Metodologia criminalistica

Metodologia criminalistica

Dupa studierea elementelor de tehnica criminalistica si a celor de tactica criminalistica, metodologia criminalistica vine sa faca o aplicare a acestor elemente generale la specificul infractiunilor cercetate, fiecare categorie de infractiuni necesitand, in cadrul anchetei penale, respectarea unor reguli specifice. Aceste reguli au fost generate de experienta anilor de activitate penala, a experientei acumulate de anchetatori de-a lungul timpului.

Putem spune ca nici un furt  nu este identic cu un altul ca si cercetare criminalistica, dar o baza comuna, un set de reguli metodologice comune usureaza si eficientizeaza activitatea de tragere sa raspundere penala a infractorilor.

Cercetarea criminalistica  a faptelor cauzatoare de moarte violenta

Infractiunile contra vietii ocupa un loc important in cazurile cercetate de organele de ancheta penala . Sunt considerate infractiuni de moarte violenta infractiunile de omor (art.174-176 C.pen.), pruncuciderea (art.177 C.pen.), uciderea din culpa (art.178 C.pen.), lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte (art.183 C.pen.), precum si alte infractiuni al caror rezultat mai grav este moartea praeterintentionata a victimei (de exemplu, violul care cauzat moartea victimei, talharia care a cauzat moartea victimei s.a.).

1.1. Problemele specifice ce necesita a fi rezolvate in investigarea criminalistica a omorului

Regula celor „7 intrebari de aur” studiata in cadrul temei 8 isi gaseste aplicatia si la investigarea cazurilor de omor. Anchetatorul trebuie sa puna cele sapte intrebari si sa reuseasca, prin investigatie, sa dea raspunsuri complete si corecte la acestea:

a)     ce fapta s-a comis? Moartea unei persoane poate fi cauzata de factori diferiti – poate fi o crima, un accident, o sinucidere, o moarte naturala

Primele constatari la fata locului, dublate de rezultatele investigatiei medico-legale (raportul de necropsie) pot da date cu privire la cauza mortii

b)            cand s-a comis fapta? Raspunsul poate fi aflat, cu aproximatie, observand semnele specifice ce apar dupa moartea unei persoane: temperatura cadavrului, deshidratarea, lividitatile cadaverice, rigiditatea cadaverica, semnele putrefactiei s.a.

c)     unde s-a comis fapta? Nu intotdeauna raspunsul la aceasta fapta este evident, mai ales in situatia in care cadavrul nu a fost gasit ori a fost transportat de la locul unde s-a comis fapta

d)            cum s-a savarsit fapta? Raspunsul la aceasta intrebare pune problema mecanismului de producere a faptei, raspunsul fiind important si la incadrarea juridica – ca omor simplu sau calificat, or ca loviri cauzatoare de moarte etc.

Cauzele si mecanismele producerii mortii pot fi multiple: omorul comis cu arme albe sau obiecte contondente, omorul prin impuscare, omorul prin asfixie  mecanica, inec sau spanzurare, intoxicare c gaze, omorul prin otravire sau prin alti factori

e)     cu ce mijloace s-a comis fapta? Identificarea obiectelor utilizate la comiterea crimei – corpuri delicte – prezinta maxima importanta in solutionarea anchetei penale, descoperirea si cercetarea acestora putand clarifica numeroase aspecte ale cauzei

f)      de ce a fost comisa fapta? (care este mobilul comiterii faptei) Desi mobilul este rareori element esential in dovedirea comiterii unei infractiuni, gasirea motivului comiterii faptei ajuta la stabilirea cercului de suspecti si, ulterior, dupa identificarea faptuitorului, la stabilirea gradului de vinovatie si in cadrarea juridica corecta (a se vedea omorul calificat comis din interes material)

g)     cine a comis fapta? Este vorba de cheia intregii anchete penale – identificarea faptuitorului au a faptuitorilor, a formelor de participatie a fiecaruia, a contributiei pe care fiecare a avut-o in comiterea infractiunii

Nu de putine ori investigarea infractiunii de omor ridica problema stabilirii identitatii victimei fie datorita lipsei oricarui act de identitate sau posibilitati de identificare, fie datorita gradului de descompunere ce face dificila identificarea.

1. 2. Cercetarea la fata locului in cazul infractiunilor de omor

Cercetarea la fata locului trebuie efectuata de o echipa complexa din care fac parte procurorul (infractiunile contra vietii sunt cercetate obligatoriu de catre procurori din cadrul Parchetelor de pe langa tribunal), ofiteri de cercetare penala, tehnicieni si experti criminalisti, medici legisti, alte persoane.

1.2.1. In faza statica se procedeaza la:

luarea de masuri de salvare a victimelor in viata, de acordare a primului ajutor si transportarea acestora la unitatile sanitare

delimitare a perimetrului campului infractional si indepartarea curiosilor din zona

identificarea potentialilor martori sau chiar prinderea si retinerea faptuitorului

Eseu: Apararea posesiei prin actiuni posesorii - actiunea posesorie generala sau in complangere Referat: Efectele regimului matrimonial

fixarea locului infractiunii asa cum a fost gasit de organele de ancheta si stabilirea eventualelor modificari intervenite de la comiterea faptei pana la sosirea echipei complexe de cercetare

1.2.2. In faza dinamica principalele momente ale cercetarii vizeaza:

examinarea obiectelor principale din campul infractional, fotografierea acestora, surprinderea urmelor infractiunii

examinarea cadavrului – atat a corpului, a urmelor prezente (rani, leziuni, pete de sange sa.) cat si imbracamintea si obiecte aflate asupra acestuia. Operatiunea este derulata cu concursul medicului legist care poate formula concluzii preliminare cu privire la cauza si momentul mortii

examinarea celorlalte obiecte din campul infractiunii

ridicarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba

fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

1. 3 Desfasurarea urmaririi penale

In cazul infractiunilor de omor in mod obligatoriu organul de urmarire penala dispune efectuarea constatarilor medico legale si expertizelor medico-legale, necesare pentru a stabili pe o baza stiintifica:

cauza mortii

mecanismul producerii mortii

timpul producerii mortii

alte elemente utile anchetei penale – de exemplu, prezenta alcoolului sau substantelor narcotice in organismul victimei , semne ale abuzului fizic sau al abuzului sexual, s.a.

In cauzele de omor in mod curent se poate dispune si efectuarea unor constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice pentru interpretarea urmelor materiale ridicate de la fata locului: expertiza armei de foc, expertiza urmelor de maini, expertiza ADN  cu privire la urmele de sange – altele decat cele ale victimei – gasite la fata locului s.a.

In raport de datele cauzei,

Ancheta penala este completata de audierea de persoane, atat audierea victimei (in cazul tentativei), cat si martorilor, invinuitilor, realizarea de confruntari, prezentari pentru recunoasteri, reconstituiri – toate realizate rin aplicarea regulilor de tactica criminalistica anterior expuse.

Cercetarea criminalistica a accidentelor de trafic rutier

Cresterea exploziva a numarului de autoturisme, de autovehicule in general, dupa anul 1989, dezvoltarea inceata a infrastructurii rutiere constituie o parte din cauzele cresterii accidentelor rutiere soldate cu vatamarea corporala sau decesul participantilor la trafic.

Prezenta tema nu isi propune sa abordeze decat cele fapte – accidente de trafic rutier – ce constituie infractiuni potrivit OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si Codului penal, fapte ce determina declansarea si desfasurarea anchetei penale.

1. Cauzele accidentelor de circulatie

Accidentele de circulatie pot fi cauzate de diversi factori, fie prin actiune individuala fie prin suprapunerea cauzelor, anume:

a)          accidente datorate factorului uman – pornind de la nerespectarea regulilor de circulatie (nesemnalizarea depasirii, a schimbarii directii de mers, viteza excesiva, neacordarea de prioritate, nerespectarea semnificatiei semnelor de circulatie s.a.,) circulatia imprudenta, circulatia in stare de ebrietate sau fara permis de conducere

b)          accidente datorate factorului tehnic – starii necorespunzatoare din punct de vedere tehnic a autovehiculelor

c)           accidente datorate starii infrastructurii rutiere: semnalizarea precara sau necorespunzatoare, starea carosabilului, prezenta unor obstacole pe partea carosabila s.a.

2 Probleme ce se impune a fi rezolvate in investigarea criminalistica a accidentului de circulatie

Pentru rezolvarea cauzelor penale implicand accidente de circulatie, practica a dovedit necesitatea rezolvarii unor aspecte specifice:

a)          locul producerii accidentului public – pe un drum public sau nu, locul impactului s.a.

b)          mecanismul producerii accidentului: factorii ce au general starea de pericol, momentul aparitiei starii de pericol, reactia participantilor fata de aparitia pericolului, modalitatea de impact si proiectare a autovehiculelor si / ori a victimelor s.a., vitezele autovehiculelor la momentul producerii accidentului

c)           starea tehnica a autovehiculelor implicate in accident

d)          starea carosabilului, conditiile meteorologice, intensitatea traficului rutier

e)          regimul legal al circulatiei in acel sector de drum (eventualele limitari sau restrictii)

f)           starea de sanatate si starea generala a participantilor implicati in accident –stare la momentul producerii accidentului

3. Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor de trafic rutier se realizeaza, de regula, de o echipa complexa din care fac parte ofiteri si subofiteri din cadrul politiei rutiere, specializati in cercetarea accidentelor rutiere, tehnicieni si experti criminalisti, mecanici auto, medici legisti, eventual procurorul.

Cercetarea la fata locului implica activitati specifice fazei statice, respectiv fazei dinamice.

Locul producerii accidentului are o acceptiune mai larga, cercetarea criminalistica trebuind sa acopere:

segmentul de cale rutiera unde s-a produs evenimentul (locul impactului, locul unde a fost proiectat pietonul sau autovehiculul, portiunea pe care a fost tarata victima, portiunea pe care a fost tarat sau translat autovehiculul implicat in accident)

portiunile de teren imediat invecinate drumului public – in masura in care aici au ajuns autovehicule sau victime

locul unde au fost ulterior gasite autovehicule implicate in accident urmat de fuga de la locul faptei

caile de acces folosite pentru fuga de la locul faptei

In faza statica a cercetarii la fata locului o atentie deosebita va fi acordata:

identificarii victimelor, acordarii primului ajutor si transportarii la unitatile sanitare

indepartarea surselor de pericol (incendiu, explozie) – in general prin deconectarea sistemului de alimentare electrica a autovehiculelor

delimitarea perimetrului de cercetat si indepartarea curiosilor, oprirea sau devierea traficului rutier pentru a nu compromite urmele accidentului

identificarea martorilor si a persoanelor implicate in evenimentul rutier

stabilirea modificarilor intervenite in campul infractiunii de la comiterea faptei pana la sosirea echipei de cercetare la fata locului (mutarea victimelor sau transportarea lor la spital, mutarea autovehiculelor pentru degajarea partii carosabile s.a.)

stabilirea locului unde au fost transportate victimele in vederea determinarii starii de sanatate, a audierii acestora

fixarea locului infractiunii prin descriere in procesul verbal, prin efectuarea de fotografii si inregistrari video

Un moment deosebit de important al cercetarii la fata locului il constituie identificarea obiectelor principale (victima, autovehiculul, urmele de franare, urmele de tarare, locul impactului s.a.), masurarea distantelor dintre acestea – date esentiale pentru corecta determinare a dinamici producerii accidentului.

De asemenea in mod grabnic un ofiter sau subofiter de politie va conduce conducatorii auto implicati in accident la o unitate sanitara in vederea luarii de analize de sange pentru stabilirea prezentei in sange eventual, a alcoolului sau a altor substante interzise.

In faza dinamica a cercetarii la fata locului ofiterul specializat sau tehnicianul criminalist va proceda la ridicarea urmelor gasite la fata locului, la studierea amanuntita a obiectelor din campul infractiunii descriindu-se aceste aspecte in procesul verbal si efectuandu-se fotografii judiciare operative.

Medicul legist poate analiza cadavrul sub aspectul urmelor prezente pe imbracaminte si pe corpul acestuia, in mod exceptional autopsia putandu-se efectua la fata locului daca urgenta o impune iar medicul dispune de ustensilele necesare.

Analiza tehnica a autoturismelor implicate in evenimentele rutiere se face, de regula, la o data ulterioara, de catre un tehnician auto sau expert criminalist.

4. Desfasurarea altor acte de urmarire penala

In activitatea de investigare a accidentelor de trafic rutier principalele activitati desfasurate sunt cele privind audierea persoanelor si efectuarea lucrarilor de specialitate – constatari si expertize medico-legale, constatari si expertize criminalistice.

Audierea persoanelor are in vedere audierea participantilor la trafic implicati in accident – invinuit si victima, audierea martorilor.

In ceea ce priveste audierea martorilor, experienta arata ca in raport de pozitia martorului in masina invinuitului sau a victimei, declaratia acestuia tinde fie sa disculpe pe invinuit, fie sa-i creeze acestuia o situatie mai grea. De asemenea, perceperea vitezei de deplasare a autovehiculelor este una foarte relativa depinzand de pozitionarea spatiala a martorului (stationat sau in miscare, in apropierea soselei sau la o anumita distanta), de eventuala experienta proprie ca sofer, de gradul de cultura si instruire. In general tendinta este de a exagera vitezele mari si de subestima vitezele mici.

Declaratia invinuitului sau inculpatului este de cele mai multe ori de negare a unei culpe proprii in producerea accidentului, declaratia lauta imediat dupa producerea evenimentului rutier putand fi afectata de starea psihica speciala in care se afla cel implicat in accident.

In privinta constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice, acestea de cele mai multe ori se dovedesc a avea un rol decisiv in concluzionarea mecanismului de producere a accidentului si a culpelor ce revin celor implicati. Corectitudinea si precizia acestora depinde in egala masura de priceperea expertului dar si de corectitudinea si exactitatea datelor culese de la fata locului – privind conditiile meteo, tipul de carosabil, distanta de franare, distanta de translare, pozitionarea autovehiculelor si victimelor dupa accident s.a.