Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Un regim de legume ca sa va ingrijiti



Un regim de legume ca sa va ingrijiti


Un regim de legume ca sa va ingrijiti

"Nu exista, intr-un regim bine intocmit, elemente mai importante decat fructele si legumele, pentru ca ele contin vitamine de toate categoriile, cunos-cute si necunoscute."

Sir Robert Mc Carrison

 



In filmele de razboi, parasutistii sunt adesea cei care salveaza situa-tia. In cazul bolii, acest rol revine frecvent legumelor proaspete sau pre-parate. Nu exista, in general, nici un motiv pentru a trebui sa apelam la medicamente. Este bine de stiut ca toate medicamentele sunt produse chimice; aceleasi produse chimice se gasesc in forma organica in legu-me si alte alimente.



Poate fi insa greu sa-ti procuri legumele indicate pentru un anumit caz. Mi-aduc aminte ca am fost chemat odata la patul unui fermier izo-lat intr-un fund de tara. Suferea de ulcer purulent la piciorul drept, care era ingrozitor de umflat.

Unul dintre principalele elemente pe care trebuia sa i-l administrez, si inca repede, data fiind starea sa alarmanta, era sucul de legume alca-line de tipuri diferite. Nu era insa sezonul legumelor si nu exista in apropiere nici un magazin in care sa soseasca zilnic legume proaspete. Singura planta utila din punct de vedere medical care crestea la acea ora la ferma era o specie de graminee pe care am numit-o "alfa".

"Ei, bine, o sa-l hranesc cu alfa", mi-am spus. Fermierul si sotia lui pareau foarte mirati, dar i-am convins. Dupa indicatiile mele, au fost culesi muguri tineri, au fost taiati bucatele, amestecati cu apa si cu suc de grepfrut gasit intr-o bacanie de regiune. Regimul a fost completat cu legume din conserve, paine integrala si lapte crud, totul in dozele nece-sare. Cu aceasta dieta ulcerul s-a vindecat complet si umflatura a dis-parut.

Este adevarat ca imparatia plantelor contine cele mai multe medica-mente; totusi, multi oameni privesc cu neincredere toate legumele, cu exceptia familiarilor cartofi care, de altfel, nu au fost usor acceptati in Europa, la introducerea lor. In 1584, oamenii erau convinsi ca acestia otravesc solul, provoaca diaree si raspandesc ciuma. Mai tarziu, rosia a fost primita in Europa cu aceeasi neincredere. Desi aztecii din Mexic considerau rosia ca pe un "aliat al sanatatii", europenii se temeau de ea ca de un "mar al dragostei", otravit. Numai vrajitorii o foloseau.

"Cat despre fructe, invatati sa va abtineti" avertiza in sec al XIV-lea autorul lucrarii "Gouernayle of Helthe", observand ca diareea, ca si alte simptome neplacute, se inmulteau in anotimpul in care se coceau fructele. Nu puteau sti ca bolile gastro-intestinale nu erau datorate fruc-telor, ci apei incarcate cu microbi in anotimpul cald.

In antichitate si in evul mediu, legumele nu se bucurau de prea mul-ta atentie pentru ca "nu umpleau burta", cum faceau carnea si cerealele. Chiar si in zilele noastre, unele gospodine renunta la legume si fructe pentru ca, exact cu aceeasi bani pot cumpara mai multe calorii din fa-milia cerealelor, fara sa tina seama de importanta mineralelor si a vita-minelor pe care numai fructele si legumele le pot furniza.

Una dintre cele mai frumoase privelisti intr-un supermarket este ra-ionul unde sunt expuse, ca un covor persan, legumele si fructele multi-colore. Ele nu sunt numai frumoase ca aspect, ci pline de virtuti curati-ve, dintre care prima este prezenta vitaminelor naturale; bineinteles, cu conditia de a fi mancate. Stiti, oare, ca o singura ramura de telina sau o farfurie de salata contine mai multe vitamine si minerale decat o cutie cu tablete de vitamine sintetice? Din nefericire, multi oameni, hraniti cu cartofi prajiti si friptura, nu cunosc, si refuza sa cunoasca gustul legu-melor! Barbatii, in general, sunt foarte incapatanati si tin la felurile lor preferate: cartofi, fasole, mazare. Imparatia plantelor difera de cea a ani-malelor, extragandu-si hrana direct din componentii anorganici ai solu-lui. Cu ajutorul apei, radacinile plantei pot absorbi elementele minerale care se gasesc in pamant si le fac sa ajunga in frunze, unde sunt trans-formate prin intermediul energiei solare in compusi organici capabili sa furnizeze omului hrana si energie.


Profesorul V. Szent Györgyi descrie perfect acest procedeu in con-ferinta sa despre "Principiile oxidarii biologice": "Orice ar face o ce-lula, ea trebuie sa plateasca, iar moneda curenta a sistemelor vii, cu care celula trebuie sa plateasca este energia. Daca nu exista energie libera, nu exista viata. Mica si ultima sursa a acestei energii este radia-tia solara. Aceasta insa nu poate fi folosita ca atare pentru a mentine viata, deoarece, in acest caz, viata ar disparea noaptea. Iata de ce ener-gia razelor solare este inmagazinata in niste pachete mici de catre clo-roplastele plantelor care contin clorofila. Daca celula are nevoie de energie, nu intrebuinteaza radiatia solara, ci desface repede aceste pa-chete de energie numite "molecule alimentare".

Cele doua reactii fundamentale ale vietii sunt: (1) confectionarea acestor pachete si (2) deschiderea acestor pachete:

Energie + nCO2 + nH2O = nO2 +CnH2nOn (1)

nO2 +CnH2nOn = Energie + nCO2 + nH2O (2),

(unde n indica un numar oare-care de ioni).

Reactia (2) este inversul reactiei (1). Prima dintre aceste doua reac-tii nu este realizata decat de celulele plantelor care contin clorofila, in timp ce reactia (2) este realizata de toate celulele, fie ca sunt ale plantei, ale animalului care mananca planta (erbivor) sau ale animalului care mananca animalul care mananca planta (carnivor).

Este clar ca energia este insasi viata si ca pentru om, regnul animal si cel vegetal sunt sursa de viata si energie. Trebuie sa ne amintim ca animalul mananca vegetale sau animale care se hranesc cu vegetale. Omul insa nu poate manca toate vegetalele care acopera pamantul. Une-le dintre ele sunt benefice, furnizand hrana si energie, altele sunt indi-geste sau chiar otravitoare. Unele au actiune stimulatoare, altele efect calmant. Omul, al carui corp este alcatuit din elementele minerale ale pamantului, trebuie sa-si extraga hrana - viata si energia lui - din ace-leasi elemente transformate de apa si de soare in plante.

Vegetalele se clasifica in fainoase, nefainoase, cu frunze, cu cloro-fila, dulci, acre, semisolide sau semilichide. Unele cresc deasupra solu-lui, altele dedesubt. Ele pot alcatui orice parte a plantei: bulb, tubercul, radacina, tulpina, samanta, frunza, fruct sau floare. Unele sunt grase, al-tele nu. Toate contin vitamine intr-o forma mai mult sau mai putin con-centrata.

Legumele fainoase cuprind semintele, radacinile, tuberculii; cele nefainoase - vegetalele cu frunze si tulpina. Plantele cu clorofila au o culoare verde, caracteristica, si prezinta, in general, frunze. Legumele dulci, cartofii dulci, morcovii contin zahar in diverse forme. Gustul ca-racteristic este datorat prezentei unor acizi - malic, citric, oxalic etc. Clasificarea in semilichide si semisolide este in functie de continutul lor in apa. Grasimile si uleiurile se afla in seminte si fructe sau, intr-o canti-tate mai mica, in frunze si tulpini. Anumite vegetale sunt foarte bogate in vitamine, in timp ce altele nu contin nici una care sa fie folositoare omului.

Cand Hipocrate si-a formulat maxima: "Hrana ta va fi leacul tau" el se gandea, fara indoiala, la calitatile medicinale ale plantelor. Expe-rienta ne-a aratat ca atunci cand omul sufera de tulburari datorate unei intoxicatii cu acizi, in general cauza abuzului de zaharuri, paine si prote-ine, trebuie sa recurga la legume alcaline, pentru a o neutraliza.

Istoria dieteticii ne invata ca italienii au folosit secole de-a randul dovlecelul ca pe un leac universal. De ce au ales aceasta leguma simpla si dulce in acest scop? Poate din intamplare sau superstitie sau pentru ca aceasta planta crestea bine in pamantul lor. Este insa mult mai probabil ca au ajuns la aceasta concluzie prin incercari si experiente empirice, pana sa stie ca dovlecelul este o leguma deosebit de bogata in sodiu, ca si alti membri ai familiei cucurbitaceelor. Sodiul organic din dovlecel este cel mai bun reconstituent pentru un ficat din care sodiul a fost epuizat.

Alte plante, bogate in potasiu, precum fasolea verde, furnizeaza substantele alcaline necesare pancreasului si glandelor salivare (rezer-voarele de potasiu ale corpului). Calciul, element necesar scheletului, este furnizat de ramuri, tulpini, radacini. Sodiul, potasiul si calciul pe care plantele le extrag din ceea ce numim pamanturi alcaline, sunt cele trei elemente de care corpul are cea mai mare nevoie. Si alte elemente continute in vegetale sunt vital necesare animalului ca si omului, dar in cantitati mai mici. Este vorba, in special, de elemente metalice si acesta este grupul de la care primim vitaminele. De-a lungul secolelor, au fost folosite in scopuri terapeutice numeroase retete de legume preparate sau de supe de legume. Istoria mentioneaza "supa lui Hipocrate", "ambro-ziile lui Ambroise Parré", "compozitia" lui Bringham Young. In zilele noastre, populara combinatie vegetala se vinde in magazinele speciali-zate sub numele de "fiertura de potasiu". Pentru majoritatea bolilor care au la baza o intoxicatie acida - nevrita, artrita, hepatita, migrena, epi-lepsie, cancer - antidotul natural provine din regnul vegetal. In cazul unei toxemii fara simptomele unei boli specifice, dar cu tulburari ale fi-catului, un post scurt cu supe de legume constituie un tratament natural si eficient care va descongestiona ficatul si ii va restabili functiile nor-male.

Am putut constata, de exemplu, ca cel mai bun regim pentru un diabetic este un post scurt cu supe din legume nefainoase si bogate in potasiu. Pancreasul diabeticului a pierdut puterea de a controla nivelul zaharului in sange. Cum potasiul este principalul element chimic al pan-creasului, vegetalele bogate in potasiu au o valoare speciala. Il oblig pe pacient sa ramana la pat si il hranesc cu telina, patrunjel, dovlecel si fasole verde, fierte in apa si apoi pasate. Nu i se da nici un fel de alta hrana atat timp cat urina sa contine zahar. Bolnavul trebuie sa stea la pat si sa-si conserve energia si sa ofere ficatului si pancreasului sansa de
a-si indeplini functiile fara a fi incomodati de acizii rezultati in urma eforturilor fizice. Eliminarea zaharului din urina poate fi obtinuta dupa 3-4 zile, dupa care bolnavul este trecut la un regim stabilit cu grija si poate sa-si reia activitatile normale; asta pana in momentul in care apar din nou urme de zahar in urina. In acest caz, i se impune un nou post cu supa de legume, dar regimul este modificat pana se obtine varianta idea-la pentru cazul lui particular. S-a scris mult despre valoarea legumelor crude si a celor preparate in regimuri. Sa amintim ca omul trebuie sa prepare legumele pentru a sparge cutia de celuloza care contine celula vegetala. Omul utilizeaza caldura, erbivorele fermentatia pentru care dispun de un stomac special. Dar si legumele crude au o valoare mare pentru om, in primul rand pentru a impiedica continutul intestinal sa de-vina prea uscat. Trebuie sa fim insa atenti deoarece, daca peretele intes-tinal este inflamat, un aliment cu structura bruta poate irita sau provoca chiar o sangerare; in acest caz, trebuie sa folosim cu atentie fructele si legumele crude.

In afara de natura lor alcalina si de prezenta vitaminelor, principalul beneficiu pe care-l avem de pe urma sucurilor de legume crude este ca-litatea apei pe care ele o contin. Putem spune ca este apa naturala care convine perfect nevoilor corpului. Aceasta apa este un lichid mai putin iritant decat cel care curge la robinet - caruia i s-a adaugat clor si fluor si care are, adesea, un gust neplacut si o actiune caustica. Sucurile de legume trebuie sa fie diluate, de preferinta cu apa distilata. Anumite ve-getale contin pigmenti colorati - caroten din morcovi care poate da pie-lii o tenta galbuie. Sucurile de culoare verde, mai ales de patrunjel, spa-nac si din alte frunze verzi pot avea un efect iritant asupra unui perete intestinal inflamat, in timp ce sucul de sfecla rosie poate da o tenta rosie urinei. Trebuie utilizate cu o atentie deosebita!

Adesea, mi se pun intrebari despre valoarea unui regim vegetarian. Nu sunt un adept al acestui regim aplicat in mod general. Nu putem trai sanatos fara legume si fructe, dar nu putem trai nici numai cu ele si sa ne bucuram de o sanatate bine echilibrata. Recomand regim vegetarian atunci cand pacientul este saturat de proteine animale. In acest caz, il pun la regim vegetarian pana cand tesuturile sale vor scapa de excesul de proteina animala, dupa care ii prescriu un regim mai normal, cu un dozaj nu prea ridicat de carne, oua si produse lactate.

Controversa intre mancatorii de carne si vegetarieni dureaza de se-cole si va continua. Unii, care isi zic "vegetarieni", mananca branza, unt, oua si beau lapte. Nu sunt vegetarieni, ci oameni care nu mananca carne. In acest fel, ei urmeaza un regim excelent din punct de vedere al nutritiei.

In concluzie, este de dorit sa nu amestecam legume si fructe cu alte produse dulci, in timpul aceleiasi mese, si sa nu consumam decat o le-guma fainoasa la o masa. Unele radacini vegetale - morcov, pastarnac, napul, sfecla - nu se digera bine preparate, avand tendinta de a provoca gaze si fermentatie acida. Combinatia de zahar, faina, proteina este greu de digerat pentru sedentari, fiind cauza frecventa a unor tulburari intes-tinale. Legumele trebuie, de preferinta, preparate in vapori de apa sau in apa foarte putina. O pregatire prea indelungata distruge enzimele si vita-minele. Intrebuintati intotdeauna apa in care ati fiert legumele fie ca su-pa, fie ca simpla bautura. Amintiti-va ca uleiurile volatile si alte materii iritante care se gasesc in ceapa, ridichi, usturoi, arpagic, ca si in majori-tatea mirodeniilor nu sunt decat otravuri pe care natura le-a pus in aces-te plante pentru a se apara impotriva atacurilor insectelor. In consecinta, mirodeniile sunt insecticide naturale si, deci, necomestibile, desi sunt intrebuintate ca stimulente si pentru a creste apetitul. Cum insa aceste uleiuri volatile pot irita tuburile fine ale rinichilor, trebuie eliminate din regim. Pentru cei care folosesc retete de mancaruri rafinate si bogate in mirodenii este o veste trista, dar multi dintre colegii mei si eu insumi credem ca acesta este adevarul.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

sanatate

Medicina



Farmacologie

Referate pe aceeasi tema


Un regim de legume ca sa va ingrijiti
Automedicatie - cand ne tratam singuri si cu ce medicamente?
Enterocolita ulceronecrotica
Elemente de componenta ale asistentului medical
Regimul din obezitate
Bufeuri de caldura - manifestari si cauze, ce trebuie facut
Descuamarea fiziologicǍ si dismaturitatea
Rectocolita ulcero-hemoragica (colita ulceroasa)
Notiuni elementare de digestie sl metabolism
Hipertrofia de ventricul stang - definitie



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.