucrare a informatiilor, se formeaza teorii asupra Eului in care locul central il au emotiile si prelucrarea preconstienta a informatiei, se analizeaza procesele Eului (inteligenta reflexiva, "pierderea" Eului in lumi imaginate, utilizarea particulara a mecanismelor de aparare) bazate pe implicarea concomitenta a aspectelor cognitive, afective si motivationale.

Din perspectiva Eului ca "organizator al cunoasterii" se desprind patru caracteristici esentiale:

Eul este o structura de cunoastere;

Continutul acestei structuri variaza de la o persoana la alta;

Eul este un focar al perspectivei afective;

Eul dispune de fatete difuze (publice, personale si colective) fiecare contribuind la perspectiva afectiva a Eului.

Incercand sa gaseasca un raspuns la intrebarea: Care este natura psihica a Eului? Zlate considera ca psihologia sociala ar putea raspunde cel mai bine prin teoria constructelor personale a lui Kelly.

Constructul este o imagine, un model al lumii, un discriminant creat de persoana, care da sens si directionalitate comportamentului. Bun-rau, inteligent-prost, cum sunt-cum as vrea sa fiu, demn de incredere-nedemn de incredere, cum obisnuiam sa fiu-cum sunt acum reprezinta constructe personale prin care discriminam, organizam si anticipam realitatea.

Daca sistemul notiunilor este aproximativ acelasi la diferiti indivizi, dat fiind faptul ca notiunile reflecta esentialul din realitate, sistemul constructelor este diferentiat de la un individ la altul.

Tinand cont de cele mentionate mai sus putem considera ca Eul este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational. Prin intermediul unui asemenea construct individul se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul.

Eul si constiinta

Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de cel de constiinta, intre ele existand un adevarat abis, psihologii, psihiatrii, psihanalistii, dimpotriva, manifesta tendinta de a le identifica, de a le considera ca fiind sinonime. Nici una dintre aceste pozitii nu este corecta, realitatea ar fi sa consideram Eul si constiinta ca fiind distincte, totusi complementare, existand concomitent de-a lungul intregii vieti constiente a individului.

Ey, luand ca punct de plecare fiinta constienta, arata ca inaintea ei exista o subiectivitate confuza, o simtire, un camp de experienta, in timp ce la un nivel superior de dezvoltare a ei exista Eul ca o rezultanta structurata si istorica a ei, ca o subiectivitate constienta de la ea isasi, care integreaza experienta trecuta a individului.

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

Ey intelege ca Eul, desi are radacini in subiectivitatea confuza, nu se dezvaluie deplin decat in reflexie. Individul se ridica prin cunoasterea de sine la constiinta de sine. In trecerea omului de la subiectivitatea difuza la subiectivitatea constienta de sine trebuie sa vedem nu numai un simplu proces de aparitie a Eului, ci unul de autoformare, autoconstructie a Eului care evidentiaza traiectoria axiologica a persoanei. Daca la inceput individul se confunda cu propria sa experienta, pe parcurs, o data cu aparitia Eului, el si-o controleaza si valorizeaza.

Eul si personalitatea

Relatia dintre Eu si personalitate este asemanatoare celei dintre Eu si constiinta. Fara a fi identice, Eul si personalitatea nu sunt despartite, ci sunt intr-o continua interactiune si interdependenta. Eul este doar nucleul personalitatii, doar un fapt de constiinta individuala, pe cand personalitatea se extinde in mediu, isi trage si isi interiorizeaza numeroasele sale elemente sociale, profesionale, chiar cosmice.

Nivelul de dezvoltare al Eului influenteaza nivelul de dezvoltare al personalitatii: cand Eul este mai dezvoltat, mai amplu, creste gradul de constientizare, de adancire a gandirii, se amplifica posibilitatea de directionare a intregului comportament al persoanei; cand insa Eul este mai putin dezvoltat, persoana are impresia ca nu stie cine este , ce vrea, este derutata. Asadar, Eul si personalitatea sunt consubstantiale, se formeaza si evolueaza concomitent. Nu ne nastem nici cu Eu, nici cu personalitate, ci vom dobandi Eul, vom deveni personalitati. Nu este deloc intamplator faptul ca omul devine personalitate atunci cand ajunge la constiinta de sine, deci cand se formeaza ca Eu si nici faptul ca degradarea Eului duce inevitabil si invariabil la degradarea personalitatii.

Mai trebuie remarcat faptul ca Eul stabileste o baza contextuala si o perspectiva mai ampla de interpretare a personalitatii. Se considera ca Eul contine si exprima personalitatea:

o contine in sensul ca ii poseda corpul, numele, obiectele, activitatile, trebuintele, dorintele aspiratiile, sentimentele, convingerile, valorile, rolurile sociale;

o exprima in sensul ca o face cunoscuta in afara, altora, lumii;

o defineste din interior, simtind-o, gandind-o;

o reprezinta in exterior, implicand-o actional si social.

Eul si tipurile de Euri si de personalitate

Cei mai multi autori atrag atentia asupra existentei la unul si acelasi individ a mai multor Euri. Eurile sunt clasificate si diferentiate intre ele dupa:

1. caracteristicile si proprietatile lor

consistente si inconsistente;

complet sau total actualizate si incomplet sau partial actualizate;

stabile si fragile;

slabe si puternice.

2. locul si rolul lor in planul vietii personale si sociale a individului

Eul profund (exprima intimitatea psihica a individului) si Eul social (are rol in implicarea individului in viata sociala);

Individual (egoist, temporal) si spiritual (Eul valoare), adica subiectul ce se poate gandi pe sine cu aceeasi obiectivitate ca si pe altii;

Eul intim - format din valorile carora individul le acorda cel mai mare credit, acestea fiind fundamentale pentru el; Eul social - care inglobeaza sistemele de valori impartite de individ cu alte grupuri sociale, cum ar fi valorile de clasa, profesionale etc.; Eul public - angajat in contactele umane sau in activitatile in care automatismele sunt suficiente.

3. structura lui psihologica interna

Eul subiectiv (imaginea de sine a individului) si Eul reflectat (imaginea de sine reflectata in altii in functie de parerea lor);

Eul autentic - diferit de mastile pe care le poarta individul sau de personajele pe care le joaca; Eul ideal - ceea ce vrea sa fie sau vrea sa para pentru a raspunde la asteptari, a fi acceptat de altii, a face fata presiunilor mediului sau; Eul actual - ceea ce este in prezent, un fel de compromis intre aspiratiile profunde si presiunile mediului spre uniformitate; este un eu sclerozat deoarece multe dintre resursele individului nu au fost inca actualizate;

Eul imaginar - imaginea de sine a individului, cum crede ca este; Eul aspiratie sau dorinta - cum ar vrea sa fie; Eul real - cum este;

4. interpretarea lor in termeni de "parte" sau "intreg", "element" sau "totalitate"

Eul total si Eul elementar;

Eul vigil, treaz (care apare in starea de veghe) si Eul oniric (din timpul somnului), ambele dand nastere Eului total, care este un Eu divizat si totusi unitar.

5. criterii combinate care le reunesc aproape pe toate cele de mai inainte:

Eul material, Eul spiritual si Eul social (reunite dau Eul natural, de fapt Eul total al individului);

Daca raportam Eul la prezent intalnim un Eu actual, iar daca il raportam la viitor, atunci intalnim Eul virtual.

Zlate considera ca asa cum intr-unul si acelasi individ nu exista mai multe personalitati, ci una si aceeasi personalitate, ce contine insa "fatete" diferite, tot asa in una si aceeasi personalitate nu exista mai multe Euri, ci doar unul singur care dispune la randul lui de "fatete" distincte. Astfel, la cele sase "fatete" ale personalitatii, el asociaza sase "fatete" ale Eului, si anume:

Eul real (cum este);

Eul autoperceput (cum crede ca este);

Eul ideal (cum ar vrea sa fie);

Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalti);

Eul reflectat (cum crede ca il percep altii);

Eul actualizat (cum se manifesta).

Nu exista numai personalitati unitare si armonios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate, ci si Euri unitare si armonios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate. Corespondenta structurala si tipologica pentru Personalitate si Eu evidentiaza si mai pregnant interdependenta lor. Pe aceasta baza vom intelege ca daca o personalitate este instabila aceasta se datoreaza faptului ca nucleul ei - adica Eul - este instabil.

Existenta unei simetrii intre structura si tipologia Eului ofera un cadru mai larg si mai dialectic de aplicare si interpretare a ambelor realitati psihologice.