Tegumentul

Tegumentul este cel mai intins organ al corpului fiind si usor accesibil examinǎrii clinice. Cu toate acestea leziunile pot fi usor trecute  cu vederea sau confundate. Incǎ de la primele zile de la nastere epiderma este formatǎ dintr-un singur strat de celule, pentru ca in sǎptǎmanile 5-6 sǎ-si dubleze grosimea. Este asemǎnǎtoare cu cea a adultului dar prezintǎ o serie de mici variatii fatǎ de aceasta. Principalele diferente constau in imaturitatea colagenului, a foliculilor pilosi si a glandelor sebacee ; adeziunile dermo-epidermice sunt mai slabe ca cele ale adultului, aceasta explicand reactiile exagerate ale nou-nǎcutilor la anumiti stimuli cum ar fi prezenta papulelor in caz de urticarie la intepǎturile insectelor sau altor stimuli. Mecanismul de reglare a temperaturii diferǎ fatǎ de cel al adultului in principal datoritǎ varitiilor accentuate ale raportului intre suprata corparalǎ si volumul corpului, precum si ale raportului intre reactivitatea vascularizatiei pielii si tendinta de a pierde cǎldurǎ prin transpiratie, toate acestea ducand la pierderea mai usoarǎ a cǎldurii la copii fatǎ de adult. Toate aceste diferente vor dispǎrea pe mǎsura inaintǎrii in varstǎ. La nastere pielea este acoperitǎ de un strat grǎsos , numit vernix caseosa, ce poate acoperi intreaga suprafatǎ corporalǎ sau poate fi prezent numai la nivelul plicilor de flexiune, se usucǎ repede si descuameazǎ la cateva ore dupǎ nastere.

Ca multe alte afectiuni, anumite boli tegumentare au o predilectie de aparitie la unele grupe de varstǎ. Factorii de mediu au un rol important in patogeneza si exacerbarea unor boli tegumentare atat la nou-nǎscuti cat si la copii. Climatul umed si cald predispune la la aparitia eritemului si a bolilor fungice. Utilizarea in comun a hainelor in colectivitǎtile de copii poate de asemenea predispune la aparitia unor boli tegumentare. O influentǎ deosebitǎ o exercitǎ si nivelul socio-economic al familei. Rasa este in mod exceptional un factor determinant insǎ poate avea un rol covarsitor in prognosticul anumitor afectiuni. S-a observat cǎ anumite afectiuni au varfuri sezoniere, astfel dermatita de contact si febra fanului apar cu predilectie primavara. Dermatitele si infectiile fungice superficiale sunt mai frecvente in anotimpurile cu temperaturi inalte si in conditii de umiditate crescutǎ. Leziunile papulare sunt mai frecvente la copii in anotimpul de varǎ datoritǎ muscǎturilor de insecte. Uscǎciunea tegumetarǎ se agraveazǎ in anotimpul de iarnǎ ca urmare a umiditǎtii scǎzute in locuintele incǎlzite artificial cu ajutorul aparatelor de aer conditionat.

Administrarea incorectǎ a unor medicamente poate duce la distorsionarea tabloului clinic a unei afectiuni si chiar la agravarea acestora. Trebuie de asemenea luate in considerare reactiile tegumentare la o serie de medicamente atat la cele din medicina alopatǎ cat si din cea naturistǎ.

Leziunile tegumentare primare care pot fi observate la examenul obiectiv sunt rezultatul atat a factorilor interni cat si externi. Acestea sunt :

Macula: o zonǎ planǎ de culoare diferitǎ de cea a pielii inconjurǎtoare.

Papula : este o zonǎ circumscrisǎ supradenivelatǎ a tegumentului.

Nodulul sau tuberculul: este o supradenivelare solida a tegumentului mai mare decat palula

Placa: o portiune ingrosatǎ ridicatǎ a pielii cu suprafatǎ neteda sau rugoasa bine delimitatǎ

Eritemul: apare datorita dilatǎrii vaselor sanguine de la nivelul dermului si a edemului

Flictena: colectie tegumentara planǎ cu lichid clar

Vezicula: bula mai micǎ

Bula: vezicula mai mare

Pustula: supradenivelare a tegumentului plinǎ cu puroi

Chistul: cavitate umplutǎ cu lichid

Nevul: afectiune ereditarǎ a pielii datoratǎ deficitului sau excesului de constiutenti tegumentari.