Tehnica de realizare a disjunctorului acrilic

TEHNICA DE REALIZARE A DISJUNCTORULUI ACRILIC

1.1  TURNAREA MODELULUI SI SOCLAREA

Medicul adapteaza inelele ortodontice prefabricate in cavitatea bucala pe 1.4, 1.6, 2.4, 2.6, dupa care supraamprenteaza cu alginat ireversibil. Dupa indepartare se spala cu jet de apa pentru igienizare, se controleaza calitatea amprentarii si se introduce intr+un vas cu apa rece. Amprenta cu inelele incluse este transportata la laborator in cel mai scurt timp posibil.

Instrumentarul si materialele necesare pentru turnarea si soclarea modelului sunt:

bol pentru gips si spatula;

masuta vibratorie;

gips normal, dur sau extradur;

apa;

cutit pentru gips.

Inainte de turnarea modelului surplusul de apa din amprenta se va inlatura cu un jet usor de aer, fara a usca amprenta. Pe peretii inelelor se va aplica un strat subtire de ceara exceptand un contur de 0,1-0,5 mm la nivelul marginii gingivale a acestora. Se pregateste pasta de gips de consistenta smantanoasa si se toarna in amprenta asezata pe masuta vibratorie pentru a se evita formarea bulelor de aer. Din pasta de gips ramasa se aseaza o parte pe masa de lucru. Cand gipsul incepe sa faca priza, amprenta este rasturnata peste gipsul de pe masa, care va constitui soclul modelului.

Dupa priza completa amprenta este indepartata.

Stratul de ceara din interiorul inelelor va permite indepartarea fara deformare a acestora de pe model.

Modelele se socleaza la soclator astfel incat soclul sa aibe grosime de 1,5-2 cm si baza paralela cu planul de ocluzie.

Marginile exterioare ale portiunilor de pe model reprezentand dintii vecini sunt indepartate. In yonele unde se va executa lipirea cu lot, se indeparteza din masa de gips in profunzime, pe o adancime de 1-1,5 mm si se tapeteaza cu masa de ambalat. Aceasta operatiune este necesara, deoarece gipsul in contact cu flacara de sudura se descompune, eliberand sulf, care ataca suprafata de contact oxidand-o si compromite calitatea sudurii.

1.2  PREGATIREA INELELOR ORTODONTICE

Pentru retentia corespunzatoare a inelelor in masa acrilica este preferata confectionarea lor in laborator din banda de wipla, lasand prelungiri pentru retentie. Daca se folosesc inele prefabricate, la acestea se vor lipi prelungiri pentru retentie, simpla punctare nefiind suficienta.

Din sarma de 0,7-0,8 mm diametru si 8 mm lungime se vor realiza niste retentii in forma literei "U" ce se lipesc pe fata orala a inelelor.

Pentru aceasta ele se fixeaza pe model prin intermediul unei picaturi de ciment astfel incat curbura lor sa fie in contact cu inelele iar bratele sa fie la distanta de 1-1,5 mm de mucoasa.

Se aplica decapantul specific lotului pe suprafetele de sudat, se incalzesc treptat si apoi se aplica lotul care sub actiunea flacarii aluneca si acopera zonele decapate.

1.3  FIXAREA SURUBULUI ORTODONTIC

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Inainte de montarea surubului, acesta trebuie pregatit. Aceasta pregatire se face in scopul de a nu permite mobilizarea surubului in timpul realizarii bazei din acrilat.

La suruburile ce au in partile laterale niste puturi, se pot folosi tije din sarma. Portiunea mediana a surubului, unde se afla dispozitivul de actionare va fi acoperita cu gips pentru a nu permite patrunderea acrilatului.

Suruburile fara puturi se pot fixa cu benzi de tabla subtire si maleabila, de 3 mm latime, care cuprind mijlocul surubului si formeaza o prelungire.

In prezent majoritatea suruburilor sunt livrate gata pregatite pentru fixare. Portiunea lor mijlocieeste ocupata de o prelungire din material pastic sau din metal moale, usor de indepartat.

Pentru a permite montarea surubului cat mai aproape de palat, in scopul de a nu ocupa prea mult spatiu, este nevoie uneori sa se slefuiasca surubul.

Surubul va fi montat astfel incat activarea sa se realizeze dinainte inapoi, intrucat aceasta operatiune se face endobucal.

Partea mai mica a plasticului de protectie va fi scurtata astfel incat sa existe unspatiu de 1,5-2 mm intre surub si bolta palatina in care sa patrunda acrilatul.

Surubul va fi fixat pe linia mediana, nu parallel cu palatal ci inclinat usor inainte, pentru ca pacientul sa-l poata active singur.

Fixarea se va face prin topirea cerii si picurarea ei la jonctiunea dintre gipsul palatului si plasticul surubului.

Se introduce apoi modelul intr-un bol cu apa timp de 30 de minute, pentru efectuarea izolarii acestuia.

1.4  REALIZAREA PLACII ACRILICE

Placa acrilica poate fi realizata prin mai multe procedee si anume:

A)    Realizarea placii acrilice din acrilat termo- sau autopolimerizabil:

Dupa fixarea surubului pe model se trece la realizarea propriu-zisa a machetei, din ceara roz. Placa de ceara se inmoaie in apa calda si se aplica pe palatal modelului pana la nivelul dorit. Ceara trebuie adaptata bine pe model, acoperind suprafetele palatinale ale dintilor laterali, ale inelelor si ingloband retentiile lor. Anterior si posterior se va intinde pana la limitele trasate de medid.

Se trece la ambalare, pentru inlocuirea cerii cu acrilat.

Placile se ambaleaza ca si protezele mobile in cuvete obisnuite, cu gips normal in care se implanteaza modelul cu macheta in asa fel incat aceasta sa fie orientata in sus. Ramane libera numai fata linguala a machetei. Dupa ce gipsul a facut priza, se izoleaza cu apa sticlata sau se tine cuveta timp de 5 minute in apa. In continuare se aplica cealalta jumatate a cuvetei, se toarna pasta de gips in interiorul ei si se aplica apoi capacul cuvetei. Dupa priza gipsului se introduce cuveta intr-un vas cu apa fierbinte si se lasa circa 4-5 minute, timp in care ceara se inmoaie. Se scoate apoi cuveta, se desfac cele doua jumatati cu ajutorul unui cutit pentru ceara si fiecare portiune a tiparului astfel obtinuta se spala cu apa fierbinte pana cand nu mai raman urme de ceara. In felul acesta tiparul este pregatit pentru indesarea acrilatului.

Odata uscat tiparul, tehnicianul va pregati masa acrilica dupa normele cunoscute si in stadiul de coca o va indesa in acesta.

Pentru polimerizare cuveta cu acrilatul va fi introdusa in recipientul de polimerizare, in care apa va ajunge la o temperatura de aproximativ 45-50 de grade si vom avea o presiune de 2-3 Kg/cm patrat. Se pastreaza asa timp de 20 de minute. Procedand astfel, nu apar porozitati in acrilat. Dupa polimerizare se dezambaleaza placa palatinala, se prelucreaza si se finiseaza.

Este bine ca acrilatul folosit sa fie transparent, deoarece astfel se pot depista eventualele zone de presiune, prin albirea partilor moi.

Se prefera folosirea acrilatului colorat, de obicei daca pacientul este copil, dupa preferinta acestuia, in scopul asimilarii psihice a aparatului de catre acesta. Acrilatul poate fi colorat din fabrica sau cu ajutorul colorantilor din industria alimentara. Tot pentru asimilarea psihica a pacientului se pot imprima in acrilat initialele acestuia, abtibilduri, figurine sau se pot incorpora elemente stralucitoare.

B)     Realizarea placii acrilice din acrilat baropolimerizabil

Tehnica pulberii si a lichidului: Odata realizata izolarea modelului, se trece la aplicarea acrilatului.

Se presara pulbere pe suprafata modelului, pornind de la o extremitate a bazei aparatului apoi se adauga lichid pana la saturarea acestuia. Operatiunea se repeta pana la obtinerea unei grosimi dorite a bazei pe toata suprafata indicata de medic.

Se urmareste ca pulberea de acrilat sa patrunda sub retentii si surub si sa existe intotdeauna un exces de lichid.

Lichidul utilizat poate fi de mai multe culori.

Cand aspectul translucid al placii devine opac, modelul va fi introdus intr-un vas de presiune in apa la temperature de aproximativ 40 de grade Celsius, iar cu pompa se introduce in vas o presiune de 2,1-2,5 atmosfere.

Pentru polimerizare modelul va fi lasat in vas aproximativ 20 de minute.

Tehnica pastei: Se obtine intr-un godeu o cantitate de 3-4 cm cubi de pasta acrilica prin amestecarea in proportie de 2,5/3 a pulberii cu lichidul. Amestecul trebuie sa fie saturat in lichid, astfel incat dupa 2-3 minute, cand incepe sa se traga in fire, consistenta lui sa permita intinderea cu ajutorul spatulei pe suprafata modelului.

Se urmaresc cu atentie zonele de sub retentiile inelelor sau ale partilor laterale ale surubului, astfel incat la aceste zone sa nu apara goluri de aer.

Acrilatul se modeleaza dupa dimensiunile dorite, dupa care se va lustrui baza aparatului cu o cantitate de monomer si se introduce la polimerizat.

C)     Realizarea placii din acrilat fotopolimerizabil

Fotopolimerizarea are loc intr-o incinta speciala, iar aparatul rezultat va avea o precizie si un design de neintrecut. Tehnica se aseamana foarte mult cu cea de la realizarea placii din acrilat baropolimerizabil.

1.5  SECTIONAREA, PRELUCRAREA SI LUSTRUIREA

Dupa polimerizare aparatul este desprins de pe model, se sectioneaza placutele de plastic protectoare pentru a elibera accesul la partea activa a surubului.

Sectionarea placii se face cu un disc metalic exact pe linia mediana, ferind surubul.

Se trece apoi la indepartarea surplusurilor de acrilat cu o freza adecvata, dupa care urmeaza nivelarea cu banda abraziva, finisarea cu discul de perie cu pasta si lustruirea cu filturi.

Spre deosebire de alte placi acrilice, disjunctorul este redus si lustruit pe fata palatinala, sprijinul realizandu-se doar pe procesele alveolare.

Dupa igienizare,aparatul va fi trimis in cabinet.