Metode si tehnici de cercetare in criminologie

METODE SI TEHNICI DE CERCETARE IN CRIMINOLOGIE

1. Probleme generale ale metodologiei cercetarii criminologice

Pentru o buna intelegere a problemelor examinate, este nevoie sa se

cunoasca sensul conceptelor de metodologie, metoda si tehnica, precum si

raporturile existente intre aceste notiuni.

Metodologia, rezultat al reflectiilor filosofice legate de explicatia cauzala oferita de determinism si de rolul pe care il ocupa cauzalitatea in procesul de cunoastere, este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor stiintifice.

Metoda este „acea ordine care se pune in studierea si invatarea unei stiinte”. Este un produs ideatic, o creatie a mintii, ce se diversifica in activitatea de cercetare stiintifica intr-o pluralitate de metode particulare.

Tehnica sau procedeul poate fi definit ca felul practic in care se utilizeaza o metoda sau alta.

2. Dualism si sinteza in criminologie

Criminologia imprumuta unele metode de cercetare din alte stiinte, ceea ce ii confera un anume dualism, insa, pe masura afirmarii sale ca disciplina autonoma, isi dezvolta propriile metode si tehnici de cercetare.

Acest dualism nu este un inventar de metode si tehnici imprumutate, ci are o finalitate integratoare.

Metode particulare

Clasificare:

a) metode de maxima generalitate (metoda observatiei, metoda experimentala);

b) metode cu grad mai redus de generalitate (metoda clinica etc.).

Unele metode particulare utilizate in domeniul criminologiei:

a) Metoda observatiei

Observatia este de doua feluri:

- empirica - la indemana oricui, are caracter spontan, subiectiv, nu ofera o imagine completa a fenomenului studiat etc. ;

- stiintifica - o contemplare intentionata a realitatii, presupune existenta unor abstractii stiintifice etc.

b) Metoda experimentala

Este o observatie provocata in conditii determinate sau alese de experimentator.

Tipuri de experiment:

- dupa locul de desfasurare: experiment de laborator si experiment de teren (fiecare prezinta avantaje si dezavantaje);

- dupa natura variabilei independente: experiment provocat si experiment invocat;

- dupa modalitatile concrete de manipulare a variabilelor: experiment „inainte” si „dupa”, experiment „dupa”, experiment ex post facto.

Procedee pentru alcatuirea grupurilor de control:

- controlul de precizie;

- controlul statistic;

- controlul la intamplare.

c) Metoda clinica

Cerceteaza cazul individual pentru formularea unui diagnostic si prescrierea unei terapeutici. Foloseste studii de follow-up, studii descriptive ale unor cariere criminale si studii de caz propriu-zis.

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

d) Metoda tipologica

Este folosita pentru a descrie un anumit tip de criminal in opozitie cu tipul noncriminal, pentru a descrie tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional etc.), precum si pentru a stabili o tipologie criminologica a actului criminal.

Intrebuinteaza notiunile de tip si tipologie.

In criminologie, tipologiile se clasifica in: specifice (cea creata de Lombroso privind existenta unui tip unic de criminal innascut etc.) si de imprumut (realizate de E. Kretschmer, W. Sheldon etc.). O alta clasificare are in vedere orientarile teoretice din criminologie: tipologii constitutionale, psihologice, sociologice.

e) Metoda comparativa

Metoda comparativa este intalnita in toate fazele cercetarii criminologice, de la descrierea si explicarea pana la prognozarea fenomenului infractional, la toate nivelurile de interpretare – fenomen, fapta penala, faptuitor, victima – atat in cercetarea de natura cantitativa, cat si in cea de natura calitativa.

Criminologia foloseste, cel mai adesea, urmatoarele trei procedee: procedeul concordantei, procedeul diferentelor si procedeul variatiilor concomitente.

f) Metodele de predictie

Acestea au ca scop:

- formularea unor previziuni privind evolutia fenomenului criminalitatii pe o anumita perioada de timp (de obicei 5 ani);

- evaluarea probabilitatilor de delincventa (care se poate realiza prin prevederea semnelor unei delincvente viitoare la o varsta foarte frageda sau prin prevederea comportamentului delincvent al persoanelor care au deja o conduita delincventa, cum ar fi, de exemplu, recidivistii).

Criminologia foloseste doua metode de predictie: metoda schemei de prognostic (Scoala Germana) si metoda tabelelor de predictie (SUA).

Tehnici

􀂾 Unele tehnici utilizate in domeniul criminologiei

a) Observatia

Tipuri de observatie:

- in raport cu fenomenul studiat: observatie directa si indirecta;

- functie de etapa cercetarii: globala si partiala;

- functie de scopurile urmarite: sistematizata (cercetari de diagnostic) si nesistematizata (cercetari cu scop explorativ);

- functie de pozitia observatorului fata de fenomenul studiat: externa si interna (participanta). Participarea poate fi pasiva sau activa, partiala sau totala.

Tipuri de observatori

- observator anonim si observator cunoscut;

- observator participant si participant observator.

b) Chestionarul

Definitie: o succesiune logica si psihologica de intrebari scrise sau imagini grafice, cu functie de stimuli in raport cu ipotezele cercetarii, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina, din partea celui anchetat, un comportament verbal sau nonverbal ce urmeaza a fi inregistrat in scris.

Tipuri de chestionar:

- dupa natura informatiei cerute: chestionar de date factuale, de opinie;

- dupa intinderea informatiei cerute: chestionare speciale (cu o singura tema) si chestionare omnibus (cu mai multe teme);

- dupa momentul codificarii informatiei: chestionare precodificate, postcodificate, mixte;

- dupa modul de recoltare a informatiei: chestionare autoadministrate si chestionare administrate prin operatorii de ancheta.

Alcatuirea chestionarelor priveste urmatoarele probleme: forma de prezentare, dimensiunile, formularea intrebarilor si ordinea de prezentare a acestora.

c) Interviul

Definitie – tehnica de cooperare verbala intre doua persoane, anchetatorul si anchetatul, in vederea culegerii de date de la anchetat despre o tema precisa.

Tipuri de interviu:

- interviu formal si interviu neformal;

- interviu ghidat sau concentric si nedirectionat;

- interviu conversatie;

- interviu direct si indirect;

- interviu clinic;

- interviu sensibil, neutru, sever.

d) Tehnica documentara

Este proprie cercetarii pe documente si priveste modul in care datele cuprinse in diferite tipuri de documente pot fi utilizate in scopuri stiintifice.

Tipuri de documente: orice document - in sens larg.

In criminologie se folosesc adesea urmatoarele documente: statistici demografice, judiciare, economice etc. , dosarele privind cauzele penale, documentele personale, mass-media.

Tipuri de analiza a documentelor: analiza de continut si analiza statistica.

e) Tehnicile secundare

Acestea isi propun analiza trasaturilor psihologice ale infractorului, a comportamentului individual si de grup, a intensitatii factorilor de inadaptare si a rolului lor in etiologia criminalitatii.

Principalele tehnici secundare folosite de criminologie sunt:

1) Testele

- de reusita (testul de inteligenta Binet-Simon);

- de personalitate (de tip chestionar, proiective, obiective).

2) Scala de atitudini

- pentru cunoasterea intensitatii atitudinii unui infractor in raport cu un noninfractor, a atitudinii comunitatii fata de faptele antisociale etc.