Reforma justitiei romanesti prin probatiune

Reforma justitiei romanesti prin probatiune

Societatea contemporana pare sa devina din ce in ce mai preocupata de problema infractionalitatii. In ciuda a numeroase eforturi si incercari de limitare sau control al infractiunii, amploarea fenomenului a crescut semnificativ.

Schimbarile sociale de la sfarsitul sec. XX, ratele din ce in ce mai ridicate ale infractionalitatii precum si teama de infractiune, au facut din justitie un subiect prioritar pe agendele politice ale lumii de azi.

In acest context, se inscrie si Romania care confruntata cu reale probleme economice si crize ale valorilor, face pasi marunti spre marea integrare in familia europeana. In masura in care penitenciarele romanesti sunt supra-aglomerate, ratele de revenire in penitenciar sunt alarmante, costurile de intretinere a unui nou penitenciar sunt exorbitante pentru un buget limitat ca al nostru.

Romania trebuie sa gaseasca solutii mai eficiente, mai ieftine in problemele infractionalitatii. La toate acestea se adauga si presiunile exercitate de statele  din Uniunea Europeana pentru care drepturile omului si analizele cost – eficienta sunt coordonate esentiale ale unui sistem juridic performant.

O astfel de solutie pentru Romania o reprezinta infiintarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere care au rolul de a consolida linistea publica prin promovarea, unde este posibil, a masurilor neprivative de libertate. Pentru atingerea acestui deziderat sunt necesare mai multe premise:

1. Existenta unei politici penale si a unui cadru normativ coerent;

2. Recrutarea, selectia, motivarea si pregatirea la un nivel performant a unui numar de consilieri de integrare sociala si profesionala.

3. Crearea unei infrastructuri adecvate.

In epoca moderna orice institutie matura si angajata este preocupata de diagnoza starii subsistemelor sale, de sporirea capacitatilor sale de a formula ea insasi in mod cat mai adecvat problemele proprii si a gasi solutii eficiente.

Acest lucru poate fi realizat fie prin furnizarea de informatii sistematice asupra respectivei probleme, fie prin asigurarea instrumentelor de intelegere a proceselor socio-umane.

Astfel, se va putea ajunge la intelegerea faptului ca schimbarea fortelor existente de organizare trebuie sa fie realizata nu atunci cand acestea nu mai pot functiona ci in momentul in care exista o noua alternativa mai buna.

Informatiile si documentatiile aduse de diferite delegatii ce au avut contact cu alte sisteme penitenciare si de supraveghere, au permis descoperirea acestui nou concept deosebit de interesant, util si logic care este probatiunea. Astfel, din studiul acestui nou concept s-a nascut ideea constituirii unui serviciu de probatiune in Romania care s-ar putea sa reprezinte o adevarata revolutie penala si reforma in intreaga justitie penala.

Probatiunea asa cum apare in toate tarile de pe continent, este prevazuta si se aplica si in sistemul justitiei penale din Romania. S-au facut eforturi in sensul ca tot ce se intelege in dreptul continental prin probatiune este cuprins si in cadrul penal al Romaniei. Se demareaza astfel programul experimental de implementare a probatiunii in Romania.

Prin prisma dreptului penal european si implicit a celui roman, conceptul de probatiune reprezinta o modalitate de executare a pedepsei cu inchisoarea, ingloband toate formele neprivate de libertate, prevazuta de codul penal roman si care sunt puse in executare in baza unei hotarari judecatoresti ramase definitive.

Directia generala a penitenciarelor este una din putinele institutii care la momentul acesta este abilitata cu punerea in executie a sanctiunilor penale, avand la indemana un corp de specialisti cu experienta din mediul corectional ce poseda aptitudinile necesare pentru a deveni consilieri de probatiune.

Activitatea principala a serviciului de probatiune, o reprezinta supravegherea modului de executare a unor sanctiuni penale, motiv pentru care acestea trebuie privite ca institutii executional-penale, organizarea si functionarea lor neputand fi eficienta si logica decat in cadrul structurilor ministerului justitiei.

Reforma justitiei romanesti a implicat schimbari structurale a intregului sistem al justitiei penale, cea mai semnificativa schimbare fiind si aparitia unei noi constitutii (2003) care are influente din sistemele de drept european si chiar american la un raspuns la marea dilema – tratamentul delincventilor in inchisori sau fara inchisori –  probatiunea dand nastere unor schimbari si la nivelul organelor de cercetare penale din cadrul instantelor, inchisorilor dar si al intregii comunitati, ducand pana la urma la cresterea increderii sociale in sistemul judiciar.