Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Carol Schäffer



Carol Schäffer


Carol Schäffer

Carol Schäffer nascut la 1841, in jud. Timis, ramane de mic orfan de tata, estre crescut de la 8 ani de fratele sau mai mare, Iosif, "eminent invatator in Mertisoara" care a avut o influenta deosebit de mare - ajutandu-l materialiceste, orientandu-l in alegerea carierei. Face scoala elementara la Timisoara, terminata in 1856, se inscrie la liceu la Seghedin, pe care-l termina cu rezultate bune, iar in anul 1858 il gasim la scoala pedagogica din Budapesta, pe care o termina in 1860 cu diploma de merit. In timp ce a urmat scoala pedagogica, Schäffer a urmat si cursurile de surdo-pedagogie tinute de Alexander Venus, obtinand si calificarea pentru invatamantul surzilor. Acestea vor avea un rol hotarator in orientarea intregii sale activitati; acest lucru este dovedit de faptul ca de-a lungul intregii activitati de invatator, el se va ocupa cu instruirea particulara a copiilor surdo-muti. Calitatile lui in acest domeniu fac ca insasi Alexander Venus sa-l invite sa lucreze la Institutul de surdomuti din Viena, astfel ca in anul scolar 1861/1862 sa-l gasim pe lista de cadre didactice de la acest institut. Perioada de timp petrecut acolo este folosita de Schäffer pentru completarea studiilor de specialitate in domeniul invatamantului special si obtinerea unei calificari superioare, el obtinand diploma de profesor de gimnastica. El se inscrie si la sectia fara frecventa a institutului politehnic, urmand cursuri de matematica si studiul masinilor. Dar, imbolnavindu-se grav, este nevoit sa-si intrerupa activitatea si studiile, revenind in tara.



C. Schäffer si-a inceput cariera de invatator in invatamant in 1860, in satul Mertisoara, unde functiona si fratele sau, de unde va pleca in 1861 la Viena. In 1863, restabilit dupa boala, obtine un post de invatator la o scoala elementara dintr-un cartier al Timisoarei, unde va functiona pana in 18776, cand a fost numit director - functie pe care o va detine pana in anul 1897. Prin urmare, intre anii 1885-1897, Schäffer a fost director atat al scolii elementare, cat si al scolii de surzi infiintate de el in 1885.

Carol Schäffer a fost in primul rand un excelent organizator, un tenace luptator pentru cauza surzilor. Din Regulamentul de organizare a Institutului de surdomuti din Timisoara se desprind liniile directoare ale conceptiei sale in ce priveste scopul si sarcinile scolii, precum si cele in legatura cu organizarea procesului de invatamant intr-o scoala de surzi. El acorda atentie tuturor aspectelor, incepand cu asigurarea bazei materiale, de la mobilierul salilor de clasa si pana la dotarea cu material didactic, la alcatuirea colectiilor. Este de remarcat ca regulamentul are in vedere si cele mai marunte aspecte: " interiorul cladirii va fi amenajat in mod cat mai rational si util. Mobilierul salilor de clasa va fi format din banci si mese asezate in semicerc, in asa fel incat fiecare elev sa aiba locul sau separat, potrivit cu talia sa, conform cerintelor igienice, pedagogice si didactice. Materialul didactic va fi asezat pe rafturi si in dulapuri corespunzatoare, pentru ca la fiecare lectie el sa fie la indemana profesorului. Materialele care nu sunt necesare in mod direct in procesul de invatamant precum si alte obiecte interesante si diferite colectii - seminte, esente lemnoase, panzeturi, piei, stofe, plante, minerale etc. - se vor afla la cabinetul tehnic si tot acolo se vor pastra colectiile de mine, obiectele antice, lucrarile model, precum si materialele, sculele si produsele din invatamantul profesional. Colectiile pentru invatamantul profesional vor fi intocmite in ordinea procesului tehnologic, astfel incat elevii sa poata gasi acolo totul, incepand cu materiile prime pana la produsul finit, inclusiv instrumentele si sculele folosite".


Carol Schäffer scrie si o serie de articole de specialitate publicate in diferite reviste, dintre care amintim: Reforma predarii limbajului oral la surdo-muti, Internat-Externat, Despre efectivul claselor. A scris si lucrari cu caracter istoric, asa ca: Istoricul scolii orasenesti de surdo-muti din Timisoara si situatia surdo-mutilor din Ungaria (1890) si Institutul de surdo-muti din Timisoara (1897). Pot fi amintite aici si un numar de 22 anuare scolare pe care le-a redactat si in care a inregistrat cu multa migala viata si activitatea din scoala.

Insusindu-si metodele cele mai inaintate pentru acea vreme, el a cautat sa le dezvolte si sa le aplice in munca cu elevii surzi. El porneste de la principiul ca "grija pentru deficienti este o datorie umanitara", astfel ca neglijarea acestora este "incompatibila cu umanismul". Optimismul sau pedagogic reiese si din convingerea sa ca surdomutul este normal din punct de vedere al "capacitatilor mintale", si, in consecinta, acesta este educabil. De aceea, inarmarea surdului cu limbajul oral nu este un scop in sine, ci un mijloc indispensabil pentru instruirea si educarea morala si intelectuala a acestuia. "Scopurile" si sarcinile institutului fixate in acest regulament sunt:

a) a educa fara deosebire de religie si nationalitate pe surdomutii de varsta scolara, cu ajutorul metodelor speciale in spiritul moralei si patriotismului, pe baza limbajului oral si a-i inzestra cu toate cunostintele necesare ca sa se poata intretine singuri si sa devina membrii folositori societatii;

b) pe baieti a-i pregati pentru o meserie, iar pe fete pentru munci manuale si casnice prin care sa poata sa-si castige existenta;

c) sa aiba grija de perfectionarea pe mai departe a surdomutilor adulti, sprijinindu-i cu sfaturi practice.

Conceptia metodica a lui C. Schäffer a fost sintetizata in articolul Reforma predarii limbajului oral la surdo-muti (1899). In aceasta lucrare, mai intai trec in revista principalele sisteme metodice existente. Vorbind despre "sistemul mimic", folosit de francezi, arata ca acesta a avut marele merit de a fi scos pe surdomuti "din bezna" si de a fi dovedit posibilitatea instruirii si educarii lor. Dar sistemul s-a dovedit insuficient si s-au depus eforturi pentru depasirea acestuia. Printre noile sisteme este "sistemul care foloseste limbajul scris" si, in cele din urma "sistemul oral". Schäffer arata importanta limbajului oral pentru instruirea si educarea surdomutilor, facand si remarci in privinta metodelor de predare, afirmand ca parerile in privinta acestora sunt impartite, de multe ori chiar contradictorii; el critica predarea concomitenta a formelor verbale si a celor scrise, ceea ce dupa el nu este "natural", daunand instruirii; pentru aceasta aduce doua argumente: primul, se sprijina pe faptul ca si copilul auzitor isi insuseste mai intai vorbirea si numai apoi trece la forma lui scrisa; al doilea, se refera la faptul ca predarea simultana a articulatiei si citit-scrisului impiedeca predarea limbii "ca ceva viu, ca mijloc de comunicare". Dezvoltandu-si tezele principale ale conceptiei sale, C. Schäffer arata ca vorbirea se invata pe baza imitatiei, ceea ce este valabil, dupa el, atat pentru copilul auzitor, cat si pentru cel surdomut. Deosebirea ar consta numai in calea folosita: copilul normal isi insuseste limba pe cale auditiva, pe cand cel surd o invata pe cale vizuala. Un prim obstacol pentru insusirea vorbirii de catre copiii surzi este folosirea limbajului mimico-gesticular. De aceea se impune, dupa el, limitarea la maximum a influentei negative a limbajului gestual prin organizarea atenta a mediului de vorbire. Un al doilea obstacol in «predarea naturala a limbii» il constituie asocierea de la inceput a sunetelor si grafemelor, adica predarea simultana a articulatiei si a citit-scrisului. Aceasta este o greseala care cu greu se poate corecta, deoarece - spune Schäffer - copilul surd se preocupa mai ales cu literele si sunetele cuvantului si pierde din vedere continutul gandirii exprimate in cuvinte. Dupa principiul predarii naturale a limbii - crede el - copilul trebuie sa invete mai intai sa gandeasca in cuvinte, sa-si formuleze gandurile in limbajul oral. De aceea recomanda ca in clasa I-a sa se faca numai demutizarea, si numai in clasa a II-a sa se inceapa invatarea citit-scrisului.

In 1899, C. Schäffer devine membru extern al consiliului national al institutiilor de invatamant special. El proiecteaza infiintarea  unei Organizatii de perfectionare a surdo-mutilor adulti cu scopul indrumarii vietii morale si asigurarii dezvoltarii lor intelectuale. Aceasta asociatie poate fi considerata ca germenele Asociatiei surzilor, asociatie care a aparut intre cele doua razboaie mondiale. Schäffer isi da seama de necesitatea infiintarii unei asociatii a profesorilor din institutele de surdomuti si lupta pentru infaptuirea acestei idei. In 1901 are loc sedinta plenara de constituire a acestei asociatii, tinute la Vác, la care Schäffer este ales presedinte. In 1906, la Fiume, va fi ales presedinte onorific pe viata al acestei asociatii ca recunoastere a meritelor sale din domeniul invatamantului surzilor si a activitatii in asociatie. La moartea sa s-a afirmat ca invatamantul surzilor pierde pe unul din pionierii cei mai activi, pe unul din apostolii cei mai zelosi, pe unul dintre luptatorii cei mai devotati.





Datele sunt luate din : D. Ciumageanu, Gh. Atanasiu, G. Rona, I.  Czitrom, Contributia lui C. Schäffer la dezvoltarea invatamantului pentru copiii surzi din Timisoara, in Contributii la istoria invatamantului special din Romania (culegere de studii), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968.



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright