Urmele de picioare - caracteristicile urmelor de picioare, descrierea urmelor

I . URMELE DE PICIOARE

1. Caracteristicile urmelor de picioare.

1.1. Clasificare. Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare este o activitate complexa,al carei scop principal il constituie identificarea persoanei.Valoarea de identificare a acestor urme este data atit de detaliile desenului papilar al plantei(talpa piciorului),cit si de forma si detaliile urmei de incaltaminte si,uneori,al piciorului incaltat numai cu ciorapi.
    Aceste urme se clasifica dupa mai multe criterii:

- Dupa obiectul creator pot fi: urme create de piciorul descaltat(urme plantare),de incaltaminte (pantofi, cizme), de piciorul semiincaltat (urme de ciorap).

- Dupa modul de formare, pot fi:urme de adincime, de suprafata.Urmele de suprafata se sbudivid in:urme de stratificare si de destratificare.

Dupa valoarea de identificare, pot fi:vizibile si invizibile (latente).

1.2. Topografia plantei piciorului(talpa).

Talpa piciorului cuprinde 4 regiunimetatarso-falangiana, metatarsiana, tarsiana si a calcaiului.

Regiunea metatarso-falangiana este cuprinsa intre virful degetelor si linia imaginara, perpendiculara pe axul longitudinal al plantei, care trece prin articulatia situata intre falanga a doua a degetului mare si metatars. Regiunea metatarsiana este cuprinsa intre regiunea metatarso-falangiana si o linie imaginara,perpendiculara pe axul longitudinal al plantei,care trece prin articulatia tarsului cu metatarsul. Regiunea tarsiana, corespunzatoare osului tarsului, este cuprinsa intre regiunea metatarsiana si calcii,respectiv de-a lungul cavitatii(scobiturii) talpii piciorului. Regiunea calciiului este parteai posterioara a talpii, corespunzatoare osului calcaneu.

2. Cercetarea la fata locului a urmelor de picioare

2.1. Cautarea si descoperirea urmelor Descoperirea urmelor de picioare prezinta un grad de dificultate mult mai redus,comparativ cu aceeasi activitate privind urmele de maiini.In ceea ce priveste urmele latente(invizibile) formate de planta(talpa),deci de piciorul descaltat,vor fi aplicate aceleasi tehnici folosita la cutarea si descoperirea urmelor de miini.

Urmele de picioare gasite la fata locului pot fi izolate sau in grup compact.Ele vor fi cautate in locurile de patrundere sau iesire din cimpul infractiunii.Atunci cind sunt probe evidente ca o persoana a patruns si a iesit din cimpul infractiunii,dar nu se pot constata urme de picioare vizibile cu mijloace tehnice cunoscute,in raport de conditiile concrete ale faptei,vor fi folositi ciinii de urmarire.

2.2. Fixarea urmelor de picioare Se folosesc tehnicile cunoscute in criminalistica ptr. toate categoriile de urme:descrierea in procesul -verbal de cercetare la fata locului,fotografierea si copierea cu pelicule adezive si folosirea mulajelor ptr. urmele de adincime.

3. Descrierea urmelor in procesul-verbal

La descrierea urmelor in procesul-verbal se are in vedere locul in care s-au format (drum, teren arabil, spatiu de locuit), conditiile atmosferice,ptr. urmele gasite in locuri neacoperite (ploaie, zapada), nr. acestora, natura lor (de suprafata sau de adincime), modul in care au fost create (picior incaltat,descaltat sau incaltat numai cu ciorapi). O atentie deosebita se acorda formei, conturului si dimensiunilor urmei,indiferent daca sunt urme de adincime sau de suprafata. Ptr.urmele de picior descaltat se mentioneaza daca se disting detaliile reliefului papilar, urmele degetelor,aspectul talpii. La urmele de incaltaminte se descrie natura lor:de adincime ori de suprafata (de stratificare sau de destratificare),forma generala,lungimea si latimea,masurate in centimetri.Dimensiunile urmei se mentioneaza separat ptr.toata urrna si separat ptr.toc.Vor fi descrise si alte detalii utile ptr. identificare:desenul antiderapant (cind exista), semne de uzura.

3.1. Fotografierea.

Se realizeaza prin folosirea mijloacelor tehnice simple,obisnuite,sau prin folosirea unor tehnici speciale. Oricare ar fi tehnicile folosite,urma trebuie mai intii pregatita ptr. fotografiere,prin curatare cu mijloace adecvate,ptr.a nu fi distruse detaliile utile identificarii. In timpul fotografierii, aparatul foto se fixeaza perpendicular pe urma si se folosesc sursele laterale de iluminare. Alaturi de urma se aseaza o linie gradata sau un alt sistem de masurat,ptr. a se fixa dimensiunile urmei in centimetri.In acelasi scop,se aseaza instrumentul de masurat de-a curmezisul urmei. Ptr. urmele insuficient de bine conturate se va trasa in jurul lor un cere cu creta.Ptr. aceasta categorie de urme se folosesc tehnici speciale de fotografiere.Astfel, vor fi folosite filtre ptr. realizarea fotografiei separatoare de culori,iar ptr. urmele formate de zapada,unde contrastul nu este destul de puternic,vor fi folosite filtre galbene sau pudrarea usoare a urmei cu praf de grafit,ptr. atenuarea .stralucirii puternice.

3.2. Copierea cu pelicula adeziva.

Metoda este folosita ptr. urmele de suprafata,cind acestea prezinta detalii importante, cum ar fi:detaliile ale desenului papilar,detaliile de uzura a incaltamintei.Tehnica folosita este aceeasi ca in cazul urmelor de miini,insa se impune un spor de precautie,ptr. a nu distruge detaliile urmei si a se asigura o copie uniforma a intregii suprafetei a acesteia .Dupa obt. Copiei se va avea in vedere ca s-a inregistrat negativul, iar ptr. a se obt. pozitivul, se va folosi aparatul de marit,prin asezarea peliculei cu emulsia spre izvorul de lumini.

3.3. Realizarea mulajelor.

Tehnica este folosita ptr. urmele de adincime. Inainte de a se proceda realizarea mulajului, urma trebuie pregatita, curatind-o cu mijloace adecvate, care sa nu disruga detaliile utile identificarii. Daca urma nu este bine conturata in adincime, se vor aseza in jurul ei, pe margini, carton, sipci de lemn sau pamint, ptr. inaltare si ptr. a evita alunacarea in afara urmei a gipsului de consistenta mai moale. Ptr.mulaje se folosesc ceara,parafina,gipsul. Daca urma s-a format pe o suprafata instabila,cum ar fi nisipul, faina, urma va fi pregatita inainte de turnarea gipsului.In acest scop se pulverizeaza suprafata cu vapori de apa,obt. o pojghita care va suporta materialul folosit prt. mulaj, fara a se distruge detaliile.

Praful de gips se introduce intr-un vas si se adauga apa pina se obt.o pasta cu fluiditate corespunzatoare, comparabila cu smintina. Daca mulajul obt. este de consistenta prea moale isi pierde forma si paraseste conturul urmei. Daca este prea consistent, dur, distruge detaliile urmei sau nu patrunde in mod uniform in toate detaliile acesteia. Gipsul se toarna in doua,trei reprize,iar intre acestea se aseaza in conturul urmei bete sau fire de sirma,ptr.a-i asigura rezistenta in timpul ridicarii si al transportului.Mulajul obt. se ridica cu grija,ptr. a se evita degradarea,si se lasa sa se usuce.Spalarea mulajului in vederea fotografierii se face numai cu apa curenta si numai dupa ce a fost bine uscat.

4. Cararea de urme.

La cercetarea la fata locului se observa,uneori,o insiruire uniforma de urme, create de piciorul incaltat sau descaltat al aceleiasi presoane,care poarta denumirea de carare de urme (de pasi). Importanta acestor urme in criminalistica este de necontestat,uneori constituind singurul mijloc de proba ptr.identificarea presoanei cercetate. Stiindu-se faptul ca mersul este influentat de o multitudine de factori obiectivi si subiectivi,putem indentifica o presoana si dupa urmele create in timpul mersului.Este suficienta doar o stabilire a grupului din care face parte presoana respectiva,ptr,ca,astfel,cercul presoanelor banuite ca ar fi creat acele urme se restringe. Intre factorii obiectivi,care au influenta asupra caracteristicilor mersului, mentionam virsta, sexul, starea de sanatate, starea terenului, conditiile atmosferice, transportarea unor greutati. De asemenea avem, in vedere factorii subiectivi, precum temperamentul, starea de neliniste, teama, dorinta de a se indeparta de la locul faptei. Ptr. descrierea cararii de urme sunt examinate urmatoarele elemente:directia de miscare, linia mersului,lungimea pasului, latimea pasului si unghiul pasului (unghiul de mers).

4.1. Directia de miscare. Din examinarea aspectului general al urmelor putem afla directia de miscare.Se va cerceta pozitia degetelor la piciorul descaltat si virful incaltamintei la piciorul incaltat,care trebuie sa fie in fata,spre directia de mers.Acest element poate fi modificat in cazul simularii,in scopul derutarii org. judiciare. Sunt cunoscute multiple metode de simulare:incaltarea pantofilor,ghetelor cu tocul in fata,sau confectinarea obiectelor de incaltaminte cu cele 2 repere inversate: tocul in fata si virful in spate. Ptr.a diferenta mersul normal (in ceea ce priveste incaltamintea) de mersul intentional denaturat, se iau in vedere miscarile pe care le face piciorul in timpul mersului. In mersul omului se disting 3 faze:atingerea solului cu tocul,urmate de o usoara alunecare inainte,asezarea talpii cu toata suprafata pe sol si ridicarea virfului cu o usoara alunecare inapoi. Intre primul si ultimul moment (faze) sunt deosebiri usor de observat cu ochiul liber,si cu atit mai mult prin fotografiere si masuratoare. Daca o persoana atinge solul cu un pantof ce are reperele principale (virful si tocul) inversate,va marca o alunecare inainte mult mai scurta la prima atingere a solului, decit alunecarea inapoi, produsa la ridicarea talpii (virfului) incaltamintei de pe sol.

4.2. Linia mersului. Este o linie frinta,ce uneste aceleasi puncte ale urmelor consecutive lasate de piciorul sting si, respectiv, de piciorul drept, si reprezinta linia dupa care se misca corpul odata cu fiecare pas.Aceste puncte sunt centrele exterioare ale calciielor,iar rezultatul unirii este o linie in zig-zag.Unghiurile formate de aceasta linie sunt mai mici sau mai mari,in functie de lungimea pasului.

4.3. Lungimea pasului. Se masoara de la partea din spate (toc,calcii) a unei urme unui picior, pina la partea din spate a urmei imediat urmatoare a celuilalt picior. Lungimea pasului este folositaptr. A se stabili

daca presoana care a facut urmele fugea sau mergea normal,transporta o greutate.

4.4. Latimea pasului. Se masoara intre laturile interioare ale tocului (calciiului),de la urma piciorului sting,pina la urma celui drept. Cu acest element se poate restringe cercul persoanelor banuite a fi produs cararea de urme, deoarece putem sa stabilim virsta aproximativa a persoaiiei,starea de sanatate,viteza de mers si, cu anume probabilitate, chiar sexul. La o virsta inaintata, latimea pasului este mai mare, ptr. ca persoana respectiva simte nevoia de a-si asigura echilibru in timpul mersului si, de aceea, merge cu picioarele mai indepartate. La fel se intimpla si cu o persoana care transporta o greutate. Ptr. a evita caderea in fata,isi asigura baza de sustinere prin deschiderea pasului. Latimea pasului se reduce proportional cuviteza de mers. Ptr. a strapunge mai usor aerul si a-si asigura viteza,omul reduce latimea pasului. Latimea pasului este specifica sexului feminin,care tinde la reducerea ei pina la inexistenta. Spre deosebire de baieti, care un dau importanta acestui element, fetele isi studiaza mersul, calcind cu un picior in fata celuilalt,incit calca cu ambele picioare pe aceeasi linie, ca la mersul pe birna.Mersul este si mai caracteristic ptr. fetele fotomodel(manechine), fiind asemanator cu eel al acrobatilor care fac echilibristica(pe sirma).

Proiect: Competenta cercetarii – omor cu premeditare Document online: Dreptul constitutional - ierarhia actelor juridice

4.5. Unghiul pasului. Este dat de locul de intilnire a liniei imaginare,ce trece prin diametrul longitudinal al urmei cu linia mersului. Acest element nu poate fi descris in cazul in care linia mediana a urmelor este i paralela cu linia mersului.Unghiul poate fi pozitiv, atunci cind este deschis in directia mersului (in mersul normal), sau negativ, atunci cind este deschis in directia opusa (in mersul normal, fortat, denaturat intentionat).

Deschiderea unghiului este direct proportionala cu viteza de mers. La mersul in fuga, unghiul se deschide foarte mult, in timp ce la mersul la pas normal, pas de plimbare sau mers studiat,ptr. a produce efectele dorite(mers tip Charlot), unghiul pasului este pozitiv si are o deschizatura foarte mare. Toate elementele cararii de pasi vor fi descrise in procesul-verbal de cercetare la fata locului. Urmele vor fi fotografiate atat grupat, cat si separat, intr-un nr.corespunzator, ptr. a fi folosite la restringerea cercului presoanelor banuite le fi produs, si, in cele din urma, la identificarea presoanei cercetate.

II. URME DE URME DE BUZE:

1. Valoarea de identificare a urmelor de buze. Urmele de buze sunt mai rar intalnite la locul savarsirii infractiunii, iar valoarea de identificare este mai redusa, comparativ cu urmele de maini sau urmele de picioare. Sunt intalnite in cazul infractiunilor de omor si a celor privitoare la viata sexuala atat pe corpul victimei, cat si pe copul faptuitorului. Conturul buzelor, compozitia machiajului (rujul) ofera elemente cu valoare de identificare redusa. Urmele de saliva prezente in aceste imprejurari pot contribui la stabilirea grupului secretor si la aflarea grupei sangvine a persoanei de la care provin.

2. Cautarea si ridicarea urmelor. Urmele de buze so pt forma pe suporturi dintre cele mai diverse : pahare, sticle pentru apa sau bauturi alcoolice din care se bea direct, linguri, instrumente stomatologice, lenjerie de corp sau de pat si chiar pe corpul uman. Sunt cercetate cu atentie obiectele pe care se formeaza in mod obis.nuit asemenea urme. Cea mai mare valoare de identificare o au urmele latente (invizibile). Pentru relevarea lor sunt folosite metode diferite, precum pudrarea si afumarea. Urmele de buze sunt urme de suprafata si se formeaza prin depunerea pe obiectele cu care vin in contact a unor secretii biologice (saliva), produse alimentare (grasimi, sosuri, sucuri) sau chiar cosmetice (rujuri, vaselina). Pentru relevare se pudreaza, intr-un strat fin, pudra relevanta pe intreaga suprafata presupusa ca pastreaza asemenea urme; de asemenea, pudra mai poate fi aplicata pe suprafata cercetata cu ajutorul pensulei. Sunt folosite pulberi din cele mai cunoscute in dactiloscopie, precum si cele intrebuintate in cosmetica. Intotdeauna, la alegerea pulberii se va urmari asigurarea contrastului cu fondul. Obiectele cercetate vor fi manevrate cu grija, pt. a nu se deteriora sau sterge urmele. Afumarea se aplica mai ales la relevarea urmelor aflate pe obiecte din metal cromat sau nichelat, dupa procedeele folosite la urmele de maini.Urmele relevate se descriu in procesul-verbal de cercetare la fata locului si se fotografiaza. Obiectele comod transportabile se ridica pentru cercetari in laborator. Fotografierea urmelor de buze se realizeaza dupa tehnici simple cunoscute, sau cu mijloace moderne, in raport de natura si caracteristicile suportului si de dotarea tehnica a organelor de urmarire penala, care efectueaza cercetarile. Pentru relevarea urmelor latente se foloseste procedeul reflexiei sau fotografierea prin transparenta, daca supotul pe care au fost gasite urmele este transparent. Urmele de buze de pe corpul persoanei pot fi relevate prin fotografierea cu tehnici speciale, ce folosesc razele gamma.

III. URMELE DE DINTI

1. Valoarea de identificare a urmelor de dinti. Urmele de dinti au o valoare de identificare apreciabila, datorita detaliilor danturii care pot fi imprimate in urma. Le intalnim in special in cazul infractiunilor de violenta, violuri, talharii, atat pe corpul victimei, cat s.i pe corpul faptuitorului. De asemenea pot fi gasite pe obiecte apte sa le reproduca detaliile, cum ar fi alimentele (branzeturi) sau fructele (mere, pere). Elementele care servesc la identificare sunt lungimea si latimea dintilor, modul cum sunt dispusi pe cele doua maxilare, lipsa dintilor sau a unor parti din aces.tia, modificari datorate uzurii, accidentelor, diferitelor boli, lucrarilor de protetica dentara etc. Stabilirea danturii umane este un alt element pretios, care se folosese la identificare.

2. Cautarea si ridicarea urmelor. Urmele de dinti pot fi gasite pe diferite suporturi, sub forma statica sau dinamica. Sub forma statica, urmele pastreaza conturul, plasamentul, distanta si latimea dintilor etc. Urmele dinamice se recunosc pe obiectul primitor, deoarece au aspect de striatii, creeate de neregularitatile lor, in special ale dintilor de pe maxilarul superior. Pe corpul omului se formeaza urme de suprafata pentru ca, dupa muscatura, piele si tesuturile moi au tendinta de a reveni in pozitia initiala.

In cursul cercetarilor la fata locului prezenta medicului legist, iar cand situatia o impune si a medicului stomatolog, poate contribui substantial la descoperirea si valorificarea acestor urme. Deoarece urmele de dinti sunt vizibile cu ochiul liber, descoperirea lor nu intampina dificultati deosebite. Pentru a fi valorificate in cursul cercetarilor, aceste urme trebuie fixate prin descrierea in procesul-verbal de cercetare la fata locului, fotografiere si folosirea mulajelor. Descrierea urmelor in procesul verbal de cercetare la fata locului se face cu respectarea regulilor generate privitoare la intocmirea acestui mijloc de proba. Se va acooda atentia cuvenita descrierii suporturilor pe care s-au gasit, natura si consistenta lor, numarul si forma acestora. Cand suportul este chiar corpul omului aflat in viata sau un cadavru, se va mentiona zona in care au fost gasite, cu precizarea organului de apropiere: ochi, ureche, nas etc. Daca sunt mai multe urme, se consemneaza distanta dintre ele. Fiecare urma va fi descrisa separat, cu precizarea formei, dimensiunilor, precum si a aspectului, a culorii etc. Fotografierea urmelor se face cu obiectivul aparatului foto in pozitie perpendiculara pe suprafata purtatoare de urme. Vor fi fotografiate grupele de urme precum si fiecare urma separat, folosindu-se surse de iluminat asezate lateral sau in spatele aparatului foto, prin procedee ce difera, dupa cum urmele sunt de suprafata sau de adancime.

Pentru a se obtine dimensiunile reale ale urmelor, se recomanda folosirea unei linii gradate, asezata langa urma. Pentru mulaje se folosesc materiale cunoscute, in special gipsul dentar. Urma va fi pregatita pentru a se inlatura impuritatile si corpurile straine. Daca suportul este moale (ciocolata, unt), urma va fi pulverizata cu serlac, pentru a se forma o crusta protectoare, apoi se toarna gipsul. Mulajele sunt fotografiate si conservate in ambalaje corespunzatoare. Pentru efectuarea expertizei criminalistice se vor folosi mulaje de comparatie, luate de la persoanele banuite a fi produs urmele cercetate.

Un alt caz din practica organelor de urmarire penala din jud.Iasi confirma valoarea deosebita a urmelor de dinti pt. identificarea ueni persoane. Victima G.L., in varsta de aproape 80 ani, locuia singura,iar in ultimii doi, trei ani era ajutata la treburile din gospodarie de un tanar in varsta de 17 ani. Intr-o seara cand sora victimei a venit, ca de obicei in vizita, a constatat ca aceasta incetase din viata de cateva zile. Rudele s-au pregatit de ceremonialul inmormantarii, dar cand au scos din casa cosciugul cu trupul neinsufletit al batranei, pentru a porni pe drumul spre locul de veci, au observat ca aceasta prezenta, in partea stanga a gatului, urme de dinti ale unei muscaturi recente. Ceremonialul inmormantarii a fost intrerupt si s-au inceput investigatiile. Deoarece la autopsia cadavrului s-au constatat urme care dovedeau ca moartea s-a produs prin sugrumare, tanarul care venea frecvent in locuinta victimei a fost inclus in cercul suspectilor, iar expertiza criminalistica a confirmat ca urmele de dinti apartineau acestuia si ca el era autorul faptei de omor, savarsita in scop de jaf.

IV. URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE

1. Notiune. Literatura de specialitate foloseste aceasta denumire deoarece este foarte raspandita in practica organelor judiciare, insa aceasta sintagma are o sfera mult mai larga decat o indica denominatia. Astfel, prin instrumente de spargere intelegem o varietate f.mare de obiecte: aparate adaptate sau special construite, precum si orice corp dur, folosite pentru a infrange rezistenta incuietorilor si a oricaror mijloace utilizate pentru protectia si paza bunurilor. In aceasta categoric de instrumente sunt incluse nu numai cele care folosesc la spargere, in acceptia proprie a cuvantului, ci si cele care folosesc la taiere apasare, topire etc. De cele mai multe ori sunt folosite obiecte dure avute la indemana, dar si obiecte sau aparate adaptate ori special construite pentru savarsirea faptelor. In aceasta categoric sunt incluse ciocane, surubelnite, utilaje care folosesc flacara oxiacetilenica pentru topirea usilor din otel de la casele de bani sau chiar aparatura cu raze laser.

2. Clasificare. Multitudine si varietatea instrumentelor de spargere utilizate de infractori fac cu neputinta o clasificare atotcuprinzatoare a acestora dupa natura, forma sau destinatia lor. De aceea s-a acceptat o clasificare a urmelor in raport de modul in care actioneaza instrumentele asupra obstacolului intampinat si pe care o consideram a fi corespunzatoare. Potrivit acestui criteriu, urmele instrumentelor de spargere se clasifica in : urme de taiere, urme de frecare, urme de apasare, urme de lovire, precum §i urme de ardere si topire.

a.Urmele de taiere se produc prin actiunea mecanica a obiectului creator de urme, care este mai dur si apt de a taia, a strapunge obstacolul asupra obiectului primitor de urma, care are o consistenta mai slaba si este capabil a pastra detaliile urmelor create, care au aspect de striatii paralele. Pozitia acestor striatii ne poate dovedi ca taierea s-a efectuat cu mana stanga sau cu mana dreapta. Urmele de taiere pot fi grupate dupa natura instrumentului folosit la taiere.

Dintr-o prima subgrupa fac parte: toporul, cutitul, dalta, care produc urme dinamice, in timp ce obiectul creator patrunde in masa obiectului primitor si detaseaza o portiune din acesta. Pe suprafata taiata de topor, cutit, dalta se vor imprima detaliile obiectului creator, sub forma de striatii paralele, cu valoare de identificare. Din a doua subgrupa fac parte urmele produse de diferite categorii de clesti sau foarfece. Aceste instrumente pot fi folosite la taiat tabla sau materiale textile.Urmele produse sunt de dimensiuni mai mici, mai greu de observat cu ochiul liber, msa ofera suficiente elemente pt.stabilirea apartenentei de grup, avand forme caracteristice si inconfundabile. Cele doua lame care actioneaza in directii opuse lasa urme care incep din exterirul obiectului primitor si sfarsesc in masa acestuia. La fiecare apasare pe manerul instrumentului se taie un fragment din obiectul primitor si, pt. a se continua taierea, trebuie ca operatorul sa schimbe pozitia foarfecelor, urmarind o linie dreapta, si sa apese din nou pe manere. La fiecare apasare, respectiv ridicare foarfecelului, in materialul textil sau tabla taiata ramane o urma caracteristica, sub forma de coada de randunica.

Exista si o a treia subgrupa, din care fac parte burghiele suiuii sfredelele pt. strapuns metalul sau lemnul. Acestea produc urme caracteristice in masa obiectului primitor, dar au o valoare de identificare mai redusa.

b. Urmele de frecare se produc prin alunecarea obiectului creator pe suprafata obiectului primitor. Cela mai caracteristice urme de aceasta natura se produc prin actiunea sfredelelor, bomfaierelor sau pileleor. Detaliile urmelor produse pe suprafata obiectului primitor, apoi in masa acestuia, prezinta o valoare redusa de identificare.

De aceea se strange pilitura (cu ajutorul magnetilor) si rumegusul, pat. A se examina compozitia (reteta de fabricatie) pulberilor metalice rezultate din uzura acestora.

c. Urmele de apasare se produc prin apasarea obiectului creator pe suprafata obiectului primitor. Urmele formate reproduc detaliile obiectului creator, existente din procesul de fabricatie sau datorate uzurii. Sunt gasite la fata locului, in special la furturile din locuinte, din autoturisme etc., cand se folosesc rangi de fier, leviere, surubelnite sau alte corpuri dure. Prezinta o valoare de identificare mai redusa, pt. ca detaliile ob.creator sunt mai putin semnificative.

d. Urmele de lovire sunt intalnite la vitrinele magazinelor, geamurile locuintelor, parbrizele sau geamurile portierelor de la autoturisme. Obiectele care le-au produs nu lasa urme utile identificarii. De aceea, in cursul cercetarilor la fata locului se cauta chiar aceste obiecte pe care faptuitorii le abandoneaza, fiind preocupati de transportul bunurilor insusite si parasirea cat mai grabnica a locului faptei. Pt. a nu produce zgomote, faptuitorii aplica mai intai o banda adeziva pe sticla de geam, parbriz etc., apoi o lovesc cu obiectele avute la indemana. Uneori, aceste obiecte lasa imprimat conturul si forma lor, unele urme produse fiind utile pt. stabilirea apartenentei de grup a acestor obiecte.

e. Urmele de ardere si topire sunt produse de aparate cu flacara, care lasa urme specifice de ardere sau de topire a metalului de la sistemele de inchidere ori de la usile metalice ale caselor de bani. Sunt folosite utilaje care dezvolta temperaturi inalte, precum lampi cu flacara oxiacetilenica sau raze laser.

3. Cercetarea la fata locului trebuie facuta cu respectarea normelor generale, dar si a unor reguli impuse de particularitatile acestor urme. Organele de urmarire penala trebuie sa reconstituie traseul parcurs de faptuitor, pt. a putea cauta si valorifica urmele produse. Se va acorda o atentie deosebita asa-numitelor imprejurari negative, care ajuta la reconstituirea traseului parcurs de faptuitor si la explicarea unor incercari de simulare. De aceea, este necesar sa se consemneze toate detaliile privitoare la locul unde s-a produs fortarea incuietorilor, spargerea geamurilor, a zidului sau plafonului, pozitia cioburilor de sticla (in interiorul sau exteriorul camerei). Dupa descrierea in procesul verbal de cercetare la fata locului, urmele vor fi fotografiate prin tehnici obisnuite sau tehnici speciale, pt. inregistrarea tuturor detaliilor urmei. Se recomanda folosirea judicioasa a surselor de lumina, in special pt. fotografierea detaliilor urmelor de adancime. Pt. urmele de adancime se executa mulaje din parafma ori ceara rosie, daca nu sunt prea bine conturate. Urmele mai bine conturate si mai adanci se ridica cu ajutorul mulajelor din plastilina sau gips. Oricare ar fi materialul folosit, urrna se trateaza mai intai cu glicerina, pt. a se evita aderenta la obiectul purtator de urma. O forma specifica de urme ale instrumentelor de spargere este intalnita in caz de fortare a plumburilor. Plumburile se aplica la inchiderea sacilor cu bani, ce urmeaza a fi depusi la banca ori predati depunatorilor, la cerere. Se folosesc, de asemenea, plumburi pt. sigilarea vagoanelor de marfa ale C.F.R., asupra carora se savarsesc numeroase acte de sustragere. Pt. cercetarea acestor fapte sunt folosite cunos.tintele unor specialist! in domeniu, care vor insoti organele de politic la locul faptei. In raport de metodele practicate de faptuitori, organele de urmarire penala vor folosi mijloacele tehnico-stiintifice din dotare, pt.constatarea si valorificarea urmelor. Din generalizarea de urmarire penala a rezultat ca faptuitorii inlocuiesc plumburile aplicate de organele competente cu altele de acela§i tip si aplica simbolul corespunzator prin presare cu clestele. Alteori, plumburile sunt violate prin largirea canalelor sforii, cu diferite instrumente ascutite, iar plumburile din material plastic sunt taiate in lungul canalelor, apoi se relipesc cu ajutorul unei substante chimice potrivite ori prin incalzire

V. URMELE MIJLOACELOR DE TRANSPORT

1. Notiune. In notiunea de mijloace de transport, intr-o acceptie foarte larga, sunt cuprinse toate mijloacele create de om pt. a-i us.ura deplasarea si a o face mai comoda si mai rapida, precum si transportul unor produse ale caror volum si greutate depasesc posibilitatile proprii. Tot astfel, notiunea de urma a mijloacelor de transport are o sfera f.cuprinzatoare. Pt. definirea acestei categorii de urme s-au folosit multiple formulari. Acceptata in literatura de specialitate este aceea care considera ca prin urma a mijloacelor de transport se intelege orice midificare produsa de sistemul de rulare, de celelalte parti componente, pe obiectele sau suprafetele cu care vehiculul a venit in contact.

2. Clasificare. Urmele mijloacelor de transport pot fi clasificate dupa:

a.calea de transport folositd:

- urmele mijloacelor de transport pe drumurile publice

- urmele mijl.de transp. Pe caile ferate

- urmele mijl.de transp. Aeriene

- urmele mijloacelor de transp. Navale;

b.naturafortei care asigurd deplasarea

- urmele mijl. de transp. Auto(camioane, autoturisme etc.)

- urmele mijl. de transp. Actionate de animal (car, caruta, sanie)

- urmele mijl. de transp. Actionate de om (bicicleta, roaba, schiurile)

- urmele mijloacelor de transport actionate de presiunea aburilor (vapoare, locomotive)

- urmele mijloacelor de transport actionate de presiunea gazelor (mijloace auto, locomotive)

- urmele mijloacelor de transport actionate de forta vantului sau a curentilor de aer (nave cu vele, baloane, planoare, deltaplane).

Pt. fiecare din aceste categorii exista clasificari proprii. Astfel, urmele mijloacelor de transport auto sau hipo pot fi clasificate in urme : de adancime, de suprafata, statice, dinamice etc.

VI. URMELE MIJLOACELOR DE TRANSPORT AUTO

1. Clasificare. Urmele mijloacelor de transport auto pot fi clasificate dupa multiple criterii. In lucrarile de specialitate, cele mai cunoscute clasificari se fac dupa modul de formare a urmelor si dupa partile componente ale autovehiculului care contribuie la formarea lor.

a.Dupa modul de formare, urmele mijloacelor de transport se clasifica in :

- urme de rulare

- urme de impact

- urme de substante provenite de la autovehicul.

b.Dupa partile componente ale autovehiculului creatoare de urme, distingem:

- urme create de roti

- urme create de ansamblele si subansamblele autovehiculului

- urme create de incarcatura si resturi de incarcatura.

2. Urmele de rulare. Dupa modul de formare, deosebim urme statice si urme dinamice.

A.Urmele statice se formeaza printr-un singur contact intre obiectul creator (pneurile) si obiectul primitor Spartea carosabila a drumului). La cercetarea urmelor de rulare statice trebuie avute in vedere urmatoarele repere: detaliile desenului antiderapant, latimea benzii de rulare, circumferinta anvelopei.

a. Detaliile desenului antiderapant. Pot fi studiate detaliile desenului antiderapant ale pneurilor din spate, deoarece, atunci cand autovehiculul se deplaseaza in linie dreapta, acestea se suprapun peste cele ale pneurilor din fata. Urmele pneurilor din fata pot fi studiate numai la viraje. Cercetarea desenului antiderapant poate furniza date utile pentru stabilirea directiei de mers, mai ales atunci cand autovehiculul angajat in accident a parasit locul faptei.

b. Ldtimea benzii de rulare se masoara de la linia mediana spre margini si ajuta la terminarea incarcaturii si a vitezei de rulare. Linia mediana este reperul ce ramane neschimbat, pentru ca la vehiculul supraincarcat latimea de rulare create considerabil, apoi se reduce, pe masura ce anumite parti de incarcatura sunt descarcate. In ceea ce prives.te raportul dintre latime s.i viteza, latimea se reduce pe masura ce viteza de deplasare a autovehiculului create.

c. Circumferinta rotii se masoara dupa identificarea in urma de rulare a unor detalii care se repeta cu regularitate. Aceste detalii reprezinta locul unde pneul a fost strapuns de un anumit obiect sau a fost vulcanizat. Distanta dintre doua detalii ce se repeta cu regularitate corespunde circumferintei pneului. Cunoscand acest reper, organele de urmarire penala vor face comparatie cu datele ce flgureaza in cartea tehnica a autovehiculelor aflate in circulatie si vor stabili tipul de autovehicul care a format urma.

Dupa natura suprafetei de rulare, urmele statice se impart in urme de suprafata si urme de adancime, iar cele de suprafata se subdivid in urme de stratificare si urme de destratificare.

B. Urmele dinamice se formeaza in timpul franarii si blocarii rotilor care aluneca pae suprafata carosabila. O urma de franare are aspect de trapez, cu baza mica la inceputul franarii, iar baza mare corespunde momentului in care conducatorul autovehicolului a ridicat piciorul de pe frana. Cercetarea urmelor de franare furnizeaza date utile pentru stabilirea starii tehnice a sistemului de franare si a vitezei de circulatie. Prezenta unor urme de franare scurte si repetate confirma o defectiune la sistemul de franare, care obliga conducatorul autovehicolului sa incerce de mai multe ori reducerea vitezei sau oprirea autovehicolului. Lungimea urmei de franare ajuta expertul sa determine viteza de rulare dupa metodele de calcul cunoscute. Cercetarea urmelor de franare poate furniza si date privitoare la compozitia chimica a cauciucului din care sunt fabricate pneurile care au produs urmele. In acest scop, se recolteaza din urma, cu tehnici speciale, particule desprinse de pe pneuri, in timpul frecarii cu planul dur al suprafetei carosabile.

3. Urmele de impact se produc in momentul in care autovehicolul aflat in miscare intalneste un obstacol fix (perete, porn, stalp de linie telefonica, etc.) sau un obstacol mobil (un autovehicul aflat in miscare in acelasi sens sau circuland din sens opus).

A. Impactul cu un obstacol fix. La locul impactului raman urme caracteristice, care vor folosi la identificarea autovehiculului implicat in eveniment. In aceste imprejurari vor fi examinate atat obstacolul fix, cat si autovehiculul, daca a mai fost gasit la locul impactului, sau dupa ce a fost identificat, in cazul in care conducatorul auto a parasit locul faptei. La locul impactului vor fi cautate urme de cioburi, microparticule metalice sau pelicule de vopsea. De asemenea, se stie ca in momemtul impactului are loc un transfer de substanta intre cele doua obiecte: pe autovehicul se vor gasi particule de scoarta de pom, var sau alta vopsea din zid, perete etc., iar pe obstacolul fix vor ramane pelicule de vopsea de autovehicul, ori urme de violenta (distrugeri) produse de bara de protectie a autovehiculului, situate la o maltime diferita fata de sol, dupa tipul autovehiculului.

B. Impactul intre doua vehicule(autovehicule) aflate in mi§care. Impactul poate avea loc in doua ipoteze diferite: la depasire sau la impact frontal.

a. In caz de depasire. Autovehiculul angajat in depasire poate produce autovehiculului depasit socuri de intensitati diferite. In functie de intensitatea socului, autovehiculul depasit poate sa ramana in pozitie normala sau poate fi rasturnat si chiar aruncat la distante mari de locul impactului. Pe ambele autovehicule se formeaza urme sub forme de striatii paralele. La examinarea acestor urme vor fi cautate pelicule de vopsea sau microparticule metalice, ,,imprumutate' intre cele doua autovehicule gasite la locul evenumentului sau dupa ce sunt identificate, stiut fiind faptul ca cei interesati vor folosi toate mijloacele pentru a face sa dispara urmele.

b. In caz de impact frontal. Impactul se produce intre autovehiculele care circula din sens opus. In functie de viteza acestora, de greutatea lor si de intensitatea socului, nici unul dintre ele nu va mai ramane la locul impactului. Va fi cercetat mai intai locul impactului, care va fi cu usurinta identificat, deoarece raman fragmente de pamant desprins de pe pneuri sau caroserie, cioburi de sticla, pelicule de vopsea etc. Deoarece persoanele interesate vor lua masuri ca aceste urme, vizibile cu ochiul liber, sa dispara, se va acorda atentie deosebita microurmelor: particule de sticla, pelicule de vopsea sau pulberi metalice. Dupa fotografiere cu tehnici speciale, microurmele metalice vor fi ridicate cu ajutorul magnetilor, iar cele din sticla si vopsea, cu ajutorul aspiratorului portabil.

c. Jmpactul dintre un autovehicul aflat in miscare si un vehicul (auto sauhipo) care stationeazd. Generalizarea practicii de cercetare a evenimentelor rutiere ne ofera si o a treia ipoteza in care se produce impactul. De cele mai multe ori este cazul autovehiculelor cu tractiune animala, stationate pe partea carosabila a drumului, fara ca prezenta acestora, mai ales in timpul noptii, sa fie semnalizata cu o sursa de lumina. Impactul cu vehiculele cu tractiune animala are loc si in timp ce acestea se afla in miscare; nefiind semnalizata prezensa lor cu o sursa de lumina, mai ales in timpul noptii sau pe timp de ceata, conducatorul autovehiculului aflat in mifcare le observa prea tarziu, in raport de viteza cu care circula, pentru a mai pute evita impactul. In aceste cazuri, trebuie identificat cu multa atentie locul impactului, deoarece eel putin unul din cele doua vehicule nu mai ramane la locul impactului, din cauza inertiei si a gradului de intensitate a socului. Daca autovehiculul care stationeaza este de gabarit si tonaj greu, cand este lovit de un autoturism usor poate ramane nemiscat de la locul impactului; in schimb, autoturismul in miscare este proiectat la distanta de cativa metri si, uneori, se opreste cu directia de mers opusa sensului in care circula. Tot astfel, un camion greu si incarcat, daca loveste o caruta sau un autoturism de mic litraj, le proiecteaza la distante mari si le produce avarii grave, facandu-le, de multe ori, inutilizabile. Vor fi cautate, si de aceasta data, urmele ramase la locul impactului (particule de metal, pelicule de vopsea, cioburi sau microparticule de sticla etc.).

4. Urmele create de ansamblurile si subansamblurile autovehiculului. Aceasta categoric de urme face parte din urmele mijloacelor de transport auto, care sunt  clasificate in raoprt de partile componente ale autovehiculului creator de urme. Mai sunt incluse in aceasta clasificare urmele create de roti, precum si cele create de incarcatura si resturile de incarcatura. Privite sub un alt unghi, urmele create de ansamblurile si subansamblurile autovehiculului sunt o subgrupa speciala a urmelor de impact, descrise in cele ce preceda §i care trebuie examinate separat, deoarece ofera date interesante si utile pentru identificare. Urmele ansamblurilor si subansamblurilor, ca parti componente ale autovehiculului, pot fi produse de: aripi, bara de protectie, faruri etc. §i se formeaza atat pe un alt autovehicul implicat in evenimentul rutier, cat si pe orice tip de obiect dur sau chiar pe corpul omului. In practica de urmarire penala sunt intalnite cazuri in care capul victimei, lovita si proiectata in timpul impactului, lasa o urma de infundatura pe aripa (stanga sau dreapta) a autovehiculului, ori pe parbriz, cand este construit dintr-o sticla speciala ale carei fragmente nu se imprastie de la locul impactului. De asemenea, detalii ale unui subansamblu al autovehiculului (bara de protectie fata) raman imprimate pe imbracamintea victimei sau pe parti ale corpului ce nu sunt acoperite. Organele de urmarire penala care constata fapta sunt obligate sa descrie toate detaliile urmeloi constatate pe autovehiculul implicat in evenimentul rutier. La asemenea evenimente vor fi descrise caracteristicile acestor urme, care pot fi grupate in generale sj individuale. Intre cele generale se pot observa: forma zonei avariate, dimensiunile precum si adancimea acestei zone. Aceste caracteristici pot folosi si la aprecierea vitezei cu care se circula in momentul impactului deoarece gradul de avariere este direct proportional cu socul produs si cu viteza de circulate. Intre caracteristicile individuale pot fi descrise striatiile produse de proeminentele ansamblului ori subansamblului, precum si striatiile sau adanciturile produse de unele defectiuni de fabricate sau aparute in procesul exploatarii pe suprafata obiectului creator de urma.

5. Urmele reprezentand obiecte din incarcatura sau resturi ale acesteia.

In accidentele de trafic pot ramane la fata locului obiecte din incarcatura sau resturi ale acesteia. Cercetarea lor prezinta interes pt stabilirea imprejurarilor in care a avut loc accidentul, in special in cazurile in care autoveh a parasit locul faptei. Descrieres completa cu retinerea detaliilor caracteristice ale acestora, fotografierea lor poate contribui la identificarea autoveh.

6. Urmele de substante provenite de la autovehicul. Circulatia normala a unu autovehicul chiar fara a fi avut loc un impact cu un obstacol, lasa urme care concuri la identificarea acestuia cand autovehiculul a parasit locul faptei. In aceasta categoric se includ urmele de sol, ulei, motorina, benzina sau alte substante. Urmele de sol sun de cele mai multe ori urme de noroi, lasate la iesirea autovehiculului de pe un terer umed si intrarea acestuia pe un drum asfaltat. Examinarea urmelor de sol poat( contribui la stabilirea locului pe unde a circulat autovehiculul. Urmele de ulei motorina, benzina sau alte substante se pot forma in timpul deplasari autovehiculului, sau cand acesta stationeaza. Aceste urme pot proveni de la rezervorul sau motorului autoveh, unde sunt folositi lubrefianti sau carburanti, ori de la produsele transportate (autocisterne pt motorina, ulei, benzina). Daca veh stationeaza, urmele au forme caracteristice de picaturi sau balta. O cant. mai mare (balta) poate explica fie o stationare de durata, fie o defectiune la rezervor sau la cisterna respectiva. Atat picaturile, cat si balta au forme cu margini regulate aproape rotunde (cand terenul nu este inclinat). Daca autovehiculul se afla in miscare, picaturile au  forma de para cu coada indreptata spre directia de mers, deoarece, dupa ce lichidul a atins suprafata carosabila, curentul format de viteza de deplasare a masinii il proiecteaza in directia de mers pana la epuizare.

VII. URMELE MIJLOACELOR DE TRANSPORT HIPO

1. Clasificare.

Urmele create de vehicule cu tractiune animala se clasifica dupa:

a. scopul pt care sunt construite: vehicule cu roti, vehicule cu sine(sanii); b.animalele de tractiune: carute(trase de cai), care (trase de boi)

Urmele din prima categoric pot clasificate, la randul lor, in 2 subgrupe. Astfel, vehiculele cu roti pot fi prevazute cu :

- roti de lemn captusite cu sina metalica sau

roti cu pneuri, de obicei roti uzate, provenite de la autovehicule.

De asemenea, urmele saniilor pot proveni de la :

-sanii cu talpa de lemn sau

-de la sanii avand talpi captusite cu sina.

La aceasta categorie de urme se cerceteaza si urmele create de animalele de tractiune si cele create de persoana care le insoteste.

2. Urmele create de vehicule

A. Urmele create de roti Urmele rotilor cu sina metalica sunt usor de recunoscut dupa latime si adancime. Se diferentiaza de cele a pneurilor, deoarece sunt mai inguste si de aceea, in terenul moale roata patrunzand mai usor, formeaza urme de adancime. Aceste urme se cerceteaza pt a se stabili diametrul rotii, dupa distanta dintre cuiele de fixare a sinei pe roata de lemn, cand aceste repere se repeta cu regularitate. De asemenea, se masoara latimea rotilor, anumite detalii ale sinei provenite din fabricatie sau datorate uzurii, precum ecartamentul rotilor. In ultimii ani, sunt tot mai frecvente cazurile de mlocuire a rotilor cu sina metalica prin roti cu pneuri uzate provenite de la mijloacele de transport auto. In functie de imprejurari si posibilitatile materiale, proprietarul carutei poate inlocui toate dupa cum le poate inlocui numai pe cele din spate, sau poate circula cu 3 roti cu sina si cu o singura roata de cauciuc. In cazul inlocuirii rotilor cu sina prin roti cu pneuri, diferenta dintre urmele create de acestea este, in principiu, usor de facut. Se are in vedere, in primul rand, ecartamentul rotilor, care la autovehicule este bine masurat si mentionat in cartea tehnica pt fiecare fabricant si tip de autovehicul. la mijloacele de transport actionate animal, ecartamentul rotilor difera dupa dorinta proprietarului sau dupa inspiratia mesterului care le confectioneaza. Un alt element de diferentiere il constituie directia urmei. La autovehicule, liniile urmelor lasate de roti sunt drepte, uniforme, fiind rare cazurile cand ,,fuleaza' o roata, descriind o urma serpuit. La carute, rotile nu au intotdeauna diametrul corespunzator diametrului osiei si descriu urme serpuite, usor de deosebit de cele ale autovehiculelor.

B. Urmele create de sanii. Sunt urme dinamice, sub forma de dare paralel. Pot reproduce detalii ale elementelor de constructie, dupa cum sunt talpi din lemn sau acoperite cu sina metalica. Pe drumurile intens circulate, sunt distruse de alte mijloace de transport. De asemenea, sunt distruse de temperatura crescuta ori acoperite de zapada cazuta imediat dupa formarea lor, sau de zapada purtata de vant. Desi prezinta un interes mai redus in criminalistica, acestea se cerceteaza pt a stabili latimea lor, distanta dintre talpi, directia de mers si anumite detalii provenite din constructie sau datorate uzurii.

3. Urmele animalelor de tractiune. Pt tractarea acestor mijloace de transport se folosesc boii si caii. De aceea, trebuie sa cunoastem caracteristicile copitelor si ale urmelor lasate, dupa cum sunt potcovite sau nepotcovite. La mijloacele de transport actionate de cai, potcoava are o forma asemanatoare literei ,,u' cu deschiderea inapoi pagubele produse sau cauzele care le determina. Dupa acest ultim criteria, incendiile se impart in : naturale, accidentale si cele produse intentionat.

4. Urmele insotitorilor mijloacelor de transport.

BIBLIOGRAFIE

1. MIRCEA ION - Criminalistica , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999;

2. STANCU EMILIAN – Tratat de criminalistica , Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002;

3. SUCIU CAMIL – Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972;

4. IONESCU LUCIAN si SANDU DUMITRU – Identificarea criminalistica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990;

5. AIOANITOAIE C-TIN, BERCHESAN V., BUTOI T. s.a. - Tratat practic de criminalistica, Editia a II-a, Editura Carpati, Craiova, 1992.