Diferentierea expertizei criminalistice ascrisului de alte genuri de examinare

DIFERENTIEREA EXPERTIZEI CRIMINALISTICE ASCRISULUI DE ALTE GENURI DE EXAMINARE

Pentru o calificare a intinderii sferei de probleme si a limitelor privind obiectul expertizei criminalistice a scrisului apar necesare explicatiile referitoare la alte doua aspecte ale cercetarii scrisului: examinarea tehnica a actelor si examinarea grafologica.[1]

1.Examinarea tehnica a actelor

Indiferent de procedeele utilizate, modalitatile de falsificare ale unui act se reduce la doua posibilitati: alternarea unui inscris existent si confectionarea unui inscris fictiv. In primul caz este modificat un act valabil intocmit, fie prin inlaturarea unor mentiuni, fie prin adaugarea altora. Adaugirile efectuate pot reprezenta un plus fata de datele deja scrise sau o inlocuire a unor date, dupa ce acestea au fost in prealabil inlaturate. In celalalt caz se alcatuieste in intregime un act fals prin contrafacerea scrisului, a stampilei, a semnaturilor, mai rar a formatului respectiv.

Examinarea in vederea determinarii autenticitatii se refera in ambele situatii pe de o parte la scris ca expresie a unei deprinderi personale, iar pe de alta parte la o serie de elemente materiale ale scrisului, cum ar fi substantele de scriere ( creion, tus, cerneala sau suportul scrierii, hartia)[2]. Expertiza criminalisticii imparte deci cercetarea actelor in doua parti diferite: expertiza scrisului si expertiza tehnica a actelor. Aceasta diferentiere se justifica nu numai prin obiectele deosebite supuse analizei, ci si prin procedeele diverse de examinare comparativa a formelor scripturale din scrisul in litigiul si din scrisul persoanei banuita a fi autorul, pe cand in al doilea caz se recurge la investigatii fizico-chimice si traseologice, in scopul depistarii urmelor materiale proprii contrafacerii sau modificarii actelor.

Determinarea stersaturilor reprezinta un exemplu tipic de examinare tehnica. De multe ori modificarea actelor se realizeaza prin inlaturarea unor mentiuni cifrice si literale, cum ar fi sume de bani, date calendaristice din inventare, documente de identitate, chitante.[3] Radierea sau razuirea unui inscris atrage dupa sine deteriorarea hartiei prin subtierea ei si prin deranjarea fibrelor din stratul superior. Urmele de acest gen pot fii puse in evidenta prin diverse procedee: iluminarea actului dedesubt sau sub un unghi de incidenta mic, pulverizarea cu prafuri fine, expunerea la vapori de iod, exminarea microscopica. Exista si procedee mai complicate dar foarte precise: masurarea conductibilitatii electrice a hartiei in diferite portiuni.

Falsificatorii mai folosesc si stergerea chimica, prin spalarea trasaturilor de cerneala, de pasta, cu diferite substante. Desi in locul respectiv se remarca o ingalbenire, sub actiunea razelor ultraviolete, zona atacata va capata de cele mai multe ori o fluorescenta diferita de cea a portiunii neafectate.

Examinarea scrisului si examinarea tehnica a actelor au un profil diferit ,dar ele se afla intr-o stransa dependenta, ambele dand posibilitatea identificarii persoanei dupa reprezentarile sale grafice.

2.Grafologia

Grafologia, studiul scrisului pentru a determina calitatile autorului, a suferit intr-un timp scurt o mare evolutie, transformandu-se intr-o disciplina cu baze stiintifice demonstrate.[4]

Se pune problema delimitarii grafologiei de expertiza grafica.Ele sunt doua lucruri deosebite, urmaresc alt obiectiv desi pornesc de la o baza comuna : studierea stiintifica a scisului.

Daca grafologia este studiul psihologic al documentelor scrise, expertiza grafica se ocupa cu identificarea autorului unui grafism si cu descoperirea falsului in scrieri. Expertiza grafica, adoptand tehnica preconizata de grafolog, studiaza si ea scrisul dupa caracteristicile obiective ale acestuia, adica dupa dimensiune , directie, forma, presiune, iuteala, continuitate si oranduire, cautand a preciza dominantele grafice ale unui document spre a compara daca se regasesc aceleasi dominante in scrisul identificat[5]. Atat expertul, cat si grafologul aleg trasaturile caracteristice ale unui grafism, care permit identificarea lui in linii mari. De aici incepe bifurcarea drumului. Grafologul merge mai departe in studiul sau si dupa ce a fixat dominantele grafice, incearca sa afle si resorturile psihologice pentru care un scris are cutare caracteristici si nu altele.

Expertul se opreste, in general, la anatomia grafica, la disectie ,,mecanica” a partilor componente ale scrisului studiat, dar va impinge cat mai departe aceasta disectie, studiind cu lupa fiecare litera in parte, fiecare virgula, sedila, punct, locul alb din jurul scrisului, aliniatele. Cu grafometrul va masura inaltimea minusculelor, a depasantelor superioare b, d, f, h, l, t si a depasantelor inferioare g, j, p, q, y, va masura inaltimea literelor, distanta dintre litere, dintre cuvinte, dintre randuri. Cu raportorul va masura inclinatia literelor,directia randurilor, a barelor ; cu goniometrul va studia, la microscop sau pe fotografii mult marite grosimea ductului suitor, coborator si orizontal al traseului literelor , locurile unde penita incepe sa apese mai tare; cu microscopul va studia felul cum penita vine in contact cu hartia, asa-numitele ,, puncte de atac “ ale inceputului unei litere, va studia accentele, sedilele, punctele. Cu lupa, expertul va cauta sa descopere cat mai multe semne particulare, particularitati grafice rare, care nu se intalnesc in alt grafism, asa-numitele, ,, idiotisme grafice ”; va studia apoi intreruperile in duct, retusarile, lipiturile ; va studia hartia, penita, cerneala.

Expertul grafic se ocupa deci de partea, ,,mecanica”,anatomica a scrisului; grafologul de partea psihologica.

La prima vedere ar parea ca exista o serie de deosebiri intre raportul unui grafolog si cel al unui criminalist cand acestia studiaza o scriere.Astfel, examenul grafologului ( ca si al expertului grafic) se face pe executia materiala a scrisului, adica pe scriere ( dominante formale ), in timp ce acela al criminalistului are in vedere ansamblul scrisului, adica in acelasi timp scrierea, ortografia, sinteza,  stilul si ideile exprimate ( continutul ). In fapt, intre studiul aspectelor formale ( grafologice ) si de continut ( criminalistica ) exista intrepatrunderi si completari-un criminalist avizat de grafologie poate avea o privire mai completa asupra personalitatii unui delicvent.