Muzica din Bucurestii de odinioara

Acest timid si tarziu inceput de primavara predispune la ganduri romantice. Inca nu ne aflam in frumoasa luna mai, terasele nu au inceput inca sa-si deschida portile, incercand sa gaseasca numitorul comun intre gratar, mici si muzica zilelor noastre, dar unii dintre noi se gandesc deja, in grabitele plimbari zgribulite prin Herastrau, ca nu mai este mult si vom iesi cu placere seara, la sosea. Si totul este minunat in aceste plimbari, imi amintesc de anul trecut, cu exceptia exceselor sonore care se revarsa dinspre terase. Unii dintre noi, mai iubitori de discretie si de bun simt, ne gandim atunci cu nostalgie la muzica Bucurestilor de odinioara. Si mai ales la momentele de aur ale perioadei interbelice.

Voi incerca sa rememorez, in randurile ce urmeaza, tot felul de ganduri pe care le-am aflat si eu de la altii, despre cum 'sunau' Bucurestii in acea perioada. Se pare ca dupa primul razboi mondial, capitala Romaniei mari a devenit in scurt timp unul dintre orasele cu cele mai multe restaurante, bodegi, berarii si baruri din aceasta zona a Europei. Celebritatea orchestrelor, tarafurilor, formatiilor de jazz si de muzica usoara a evoluat in paralel, cunoscand o inflorire fara precedent. Daca ne imaginam acel peisaj artistic pitoresc, descoperim in el o alaturare lipsita de orgolii intre cantaretii de café-concert, instrumentistii virtuozi - fie ei din domeniul muzicii de jazz sau al folclorului - solistii de muzica populara (numiti pe atunci 'guristi') si, bineinteles, lautarii tigani. Tot atunci incepea sa se perfectioneze discul. El devenea din ce in ce mai accesibil publicului larg si, alaturi de radio, facea sa creasca popularitatea unei muzici care tesea fondul sonor al orasului. Interpretii si formatiile care cantau romante, cantece de pahar, piese de dans - tango, fox, charleston etc.- deveneau din ce in ce mai multi.

In mai putin de un deceniu, orasul Bucuresti s-a imbogatit cu localuri pentru toate gusturile, pentru toate paturile sociale si toate buzunarele. De multe ori, cei care doreau sa-si satisfaca atat placerile culinare cat si pe acelea muzicale se orientau dupa solisti, dirijori sau orchestre. Cele mai cautate restaurante aveau si formatii conduse de artisti prestigiosi. Dintre acestia ii amintim pe Grigoras Dinicu, Gheorghe Carabulea sau Nicusor Predescu Dupa 1930, o pleiada de valorosi cantareti de local, deveniti si mai populari prin intermediul discurilor a condus la aparitia unei concurente acerbe intre restaurantele bucurestene.



Muzica 'de atunci' pe CD

Dar cum putem sti acum, in anul 2003, ce auzeai cand ieseai seara la plimbare la sosea, in urma cu trei sferturi de veac. O prima antologie realizata de Electrecord pe disc si casete audio cu interpreti si cintece din Bucurestii de odinioara s-a bucurat de o primire foarte buna din partea publicului. Continuarea ei pe CD a fost o idee comerciala remarcabila, care s-a lasat insa prea mult asteptata, dupa parerea noastra, pana in anul 2000. Poate ca nu stiati ca Electrecordul a luat fiinta in 1932, ca societate anonima pe actiuni, iar din 1934 a inceput productia fonografica. Dupa razboi, compania a fost nationalizata, iar ceea ce urmeaza stim cu totii. Cert este faptul ca Electrecord detine (alaturi de Radiodifuziunea Romana) una dintre cele mai bogate fonoteci in privinta muzicii romanesti de la mijlocul secolului nostru, iar perioada interbelica ramane una dintre cele mai interesante si mai putin cunoscute din istoria muzicii romanesti de divertisment. Sau a asa numitei muzici populare romanesti. Pentru ca sintagma 'muzica populara' a fost confiscata in ultimele decenii pentru a desemna doar folclorul satesc, desi ea cuprinde mult mai multe genuri de muzica. In aceasta muzica romaneasca populara intra si cantecele care vin din acea minunata perioada interbelica, interpretate de Maria Tanase, Zavaidoc, Cristian Vasile, Titi Botez, Jean Moscopol, Gion, Petre Alexandru, Dorel Livianu, Ioana Radu sau Mia Braia.

In prezentarea realizata de venerabilul maestru George Sbarcea pentru primul CD de muzica interbelica editat de Electrecord in anul 2000, citim cu emotie: 'Bucuresti, oras al cintecului sub ceruri largi de vara, a daruit prin compozitorii si interpretii sai melodii in care se rasfringe un ciob din sufletul nostru, al tuturor. Bucurie si ingandurare, amieze si nopti laolalta, cintecele Bucurestilor de odinioara reflecta totul, cu candoarea simplitatii. Multe din ele au fost date uitarii. Cu toate ca, in urma cu 60 de ani sau mai mult, ele rasunau pretutindeni, inviau din pilnia patefoanelor, se inaltau spre bolta teatrelor de revista si faceau bucuria tineretului epocii.'

Cum ar putea fi descrisa muzica anilor '30 Era epoca tangoului cu melodii insinuante, care se imbina in permanenta cu tematica romantei, gen dezvoltat treptat in ultimele doua secole. 'Fierbinte, colorat, elegiac, oricita melancolie s-ar prefira in masurile acestui tango romanesc, el exprima dragostea de viata, substanta lirica a unor trairi simple si adevarate', scria George Sbarcea. Cine sint interpretii anilor '30 pe care ii intilnim pe aceste albume ? Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Zavaidoc, Mia Braia si Petre Alexandru. Despre unii dintre ei ati auzit, amintirea altora s-a pierdut in timp. Cit despre compozitorii acestor piese, majoritatea putandu-se inscrie in originalul gen tango-romanta, ei se numesc Ionel Fernic, Vasile Vasilache, Petre Andreescu, Ion Vasilescu, Vespasian Vasilescu, Nicolae Kiritescu, Gherase Dendrino sau Nello Manzatti.

Privind retrospectiv spre muzica Bucurestilor din perioada interbelica descoperim sau redescoperim cu uimire refrene ca 'Da-mi gurita s-o sarut' in interpretarea lui Jean Moscopol, 'Iubesc femeia' cu inegalabilul Cristian Vasile, apoi 'Ce faci asta seara tu ?' cu Dorel Livianu sau 'Sub balcon eu ti-am cantat o serenada' cu Titi Botez. Sunt piese care se aflau pe buzele tuturor bucurestenilor in anii '30. Acea daruire totala in interpretare nu se mai poarta astazi. Dar fiecare, in sinea noastra, indiferent de virsta, ne-am dori sa o redescoperim. Pentru ca muzica este si ramane si acum, inainte de toate, o maniera de exprimare artistica a ceea ce simtim. Chiar daca ceea ce ne inconjoara din punct de vedere sonor la inceputul secolului XXI in Bucuresti pune mari semne de intrebare la sfirsitul acestei afirmatii.

Seria promisa de Electrecord in anul 2000, o data cu editarea primului volum pe CD din colectia Melodii din Bucurestii de odinioara a continuat in 2001 cu alte doua discuri, cu cantece poate mai putin cunoscute, dar cu atat mai convingatoare ca potentiale creatoare de atmosfera. Daca numele compozitorilor la moda in epoca interbelica in Bucuresti erau Ion Vasilescu, Elly Roman, Ionel Fernic, Vasile Vasilache, Claude Romano (George Sbarcea), Eugen Semo, Mircea Alexe, Eugen Marcus si nu numai, numele interpretilor aceleiasi epoci erau Cristian Vasile, Zavaidoc, Titi Botez, Dorel Livianu, Petre Alexandru, Jean Moscopol, Gion Poate nu stiati, dar toti acestia au inregistrat la acea vreme pentru Odeon, Parlophon, Polydor, Pathé-Marconi, His Master's Voice sau Columbia.

Daca acum este suficient ca intr-un bar sau intr-un restaurant sa ai un calculator cu MP3-uri si ai satisfacut cerintele sonore ale consumatorilor, in urma cu 75 de ani, la Parcul Trandafirilor, Terasa Lafayette, Zissu, Racaru, Visoiu, Carpati, hotelul Continental, Alcazar sau la restaurantele mai ieftine si mai populare precum Roata lumii, Ciresica, Leul si Carnatu', La cotitura, Groapa dulce, La Berbec etc. era obligatoriu sa ai taraf sau orchestra si solisti vocali. Fie ca erau lautari, fie ca erau reprezentantii acelui nou repertoriu care s-a impus in perioada interbelica, precursor al muzicii usoare romanesti, care a schimbat atmosfera gradinilor, barurilor si restaurantelor de lux bucurestene. Valsul, tangoul, slow-ul, foxtrotul, charlestonul alternau cu melodiile de inima albastra, romantele si cantecele de petrecere. Iar textele erau in mod obligatoriu in limba romana si aveau conotatii sentimentale.

Volumul doi din colectia Melodii din Bucurestii de odinioara editata de Electrecord cuprinde melodii mai putin cunoscute decat cele incluse pe primul CD. Dar acea atmosfera specifica pe care reusesc sa o contureze succesiunile armonice tipice, ritmul de tango-romanta dominant, glasurile tenorale ale solistilor in toate melodiile este poate mai pregnanta in acest caz, cand nu recunoastem titlurile tuturor pieselor. Daca 'Ionel, Ionelule' sau 'Inima-i un telefon' ne suna cunoscut, nu acelasi lucru se intampla cu 'Ilona', 'Marcitta', 'Noapte buna, Mimi!', piese cu personaje ce poarta nume aproape disparute in Romania anului 2003, sau cu o succesiune de melodii de dragoste purtand titluri precum 'Tu nu stii sa iubesti', 'Parca ieri ne-am iubit', 'Ochii tai m-au vrajit', 'De ce te uiti la mine', 'Tu nu mai esti a mea', 'De ce mi-ai spus ca ma iubesti', 'Gandeste-te la mine', 'In ochii tai fermecatori'. La inceputul secolului XXI, timpul pentru rostirea cu convingere a unor asemenea sintagme simple si usor naive pare a nu mai exista. In consecinta, melodii cu astfel de titluri au disparut. Si cu atat mai placuta devine pentru aceia dintre noi care 'sufera' de romantism o potentiala intoarcere catre trecut printr-o metoda atat de placuta cum este ascultarea unei ore de muzica interbelica.



Scurte schite de portret : Jean Moscopol, Maria Tanase, Cristian Vasile

Nascut in portul dunarean Braila, in 1903, Jean Moscopol a fost initial functionar la agentii maritime locale, apoi la banca Chrissoveloni din Bucuresti. S-a lansat in muzica usoara la radio si in diverse localuri ale capitalei (Racaru, Rex, Visoiu, Colonade). Moscopol a cantat mult timp si la bomboneria La Fayette si la Cazinoul din Sinaia, devenind in scurt timp unul dintre cei mai in voga cantareti romani, celebritate care l-a adus si la Berlin, in 1932. Jean Moscopol a jucat in filme germane, a inregistrat peste 300 de discuri, se pare, la Columbia si His Master's Voice, iar dupa razboi si-a continuat peregrinarile in intreaga lume (la un moment dat a ajuns receptioner la New York). Stilul lui rafinat a fost cel care l-a impus de la inceput (debutul lui la barul Zissu din capitala i-a deschis calea spre celebritate aproape instantaneu). Jean Moscopol a fost si compozitor, iar din repertoriul lui cu siguranta va amintiti cel putin de piesa 'Da-mi gurita s-o sarut'.

Nascuta si crescuta in mahalaua Mandravela din Livada cu duzi a Bucurestilor, in 1913, Maria Tanase a fost inconjurata de cantecul popular de mica. Primele melodii le-a invatat de la tatal ei, taran oltean, numitul Mos Tanase si de la mama ei, taranca din Fagaras, sau pur si simplu de la lautarii din cartier. Daca stim cu totii ca ea a devenit simbolul muzical al Romaniei, aparand intr-o anumita perioada in numeroase turnee nationale si internationale, poate mai putin stiu ca Maria Tanase a cantat mult in perioada interbelica si in restaurantele bucurestene Neptun, Wilson, Parcul Aro, Luxandra, Luther, Continental sau Prispa inalta din Targul Mosilor. Din fericire, pentru Maria Tanase s-au gasit resurse si, de-a lungul mai multor ani, au iesit de sub tipar mai multe CD-uri cu cele mai importante inregistrari ale ei. Ea nu a fost doar interpreta de folclor; a aparut si ca actrita de teatru si film, ca solista de opereta sau de revista. In mai toate spectacolele de estrada, ca si in filme, Maria Tanase a cantat, insa, melodii populare sau in stil popular.

Doua decenii, din 1928 pana in 1949. Atat a tinut cariera de cantaret a lui Cristian Vasile. Dar in acea epoca, el a fost o adevarata glorie. Cine nu a ascultat 'Zaraza' in talmacirea lui, nu a patruns universul sufletesc al celui mai popular cantaret al anilor '30-40 din orasul de pe malul Dambovitei. A inregistrat sute de discuri, care i-au adus o faima mondiala. Repertoriul lui era imens, de la romante, la tangouri. Pe cat de iubit a fost atunci Cristian Vasile, pe atat de repede a fost dat uitarii. Racarul, Roata lumii, Visoiu, restaurantul Grand, terasa Lafayette, acestea au fost localurile in care a cantat. Se pare ca el se daruia cantecului cum numai putini interpreti ai acestui gen stiau sa o faca. 'Iubesc femeia'. 'Zaraza', 'Pe bolta cand apare luna', 'Aprinde o tigare', 'Minte-ma', 'Nunuta' sunt doar cateva din marile sale succese. Avea o voce clara, maleabila, cu un usor vibrato, al carei patetism exprima o intreaga epoca. Ion Vasilescu l-a numit pe Cristian Vasile 'ultimul trubadur'.

Orice poveste are si un sfarsit. Revenim in zgribulitul nostru inceput de primavara, cu speranta ca peste o luna sau doua, cand vom dori sa ne plimbam seara la sosea, chiar daca nu-i vom auzi pe Moscopol sau Maria Tanase, cel putin nu vom mai avea senzatia ca suntem alungati inapoi intre cei patru pereti ai apartamentului de urletele boxelor din parcuri, cu abundente refrene vulgare si un simplism agresiv dus la absolut in acea muzica a anilor nostri considerata comerciala.

Parca nu de mult, Herastraul a fost decretat monument al naturii Hai sa continuam sa visam, sperand ca primavara anului 2003 ne va surprinde convingandu-ne ca nu trebuie neaparat ca acest oras sa ni se para mai frumos atunci decat acum Poate si faptul ca sunt nascuta intr-un zgribulit inceput de primavara, mult dupa acea seducatoare perioada interbelica, ma face sa esuez des in astfel de vise in care iarba va inverzi, pomii vor inflori si tot felul de parfumuri imbietoare vor pluti in atmosfera. Dar niciodata la inceput de martie