Traumatismele venelor

Traumatismele venelor

Traumatismele venelor se clasifica in contuzii si plagi.

Leziunile venelor, care au o structura putin rezistenta, sunt frecvent asociate traumatismelor organelor si tesuturilor adiacente: artere, muschi, oase, viscere.

Contuziile adica traumatismele venoase inchise, sunt frecvente.

Leziunile venelor mici evolueaza asimptomatic sau cu semne minore (dureri). Contuziile venelor mari se manifesta prin dureri si edem voluminos. Sunt frecvent asociate la entorse, luxatii, fracturi.

Contuziile venoase se pot complica cu tromboze extinse si chiar cu embolii.

Tratamentul contuziilor venoase consta in repaus, prisnite aplicate local, unguente antiinflamatorii, iar in tromboza tratamentul tromboflebitei.

Plagile venelor sunt frecvent asociate leziunilor arteriale si sunt produse prin agresiuni (arme albe sau de foc) accidente sau iatrogen. Solutia de continuitate poate afecta venele superficiale sau profunde.

Originea venoasa a hemoragiei se caracterizeaza prin curgerea singelui in flux continuu din plaga si prin culoarea mai inchisa a acesteia. Plagile venelor superficiale mici sunt insotite de singerari reduse, in schimb in lezarea venelor varicoase hemoragia este mare, favorizata de presiunea venoasa crescuta in ortostatism, si poate periclita chiar viata bolnavului.

Plagile venelor profunde se caracterizeaza prin hemoragii mari, continue, cu sange de culoare mai inchisa. In situatia in care comunicarea directa a venei cu exteriorul este obliterata de muschi, se poate complica plaga venoasa cu un hematom care daca devine voluminos comprima structurile din jur, inclusiv arterele (determinind o ischemie acuta).

In situatia plagilor arteriale si venoase sangele arterial oxigenat are culoarea rosu aprins si se evacueaza in jet ritmic, pulsatil.

Hemostaza provizorie in hemoragiile venoase se efectueaza de preferinta prin compresiune direct la nivelul plagii; chiar la aplicarea unei compresiuni reduse se obtine colabarea venei si sistarea hemoragiei. Aplicarea garoului proximal de plaga poate accentua hemoragia prin staza venoasa.

Hemostaza definitiva se realizeaza prin ligatura directa; aceasta se evita daca vena respectiva este singura cale de drenaj a unei extremitati traumatizate.

In plagile cervicale interesind venele mari, acestea ramin deschise si pe linga hemoragie exista riscul emboliei gazoase.

S-a renuntat la ligatura venelor mari ale extremitatilor deoarece survin frecvent tromboze extinse urmate de invaliditati sau amputatii. Se recomanda sutura venei, refacerea continuitatii venei cu peretele venos sau cu grefon venos.

Complicatiile posibile postoperator constau in tromboflebite sau embolii pulmonare.

Insuccesul interventiilor reconstructive se explica in majoritatea cazurilor prin tromboza venei respective.

Pentru a preveni aceasta se continua postoperator tratamentul anticoagulant inceput intraoperator.

Pentru cresterea debitului sanguin prin vena refacuta si pentru a evita trombozarea se utilizeaza uneori o fistula arterio-venoasa distala temporara, care mentine un flux sanguin continuu si important prin vena.

Tratamentul socului hemoragic si al anemiei acute consta in refacerea volemiei, inclusiv prin transfuzii de sange.

Traumatismele venoase iatrogene sunt mai frecvente in prezent in urma cresterii semnificative a tehnicilor de cateterizari venoase pentru diagnostic, tratament si de punctie biopsie tintita, care pot leza venele.

Vena subclavie este calea de predilectie pentru cateterizare venoasa de durata in serviciile de terapie intensiva  si de aceea este mai frecvent traumatizata sau trombozata.

In prezent cateterizarile venei jugulare sunt practic abandonate.