Stratigrafia peretelui vascular, arteriola - metaarteriola, ganglionul limfatic, vilozitatea intestinala, cai respiratorii extrapulmonare

1. STRATIGRAFIA PERETELUI VASCULAR

Intima:

- endoteliu (structura mereu prezenta)

- membrana bazal (structura mereu prezenta)

- strat subendotelial (vizibil la vasele de calibru mare - s fundam, fb de colagen, fb elastice, fb musculare netede)

- limitanta elastica interna (fb elastice si lamele elastice)

- dispozitia elementelor este longitudinala

este netrombogenica (impiedica aderarea plachetelor prin: incarcarea negativa a endoteliului si secretia unor factori anti trombogeni).

Media:

- fibre musculare netede

- lamele elastice

- limitanta elastica externa

- dispozitia elementelor este circulara (spiralata)

- regleaza fluxul sangvin

Adventicea:

- tesut conjunctiv (fibre si celule)

- fibre musculare netede (la vasele mari)

- vasa vasorum (la vasele mari)

- vase limfatice

- nervi ai vaselor

- dispozitia elementelor este in general longitudinala dar poate fi si circulara

- are rol mecanic (de ancorare), de protectie si de nutritie.

Vasele sangvine sunt alcatuite din mai multe tipuri de tesut:

epiteliu simplu pavimentos (asezat pe membrana bazala) - endoteliul

- membrana bazala este o componenta amorfa fiind alcatuita din colagen de tip IV sau V sintetizat de celulele endoteliale sau de fibrele musculare netede din stratul subendotelial

- tesut conjunctiv care contine:

- fibre de colagen si reticulina: colagen III in medie si colagen I in adventice

- fibre elastice izolate sau dispuse in lamele groase, ondulate.

- fibroblasti - in adventice

- tesut muscular neted alcatuit din mai multe randuri de celule dispuse concentric

- intre celule exista jonctiuni de tip gap

- fibra musculara neteda vasculara se comporta fenotipic ca un fibroblast si in caz de agresiune la nivelul peretelui vascular va raspunde ca un fibroblast, putand prolifera si capatand proprietati de fagocitare.

- tesut nervos alcatuit din:

- fibre nemielinizate - apartin SNV si sunt sub forma de terminatii butonate

- fibre mielinizate - se gasesc in zonele baroreceptoare si chemoreceptoare.

- microganglioni nervosi

2. ARTERA DE TIP ELASTIC

Clasificarea morfofunctionala a vaselor:

- vase pentru conduce re - arterele mari, elastice

- vase pentru distributie - arterele musculare

- vase pentru reglarea presiunii - arteriole si metaarteriole

- vase pentru schimb - capilare si venule post capilare (venule pericitare)

- vase pentru intoarcere - vene mici, mijlocii si mari

Diagnostic de vas sanguin:

- formatiune cavitara, tubulara, peretele delimitand un lumen rotund sau ovalar

- peretele, catre lumen, delimitat de celule endoteliale - un singur rand de nuclei turtiti (sau proeminand usor), citoplasma greu vizibila

- peretele format din mai multe straturi ( tunici ) diferite structural

- inconstant, in lumen, elemente figurate

Arterele elastice au media alcatuita din lame elastice dispuse pe mai multe randuri intre care exista fibre musculare netede

- lamelele elastice sunt fenestrate, prezinta orificii mari ce asigura comunicarea intra straturile de lame elastice.

MO: limitantele elastice interna si externa nu se vad

ex: aorta, a. pulmonare, a. carotida comuna, trunchiul brahiocefalic drept, a. subclavie, a. iliaca comuna.

3. ARTERA DE TIP MUSCULAR

- clasificarea vaselor

- diagnostic de vas sanguin

- peretele este gros; lumenul rotund, crenalat

Arterele de tip muscular au media alcatuita din straturi de fibre musculare netede - nr. variabil, dar peste 5

MO: are limitanta elastica interna (groasa, ondulata) si limitanta elastica externa

4. ARTERIOLA - METAARTERIOLA

Arteriola:

- diametru: 30-500 micrometri

- diametrul lumenului este de 2 ori diametrul peretelui

- limitanta elastica interna dispare sub diam de 50 micrometri; nu prezinta limitanta elastica externa

- are 1-3 straturi de fb musc netede

Metaarteriola (arteriola precapilara) - regleaza fluxul sangvin (doar sfincterul precapilar poate opri complet fluxul)

- prezinta endoteliu si membrana bazala.

- are un singur rand de fb musc netede discontinuu care organizeaza la emergenta capilarului sfincterul precapilar - inel circular ce ralizeaza contractii ritmice la interval de 2-8 secunde.

- intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de proteoglicani si glicozaminoglicani care este hidratat in proportii variabile => turgiditatea vasului este variabila si are proprietati vasco-elastice.

- jumatatea interna a peretelui vascular se harneste prin sangele din lumenul vasului, prin difuziune.

- intre celulele endoteliale si celulele musculare exista jonctiuni comunicante gap deoarece membrana bazala prezinta discontinuitati

5. VENELE

- clasificarea vaselor

- diagnostic de vas sanguin

- perete subtire, lumen oval, mare

media contine fibre musculare netede in grupuri separate de tesut conjunctiv

- nu au limitanta elastica externa

- adventicea este groasa, cu vasa vasorum evidente la venele mari si mijlocii

- limitele dintre tunici nu se disting

- in functie de predominanta tesutului conjunctiv si a fb musc netede, se impart in vene conjunctive si vene musculare.

6. TIPURI DE CAPILARE SANGVINE

Sistemul de capilarizare este de mai multe feluri:

Normal: metaarteriola capilar venula postcapilara - pretutindeni in organism.

Sunt arterio-venos: intr-un sistem de capilarizare normal apare o comunicare intre metaarteriola si venula postcapilara care evita capilarele =>nu au loc schimburile nutritive

- in m scheletici si la nivelul pielii, in zona mainilor si picioarelor, la degete, unghii si urechi.

- componenta arteriolara este foarte bine inervata si are rolul de a regla fluxul sangvin

Sistemul venos port: capilare venoase venula postcapilara capilare venoase - in ficat si la nivelul tijei pituitare.

Sistemul arterial port: capilare arteriale arteriola capilare arteriale.

- se intalneste in glomerulul renal care este constituit din arteriola aferenta ce se capilarizeaza la nivelul capsulei Bowman, de unde pleaca mai apoi arteriola eferenta ce se recapilarizeaza la nivelul tubilor uriniferi formand capilarele peritubulare.

- se mai intalneste si la nivelul pancreasului, unde arteriolele se capilarizeaza mai intai la nivelul pancreasului endocrin (insulele Langerhans) si apoi se recapilarizeaza la nivelul pancreasului exocrin (acinii pancreatici).

Capilarele sunt alcatuite din endoteliu, membrana bazala si pericite (celule Rouget) - celule musculare modificate, cu rol contractil si fagocitar; au multe prelungiri cu ramificatii ce inconjura capilarul;  au mare capacitate de a se diferentia in: osteoblaste, condroblaste, fibroblaste, fibre musculare netede, preadipocite, microglii

Capilare continue

- diam: 5-9 micrometri

- cel endoteliale sunt prezente in strat continuu

- mb bazala este continua

- prezinta pericite

- prezinta vezicule plasmalemale

- au jonctiuni stranse si jonctiuni gap

- localizare: SNC, nervi, muschi, glande exocrine, plaman, timus, ganglioni limfatici, testicul si retina

Capilare fenestrate

- diam: 5-9 micrometri

- celulele prezinta orificii = fenestre cu diametrul de 50-80 nm; in numar de 20-60/mm²; sub ele exista sau nu diafragme

- mb bazala este continua

- prezinta rar pericite

- au jonctiuni stranse si jonctiuni gap

- localizare: glande endocrine, tract gastro-intestinal, plexuri coroide, rinichi (unde nu au diafragma)

Capilare sinusoide

- diam: 20-25 micrometri

- intre cel endoteliale exista spatii largi; cel pot fi si fusiforme

- mb bazala este discontinua sau poate lipsi

- pericitele pot fi prezente sub forma de cel parasinusoidale

- localizare: ficat, splina, maduva osoasa, hipofiza anterioara

Functiile capilarelor:

- bariere selective:

- sange-tesut (sange-lichid intestitial); distanta maxima a unei celule fata de capilarul sangvin este de 20 mm.(exceptii: tendon, aponevroza, os, jumatatea interna a vaselor de calibru mai mare)

- sange-aer: bariera alveolo-capilara.

- de ultrafiltrare: la nivelul glomerulului renal

functia metabolica

- secretie de factrori inhibitori sau de crestere

- functie antitrombogenica

7. ORGANIZAREA HISTOLOGICA A LOBULULUI TIMIC

Timusul este organ limfatic primar, incapsulat, situat in mediastinul anterior

- are o structura limfoepiteliala, spre deosebire de celelalte organe limfoide

- are dubla origine embriologica: exista un primordiu de origine epiteliala care este invadat de celule mezenchimale => stroma are origine epiteliala, iar capsula este de origine conjunctiva

- capsula prezinta septuri care impart organul in lobuli.

Un lobul timic are doua regiuni: periferica - corticala si centrala - medulara

Corticala in coloratie HE are aspect intunecat datorita prezentei unui numar mare de celule tinere, precursoare ale limfoctelor T numite timocite.

- timocitele au nuclei rotunzi, tahicromatici, mici; ele prolifereaza intens

- din toate timocitele corticale unele mor prin apoptoza, altele isi continua maturarea, apoi migreaza pana ajung in regiunea medulara.

Alte celule din corticala:

- celule reticuloepiteliale - au forma stelata si nuclei ovalari; au prelungiri care se anastomozeaza, jonctiunile realizandu-se prin desmozomi si formand astfel o retea in ochiurile careia exista timocite; intervin in selectia pozitiva

- celule doica - se gasesc in regiunea subcapsulara, au natura epiteliala si rol in maturarea limfocitelor T.; secreta hormoni timici cu rol important in dezvoltarea si maturarea limfocitelor T: timulina, timozina, timopoietina

- celule dendritice interdigitale - se gasesc la limita dintre corticala si medulara; au origine in maduva rosie hematogena si rol in selectia negativa.

- macrofage - se gasesc si in medulara; au rol de APC si sunt importante in procesul de selectie

Medulara in coloratie HE apare mai deschisa la culoare datorita prezentei unui numar mai mic de timocite

- prezinta o structura caracteristica numita corpusculul Hassal - alcatuiti din celule de natura epiteliala deoarece contin in citoplasma filamente de cheratina.

- celulele sunt dispuse in structuri concentrice.

- au nuclei picnotici, intens tahicromatici.

- corpusculii Hassal au functie necunoscuta: se presupune ca ar secreta factori umorali timici.

8. PROLIFERAREA, DIFERENTIEREA SI SELECTIA LIMF. T

La nivelul lobulului timic exista timocite - precursori ai limfocitelor T; acestea sufera un proces de maturare: celulele tinere se gasesc in regiunea subcapsulara si de aici, concomitent cu maturarea, ele migreza spre medulara.

Procesul de maturare a limfocitelor T are doua etape:

1. selectia pozitiva - are ca rezultat supravietuirea acelor celule ce sunt capabile de recunoasterea prin intermediul receptorilor pentru antigen propriile antigene HLA (CMH) ale organismului.

- la acest procesc participa celulele reticuloepiteliale

2. selectia negativa - permite supravietuirea acelor timocite ce nu reactioneaza impotriva propriilor antigene ale organismului.

- la acest procesc participa celulele dendritice interdigitale

Limfocitele care parasesc timusul sau maduva rosie se numesc limfocite naive pentru ca nu au venit in contact cu antigenul.

- la nivelul organelor limfoide secundare are loc initierea raspunsului imun impotriva antigenelor venite pe cale limfatica sau sangvina de la nivelul tesuturilor: splina asigura apararea impotriva antigenelor din sange, ganglionii limfatici asigura apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iar MALT asigura apararea la nivelul mucoaselor.

Timusul involueaza la varsta adulta, dupa pubertate; cea mai afectata este regiunea corticala unde timocitele sunt inlocuite cu adipocite albe - are loc degenerescenta grasoasa. Totusi, timusul pune limfocite T in circulatie chiar si la varsta adulte, mai putin insa.

9. SPLINA - PULPA ALBA

Splina este cel mai mare organ limfoid secundar din organism.

- prezinta o capsula conjunctiva in care exista fibre musculare netede si din care pornesc septuri ce nu compartimenteaza organul.

- parenchimul splinei se numeste pulpa; macroscopic, daca sectionam orgaanul fara sa il fixam, el apare rosu cu puncte albe

Pulpa alba a splinei este alcatuita din:

- teaca limfoida periarteriolara = manson de tesut limfatic ce inconjoara arteriolele - contine predominant limfocite T.

- foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ

- semana cu foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi.

- contin prediominant limfocite B.

La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri marginale; aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei albe.

- contin macrofage distincte: imobile, cu capacitate crescuta de a fagocita antigene aduse prin sange pana la nivelul sinusurilor marginale; apoi aceste macrofage prezinta antigenul limfocitelor B.

10. SPLINA - PULPA ROSIE

Pulpa rosie este alcatuita din cordoane celulare ce delimiteaza sinusurile vasculare.

- sinusurile pulpei rosii au in structura lor celulel epiteliale cu proprietati contractile: celule cu forma alungita, cu axul lung paralel cu axul sinusului

-in jurul sinusului sunt dispuse circular fobre de reticulina

- cordoanele celulare al pulpei rosii (cordoanele Billroth) sunt alcatuite dintr-o stroma, un citoreticul, in ochiurile caruia exista multe limfocite B, limfocite T, macrofage, plasmocite ca si celelalte elemente figurate ale sangelui.

- macrofagele de aici sunt cele care fagociteaza eritrocitele imbatranite.

11. CIRCULATIA INTRASPLENICA A SANGELUI

Arterele splenice dau ramuri trabeculare care dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului.

- aceste ramuri se inconjoara de tesut limfoid si formeaza arterele centrale ale pulpei albe.

- din acestea se desprind ramuri numite arteriolele foliculilor limfoizi din pulpa alba splenica.

- ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii.

Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase:

1. exista continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator.

2. arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii; sangele strabate spatiul dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii.

- aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste arborele circulator.

Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu prezinta un perete muscular propriu; acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil.

- splina nu are circulatie limfatica.

12. GANGLIONUL LIMFATIC

- raspanditi in totorganismul

- reprezinta o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul vaselor limfatice.

- sunt organe incapsulate, avand o capsula conjunctiva care trimite septuri (trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul.

- prezinta o fata convexa (intra vasele aferente) si un hil (iese vasul eferent + vasele care vascularizeaza ganglionul)

- are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara); intre cele doua regiuni exista zona paracorticala

- corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi = formatiuni rotund-ovalare cu aspect caracteristic, la nivelul carora exista limfocite in diferite stadii de diferentiere

Circulatia sangelui: se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi; sangele se aduna apoi in venule care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, care formeaza prin unire venele ce parasesc ganglionul pe la nivelul hilului.

- la nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice; se numesc venule cu endoteliu inalt (HEV - high endothelium venules)

Circulatia limfei: patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea unidirectionala catre sinusul subcapsular sinusurile intermediare (strabat corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil.

Tipuri de celule in ganglionul limfatic:

- in foliculi: celule dendritice foliculare - APC

- regiunea paracorticala - celule interdigitate

- in sinusuri, in cordoanelel celulare ale medularei si la nivelul tesutului limfoid propriu-zis din corticala exista si macrofage.

Rolul ganglionilor limfatici: produc doua tipuri de limfocite B efectorii: plasmocite si limfocite B cu memorie.

13. FOLICULUL LIMFATIC - structura, functie

= formatiuni rotund-ovalare cu aspect caracteristic, la nivelul carora exista limfocite in diferite stadii de diferentiere

- pot fi primari (areactivi) si secundari.

- foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare

- foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ.

- la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata - alcatuita din centroblase (dimens mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatci) si una clara - alcatuita din centrocite (aspect caracteristic, cu nuclei clivati)

- foliculii limfatici se gasesc in toate organele limfatice secundare.

14. MUCOASA CAV. BUCALE - tipuri, localiz, struct, functii

Cavitatea bucala - structura histologica generala:

- mucoasa orala: epiteliu pavimentos stratificat (ne-, para- sau ortokeratinizat), mb bazala, lamina propria (tesut conjuctiv lax sau dens semiordonat)

- submucoasa: tesut conjunctiv cu glande salivare si tesut adipos

- musculara: fb musculare striate

- structuri profunde: os, piele, mucoasa respiratorie

1. mucoasa de acoperire

- localizare: obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ventrala a limbii, palatul moale

- mucoasa: epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat, gros, cu 3 straturi celulare: germinativ, spinos, superficial + melanocite (in stratul bazal), celule Langerhans, celule Merkel, limfocite

- lamina propria: tesut conjunctiv lax (cu vase de sange, vase limfatice, terminatii nervoase libere si corpusculi Meissner) si papile rare si putin adanci (cu exceptia mucoasei alveolare)

- submucoasa: tesut conjunctiv lax (cu fascicule de colagen si fb elastice), glande salivare, case de sange, nervi, glande sebacee izolate mari (granule Fox-Fordyce); lipseste pe fata dorsala a limbii

2. mucoasa masticatorie

- localizare: gingii, palat dur

- mucoasa: epiteliu pavimentos stratificat keratinizat sau parakeratinizat cu 4 straturi celulare: germinativ, spinos, granular, superficial

- lamina propria, cu 2 straturi:

- strat papilar: papile profunde si dese, vase, terminatii nervoase libere, corpusculi Meissner

- strat reticular: tesut conjunctiv dens semiordonat; la nivelul gingiilor, fb de colagen se continua cu cele din periost

- submucoasa: prezenta numai la nivelul palatului dur, anterior - tesut adipos, posterior - glande salivare ce se continua in palatul moale

3.mucoasa specializata

- localizare: fata dorsala a limbii

- prezinta papile si muguri gustativi

15. STRUCTURA GENERALA SI INERVATIA LIMBII

Ax muscular:

- fibre musculare striate perpendiculare unele pe celelalte ce apartin muschilor extrinseci (genioglos, hioglos) si intrinseci (m. lingual)

- alterneaza cu glande salivare minore, celule adipoase, numeroase vase sangvine, fibre nervoase Fata ventrala:

- mucoasa orala de acoperire,

Fata dorsala:

- mucoasa specializata cu papile linguale (proeminente cu axul alcatuit din tesut conjunctiv)

- papile filiforme: numeroase, ascutite, acoperite de epiteliu pavimentros stratificat keratinizat; nu prezinta muguri gustativi

- papile fungiforme: izolate printre papilele filiforme, au un ax bogat vascularizat; prezinta rar muguri gustativi

- papile foliate: pe marginea limbii, perpendiculare pe axul lung, ax bogat vasculariat; contin muguri gustativi mai numerosi la tineri

- papile circumvalate: 8-12 la nivelul V-ului lingual, inconjurate de un sant profund numit vallum; prezinta glande von Ebner; contin numerosi muguri gustativi pe versantii laterali

Inervatia limbii:

- motorie: nv hipoglos (XII)

- senzitiva generala: nv V (2/3 ant) si nv IX (1/3 post)

- senzoriala: nv VII (2/3 ant) si nv IX (1/3 post)

16. MUGURII GUSTATIVI - localizare, structura, functii

- formatiuni ovoidale cu dimensiuni de 80 x 50 mm

- comunica cu spatiul exterior prin porul gustativ

- celule sunt: senzoriale (neuroepiteliale) - palid colorate, nucleu eucromatic, prevazute cu microvili; de sustinere - alungite, inchise la culoare, nucleu tahicromatic, prevazute cu microvili;  bazale - in apropierea membranei bazale, cu nucelu rotund

- localizare:

- cei mai numerosi in papilele circumvalate (~250 / papila)

- p. fungiforme, p. foliate

- arcul glosopalatin, palatul moale

- fata posterioara a epiglotei

- peretele posterior faringian

- inervatie senzoriala prin filetele nervoase din n. cranieni VII si IX si prin plexuri subgemale, perigemale si intragemale

- functie: perceptia gusturilor: dulce, acru (acid), amar, sarat

17. DINTELE - structura, compozitie moleculara, functie

- dentitie deciduala: 20 dinti - 2incisivi, 1canin, 2molari

- dentitie definitiva: 32 dinti - 2incisivi, 1canin, 2premolari, 3molari

Pulpa dintelui: tes. conjunctiv tanar (mezenchimal), cu origine in papila dentara

- celule stelate, cu prelungiri + alte celule: limfocite, plasmocite, macrofage, eozinofile

- substanta fundamentala PAS+, gelatinoasa

- vase sangvine si fibre nervoase din ggl. gasserian (cu ramuri in vecinatatea odontoblastelor)

- spatiul Weil: zona acelulara, strabatuta de fasc. de colagen (von Korff) ce patrund in dentina

- odontoblaste adiacent dentinei

Dentina: cu 2 componente

- componenta anorganica (70%) - cristale de hidroxiapatita, linii incrementale von Ebner (subtiri) si  Owen (groase), tubuli dentinali (canaliculi Tomes), spatii Czermak (interglobulare)

- componenta organica (30%) - matrice extracelulara (colagen, GAG) si celule (odontoblaste)

Odontoblastele prezinta un corp celular cilindric, cu granule secretorii (corpii abac) din care pleaca procese odontoblastice apicale (fibre Tomes - cu microtubuli, microfilamente,granule de secretie)

- secreta predentina - matricea organica

Smaltul: cu 2 componente

- componenta anorganica (98%) - cristale de hidroxiapatita

- este compus din prisme adamantine si substanta interprismatica

- prismele sunt curbate, in forma de S -> liniile Hunter-Schreger)

- liniile Retzius

- tufele smaltului, la jonctiunea smalt-dentina

- cariile dentare = zone de demineralizare

- componenta organica (2%) - matrice extracelulara alcatuita din proteine specifice smaltului: amelogenina (numai in smaltul in formare), enameline, proteinele tufelor

- este produsa de adamantoblaste in cursul histogenezei dintelui

Cementul - substanta similara osului: componenta anorganica (40-50%)

- tipuri: acelular si celular: cementocite in cementoplaste

- nu este vascularizat

- nu formeaza sist. Havers

Ligamentul periodontal: este alcatuit din:

- tesut conjunctiv dens - fibre colagen ce solidarizeaza cementul de periost, fibre de oxitalan, fibroblaste

- tesut conjunctiv lax: grupat in insule, bine vascularizat (asigura si nutritia cementului)

- insule epiteliale Malassez

- functii: - ancorare, suport, mobilitate

- remodelare os

- nutritie cement

- proprioceptie

Alveola dentara: alcatuita din:

- os alveolar compact: insertia lig. periodontal si spongios

- os de sustinere in profunzime - os lamelar

18. STRATIGRAFIA PERETELUI T. DIGESTIV - generalitati

Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculara, tunica externa

Mucoasa: are 3 componente: epiteliul de acoperire, corion, musculara mucoasei

a) Epiteliul de acoperire - in functie de segmentul de tub digestiv in care se afla, poate fi:

- epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat

- epiteliu simplu cilindric

- tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat.

b) Corionul - format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:

- celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica

- capilare sangvine si limfatice

- terminatii nervoase vegetative cu rol de control al activitatii de la acest nivel

- glande - foarte dese, cu exceptia esofagului

c) Musculara mucoasei - formata din tesut muscular neted cu organizare ca la tunica musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern.

- de la acest nivel se desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.

Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:

- evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri (maresc suprafata de absorbtie)

- invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei - alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana in submucoasa se numesc glande submucoase (maresc suprafata de secretie a glandelor); invaginarile care strabat tot peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe.

Submucoasa - alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens

- comparativ cu corionul are mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule

- vase limfatice si sangvine mari

- tesut limfatic (difuz sau nodular)

- plexul nervos Meissner

- glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).

Musculara - cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal, unde exista fibre musculare striate, musculara contine fibre musculare netede.

- se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern

- de fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice, aproape verticale, si cu pasul larg.

- intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si plexul nervos Auerbach.

- stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere

Tunica externa - poate fi adventice sau seroasa.

- adventicea - formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul, colonul ascendent si descendent).

- seroasa - formata din tesut conjunctiv lax acoperit de mezoteliu (ce reprezinta foita viscerala a peritoneului)

- tunica externa contine vase sangvine si nervi.

19. PLEXURILE INTRAMURALE

- la nivelul tubului digestiv se gasesc fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale, ce intra in componenta plexurilor intramurale

- neuroni au caractere functionale asemanatoare cu cele ale neuronilor din nevrax: pot prelua informatia din mediu si pot elabora comanda => plexurile intramurale sunt denumite "creierul tubului digestiv"           

- inervatia simpatica se face de la nivelul maduvei spinarii, iar inervatia parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin parasimpaticul sacrat (S₂-S₄); fibrele parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori, iar fibrele simpatice sunt conectate cu neuronii secretori

Plexurile nervoase locale contin:

- mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50)

- fibre nervoase amielinice - se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor intramurali parasimpatici; sunt conectate si cu neuronii din ganglionii intramurali

celule gliale - mai multe decat neuronii, asemanatoare cu astrocitele din nevrax; au rol in desfasurarea raspunsului imun.

Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi - formeaza aferentele arcurilor reflexe, motori - exercita influente inhibitorii sau excitatorii si interneuroni - asigura legatura cu motoneuronii.

- plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva, controleaza activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la nivelul vaselor sangvine din submucoasa.

- plexul Auerbach controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica musculara.; rareori fibrele plexului Auerbach pot ajunge si in submucoasa.

Rolurile:

- asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv

- asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive

- controleaza microcirculatia sangvina

- intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator.

20. TESUTUL LIMFATIC ASOCIAT T. DIGESTIV

Este de doua feluri:

1.     tesut limfatic difuz - localizat de obicei in mucoasa

- aici exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in special cele care secreta IgA), eozinofile si mastocite => este sediul major in activitatea imunologica la nivel local.

- predomina limfocitele T

2.     tesut limfatic nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in submucoasa

- nodulii limfatici pot fi solitari (in esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice, in corionul din jurul canalelor de secretie ale esofagului, in stomac, regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului subtire si gros) sau sub forma de agregate nodulare (la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform, sub forma placilor Peyer)

- exista atat limfocite T cat si B

- exista celule M (microfald), in raport cu nodulii limfatici; in ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al enterocitelor

Celua M are rol in initierea raspunsului imun local; endociteaza antigenul si il elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si macrofagelor care vor fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula limfocitele B din tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA. Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la nivelul glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de actiunea proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de IgA si ea va fi aparata de agresiunea antigenului.

21. ESOFAG

- la nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm, acoperit de adventice

- dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal, care are o lungime de 2-4 cm si care este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele posterior al abdomenului.

Mucoasa - alcatuita din epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat cu mai multe straturi:

- celulele bazale dispuse in 1-3 randuri, u citoplasma bazofila; prezinta numeroase mitoze.

- celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen.

- celulele scuamoase - nu sunt keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste zone se keratinizeaza.

- 25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz (exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor primare cu celule endocrine)

- 4-8% din indivizi au in epiteliul bazal melanocite (exista riscul de aparitie a melanoamelor primare la nivelul esofagului)

- celule Langerhans - in stratul bazal; sunt celule prezentatoare de antigen.

Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm.

Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos papile conjunctive inalte; la nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si superioara) = glande simple, tubulare ramificate (secreta mucus neutru)

Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.

Submucoasa

- creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a esofagului la trecerea bolului alimentar.

- continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat

- se gasesc glandele esofagiene propriu-zise, diferite de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate (secreta un mucus acid)

Musculara - alcatuita din tesut muscular neted si striat.

- in 1/3 superioara a esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate

- in 1/3 mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede

- in 1/3 inferioara se gasesc numai fibre musculare netede.

- musculara este impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.

22. STOMAC - structura, criterii de delimitare a regiunilor gastrice

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice: regiunea cardiala, regiunea fundica, regiunea corpului gastric, regiunea antrului piloric, regiunea canalului piloric

Mucoasa - prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.

- suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce delimiteaza ariile gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm; la nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice -la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.

- epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule: celulele mucoase de suprafata care secreta mucus neutru(celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie

- corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:

- regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si glande lungi, sinuoase, cu lumen larg; mai multe glande se deschid in aceeasi cripta.

- regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.

- regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete.

Submucoasa - tesut conjunctiv lax, cu vase sangvine si limfatice

- infiltrat limfatic si mastocite

Musculara - cea mai groasa zona a tunicii musculare, alc din 3 straturi:

- intern - oblic - doar la nivelul cardiei si corpului gastric

- mijlociu - circular - strat continuu, in toate reg; formeaza sfincterele

- extern - longitudinal - strat discontinuu, de-a lungul celor 2 curburi ale stomacului.

Seroasa - strat subtire de tesut conjunctiv lax acoperit de mezoteliu

23. GLANDE FUNDICE - structura, functii

- sunt glandele gastrice propriu-zise alc din urmatoarele tipuri celulare:

Celula parietala (oxintica)

- se aglomereaza in partea superioara a glandelor

- sferice sau piramidale, au un nucleu mare, situat central; pot fi binucleate

- au citoplasma intens acidofila

- polul bazal intra in raport cu MB a epiteliului glandular, iar polul apical nu ajunge pana la suprafata epiteliului glandular, dar comunica cu lumenul

- continut mare in organite cu membrane netede: mitocondrii, REN

- prezinta un sistem canalicular intracelular si un sistem tubulovezicular.

a) sistemul canalicular intracelular se formeaza prin invaginarea membranei apicale, uneori chiar pana in apropierea polului bazal.

- la acest nivel exista microvili.

- canaliculele comunica cu lumenul

b) sistemul tubulovezicular se gaseste in apropierea sistemului canalicular intracelular si este reprezentat de un sistem de membrane netede.

- reprezinta fragmente de plasmalema invaginata.

- este considerat un rezervor de membrana care poate fi transferata sistemului canalicular intracelular cand se sintetizeaza HCl (pentru a se forma microvilii).

Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec Castle = glicoproteina cu greutate moleculara mare care asigura absorbtia vitaminei B₁₂ la nivelul ileonului.

Celulele principale (pepsinogene)

- predomina in partea bazala a glandei.

- au caracteristicile unor celule care sintetizeaza proteine de export: RER situat in zona bazala si laterobazala, mitocondrii, aflate printre cisternele RER, aparat Golgi situat supranuclear si granule de secretie aflate la polul apical.

- celule inalte, piramidale, cu nucleul oval sau rotund, situat la polul bazal

- la polul bazal au citoplasma bazofila, iar la polul apical au citoplasma acidofila

- polul bazal are contact cu MB a epiteliului glandular, iar polul apical ajunge pana la suprafata epiteliului

Roluri:

- sintetizeaza si secreta pepsinogen, proenzima proteazica ce se activeaza in lumenul glandei

- sintetizeaza si secreta lipaza (putina) care ajuta la digestia lipidelor

- sintetizeaza si secreta renina - functie recent dovedita

Celulele nediferentiate

- localizate printre celulele mucoase ale colului, in partea apicala a glandei si nu la baza

- singurele celule din componenta glandelor gastrice care prezinta mitoze

- celule columnare, cu nucleu oval si citoplasma bazofila.

- se pot diferentia in oricare din celulele componente ale glandei gastrice

Celulele endocrine

- prezinta granule de secretie care se aglomereaza la polul apical

24. ENTEROCITUL

- principale celule epiteliale de suprafata; apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn.

- la polul apical prezinta platoul striat

- au citoplasma bazofila, nucleul este oval, situat la polul bazal

- prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.

- au foarte multe organite: REN abundent, lizozomi in zona apicala, mitocondrii raspandite in toata citoplasma (sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei; au tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei), RER situat in zona bazala, aparat Golgi supranuclear.

- prezinta putine granule de secretie, mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit.

Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular.

- sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare.

- in zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.

Roluri:

- sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

- secreta aceste enzime prin polul apical, dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite).

- intervin in absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei.

- sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti cu formare de chilomicroni in aparatul Golgi.

25. GLANDELE LIEBERKUHN

- reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire

- nu depasesc musculara mucoasei.

- se deschid intre bazele a doua vilozitati intestinale.

- sunt alcatuite din urmatoarele tipuri de celule:

a) celule epiteliale de absorbtie (enterocite)

b) celule caliciforme - nr lor creste dinspre duoden spre ileon; secreta mucus care protejeaa mucoasa intestinala

c) celule Paneth - doar la baza glandelor intestinale Lieberkuhn.

- sunt mai numeroase in ileon

- au citoplasma bazofila la polul bazal si acidofila la polul apical unde exista granule de secretie cu proteine bazice cu arginina.

- secreta lizozim, substanta ce distruge peretele unor bacterii

- secreta peptide antibacteriene - criptidine

- au rol fagocitar asupra bacteriilor si protozoarelor prin care regleaza flora microbiana intestinala

d) cel endocrine

- celule stem - la baza glandei, din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala.

O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale.

26. VILOZITATEA INTESTINALA

- proiectii permanente ale mucoasei.

- exista doar in intestinul subtire si dispar in apropierea valvulei ileocecale.

Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.

- lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon

- la nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza

- in jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme

- in ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca

- numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm²) fata de ileon (10 vilozitati / mm²).

- au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.

- prezinta un ax conjunctiv (extensie din corion) acoperit de epiteliu simplu cilindric prevazut cu  2 tipuri principale de celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme

Axul conjunctiv este bogat in celule: conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele) si imunocompetente (limfocite, macrofage, plasmocite)

- la nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola, capilare fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule si un capilar limfatic (chiliferul limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.

- pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din musculara mucoasei; reprezinta a doua populatie de elemente contractile; au axul longitudinal paralel cu axul vilozitatii si formeaza muschiul Brucke.

- la nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele din vilozitate si pentru fibrele musculare netede; provin din plexul submucos Meissner.

Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min ce intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea substantelor nutritive din enterocit in capilarul sangvin sau limfatic.

- contractia este asigurata de miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele musculare netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii.

27. COLONUL

Mucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule caliciforme.

- corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care sunt inconjurate de o teaca subepiteliala de fibroblaste

- au mai putine celule absorbante

- au mai multe celule caliciforme

- au mai putine tipuri de celule endocrine

- prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul proximal

- corionul este bogat in tesut limfoid; prezinta noduli limfatici mari care se extind pana in submucoasa

Celulele absorbante si cele caliciforme se deosebesc de cele din intestinul subtire:

a) celulele absorbante

- au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri)

- au placa terminala mai putin dezvoltata

- glicocalixul nu are enzime digestive

- raportul celule absorbante / celule caliciforme este 4/1; langa rect este 1/1

Rol: absorb apa si ionii si de sintetizeaza glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen.

b) celulele caliciforme

- mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire

- mai multe in cripte decat in epiteliul de suprafata

-au putine granule de secretie, deoarece mucusul se secreta permanent si in cantitati mari

Submucoasa

- vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv

- are mai multe adipocite.

Musculara

- 2 straturi de fb musculare netede: circular intern si longitudinal extern.

- stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi (condensari de fibre musculare netede) numite tenii

- intre tenii, stratul muscular longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu

- la intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund in stratul circular intern; delimiteaza arii musculare care se pot contracta independent de restul musculaturii

- alaturi de aceste arii, teniile determina si niste proeminente saciforme spre exterior numite haustre; intre doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.

Tunica externa

- prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in special si care lipsesc la nivelul cecului; aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.

28. APENDICELE

Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme

- corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfatic

- glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte, de obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine.

- tesutul limfatic este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede.

- tesutul limfatic se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani; a 40 de ani tesutul se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen.

Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui

- nu exista tenii.

- musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita)

Seroasa - la exterior

29. HISTOLOGIA RECTULUI

El are doua componente:

- segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime

- segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime

Rectul propriu-zis

- captusit de un epiteliu simplu cilindric

- corion cu multe glande Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici

- musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.

Canalul anal - are trei componente: zona columnara (hemoroidala, intre diafragma pelvina si valvele anale), zona intermediara (intre valvele anale si linia anocutanata), zona cutanata (intre linia anocutanata si orificiul anal)

- linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.

a) zona columnara

- mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale numite coloane anale (columne rectale Morgagni), mai evidente in copilarie

- in partea inferioara pliurile se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale, in spatele carora exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.

- mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat; in sinusuri exista epiteliu simplu cilindric

- tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate face brusc (epiteliu simplu cilindric -> epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat) sau lent (epiteliu simplu cilindric -> epiteliu pluristratificat cilindric -> epiteliu pluristratificat cubic -> epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat)

- dupa trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai exista glande Lieberkuhn; musculara mucoasei dispare si ea, insa inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.

- in sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande anale (mucoase, simple tubulare ramificate) ce se deschid in criptele anale.

b) zona intermediara

- acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos

- corion care contine: fibre elastice, corpusculi Pacini, glande sebacee

c) zona terminala

- acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat

- la nivelul dermului din aceasta regiune se gasesc: glande sudoripare (formeaza glandele circumanale), foliculi pilosi, glande sebacee, vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern

- tunica musculara cuprinde 2 straturi musculare: circular intern si longitudinal extern

- stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.

- patura musculara long este subtire; se termina in reg cutanata intre sfincterul intern si cel extern.

- Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.

30. ARHITECTURA FICATULUI - lobulul clasic, lobulul portal, acinul hepatic

Cu privire la structura parenchimului hepatic s-au emis mai multe ipoteze:

lobulul hepatic clasic

lobulul portal Sabourin

acinul hepatic Rappaport

Lobulul hepatic clasic

este unitatea morfo-functionala a ficatului

- reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala).

- lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil.

- au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali; inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm

- in alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate; intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate.

- pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi; in colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan ce cuprinde triada portala: vena interlobulara + artera interlobulara + canal biliar interlobular si vase limfatice si fb nervoase vegetative

- la periferie, lobulul vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale; hepatocitele din placa terminala formeaza un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de vasele sangvine si de ductele biliare.

Lobulul portal Sabourin

- repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributara aceluiasi canalicul biliar interlobular

- are forma de triunghi, avand in centru spatiul portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clasici diferiti.

Acinul hepatic Rappaport

- reprezinta aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascularizatii si aceluiasi canalicul biliar

- are forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri adiacente, unite prin marginile lor.

- axul lung al rombului este dat de doua vene centrolobulare, iar axul scurt este dat de 2 spatii portale.

- i se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica: in apropiera axului scurt (z1), spre a. hepatica (z2), spre vena centrolobulara (z3)

Zona 1 - hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare procent de oxigen, fiind aproape de artera perilobulara; aceste hepatocite au mai multe caracteristici:

- cele mai active metabolic

- primele care vor depune glicogen postprandial

- primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si gluconeogeneza

- primele care se vor regenera in caz de leziuni hepatice

- cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse actiunii toxinelor absorbite din tubul digestiv

Zona 3 - hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in cantitate mai mica.

- aici ajunge sangele cu continutul cel mai mic de oxigen

- in ischemie sunt primele care sufera

Zona 2 - celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone.

31. TESUTUL CONJUNCTIV AL FICATULUI

- la un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica si se gaseste in capsula organului si in hil,  de unde trimite prelungiri care insotesc vasele si ductele biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan.

- se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile Disse

- formeaza la nivelul lobulului stroma conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide.

- daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale.

- se vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari.

- de asemenea, aceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi comprimate si se vor forma niste pseudonoduli.

- prin modificarea raportului normal intre hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.

32. VASCULARIZATIA SI INERVATIA FICATULUI

Vascularizatia sangvina

- ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repaus.

- ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala; circulatia functionala aduce 75% din sangele din ficat (vena porta); circulatia nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat (artera hepatica)

Vena porta aduce:

- substante absorbite din digestiv

- toxine care trec de bariera digestiva

- produsi de degradare ai hemoglobinei (de la splina)

- produsi de secretie endocrina a pancreasului

Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gasesc intre hepatocite, in timp ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt capilarele a. hepatice ce se gasesc in spatiile portale; ele se vor deschide in capilarele sinusoide => capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial.

- circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la periferia lobulului spre centru (vena centrolobulara)

Vascularizatia limfatica

- foarte bine dezvoltata extralobular; vasele limfatice se gasesc:

- in capsula ficatului (foarte multe)

- in septurile conjunctive

- apar pana la periferia lobulului hepatic

- nu se vad capilare limfatice la nivelul lobulului hepatic.

Originea limfei este in spatiile Disse. O parte din substantele de la acest nivel, care nu patrund in capilarele sinusoide trec in spatiul Mall (spatiul dintre hepatocitele din placa limitanta si tesutul conjunctiv portal) si de aici ajung in spatiul Kiernan unde vor forma capilarele limfatice.

Inervatie

- din nervii vagi si din plexul celiac, formand:

- plexul hepatic anterior: ambii ggl celiaci si vagul drept

- plexulhepatic posterior: ggl celiac drept si vagul stang

33. HEPATOCITELE - structura, ultrastructura, functii

- reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului

- au forma poliedrica si diametru de 20-30 mm

- durata de viata este de aprox. 150 de zile.

Structura

- nucleul: mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli, cu volum variabil

- 25% din hepatocite sunt binucleate

- citoplasma: eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg (se vad la ME) si care sunt aglomerari de RER.

- are continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide => aspect vacuolar (cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de glicogen se coloreaza grena)

Ultrastructura

- hepatocitul apare ca o celula polarizata; bogatia in organite celulare variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.

Hepatocitul are trei tipuri de suprafete:

a) suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata sinusoidala sau pol vascular

b) suprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita distanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata biliara sau pol biliar

c) suprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza niciun spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni: suprafata intercelulara.

- RER: se gaseste la polul vascular

- asigura procesele de sinteza a proteinelor de export hepatice (factori ai coagularii, lipoproteine, albumine, globuline)

- dupa sinteza proteinele trec prin aparatul Golgi iar apoi sunt exocitate direct, deoarece secretia este continua la nivelul hepatocitului, neexistand granule de secretie.

- REN: dispersat in toata citoplasma

- contine seturi enzimatice necesare pentru procesele de catabolism si pentru procesele de sinteza: metabolismul glicogenului, sinteza colesterolului, procesele de detoxifiere si inactivare.

- participa la formarea bilei prin: enzimele care realizeaza conjugarea acizilor biliari (acid glicocolic si acid taurocolic) si enzimele care realizeaza conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic

- mitocondriile: rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000/celula

- aparatul Golgi: se gaseste la nivelul polului biliar

- apare ca un organit multiplu; exista, de fapt, un singur aparat Golgi care se ramifica si da nastere la 50 de aparate Golgi in fiecare celula

- roluri: definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice, formarea lipoproteinelor, formarea lizozomilor din hepatocit

- lizozomii: localizati spre polul biliar; se mai numesc corpi peribiliari.

- au aspect heterogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari

- contin enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru noi sinteze

- peroxizomii: apar rar in hepatocit, la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen

- contin enzime oxidative (enzima marker este catalaza)

- sunt implicati in mai multe procese: gluconeogeneza, metabolismul purinelor, metabolismul alcoolului, in b-oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.

- incluziunile de glicogen: mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic.

- dupa o masa bogata in glucide numarul lor creste

- incluziunile lipidice: nr lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie, in etilism cronic

- membrana celulara: contine doua domenii specializate:

1. domeniu orientat spre polul vascular: reprezinta 70% din totalul suprafetei hepatocitului

- vine in raport cu capilarul sangvin

- membrana de la acest nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele. - membrana este separata de peretele capilarului sinusoid prin spatiul perisinusoidal Disse (aici se gasesc microvilii hepatocitelor si fibre de reticulina)

2. domeniu orientat spre polul biliar: reprezinta aproximativ 15% din suprafata totala a membranei hepatocitului

- formeaza canaliculul biliar, care are diametrul de aprox. 1 mm

- membrana prezinta spre lumen microvili

- intre celule se gasesc jonctiuni stranse => produsii de secretie nu pot difuza in spatiul extrabiliar.

- la acest nivel exista o activitate enzimatica crescuta datorita glicoproteinelor de membrana

34. CEL. SINUSOIDELOR HEPATICE - celulele endoteliale, Kupffer, pit

- diam: 20-25 micrometri

- intre cel endoteliale exista spatii largi; celulele pot fi si fusiforme

- mb bazala este discontinua sau poate lipsi

Celulele capilarelor sinusoide sunt:

celulele endoteliale - celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre lumen.

- au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite de diafragme

- prezinta vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru enzimele de transport.

celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin sistemul fagocitar mononuclear

- se pot divide

- localizate la jonctiunea dintre doua capilare sinusoide; proemina spre lumen.

- nu realizeaza jonctiuni cu celulele endoteliale

- au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite decat celulele endoteliale.

- au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) sint o parte din prot de export ale ficatului

- contin organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali.

- intervin in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita: pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au fost distruse in splina

- au receptori pentru imunoglobuline si complement

- secreta citokine: IL-1

celulele "pit" - se pot identifica doar la ME.

- sunt mai rare.

- sunt asemanatoare cu celulele endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm, de aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin

- acum sunt considerate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate de killer

35. CEL. PERISINUSOIDALE - celula Ito

= lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale

- se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite)

- au numeroase picaturi lipidice

- au raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Disse.

- o parte din ele inconjura capilarele sinusoide.

- vin in contact cu hepatocitele dar fara sa faca jonctiuni

Roluri:

- secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina; la nivelul ficatului, daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat raportul dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulburari de troficitate.

- secreta factorii de crestere ai hepatocitelor

- depoziteaza lipide si vitamina A de natura exogena

- in timpul vietii fetale intervin in hematopoieza.

- in conditii patologice apar modificari ale fenotipului celular: se transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice.

37. CAI BILIARE INTRAHEPATICE - structura, functii

comparativ cu sangele, bila curge de la centrul lobulului spre periferie

- caile intrahepatice sunt de 2 feluri :

a) intralobulare

- canalicule biliare : diametru 0,5-1,5 mm

- reprezinta portiunea initiala a sistemului canalicular

nu au perete propriu

- peretele este format din membranele a 2 hepatocite invecinate, cu microvili

- canalicule sau pasaje Hering : diametru sub 15 mm

- reprezinta jonctiunea dintre canaliculele biliare si canalele biliare extralobulare

- vin in raport cu hepatocitele din placa limitanta

- sunt captusite partial de hepatocite si partial de colangiocite (celule epiteliale care captusesc arborele biliar)

b) extralobulare : canale biliare perilobulare, canale biliare interlobulare, canale hepatice lobare

- au diametru de 15-40 mm

- sunt localizate in spatiile portale

- prezinta epiteliu simplu cubic (langa lobulul hepatic) sau simplu cilindric cu microvili (langa triada portala) asezat pe membrana bazala inconjurata de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice;

pe masura ce diametrul canalului creste in tesutul conjunctiv apar fibre musculare netede

38. CAI BILIARE EXTRAHEPATICE

- sunt reprezentate de: canalul hepatic comun, canalul cistic, canalul coledoc

- au peretele format din: mucoasa, musculara, adventice

- mucoasa contine: un epiteliu simplu cilindric, cu celule secretoare de mucus si frecvente mitoze si un corion bogat in fibre elastice, cu infiltrate limfatice si glande tubuloacinose de tip mucos

a) canalul hepatic comun - lungime 3 cm

b) canalul cistic - numeroase pliuri spiralate cu ax muscular care formeaza valvele spirale Heister

c) canalul coledoc - lungimea 7 cm; epiteliu cu celule endocrine (somatostatin)

- initial fibrele musculare formeaza un strat discontinuu ; in apropierea duodenului devine continuu si prin ingrosare formeaza sfincterul Oddi

- se uneste cu putin inainte de deschiderea in duoden cu canalul principal Wirsung, acest traiect scurt comun formand ampula Vater

VEZICA BILIARA

Mucoasa - prezinta falduri cu ax de tes. conj. lax din lamina propria ce au aspect de pseudoglande

epiteliu simplu cilindric, cu celule  care sintetizeaza mucus si celule implicate in transportul de ioni

- lamina propria - tesut conjunctiv lax, cu numeroase fibre elastice

Musculara - subtire, fibre musculare netede cu diferite orientari

39. MUCOASA NAZALA - structura, functii

- foarte groasa, alcatuita din epiteliu de acoperire si corion

- epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat); majoritatea celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme; din loc in loc apar mici glande endoteliale.

- corionul este alcatuit din: tesut conjunctiv lax, o retea vasculara complexa, glande

Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale.

- ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura nutritia celulelor epiteliale

- apoi sangele va fi colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase = vene modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale; aceste ingrosari contin celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare => vor retine o cantitate mare de sange in mucoasa nazala.

- printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la suprafata epiteliului

- mucoasa contine: celule caliciforme, glande ce apartin corionului, glande endoteliale care isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale pentru a retine particulele din aer.

- de asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului

In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm² acoperita de mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial.

Componentele mucoasei senzoriale sunt:

- epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati)

- celule de sustinere (cu cili)

- din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical

- celule stem

Celulele senzoriale

- prezinta o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata, formand bulbul olfactiv

de la nivelul bulbului pleaca 3-4 cili imobili, modificati (in partea distala prezinta chemoreceptori)

- axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervului olfactiv

40. CAI RESPIRATORII EXTRAPULMONARE

- laringe, trahee, bronhii principale

LARINGELE  

Mucoasa

- are un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite pliuri ventriculare (sau corzi vocale false), intre care se formeaza recesul ventricular

- contine epiteliu de tip respirator

- la nivelul corzilor vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat = adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de aer.

- corionul:

- in corzile vocale false, este variabil ca grosime si are: tesut conjunctiv lax, glande laringeale, foliculi limfoizi; din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma "ligamentului ventricular".

- in corzile vocale adevarate, este mai putin gros, se pastreaza insa asocierea de fibre elastice ce determina in acest caz ligemantul vocal

Scheletul cartilaginos - alcatuit din doua tipuri de cartilaj:

- hialin (spre exterior): cartilajul tiroid, cartilajul cricoid

- elastic (spre exterior): epiglota, cartilajele aritenoidiene

Adventicea - la periferia laringelui; reprezinta o cale de acces pentru vase si terminatiuni nervoase.

Roluri: participa in mecanismul fonatiei, impiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestiv, impiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii

TRAHEEA

- organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase incomplete alcatuite din cartilaj hialin

- prezenta inelelor determina doua regiuni: regiunea anterioara - cartilaginoasa si regiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare)

Mucoasa

- epiteliu de tip respirator (preudostratificat cilindric ciliat) cu o membrana bazala groasa

- corionul are grosime inegala, fiind denumit si tela submucosa; contine: tesut conjunctiv lax, multe artere si vene, glande traheale (submucoase)

Strat cartilaginos (anterior) - format din lame de cartilaj hialin asezate orizontal, solidarizate intre ele prin membrane fibroelastice (spatii prin care trec vase si nervi de la exterior la interior).

Strat muscular (posterior) - capetele cartilajelor sunt solidarizate prin fascicule musculare netede dispuse longitudinal spre adventice si circular spre lumen.

- printre fasciculele musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii ajung la suprafata epiteliului

Adventicea - alcatuita din tesut conjunctiv.

41. CAI RESPIRATORII INTRAPULMONARE

- acoperite de epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat

- se divid dicotomic: din trahee rezulta 2 bronhii principale, care determina doua bronhii secundare care determina doua bronhii tertiare etc.

- elementele caracteristice (care deosebesc caile cu diametru mare fata de caile cu diametru mic) sunt elementele cartilaginoase:

- cartilajul hialin este prezent la caile cu diametru mare

- treptat cartilajul hialin este inlocuit cu cartilaj elastic

- cand diametrul devine 0,5-2 mm structura cartilaginoasa dispare => bronhiole

Bronhiile intrapulmonare

- tunica mucoasa este formata din epiteliu respirator asezat pe corion putin inalt alcatuit dintr-o retea de fibre elastice in care fasciculele sunt asezate longitudinal.

- tunica musculara este formata din benzi (fascicule) de tesut muscular neted, spiralate, mai aproape unele de altele in bronhiile intrapulmonare cu diametru mare

- stratul cartilaginos este alcatuit din mai multe piese de cartilaj hialin cu contur foarte neregulat solidarizate prin benzi de tesut conjunctiv dens.

- intre muschi si cartilaj exista glandele bronsice.

- adventicea ataseaza calea aeriana de calea arterei si venei pulmonare.

Bronhiola preterminala

- diametrul de 0,5-2 mm

- epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara

- corpii neuroepiteliali reprezinta asocieri de 10-80 celule strans atasate, cu proprietati argirofile; la polul apical prezinta microvili; au un singur nucleu, uneori indentat, multe organite si granule de secretie, acumulate mai ales la polul bazal; sunt echivalentele celulelor endocrine din celelalte cai aeriene          

- corpii neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara (asemanatoare cu celulele caliciforme): celule bombate, fara specializari, cu un continut crescut de granule de secretie alcatuite din GAG si colesterol.

- produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol de protectie a suprafetei epiteliului.

- stratul muscular contine celule musculare spiralate

- prezinta si tunica de invelis (adventice).

Bronhiolele terminale

- asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic

- fiecare bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii.

Bronhiolele respiratorii

- acoperite de epiteliu simplu cubic

- contin o lama fina de tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate in portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea distala

- la capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele incomplete ce unesc orificiile de deschidere ale alveolelor

- fiecare bronhiola respiratorie se imparte in doua ducte alveolare, care nu mai prezita pereti proprii

42. EPITELIUL RESPIRATOR

- epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat

- toate celulele au raport direct cu MB, dar sunt de inaltimi diferite astfel incat doar unele ajung la suprafata

- celulele care sunt inalte cat toata grosimea epiteliului prezinta la polul apical cili cu dimensiunea de 7 mm (cca. 100-200 cili/celula); ei se misca cu frecventa de 25 deplasari/secunda

Epiteliul mai contine:

- celule caliciforme - glande unicelulare mucoase, fara specializari la polul apical; prezinta multe granule de mucus in partea supranucleara

- celule stem - asigura reinnoirea; sunt mici, piramidale, se fixeaza la nivelul MB si cresc treptat in volum

- celule endocrine (granulare) - sunt sasezate pe MB; intra in contact cu terminatiile nervoase colinergice; sintetizeaza adrenalina/noradrenalina sau hormoni peptidici

- celule senzoriale (rare) - prezinta la polul apical micrvili; la polul bazal au conexiiuni cu terminatiile nervoase.

43. ALVEOLA PULMONARA

- spatii de schimb; aspectul unor sfere cu diametrul de 300 micrometri

- sunt in numar de aprox. 150 mil. Alveole, separate unele de altele prin septuri alveolare (prezinta din loc in loc discontinuitati cu rolul de a egaliza presiunea intre alveole), capilare si celule

Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri: pneumocite de tip I si pneumocite de tip II

Pneumocitele de tip I

- mai numeroase; asigura 90% din spatiul de schimb

- sunt celule foarte aplatizate (au doar 70 nm grosime) si au foarte putine organite

- sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse.

- pe suprafata lor se observa din loc in loc microvezicule.

Pneumocitele de tip II

- mari, globulare, cu diametrul de 10-15 mm.

- sunt atasate de pneumocitele de tip I si au suprafata membranara libera spre alveole

- au un nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi, mitocondrii dar nu contin lizozomi

- spre suprafata libera prezinta corpii multilamelari si corpii multiveziculari (corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari)

- corpii secreta surfactantul care se aseaza intr-o pelicula subtire (30nm) pe suprafata alveolara si are rol in: modificarea tensiunii superficiale, atasarea particulelor de impuritati, facilitarea deplasarii macrofagelor pe suprafata alveolei

- sub epiteliu exista o retea cu foarte multe anastomoze, formata din capilare nefenestrate printre care exista fibre elastice ce se intind in inspir si protejeaza structurile alveolare de modificari bruste

- exista si o retea de fibre de colagen si celule: celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de colagen; celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.

44. BARIERA ALVEOLO-CAPILARA

- este o membrana biologica cu urmatoarele elemente:

- portiunea aplatizata a celulelor alveolare de tip I

- o membrana bazala alcatuita prin fuziunea MB a celulelor de tip I cu MB a celulelor endoteliale

- portiunea aplatizata a celulelor endoteliale (de la nivelul capilarului)

- are grosimea de aproximativ 2,2 ± 3 mm.

- gazele respiratorii strabat aceasta structura prin difuziune pasiva: oxigenul trece din alveola spre capilar iar dioxidul de carbon trece din capilar spre alveola

45.LOBUL SI LOBULUL RENAL

-lobul renal=o piramida Malphighi +piramidele Ferrain ce pleaca de la baza acesteia +corticala ce corespunde piramidei Malphighi

=este delimitate intre doua artere interlobare,ramuri din art renala

-lobulul reanal=o piramida Ferrain+ o parte de cortex cortici +labirintul cortical ce o inconjoara

=este delimitat de doua arteriole interlobulare; ram din art arcuate

-piramida Malphighi-> 6-12 pt fiacre rinichi, cu baza orientata spre corticala rinichilui si cu varful spre hilul renal.

->la varful fiecarei piramide se deschid 15-20 ducte papilare= colectori Belini

formand aria cribrosa a papilei renale

-piramida Ferrain ->prelungiri ale medularei in corticala

->pt fiecare piramia Malphighi pleaca cam 300 de astfel de raze cu baza orientate spre pirmd Malphighi si cu varful spre corticala.

-coloanele corticale Bertain ->parte a corticalei ce separa piramidele Malphighi

-labirintul cortical ->cortical ace se insinueaza intre piramidele Ferrain

46.NEFRONUL-organizare generala

unitatea morfologica a rinichiului

-1-4 milioane pt fiecare rinichi

-fiecare nefron este alcatuit din: corpuscul renal Malphighi+tubi uriniferi (TCP,ansa lui henle,TCD)

-nefronul +tubii colectori => tubul urinifer (unitatea functionala a rinichiului)

-exista doua tiprui de nefroni in fuctie de localizarea corpusculului renal

->nefroni corticali

->nefroni juxtamedulari

47.MEZANGIUL SI INTERSTITIUL RENAL

MEZANGIUL

are doua componente: celule mezangiale si matricea mezangiala extracelulara

-celule mezangiale:forma neregulata,trimite prelungiri citoplasmatice sub forma de pseudopode, nucleu mare rotund, contine filamente miozin-like, prezinta receptori pt angiotensina II.

-matricea mezangiale: material acelular produs de cellule mezangiale

-Functii:->suport al sistemului capilar glomerular

->rol in regalrea fluxului sanguine prin capilare glomerulare

->functie fagocitica pt pariculele aparute in timpul ultrafiltaririi

->mentinerea integritatii laminei bazale

INTERSTITIUL RENAL

-contine vase de sange si cellule interstitiale specializate

-in corticala interstitial reprezinta o cantitate mica in schimb in medulara devine o componenta semnificativa cantitativa si functional

-ultrastructural: alc din material electrono-transparent compus din proteine si GAG raspandite printer fb de collagen,pic lipidice si celule interstitiale

-s-au descris 5 tipuri de cellule interstitiale,unele prezinta incluziuni lipidice si se presupune ca secreta medulipina II-subst vasodilatat

-Functii: ->secreta PG- antihipertensiv

->pp ca secreta eritropoietina

->intest medular este implicat in mentinerea homeostaziei hidrosaline (impreuna cu ansa henle,vasa recta si tubii colectori)

48.MEMBRANA DE ULTRAFILTRARE

-reprezinta bariera intre sangele circulant prin glomerul si spatial urinar

-foita interna a capsulei Bowman+endoteliu glomerular

-este alcatuita din :->endoteliu capilar fenestrate ,fara diafragme

->mb bazala a capilarelor glomurelare neobisnuita de groasa

->stratul cel podocitare de natura epiteliala

-mb bazala glomerurala:-> mai groasa decat mb bazala a altor capilare =310-350 nm

->prezinta 3 straturi:-central electrono dens-lamina densa

-un str electronotransparent-lamina rara interna (endot)

-un str electronotransp- lamina rara externa(podocite)

49.CORPUSCULUL RENAL

-reprezinta port initiala a nefronului,se localizeaza in corticala si are aproxim 200 μm

-are doua componente:->componenta vasculara

->capsula de invelis

-prezinta doua poli functionali:->pol vascular (intra si ies vasele din corpuscul)

->pol urinar (iese filtratul glomerular)

-componenta vasculara: -arteriola aferenta ram din art interlobulara

-Glomerulul reanal-art af se ramif dihotomic->4-5 ramuri scurte-capil paralele intre ele-se anatstomozeaza intre ele si dreneaza in ramif analoage ale art eferente

-arteriola eferenta

-caspula de invelis: -foita interna(viscerala)->cel epit modificate numite podocite=prez un corp cellular din care pleaca prelungiri primare cu traiect paralel cu axul capilarului; fiecare prelung primare da numeroase procese(prelung) secundare perpendiculare pe capilar numite pedicele.Pedicelele unui podicit inconj mai multe capilare.Pedicile nu prez organite dar are microfilm si micro tubuli.

-spatiu subcapsular-unde se acumuleaza urina

Foita externa (parietala)-> cel epit turtite cu excepti regiunii de deschidere a sistm tubular unde devine epit cubic

50.APARATUL JUXTAGLOMERULAR

-prezent la polul vascular al corpusculului renal

-implicat in mentinrea tensiunii arteriale si a volemiei dat prod de renina

-are forma triunghiulara si este alc din:->art aferenta si efernta-cel producatoare de renina in peretele vaselor.(reprez laturile triunghiului)

->mezangiu extracorpuscular(in int triunghiului)

->macula densa a tubului contort distal

-cel prod de renina:-mai mult in art aferenta

-asemn cel mioepit inalt specializate contin filamente contractile;de asemenea contin granule neuroendocrine de doua tipuri:-tip I contin corpi cristalini precursori ai altor tipuri de granule

-tip II mai mari sferice electronodense consid granule mature secretoare de renina

-macula densa-este o adaptare specializata a TCD -aici cel epit sunt mai inalte sis trans impachetate cu nuclei situati aproape de reg luminala

51.NEFROCITELE

52.TUBII URINIFERI

-tubul proximal=>continua corpusculul renal la polul urinar;rol essential in reabsorptia

->4-6 nefrocite cuboidale asezate pe o mb bazala ,la polul apical prezinta o marine in perie f bine dezvoltata;la MO citoplasma intens acidofila

=>rol: reabs apa (pasiv), glucoza, aa, proteine,ioni (activ)

Secrt coloranti din alim si medicamente

-ansa lui Henle -are forma de U,continua TPC

-alc din 3 segm->tub descendent gros,perete asem cu TCP,(port dreapta a TCP)

->segm intermed subtire,epit simpl pavim

->tub ascend gros,epit simplu cubic cu microvili(port dreapta TCD)

-tubul distal =>cont ansa lui Henle

->12-14 cel cu microvili la polul apical

->controlat de aldosteron

->in apropierea polului vascular=>macula densa

-tubi colectori =>continua TCD

->20 cel epit inalte cu microvili la polu apical

->controlat de ADH

-TCP SI TCD in corticala

-ansa lui Henle si tubii colectori in medulara

53.CAILE URINARE EXCRETORII

->system pielocaliceal in care se varsa ductele colectoare Bellini prin orificiile papilare in calicele urinare mici ->calicele urinare mari

->pelivisul renal prez la nivelul hilului renal unde se varsa calicele mari

->ureterul -duct 25 cm,lumen stelat alc din trei strat:mucoasa,musculara si adventice

-mucoasa:uroteliu+lamina propria

-musculara:str int longitudinal si str ext circular

-adventice:vase,nervi,adipocite,fb conjunctive

-trece prin peretele vezici oblic =>un fel de valva ce previne refluxul

->vezica urinara

->uretra : barbati->prez 3 portiuni- prostatica ->uroteliu (prezi pliuri numite lacune Morgagni in care se deschid gl Littre in mucoasa)

-membranoasa ->epit pseudostratif cilindric sau cilindric stratif (in muc se obs gl bulbo uretrale)

-spongioasa ->pseudo stratif cilindric ->cilindric stratif pana la -> epit pluristratif pavimentos nekeratinizat

->musculara :str int longit si str ext circular

Femeie ->port initiala muc de tip uroteliu

->apoi pseuodostrtif sau cilintric

->in port terminala pavimentos nejeratinizat

54.VEZICA URINARA

->reprezinta un rezervor major pt urina;

->peretele sau este format din 3 tunici

=>mucoasa: urotelie +lamina propria (vase +nervi +gld mucoase)

=>musculara: -intern longitudinal in cont celui alureterului

-mijlociu circular sau plexifrom continuu str int al ureterului;din el se va forma sfincterul circular int al uretrei

-extern longitudinal

=>seroasa: t conj lax bine vasc si inervat +adipocite

->in vez goala inatl 5-6 str de celul la niv epiteliului iar in vez plina obs doar 2-3 str =>se evidentiaza posibilitatea de distensie a canalelor urinare .

55.CIRCULATIA SANGUINA RENALA

-rinichiul este vascularizat de artera renala ramura din aorta abdominala

->la intrarea in hil se divide in ramuri majore->fiecare da 2 sau mai multe ramuri interlobare ce trec printer piramide si la jonctiune cortico-medulara ->artere arcuate ce urmaresc baza pirmidei -> ramuri interlobulare din care se desprinde mici arteriole aferente ->glomerl->vor forma mai apoi arteriole eferente ce ajung in corticala si formeaza reteaua capilara peritubulara in corticala

->sangele este drenat in vene stelate si vene interlobulare ->vene arcuate ->vene interlobare ->vena renala ->vena cava inf

56. NEURONI HIPOTALAMICI SECRETORI

SECRETORI DE PEPTIDE POSTHIPOFIZARE = neuroni peptidergici

- neuroni de talie mare (magnocelulari) - 25micrometri diametru

- localizati aproape in totatlitate in doi nuclei hipotalamici: paraventricular si supraoptic

- secreta ADH (arginin vasopresina) si ocitocina.

- in citoplasma prezinta granule de secretie de talie mare (160-200 nm)

- axonii au traseu descendent spre lobul posterior al hipofizei si sunt nemielinizati; conexiunea intre cei doi nuclei si hipofiza posterioara se face individual

O parte din axonii neuronilor din nucleul supraoptic nu ajung la lobul posterior ci se termina la nivelul eminentei mediane unde exista un plex capilar la nivelul caruia elibereaza continutul.

- pe traseul axonillor exista dilatatii (corpi Hering)unde se stocheaza sub forma de granule de secretie peptidul sintetizat

- sinteza peptidelor in hipofiza posterioara are loc in pericarion si se face sub forma unor molecule precursoare ce contin alaturi de peptid si o proteina de transport care se numeste neurofizina, cele doua tipuri de  molecule legandu-se intre ele prin legaturi necovalente.

- substantele sintetizate vor fi vehiculate prin axoni, cu ajutorul microtubulilor, prin polimerizari si depolimerizari si vor ajunge in hipofiza posterioara sau in corpii Hering; la unele granule, in timpul transportului, sub actiunea proteinazelor, membrana se rupe si peptidul se separa de neurofizina si se vor forma granule se parate de peptid si neurofizina.

- eliberarea peptidului se face prin crearea de potentiale electrice prin stimularea receptorului specific din sistemul vascular; ca urmare se vor deschide canalele de Ca2+ iar peptidul va fi eliminat in capilarele sangvine cu care vine in raport axonul, prin exocitoza dependenta de Ca2+.

- axonii neuronilor secretori nu se termina sinaptic la nivelul lobului posterior (nu formeaza sinapse) ci se termina asinaptic, prin conexiune neurovasculara, cu capilarul sangvin.

SECRETORI DE PEPTIDE HIPOFIZIOTROPE

- sunt de talie mica (parvocelulari) - 15micrometri diametru

- localizati in nucleii hipotalamici din aria numita aria hipofizotropa:

- nucleul arcuat, unde se secreta GH-RH, GH-IH, dopamina (pentru prolactina), Gn-RH

- nucleii ventromediali unde se secreta GnRH si TRH

- nucleii periventriculari, unde se secreta CRH, GH-IH

- nucleii paraventriculari, unde se secreta TRH, CRH, Gn-RH, GH-IH

- in aceasta arie se secreta peptide ce influenteaza activitatea secretorie a celulelor din adenohipofiza - neurohormoni secretorii (GH-RH) si inhibitorii (GH-IH=somatostatina)

- au granule de secretie mici (100-110 nm)

- axonii neuronilor din aria hipofizotropa se temina si ei asinaptic, prin conexiune neurovasculara.

- formeaza tractul tuberoinfundibular, care este o conexiune nervoasa intre aria hipofizotropa si eminenta mediana.

- eliberarea se face prin feed-back negativ asigurat de concentratia plasmatica a hormonului secretat de glanda endocrina aflata sub controlul trop hipofizar

57. ADENOHIPOFIZA

= hipofiza anterioaraadenohipofiza

- deriva dintr-o evaginare a stomodeumului primitiv (punga Rathke)

- are structura glandulara si este formata din mai multi lobi: lobul anterior (75% din adenohipofiza), lob intermediar (aflat in raport cu lobul anterior) lob tuberal

Lobul anterior

- celulele se organizeaza in cuiburi sau cordoane celulare, inconjurate de o retea fina de fibre de reticulina.

- celulele se afla in raport cu capilarele sinusoide.

celulele granulare sunt endocrine si elaboreaza hormonii

- somatotrofe (acidofile, PAS negative) - sintetizeaza somatotropul (STH=GH)

- lactotrofe (acidofile, PAS negative) - sintetizeaza prolactina (PRL)

- corticotrofe (bazofile, PAS pozitive) - sintetizeaza proopiomelanocortina (POMC)

- tireotrofe (bazofile. PAS pozitive) - sintetizeaza h. tireotrop (TRH)

- gonadotrofe (bazofile, PAS pozitive) - sintetizeaza h. foliculostimulant (FSH) si h. luteinizant (LH) sau h. de stimulare a celulelor interstitiale (ICSH)

!!! peptidele sunt PAS negative; glicoproteinele sunt PAS pozitive

celulele agranulare:

- celule foliculostelare - au la mijloc cordoane celulare; la polul apical au microvili si ocazional cili; nu au rol secretor, ci rol metabolic, trofic pentru celulele adiacente.

- celule cromofobe: exista doua supozitii:

a) sunt precursoare ale celulelor granulare, de unde si denumirea de STEM (de origine)

b) reprezinta un stadiu final de evolutie a celulelor granulare (cel granulara fara granulatii)

Dispozitia celulelor in lobul anterior hipofizar:

- celulele somatotrofe sunt distribuite pe partile laterale ale lobului anterior

- celulele corticotrofe sunt situate in portiunea mediana si spre posterior

- celulele tirotrofe sunt situate in portiunea mediana si anterioara.

- celulele lactotrofe, gonadotrofe si celulele agranulare sunt distribuite difuz.

Lobul intermediar

- separat de lobul anterior prin fanta Rathke si se alipeste de lobul posterior

- celulele secretorii se organizeaza in cordoane celulare ce contin celule in cea mai mare parte bazofile, mai rar celule cromofobe

- langa cordoanele celulare pot aparea si foliculi cu coloid care reprezinta resturi din punge Rathke. Celulele din folicul sunt diferite structural de cele din cordoane.:

- in folicul, celulele au putine organite de sinteza, au un continut citoplasmatic format din numeroase vacuole clare si prezinta un microvil sau cil

- in cordoane, celulele au granule de secretie fiind celule implicate in sinteza si secretia de POMC

Lobul tuberal

- numar redus de celule granulare

- incojura incomplet tija pituitera si are o structura predominant celulara

- celulele secretorii sunt organizate ca in lobul anterior, in cordoane si foliculi.

- sunt celule de talie mica, bazofile, fiind implicate in secretia de gonadotropi

- acest lob este foarte bine vascularizat, prin vase de calibru mare ce intra in componenta sistemului port.

58. GLANDA PINEALA

- se gaseste in SNC, localizata intre corpul calos si coliculii cvadrigemeni superiori

- este legata de tavanul ventriculului III printr-o formatiune de substanta alba numita habenula

- are o capsula conjunctiva formata de piamater care trimite septuri in parenchim ce compartimenteaza incomplet glanda in lobuli.

- parenchimul este organizat in cuiburi (gramezi) sau cordoane.

- este bogat vascularizata, aici existand cel mai mare flux sangvin din sistemul endocrin.

- la MO, glanda apare ca o formatiune eterogena alcatuita din celule si fibre nervoase; pe masura inaintarii in varsta apar modificari: in parenchim se dezvolta formatiuni chistice, creste cantitatea de tesut conjunctiv, lobulatia este mai completa, apare nisipul cerebral:depozite de fosfat de calciu si carbonat de calciu

- este de origine nervoasa, cu parenchimul alcatuit din pinealocite si din celule gliale (interstitiale).

Pinealocitele

- sunt paraneuroni: celule receptoare care prezinta la polul apical microvili cu rol receptor; au capacitatea de a raspunde prin sinteza si secretie de mesageri chimici la actiunea unui stimul

- apartin sistemului neuroendocrin difuz.

- corpul lor are doua sau mai multe prelungiri care se termina in apropierea capilarelor sangvine in mod butonat.

- citoplasma este slab bazofila si prezinta incluziuni: de glicogen, lipidice, pigmentare iar dupa pubertate apar si incluziunile de lipofuscina.

- aparatul de sinteza este bine dezvoltat si contine multe granule de secretie mici cu diametrul de 100 nm

- nucleul este mare si eucromatic.

Intre pinealocite exista un sistem de canalicule ce comunica intre ele si formeaza sistemul labirint ce comunica cu LCR printr-o evaginare la nivelul ventriculului III; are doua roluri: transport de molecule catre pinealocite si armonizarea functionala a populatiei de pinealocite

Activitatea secretorie are ca rezultat doua categorii de mesageri chimici:

- derivati de benzopirol (indol amina): melatonina

- peptide: argininvasotocina si angiotensina II.

Celulele gliale

- seamana cu astrocitele fibroase

- inconjoara incomplet capilarul sangvin sau pinealocitul.

Rolul glandei pineale:

- componenta a sistemului neuroendocrin difuz, fiind un traductor neuroendocrin: are capacitatea de a transforma un impuls nervos in secretie de mesageri chimici.

- la nevertebrate are functie de fotoreceptie, fiind un organ senzorial

- la mamifere si om aceasta functie nu se pastreaza, dar se pastreaza fotoperidiocitatea acestei functii, activitatea secretorie fiind coordonata cu ritmul circadian.

- la om glanda isi dezvolta inervatia pinealopeta (aferenta) formata de fibre simpatice provenind din ggl. cervical superiorl; fibrele sunt cuplate prin hipotalamus cu retina, fapt care asigura fotoperiodicitatea functiei secretorii.

La intuneric: celulele care mediaza secretia de melatonina initiaza impulsuri nervoase -> neuroni bipolari -> neuroni multipolari -> calea nervului optic -> tractul retinohipotalamic -> nucleul suprachiasmatic din hipotalamus -> coarnele laterale ale maduvei din regiunea toracala -> sinapsa -> pinealocite din epifiza -> sinapsa este mediata de noradrenalina -> stimuleaza sinteza de melatonina care va fi eliminata prin difuzie in mediul intern.

La lumina: celulele care mediaza secretia de melatonina isi hiperpolarizeaza membrana celulara, fapt care le face mai greu excitabile deci se inhiba eliberarea de noradrenalina la nivelul fibrelor postganglionare simpatice => secretia de melatonina scade ziua

Efectele melatoninei:

- inhiba tonusul SNC, avand un efect hipnotic

- antigonadal -> antiovulator datorita inhibitiei secretiei de LH

- stimuleaza sistemul imun - inhiba cresterea tumorilor

- este corelata cu procesul de imbatranire: o scadere a secretiei de melatonina duce la o accelerare a procesului de imbatranire.

59. GLANDA TIROIDA - organizare histologica

- alcatuita din doi lobi uniti printr-un istm.

- are o dubla origine embriologica: endodermala (deriva dintr-o prelungire de la baza limbii: canalul tireoglos care se oblitereaza si se atrofiaza) si ectodermala (celulele parafoliculare care deriva din crestele neurale )

- depoziteaza mari cantitati de hormoni, extracelular, la nivelul unei substante omogene numita coloid

- prezinta o capsula de natura conjunctiva care compartimenteaza glanda in lobuli

- in lobuli, celulele sunt organizate in foliculi; intre foliculi exista stroma interfoliculara, element de diagnostic diferential intre glanda mamara in lactatie si tiroida; dupa varsta de 50 de ani stroma interfoliculara se umple cu adipocite (sufera o transformare grasoasa).

- este bogat vascularizata, avand multe capilare de tip fenestrat ce vin in raport cu peretele folicular.

- inervatia tiroidei este de natura vegetativa: terminatii nervoase ce ajung pana la capilare, influentand indirect secretia prin modificarea fluxului sangvin, dar si terminatii care ajung pana la nivelul peretelui folicular, influentand direct secretia de hormon.

- foliculul este o cavitate inchisa, delimitata de un epiteliu simplu cubic asezat pe o membrana bazala; in cavitate se gaseste coloidul

- coloidul are caracter amfoter, colorandu-se cu coloranti acizi cat si cu coloranti bazici; de asemenea, este PAS pozitiv deoarece tiroglobulina, depozitul si precursorul hormonilor tiroidieni este o glicoproteina.

- in functie de aspectul foliculilor se poate stabili starea de actiune a glandei: daca sunt mari si cu epiteliu turtit => hipotiroidie, daca sunt mici si cu epiteliu inalt, columnar, observandu-se si celule in mitoza si coloid putin => hipertiroidie

- parenchimul glandular este alcatuit din doua tipuri de celule: celulele foliculare (tireocite) si celulele parafoliculare C ("C" de la "clar", celulele avand citoplasma palida, clara sau de la "calcitonina", hormonul secretat de aceste celule).

60. TIREOCITUL - structura, ultrastructura, functii

- au polaritate d.p.d.v. al distributiei organitelor in citoplasma.

Structura

- celulele au citoplasma bazofila

- pozitia nucleului variaza in functie de inaltimea celulei foliculare, dar de obicei este situat inspre polul bazal.

Ultrasctructura

- continut mare de RER; in per de sinteza, apare ca cisterne dilatate si dispersate prin citoplasma.

- aparat Golgi bine reprezentat; in repaus secretor este situat spre polul bazal fata de nucleu iar in activitate este situat spre polul apical (supranuclear)

- prezinta multe mitocondrii cu criste filamentoase dispersate in citoplasma.

- la polul apical, spre coloid prezinta microvili, ocazional se observa si unele pseudopode; la acest nivel se formeaza veziculele de pinocitoza.

- prezinta multi lizozomi sau fagolizozomi, in special in zona apicala.

- citoplasma prezinta doua tipuri de vezicule: mici, care contin tiroglobulina care va fi exocitata in coloid; mari, care sunt picaturi endocitate de coloid.

Functie - biosinteza hormonilor tiroidieni (triiodotironina si tetraiodotironina)

1. sinteza, secretia si depozitarea tiroglobulinei, etapa care se desfasoara concomitent cu etapa 2

2. captarea din circulatie si oxidarea iodului;

3. iodarea tiroglobulinei si formarea hormonilor tiroidieni;

4. secretia hormonilor tiroidieni.

Preluarea precursorilor (aminoacizii) din circulatie are loc prin membrana bazala printr-un transport activ.

- in ribozomi are loc sinteza componentei proteice

- in lumenul RE are loc prima etapa a glicozilarii: incorporarea manozei dupa care prin vezicule mici proteina ajunge in aparatul Golgi unde are loc a doua etapa de glicozilare, incorporarea de galactoza

- tiroglobulina este impachetata in vazicule de secretie de origine golgiana si este exocitata in coloid.

Preluarea iodului anorganic din circulatie se face tot pe la polul bazal, activ, impotriva gradientului de concentratie si a gradientului electric, cu ajutorul pompei de iod care este stimulata de tirotropina (TSH).

- iodul este transportat la polul apical unde este oxidat cu ajutorul peroxidazei lizozomale si transformat in iod organic, molecular

Iodarea tiroglobulinei se face la resturile de tirozina

- dupa iodare rezulta monoiodtirozina (MIT) si diiodotirozina (DIT)

- prin condensarea unei molecule de DIT cu una de MIT se obtine T3 (triiodotironina) iar prin condensarea a doua molecule de DIT se obtine o molecula de T4 (tetraiodotironina)

- T3 si T4 raman inglobate in molecula de tiroglobulina care se afla in coloid.

In cazul stimularii tiroidei, in scopul secretiei de hormon, are loc resorbtia tiroglobulinei prin endocitoza la nivelul microvililor sau pseudopodelor

- apoi difuzeaza prin membrana bazala in circulatie, fiind liposolubile.

61. CORTICOSUPRARENALA

- are origine mezodermala

- prezinta trei zone (de la capsula spre centru): zona glomerulara, zona fasciculata, zona reticulata

Raportul intre cele trie zone difera in functie de varsta individului si in functie de conditiile de viata ale individului (stress sau liniste):

- in viata intrauterina si la nastere nu exista zona glomerulara, iar zona reticulata este bine reprezentata

- pana la pubertate apare zona glomerulara, iar zona reticulata diminua; domina zona fasciculata.

- la adult domina tot zona fasciculata dar zonele glomerulara si reticulata sunt mai bine dezvoltate.

- la senescenta are loc o transformare regresiva a CSR, involuand zonele glomerulara si reticulata.

- in conditii de stress cea mai dezvoltata este zona fasciculata pentru ca secreta cortizol

Zona glomerulara

- celulele secretori sunt mici, cu citoplasma acidofila, cu rare picaturi lipidice

- se organizeaza fie in cercuri, fie in gramezi sau cercuri rasucite cu capilare intre ele.

- secreta mineralocorticoizi: cei mai importanti sunt aldosteronul si dezoxicorticosteronul.

- este o zona discontinua

- nu depinde de ACTH, activitatea celulelor sale fiind controlata in special de sistemul renina-angiotensina

Zona fasciculata

- apare pe preparat ca fiind zona cea mai palida, alcatuita din cordoane de celule paralele care sunt separate prin capilare sangvine

- celulele sunt mai mari decat celulele din zona glomerulara, au citoplasma usor bazofila si un continut mare de picaturi lipidice => au un aspect spongios

- secreta glucocorticoizi: cortizolul si hormonii androgeni.

Zona reticulata

- apare pe preparat ca fiind zona cea mai intunecata

- celulele sunt organizate in cordoane scurte ce se anastomozeaza intre ele si formeaza un reticul (retea ) in ochiurile careia se afla capilarele sangvine

- celulele sunt asemanatoare ca talie cu celulele zonei glomerulare; au citoplasma intunecata, acidofila, continand cantitati mari de lipofuscina.

- secreta hormoni androgeni slabi si putini glucocorticoizi: dehidroepiandrosteron si androsteron.

Indiferent de zona in care se afla, celula are aceleasi caaracteristici, cele ale unei celule secretoare de steroizi: continut mare de mitocondrii cu criste tubuloveziculare, mult REN; nu exista granule de secretie deoarece aceste celule au o secretie continua

- descarcarea produsilor de secretie are loc la nivelul membranei care ia contact cu capilarul sangvin prin difuziune.

62. MEDULOSUPRARENALA

- deriva din crestelee neurale

- apartine sistemului neuroendocrin difuz

- ocupa 8-10% din volumul suprarenalei

- este un paraganglion simpatic = mica glanda endocrina formata din celule secretorii de peptide si amine care se asociaza cu SNV

- este un traductor neuroendocrin, ca si pineala: dupa stimularea nervoasa specifica, prin intermediul fibrelor preganglionare celulele sintetizeaza si secreta catecolamine.

- parenchimul MSR este organizat in gramezi sau in cordoane care se ramifica si formeaza o retea cu ochiuri largi in care se gasesc capilare si venule postcapilare

- parenchimul cuprinde doua tipuri de celule:

a) celule cromafine (feocromocite): continutul granulelor de secretie, in prezenta unui agent oxidant, se oxideaza si polimerizeaza dand nastere unui compus colorat brun numit adrenocrom.

- au activitate de sinteza si prin urmare au citoplasma bazofila si aparatul de sinteza bine dezvoltat.

- in citoplasma exista si multe granule de secretie care contin in mod obligatoriu catecolamine si, pe langa acestea este posibil sa existe si cromogranine (care tin catecolaminele in vezicule), Ca²⁺, encefaline (substante opioide) si dopamin-b-hidroxilaza.

- exista doua tipuri de celule cromafine: adrenergice (>95% - granulele de secretie au un continut electronodens care ocupa toata granula) si noradrenergice (putine -continutul electronodens nu ocupa toata granula, ci se dispune excentric)

b) celule ganglionare

- sunt neuroni simpatici postganglionari, cu prelungiri

63. PARATIROIDELE

- deriva din endoderm

- in mod normal se gasesc posterior de lobii tiroidieni, cuprinse in capsula glandei tiroide

- sunt in numar de 4 (doua superioare si doua inferioare).

- celulele secretorii sunt organizate in cordoane, gramezi sau foliculi mici

- sunt bogat vascularizate.

- parenchimul cuprinde doua tipuri de celule:

a) celulele principale

- au forma poligonala si talie mica

- citoplasma este palida, vacuolara uneori; cuprinde incluziuni de glicogen

- in citoplasma se observa granulatii mici si mari care au un continut identic (spre deosebire de tirocite) atat la periferie cat si la centru, fiind forme de stocare a produsului de sinteza

- intre foliculi, ca si la glanda tiroida, pot exista adipocite care apar dupa pubertate si cresc in numar odata cu inaintarea in varsta

b) celulele oxifile (au afinitate pentru colorantii acizi)

- sunt mai mari decat celulele principale

- prezinta o citoplasma intens acidofila

- au un continut foarte mare de mitocondrii.

- apar doar dupa varsta de 5-7 ani, neexistand la nastere. apoi cresc numeric pana la pubertate si mai tarziu astfel incat la senescenta apar ca niste formatiuni tumorale care insa nu sunt patologice.

- le lipsesc granulele de secretie iar organitele de sinteza sunt slab reprezentate.

- se crede ca au rol in desfasurarea anumitor procese metabolice datorita numarului mare de mitocondrii.

64. PANCREASUL ENDOCRIN

- celulele endocrine se prezinta sub 2 forme: insule celulare Langerhans si celule endocrine izolate sau in grupuri mici printe celulele exocrine acinare si ale ductelor pancreatice mari

Insulele Langerhans

- gramezi celulare aflate in pancreasul exocrin

- reprezinta 1,5% din volumul pancreasului

fiecare insula este inconjurata de o retea fina alcatuita din fibre de reticulina, prin care este separata de pancreasul exocrin

- 1-2 milioane de insule/pancreas, de marime variabila, mai numeroase la nivelul cozii

sunt formate din celule rotunde sau poligonale, mai mici si mai palide decat celulele exocrine,

dispuse in cordoane separate prin capilare sanguine fenestrate

- la nivelul pancreasului endocrin ajunge 20% din sangele arterial realizandu-se o circulatie de tip portal numita sistemul port insulo-acinar

- mai multe arteriole aferente ating periferia insulei, se capilarizeaza si iriga in cascada celule

insulare, mai intai pe cele periferice (A si D), apoi pe cele centrale (B)

capilarele se aduna in arteriole eferente care parasesc insula si se capilarizeaza periacinar

intre celule exista jonctiuni gap prin care celulele sunt cuplate electric

Prin imunocitochimie au fost descrise 4 tipuri celulare majore de celule endocrine:

1. celule care secreta insulina (51 AA)

- se numesc celule B sau b

- reprezinta 70% din celulele insulare

- se concentreaza in centrul insulei

- sunt celule mici, cu granule de secretie cu diametrul de 300 nm care contin un cristaloid electronodens, cu structura interna periodica, inconjurat de un halou clar

2. celule care secreta glucagon (29 AA)

- se numesc celule A sau a

- reprezinta 20% din celulele insulare

mai numeroase la periferia insulei

contin granule de secretie putin mai mici (250 nm) cu un miez electronodens excentric inconjurat

de un halou clar foarte subtire

3. celule care secreta somatostatin (doua forme: cu 28 AA si 14 AA)

- se numesc celule D sau d

- reprezinta 5-10% din celulele insulare

- la periferia insulei

celule mici cu granule de secretie mai mici (200 nm), cu continut omogen si densitate mica la fluxul de electroni

4. celule care secreta polipeptid pancreatic (36 AA)

- se numesc celule PP sau F

- reprezinta 1-2% din celulele insulare

apar de obicei la periferia insulei, dar si izolate in peretele acinilor si canalelor excretorii

- celulele cu cele mai mici granule de secretie (100-150 nm) si omogene

Ultrastructural au caracteristicile unor celule producatoare de amine si peptide mici

65. TESTICULUL - structura, functii

- este un organ parenchimatos ce se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind esential pentru generarea spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3sC mai mica decat tenperatura corpului).

- are forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului antero-posterior este de 3 cm

- greutatea medie este de 14 g

- cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sunt acoperite de tunica vaginalis = foita viscerala a peritoneului (alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala) ce se muleaza si pe capul epididimului.

- dupa tunica vaginalis urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata din tesut conjunctiv, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare

- posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis din care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa mediastinului si care delimiteaza lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre tunica albuginee

- fiecare testicul are aprox. 250 lobuli; in fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul) cu traseu foarte sinuos; intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul testicular

- tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite; prin acest tesut patrund vase de sange, capilare fenestrate cu diafragme, vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine (celulele Leydig) care secreta testosteron.

- sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare, ce trec de la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete

- tot in testicul se gasesc si canale intratesticulare:

- tubii drepti contin un epiteliu simplu cilindric asezat pe o MB si tesut conjunctiv dens; au un traiect scurt.

- rete testis se gaseste in mediastinum testis; prezinta epiteliu simplu cubic

- tubii eferenti sunt 10-20 de tubi care pornesc din partea superioara a mediastinumului; initial au un traict rectiliniu, apoi vor avea un traiect foarte sinuos, formand capul epididimului; prezinta un epiteliu simplu cu celule cubice si columnare care au mai multi cili; sub MB a epiteliului exista un strat de fibre musculare netede.

Rol: este o glanda mixta: exocrina - produce spermatozoizi si endocrina - produce testosteron.

66. TESUTUL INTERSTITIAL - descriere, rol

- tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite; prin acest tesut patrund vase de sange, capilare fenestrate cu diafragme, vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine (celulele Leydig) care secreta testosteron.

Celulele Leydig

- au forma poligonala, diametrul de 15-20 mm, sunt grupate si sunt inconjurate de o bogata retea de capilare sangvine.

- nucleu mare, eucromatic, in general excentric; rareori pot fi binucleate.

- citoplasma este acidofila si poate avea aspect spongios, vacuolar, datorita picaturilor lipidice din interior.

- la ME se observa ca aceste celule au caracteristici comune cu cele ale celulelor secretoare de hormoni steroizi: REN abundent, aparat Golgi bine dezvoltat, mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, picaturi lipidice

- celulele Leydig incep sa se diferentieze si sa secrete progesteron in viata fetala, cu rol in dezvoltarea aparatului genital masculin; din l4 incep sa involueze, iar la nastere nu mai exista (nu se pot diferentia de fibroblaste); la pubertate se diferentiaza din nou si vor ramane toata viata

67. TUBII SEMINIFERI

- fiecare tub are o lungime de 40-60 cm si un diametru de 200-300 mm.

- in fiecare testicul exista 4.000 - 6.000 de tubi seminiferi, prin urmare, lungimea totala a tubilor seminiferi este de 250 m in fiecare testicul.

- ambele capete ale tubului sunt orientate spre mediastinum testis: unul din capete se termina in deget de manusa, iar celalalt capat se continua cu o portiune scurta, tubii drepti.

Organizare generala (dinspre periferie spre lumen):

- tunica de tesut conjunctiv format din fibroblaste si celule cu capacitate de contractie dispuse pe2-3 randuri.

- membrana bazala bine definita

- epiteliul seminifer, germinativ, care contine mai multe randuri de celule (4-8).

- la nivelul lumenului se observa spermatozoizii care au flagel.

Celulele epiteliului seminifer sunt:

- celule germinative (proliferative) - apartin liniei spermatogenetice (spermatogonii A / spermatogonii B spermatocite I spermatocite II spermatide spermatozoizi imaturi.

- celule de sustinere (neproliferative) - celulele Sertoli, care nu apartin liniei seminale.

O spermatogonie produce in final aprox. 16 spermatozoizi, in 74 de zile - spermatozoizii imaturi; ei nu au capacitate fecundanta si nici motilitate proprie; urmeaza inca 10-12 zile de maturare la nivelul cozii epididimului.

- spermatogoniile sunt de doua feluri: A si B, situate la baza epiteliului germinativ, deasupra MB, intre faldurile de sustinere ale celulelor Sertoli care sunt ca niste buzunare.

- spermatogoniile A alcatuiesc compartimentul susa pentru celulele germinative si nu sunt diferentiate; au nucleul ovalar si, in functie de cromatina, se impart in:

- spermatogonii A dark, care au cromatina fin granulara dar mai condensata la periferie si doi nucleoli atasati la membrana nucleara.

- spermatogonii A pale, care au cromatina tot fin granulara dar nucleul este mai deschis la culoare decat in cazul spermatogoniilor A dark.

- spermatogoniile A, prin diviziune, dau nastere spermatogoniilor A dark sau A pale care prin diviziune, mai departe (4-8 diviziuni), dau nastere spermatogoniilor B

- spermatogoniile B sunt celule diferentiate si prin diviziune dau nastere spermatocitelor I - sunt cele mai mari celule din seria seminala, avand diametrul de 16 mm; au un set diploid de cromozomi (46 cromozomi bicromatidici)

- spermatocitele intra apoi in prima diviziune meiotica, avand o profaza de 22 de zile

- dintr-un spermatocit I rezulta 2 spermatocite II, fiecare cu cate 23 de cromozomi bicromatidici.

- dupa o perioada scurta ( de cateva ore) spermatocitele II intra in a doua diviziune meiotica in care nu se mai dubleaza cantitatea de AND (sunt rar vizibile, pentru ca intra rapid in a doua meioza) si rezulta 4 spermatide care au cate 23 de cromozomi monocromatidici

- spermatidele vor da nastere apoi la 4 spermatozoizi fara a se mai divide.

CELULA SERTOLI - descriere, rol

- sunt celule inalte, asezate in strat continuu pe MB, iar polul apical ajunge pana in lumen.

- faldurile laterale patrund intre celulele liniei germinative, prin urmare este greu de urmarit conturul unei celule Sertoli.

- intre doua celule vecine se stabilesc jonctiuni nepermeabile care vor determina doua compartimente in care se gasesc celule germinative:

- compartimentul bazal (in care exista doar spermatogonii)

- compartimentul adluminal - spre lumen, in care se afla restul celulelor liniei seminale.

MO: - nucleul este in treimea bazala a celulei, are forma ovalara, triunghiulara sau neregulata si este eucromatic, cu nucleol evident.

- citoplasma este abundenta, acidofila, cateodata usor vacuolara.

ME:- in jurul nucleolului se vad doua mase de heterocromatina.

- citoplasma contine REN si RER bine dezvoltat, mitocondrii numeroase, alungite, incluziuni lipidice, multi lizozomi, pigment de imbatranire - de lipofuscina, formatiuni cristaloide - corpii Charcot-Bottcher

- la polul apical, citoscheletul este bine dezvoltat si se vad multe microfilamente de actina si miozina

- exista jonctiuni intre celulele Sertoli si spermatide care le tin strans legate pana cand se diferentiaza in spermatozoizi imaturi; cand diferentierea s-a terminat, jonctiunea se desface si prin miscarile polului apical (format din microfilamente de actina si de miozina) spermatozoizii sunt eliminati in lumen..

Rol:

- constituie bariera sange-testicul, necesara pentru a proteja celulele haploide de sistemul imun intrucat aceste celule prezinta pe suprafata alte antigene decat cele proprii organismului respectiv si ar putea fi distruse de componentele sistemului imun.

- suport si nutritie pentru celulele germinative

- secreta fluidul din tubii seminiferi, necesar pentru mobilitatea si nutritia spermatozoizilor.

- secreta ABP (androgen binding protein) care are rol in concentrarea testosteronului in epiteliul seminifer

- fagociteaza corpii reziduali si celulele germinative moarte.

- asigura eliberarea spermatozoizilor in lumen.

- secreta mici cantitati de hormoni estrogeni.

68. SPERMATOGENEZA

Cuprinde 3 etape:

1.     spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor)

2.     spermiogeneza (formarea spermatozoizilor)

3.     spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer)

- in timpul etapelor spermatogenezei exista o cariokineza completa (de la o etapa la alta, nucleii celulelor se separa complet) dar exista o citokineza incompleta (intre celulele de un fel exista punti de citoplasma) cu rol de a sincroniza diferentierea celulelor care are loc in valuri de aceeasi generatie.

- la om diferentierea in valuri se face pe generatii diferite in acelasi tub seminifer: o spermatogonie A intra in procesul de diferentiere si diviziune la un moment dat; toate celulele ce rezulta din aceasta se vor divide toate in acelasi moment datorita prezentei puntilor citoplasmatice.

- insa nu toate spermatogoniile A intra in acelasi moment in diviziune, deci vor exista valuri de celule aflate in diferite etape de diferentiere in acelasi tub seminifer.

Spermiogeneza reprezinta transformarea spermatidelor in spermatozoizi; initial, spermatidele sunt rotunde, cu diametrul de 6 mm,fiind cele mai mici celule din linia seminala; modificarile care urmeaza au loc concomitent:

a. formarea acrozomului: aparatul Golgi este bine dezvoltat si da nastere la macrovezicule care vor fuziona si vor da nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata dinspre aparatul Golgi a nucleului = vezicula acrozomala.

- in continuare, aparatul Golgi sintetizeaza macrovezicule care se ataseaza la vezicula acrozomala care va creste si va incepe sa se muleze pe suprafata nucleului.

- in final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va numi acrozom.

- acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolul de a digera zona pellucida si de a patrunde in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul genetic feminin.

b. formarea flagelului: initial, centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi

- apoi vor sintetiza microtubuli care se vor asambla si vor forma in final flagelul.

c. modificarea nucleului: initial nucleul este central si rotund, apoi el va deveni excentric, de forma discoidala (turtit antero-posterior) iar cromatina se va condensa foarte mult

- din nucleul initial, eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai heterocromatina si, uneori, niste vacuole interne.

d. mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului, intr-un singur rand, cap la cap, helicoidal.

e. excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati fiind eliberati in lumen iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii reziduali Reynolds care vor fi fagocitati de celulele Sertoli.

La inceput, spermatozoidul este imatur; are 65-70 mm lungime si urmatoarea structura:

- cap - contine:

- nucleul foarte condensat, avand forma in functie de specie

- acrozomul

- membrana plasmalemala

- gatul - contine 1 centriol

- flagelul - are trei parti:

- piesa mijlocie - are aceeasi lungime ca si capul (aprox 5 mm)

- piesa principala - are aprox. 50 mm, fiind cea mai mare

- piesa terminala - are aprox. 5 mm.

- pe toata lungimea flagelului exista axonema alcatuita din 9 perechi de microtubuli periferice si o pereche centrala;

-la partea terminala, peste axonema vine membrana plasmatica.

- peste piesa principala vine un invelis fibros format din mai multe coloane (ca niste coaste).

- la piesa mijlocie, se gaseste mai intai axonema, apoi invelisul fibros, teaca mitocondriala si apoi plasmalema.

69. CANALUL EPIDIDIMAL

- se formeaza prin unirea tubilor eferenti intr-unul singur.

- are traiect foarte intortocheat; intins ar avea o lungime de 5m

- formeaza corpul si coada epididimului.

- diametrul tubului creste spre coada epididimului: initial are un diametru de 150 mm iar in final are diametrul de 400 mm.

- este captusit de un epiteliu pseudostratificat care contine celule bazale mici (celule de inlocuire) si celule principale care sunt inalte in partea initiala (80 mm) iar in partea finala sunt mai scunde (40 mm); la polul apical prezinta stereocili.

- in partea initiala a canalului exista 1-3 randuri de fibre musculare netede care au contractii ritmice; in partea finala, contractia este redusa, aici depozitandu-se spermatozoizii aprox. 12 zile, unde se matureaza pana devin fertili.

Rol:

- asigura absorbtia fluidului testicular (90%)

- secreta glicoproteine cu rol nutritiv pentru spermatozoizi.

CANALUL DEFERENT

- reprezinta continuarea epididimului

- intra in alcatuirea cordonului spermatic

- ajunge in vecinatatea prostatei, in partea terminala avand o dilatatie numita ampula ductului deferent.

- prezinta epiteliu pseudostratificat inalt cu stereocili si musculara in 3 straturi

71. ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUI

- organ pereche cu functie mixta (endo- si exocrina), situat in pelvis, inapoia ligamentelor largi.

- nu este invelit de peritoneu, care se prinde doar la nivelul hilului ovarului unde continua epiteliul de acoperire de pe suprafata ovarului

- in perioada fertila ovarul are 6-8 g, lungime 3 cm, latime 2 cm si grosime 1 cm.

- in structura ovarului intre 4 componente importante: epiteliul de acoperire, albugineea, corticala si medulara

Epiteliul de acoperire

- se mai numeste si epiteliul germinativ Waldayer

- se numeste epiteliu germinativ pentru ca s-a considerat ca la nivelul lui isi au originea celulele germinative primordiale care dau nastere ovogoniilor; de fapt, originea lor este la nivelul epiteliului celomic, in tesut extragonadal.

- forma epiteliului variaza in functie de varsta: pana la pubertate - epiteliu simplu cilindric; de la pubertate pana la menopauza - simplu cubic, la menopauza - simplu pavimentos.

- celulele au citoplasma putina iar la ME s-au obsrvat numeroase formatiuni veziculare cu mucina, aglomerate catre polul bazal si multe granule dense la fluxul de electroni; initial s-a emis ipoteza ca aceste granule sunt lizozomi care isi permeabilizeaza membrana cu 2-3 ore inainte de ovulatie si isi elibereaza enzimele lizozomale la nivelul albugineei, iar aceste enzime vor slabi peretele folicular al foliculului matur de Graaf, in zona in care acesta intra in contact cu albugineea; ulterior, s-a constata ca aceste granule nu sunt lizozomi deoarece ele dau rezultat negativ la reactia Gömöri de evidentiere a fosfatazei acide.

- forma nucleului poate varia, in functei de forma celulei: celula cilindrica are nucleu alungit, celula cubica are nucleu rotund iar celula scuamoasa are nucleu turtit, paralel cu membrana bazala; le ME s-a observat ca nucleul prezinta numeroase indentatii, care au tendinta sa fragmenteze nucleul in mai multi lobi, fapt pentru care celula seamana cu un PMN, de unde a aparut si ipoteza ca celula din epiteliul de acoperire al ovarului ar avea rol in apararea locala a folicului matur de agentii patogeni din peritoneu.

- la polul apical al celulei se evidentiaza o retea de microvili si printre ei cativa cili.

- nu sufera influente din partea hormonilor ovarieni

Albugineea

- este formata din tesut conjunctiv dens neorientat

- incapsuleaza aproape complet organul, cu exceptia hilului, fiind responsabila de culoarea albicioasa a ovarului

- nu sufera influente din partea hormonilor ovarieni

- uneori ea poate suferi ingrosari pasagere care pot fi responsabile de ciclurile anovulatorii si poate degenera chistic; cand albugineea se ingroasa excesiv, apare sindromul ovarelor de portelan - Stein-Löwental care nu vor ovula, fiind necesara rezectia albugineei pentru vindecare.

- are un rol foarte important in ovulatie: la zona de contact intre foliculul matur si albuginee, cu cateva ore inainte de ovulatie, se formeaza stigma = locul unde se va rupe albugineea; la acest nivel scade fluxul sangvin, deoarece vasele isi schimba cursul, iar zona devine palida si transparenta si se poate vedea vezicula cu foliculul matur, prin celioscopie, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.

Medulara ovarului

- se situeaza in centrul ovarului, inconjurata aproape complet de corticala, cu exceptia hilului.

- formata din tesut conjunctiv lax, bogat vascularizat, in care se gasesc:

- a helicine, care au un traseu spiralizat si care pe sectiune pot fi surprinse de mai multe ori

- vene de calibru mare care formeaza plexuri

- vase limfatice, fascicule de fibre musculare netede, fibre nervoase, celule ganglionare, celule deciduale, celule interstitiale Berger

- rete ovari (vestigiu embrionar ce apare uneori) care reprezinta canalul Wolf si care se prezinta ca niste formatiuni tubulare acoperite de epiteliu simplu cubic.

Corticala ovarului

componenta cea mai dezvoltata a ovarului ce variaza in functie de varsta femeii: la pubertate are un maxim de dezvoltare, se gaseste un numar maxim de foliculi ovarieni; corticala scade apoi in grosime spre menopauza, iar la menopauza apare ca un tesut conjunctiv fibros fara parenchim.

- d.p.d.v. structural, corticala are doua componente:

- stroma conjunctiva - formata din tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spinocelular in care predomina fibroblastele, in principal cele de forma fusiforma, care sunt organizate in fascicule ce formeaza vartejuri in jurul vaselor de sange si in jurul formatiunilor parenchimatoase.

- exista putina substanta fundamentale si putine fibre de reticulina.

- fibroblastele sunt foarte sensibile la actiunea hormonilor ovarieni: unele pot capata caractere de celula endocrina si vor edifica teaca interna foliculara care va produce hormoni androgeni: androstendionul; altele se vor transforma in miofibroblaste sau chiar fibre musculare netede si vor forma teaca externa foliculara; altele pot edifica in stroma conjunctiva glanda interstitiala a ovarului care secreta hormoni ovarieni: estrogen si progesteron (nu este posibil la om)

- formatiunile parenchimatoase: foliculii ovarieni, corpul galben, corpii albicans

Foliculii ovarieni pot fi si ei de mai multe feluri:

- evolutivi:

- primordiali

- primari: unilamelari sau multilamelari, preantrali sau plini

- secundari (veziculari) dintre care unii pot fi antrali

- matur (de Graaf) - antrali

- involutivi (atretici)

72. FOLICULUL MATUR DE GRAAF

- la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va matura.

- este cel mai mare dintre toti foliculii, avand un diametru de 5 mm si o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul folicular.

- ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei foliculare; are un diametru de 130 mm, este inconjurat de zona pellucida si de corona radiata.

- ovocitul prezinta o citoplasma abundenta, cu multe incluziuni de glicogen;

- mitocondriile sunt hipertrofiate si dispuse in toata citoplasma

- REN si RER sunt hipertrofiate.

- aparatul Golgi este hipertrofiat si dispus in ectoplasma.

- nucleul se numeste vezicula germinativa iar nucleolul se numeste pata germinativa.

- membrana ovocitului prezinta multi microvili.

- granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi.

- sunt prezente membrana Slavianski, teaca interna si cea externa.

Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.

73. + 75. FOLICULI OVARIENI EVOLUTIVI

Cresterea foliculara are loc alternativ intr-un ovar si in celalalt. Ovarul care ovuleaza este de 2-3 ori mai mare decat cel aflat in repaus. Ovarul in activitate este turgescent, hiperemic, primeste un flux sangvin crescut, putand fi examinat celioscopic pentru a se vedea foliculul matur.

Foliculul primordial

- cei mai numerosi, la nastere existand 400.000 foliculi primordiali in cele doua ovare.

- formati din ovocitul I si un singur rand de celule foliculare

- diametru de 25-30 mm, un nucleu excentric, eucromatic, cu nucleol vizibil

- citoplasma este usor acidofila si are un aspect fin granular.

- la ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului.

- membrana prezinta rari microvili.

- in jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale turtite, cu citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom; sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma conjunctiva.

- pe parcursul cresterii foliculare creste ovocitul, cresc elementele epiteliale, cresc elementele conjunctive.

Foliculul primar unilamelar

- mai mare decat foliculul primordial

- ovocitul are un diametru de aprox. 50 mm

- citoplasma acidofila si cu granulatii (incluziuni de glicogen).

- la ME se observa ca organitele celulare cresc ca numar si se hipertrofiaza; mitocondriile se disperseaza in toata citoplasma, aparatul Golgi se dispune in ectoplasma periferica si creste numarul de microvili de pe membrana.

- celulele foliculare sunt de forma cubica, sunt atasate unele de altele prin desmozomi si sunt asezate pe MB care separa foliculul de stroma conjunctiva.

- este avascular.

Foliculul primar multilamelar (plin, preantral)

- ovocitul I creste foarte mult in dimensiuni, ajungand la un diametru de 125-135 mm.

- prezinta o citoplasma abundenta, cu multe incluziuni de glicogen.

- mitocondriile sunt hipertrofiate si dispuse in toata citoplasma; RE este si el hipertrofiat.

- aparatul Golgi este hipertrofiat si dispus in ectoplasma.

- nucleul creste si el si se va numi vezicula germinativa iar nucleolul se va numi pata germinativa.

- membrana prezinta multi microvili.

In jurul ovocitului I apare o zona foarte acidofila numita zona pellucida alcatuita din glicoproteine secretate de ovocit se de celulele foliculare.

- la ME, zona pellucida are un aspect striat, striurile fiind formate de unirea microvililor ovocitului cu prelungirile celulelor foliculare din primul rand.

In afara zonei pellucida, celulele foliculare se inmultesc si se dispun pe mai multe straturi, constituindu-se astfel granuloasa foliculara, alcatuita din celule mari, poligonale, cu caractere morfologice de celule secretoare de hormoni steroizi; ele contin picaturi lipidice, mitocondrii cu criste tubuloveziculare si cantitati importante de REN.

- intre celulele granuloasei se stabilesc jonctiuni desmozomale si jonctiuni gap.

- granuloasa foliculara nu este niciodata vascularizata.

In afara granuloasei foliculare incepe diferentierea tecilor.

- prima teaca, interna, este formata din cateva straturi concentrice de fibroblaste fusiforme cu caracter de celule secretorii de hormoni steroizi - secreta androstendionul.

- a doua teaca, externa, este alcatuita din miofibroblaste; contine numeroase vase de sange, in special capilare, care penetreaza si teaca interna, fara sa o depaseasca si formeaza plexuri capilare in jurul folicului.

- se diferentiza si membrana Slavianski care in acest stadiu este discontinua; este de fapt MB a epiteliului folicular devenit acum granuloasa foliculara.

La MO, limita dintre teci este greu vizibila; limita intre teaca interna si stroma este de asemenea dificila; limita dintre teaca interna si granuloasa este usor vizibila.

Foliculul primar multilamelar secreta estrogeni si lichid folicular, secretate de catre granuloasa foliculara.

- lichidul folicular se va acumula intre celulele granuloasei, se disociaza granuloasa, si se formeaza niste vacuole, cavitati cu lichid folicular, acidofile in jurul carora celulele foliculare se dispun radiar, alcatuindu-se corpii Call-Exner.

- pe masura ce lichidul folicular se secreta, cavitatile cresc, unele vor conflua, devin din ce in ce mai mari, iar prin confluenta tuturor vacuolelor se formeaza o cavitate unica, antrul folicular.

Foliculul secundar (vezicular, antral)

- ovocitul I are un diametru de 130 mm, nucleu este vezicula germinativa iar nucleolul este pata germinativa.

- in jurul ovocitului I se afla zona pellucida.

- pe masura ce se formeaza antrul folicular se va forma si corona radiata, care va ramane legata de granuloasa foliculara prin discul proliger; Cumulus oophorus este o formatiune formata din ovocit, impreuna cu zona pellucida, corona radiata, granuloasa foliculara si discul proliger.

74. CORPUL GALBEN

Structurile epiteliale si conjunctive ramase in corticala ovarului dupa expulzarea ovocitului se organieaza intr-o formatiune cu rol endocrin numita corp galben (luteinic)

- la ovulatie se expulzeaza ovocitul si lichidul folicular; prin urmare, peretii colabeaza, se pliaza, si dau un aspect policiclic, cu multe indentatii.

Evolutia corpului galben cuprinde 3 perioade importante:

a. Perioada de luteinizzare

- in momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de sange care fac sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular.

- sangele se va coagula si se va forma un cheag care va fi invadat de tesut conjunctiv

- granuloasa luteinica va reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben.

- diferentele intre cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase sunt de 2,3 ori mai mari, avand un diametru de 50-60 mm fata de 15-20 mm cat au celulele tecale.

- citoplasma celulelor granuloase este mai palida, in timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens acidofila.

- are loc hipertrofierea celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea organitelor, aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat Golgi si numeroase picaturi lipidice.

- apoi celulele se incarca cu un pigment de culoare galbena (luteina).

b. Perioada de vascularizatie

- vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si vor aparea la acest nivel lacuri sangvine

c. Perioada de regresie

- regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini.

- daca nu apre o sarcina, corpul galben se va numi corp galben menstrual, catamoenial si va incepe sa involueze in ziua a 10-14-a de la formare.

- daca apare o sarcina, corpul galben va exista in corticala ovarului pana in l6, cand va incepe sa involueze dar nu va disparea de tot.

- are dimensiunile de 2-3 ori mai mari decat un folicul matur si secreta estrogeni, progesteron (care este miorelaxant) si relaxina (care se secreta doar in sarcina si are rol de a facilita imbibitia apoasa a articulatiilor bazinului, in special a simfizei pubiene).

- corpul galben de sarcina involueaza dinspre cheagul din centru catre granuloasa luteinica si teaca, inlocuind celulele granuloasei si celulele tecale cu bandelete de tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen.

- inainte de inlocuire, nucleii celulelor luteinice devin picnotici si se incarca in exces cu pigment luteinic.

- treptat se va forma in locul corpului galben, corpul albicans (alb de la fibrele de colagen) care apoi sufera o degenerescenta hialina si in final rezulta o structura amorfa care nu fixeaza nici un coloarant (nu are tinctorialitate); el formeaza o cicatrice la suprafata ovarului.

76. EVENIMENTE PRODUSE IN FOLICULUL MATUR LA OVULATIE

- la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va matura: foliculul matur de Graaf

- este cel mai mare dintre toti foliculii, avand un diametru de 5 mm si o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul folicular.

- intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie.

- la ovulatie, se expulzeaza ovocitul si lichidul folicular

- ceilalti foliculi, din totalul de 18-20 foliculi ce incep procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, vor involua prin atrezie foliculara; atrezia foliculara se face diferit in functie de tipul de folicul:

- pentru foliculii mici (primordiali, primari unilamelari si primari multilamelari mici) aceasta se face in doua etape: are loc involutia ovocitului pana dispare, apoi are loc degenerarea granuloasei pana dispare si ea complet

- pentru foliculii mari (foliculi primordiali multilamelari cu mai mult de 6 randuri ale granuloasei si foliculi secundari), involutia cuprinde mai multe etape:

- involutia pana la disparitie a ovocitului I

- in locul lasat liber de disparitia ovocitului apare zona pellucida care se ingroasa si se pliaza.

- in afara zonei pellucida, granuloasa degenereaza, se detaseaza de MB, iar celulele dispar asincron.

- teaca interna se hipertrofiaza; unele din celulele tecii interne se pot detasa de la nivelul foliculului si vor forma in stroma conjunctiva insule ce reprezinta glandele interstitiale ale ovarului ce secreta doar hormoni androgeni.

77. TROMPA UTERINA

- organ pereche, cavitar, localizat in cavitatea peritoneala, dispus lateral de uter si medial de ovar.

- d.p.d.v. anatomic prezinta 4 regiuni: zona infundibulara, zona ampulara, zona istmica, zona intramurala

- prezinta si 2 orificii prin care comunica: cu cavitatea peritoneala - in zona infundibulara; cu cavitatea uterina - ostiumul tubar

- d.p.d.v. histologic peretele are trei tunici: mucoasa, musculara, seroasa

Mucoasa - prezinta numeroase falduri sau pliuri longitudinale care umplu lumenul si ii dau un aspect labirintic.

- faldurile se ramifica dar nu se anastomozeaza, astfel incat fenestrele dintre falduri comunica intre ele (element de diagnostic diferential intre trompa uterina si vezicula seminala unde faldurile se anastomozeaza si fenestrele nu mai comunica intre ele)

- faldurile sunt lungi si dese in zona infundibulara si se reduc ca numar in zona istmica; dispar in zona intramurala unde intalnim o mucoasa aproape neteda.

- au rol in deplasarea ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina.

- mucoasa contine un epiteliu si un corion (lamina propria).

Epiteliul contine trei tipuri de celule:

a. celule ciliate - cilii vin in contact cu lumenul; predomina in faza foliculara, cilii dezvoltandu-se sub actiunea astrogenilor cu rol de a deplasa lichidul de la suprafata mucoasei, impreuna cu ovulul sau zigotul

b. celule secretorii - sunt mai scurte, au polul apical rotunjit; nu vin in contact cu lumenul in faza foliculara cand numarul lor este si foarte redus; cresc insa ca numar in faza luteinica si intra in contact cu lumenul deoarece celulele ciliate se reduc ca inaltime.

c. celule intercalate - vin in contact cu MB dar nu ajung niciodata in contact cu lumenul; sunt precursori ai celulelor secretorii in care se vor transforma in timpul fazei luteinice.

Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat dar fara glande; vasele sunt mari, artere sau vene, care in timpul ovulatiei devin hiperemice, turgescente, conferind trompei uterine un grad mare de distensibilitate si o reducere a motilitatii ei care este necesara pentru a se putea aplica pe ovar pentru a capta ovulul.

Tunica musculara - alcatuita din muschi neted dispus in doua straturi: circular intern si longitudinal extern.

- este mai groasa in zona intramurala si istmica si este mai subtire in zona ampulara si infundibulara.

- ajuta la deplasarea oului sau ovulului si a spermatozoizilor.

Seroasa - alcatuita din epiteliu simplu pavimentos si tesut conjunctiv bogat vascularizat.

= mezoteliul peritoneal.

Rolurile trompei uterine:

- preia ovocitul II in ovulatie

- aici incepe segmentatia oului timp de 4-5

- se poate implanta oul segmentat, dar sarcina nu va putea fi dusa la termen

78. UTERUL - organizare structurala

- organ cavitar, situat inapoia vezicii urinare si in fata rectului

- are forma de para cu varful in jos

- d.p.d.v. anatomic i se descriu mai multe regiuni: corpul uterin, istmul uterin, colul uterin

- d.p.d.v histologic, corpul si istmul uterin au structura asemanatoare iar colul uterin are structura diferita

Corpul si istmul uterin au peretele format din trei tunici: mucoasa = endometru, musculara = miometru, seroasa = perimetru

Perimetrul - continua peritoneul ligamentelor largi

- acopera corpul uterin si o portiune din col

- este format din mezoteliul peritoneal (epiteliu simplu pavimentos) si tesut conjunctiv dens.

Miometrul - cel mai gros strat, format din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi:

- strat intern - fibre musculare netede dispuse circular si longitudinal

- strat extern - fibre musculare netede dispuse de asemenea circular si longitudinal

- strat mijlociu - fibre musculare netede oblic spiralate (plexofprm); aici se gasesc arterele si venele care alcatuiesc reteaua vasculara arcuata; acestor vase le lipseste adventicea, deci tunica musculara a vasului se continua cu fibrele musculare netede ale miometrului (are rol in oprirea foarte rapida a hemoragiei dupa nastere, dupa interventii chirurgicale)

Endometrul - alcatuit dintr-un epiteliu si corion.

Epiteliul se imparte in:

- epiteliu de acoperire - epiteliu simplu cilindric

- epiteliu glandular - extensie a epiteliului de acoperire la nivelul glandelor uterine (cripte uterine) care reprezinta invaginari ale epiteliului in corion: glande simple, tubulare drepte

Corionul este format din tesut conjunctiv lax spinocelular bogat vascularizat si inervat.

Straturile endometrului:

- portiunea bazala a endometrului reprezinta 1/4 din grosimea totala(2 mm din 8-9 mm), alcatuind endometrul bazal care nu este sensibil la actiunea hormonilor ovarieni, deci nu sufera modificari in timpul ciclului uterin; endometrul bazal contine: fundul glandelor uterine si corion dens citogen

- endometrul functional reprezinta 3/4 superioare din grosimea endometrului si contine: corpul si colul glandelor uterine si corion citogen mai putin dens

- endometrul functional este deosebit de sensibil la actiunea h. ovarieni si el sufera modificari importante de-a lungul unui ciclu ovarian, eliminandu-se in timpul menstruatiei

79. ENDOMETRU - topografie si modificari sub actiunea hormonilor ovarieni

Elemente epiteliale

- reprezentate de cele doua epitelii (de acoperire si glandular) form din mai multe tipuri de celule:

- celule proliferative (celuel bazale) - formeaza epiteliul de acoperire si epiteliul glandular din endometrul functional in faza proliferativa si glandele de la nivelul portiunii bazale a endometrului.

- sunt celule inalte, cilindrice, cu citoplasma putina, usor bazofila sau amfofila

- raportul nucleo-citoplasmatic este >1; nucleii sunt alungiti, tahicromatici, cu nucleoli mici.

- se divid intens

- celule epiteliale ciliate - formeaza epiteliul de acoperire si epiteliul din zona colului uterin in faza proliferativa a ciclului endometrial

- descresc ca numar in faza secretorie

- au citoplasma acidofila, mai abundenta si nucleul eucromatic, cu nucleoli evidenti.

- celule secretorii - sunt putine ca numar in faza proliferativa si mai numeroase in faza secretorie.

- nu se mai divid; acumuleaza in citoplasma granule cu produsi de secretie

- daca produsii de secretie sunt prezenti => celula secretorie vacuolara; dupa exocitoza produsilor de secretie, polul apical se rotunjeste => celula secretorie nevacuolara.

- se gasesc predominant in epiteliul de acoperire in faza proliferativa si apoi se localizeaza in corpul si colul glandelor uterine, din faza proliferativa tardiva pana la sfarsitul fazei secretorii.

Elemente de natura mezenchimala

Stroma conjunctiva

Celulele

- se dispun in vartejuri in jurul glandelor si vaselor

- celula stromala reticulara de tip fibroblast - foarte sensibila la actiunea h. ovarieni:

- in faza proliferativa, incipienta si mijlocie, celula este fusiforma, are dimensiuni mici, citoplasma usor bazofila si nucleul tahicromatic.

- in faza proliferativa tardiva celula creste in dimensiuni, apar prelungirile, se incarca cu organite celulare si acest proces continua si in faza secretorie incipienta si mijlocie.

- in faza secretorie tardiva are loc procesul de predecidualizare care consta in hipertrofierea celulelor care se vor incarca cu incluziuni de glicogen, citoplasma va deveni deci foarte acidofila iar nucleul va fi mare si eucromatic; aceste celule vor forma decidua materna.

- celula spinoasa (xantomatoasa) - apare in faza secretorie mijlocie si tardiva; citoplasma cu multe vacuole lipidice si un nucleu mic, reniform, tahicromatic.

- celula granulomatoasa - nu provine din granulocitele sangvine ci are origine limfocitara, fiind asemanatoare cu limfocitele mari, citotoxice, cu granulatii in citoplasma; apare in faza secretorie mijlocie si tardiva.

- limfocitele - sunt izolate si apar in faza secretoire mijlocie si tardiva.

- plasmocite - secreta IgA; sunt izolate.

Fibrele de reticulina

- sunt produse de celula stromala reticulara de tip fibroblast

- numarul si localizarea lor sunt influentata de h. ovarieni:

- sunt putine in faza proliferativa incipienta cand se dispun periglandular si periarterial

- spre sfarsitul fazei proliferative cresc numeric si se dispun si in stroma interglandulara si intervasculara.

- in faza secretorie continua sa creasca numarul lor, devin mai groase.

- in ziua 22 (faza secretorie mijlocie) se edematiaza si le dispare reactia argirofila

- in ziua 23 reapare reactia argirofila iar fibrele se dispun sub forma de cuiburi in jurul celulelor predeciduale

Substanta fundamentala

- bogata in apa, proteine, glucide, lipide si mucopolizaharide cu greutate moleculara mare ce apara in special in faza secretorie.

Vasele sangvine

reteaua vasculara de la nivelul miometrului -> a. radiate si scurte ->a. bazale ale endometrului -> arteriolele spiralate.

Arteriolele spiralate sunt foarte receptive la actiunea hormonilor ovarieni:

- in faza proliferativa incipienta ele sunt drepte, au lumen ingust

- in faza proliferativa tardiva ele devanseaza in crestere stroma si devin spiralate

- in faza secretorie peretii se ingroasa foarte mult si vor prezenta contractii ritmice, sub influenta h. ovarieni cu frecventa de 60-70 / min.

- in faza secretorie tardiva, cand nu se mai secreta h. estrogeni sau progesteroni apar contractii lungi care vor duce la aparitia unor zone de ischemie => apare necroza => eliminarea (descuamarea) endometrului functional impreuna cu o cantitate variabila de sange

Ciclul endometrial

- are o durata de 28 de zile de obicei si se suprapune perfect peste ciclul ovarian

- are mai multe faze:

faza menstruala (2-5 zile)

faza proliferativa (estrogenica) - corespunde fazei foliculinice din ciclul ovarian (din ziua 5 pana in ziua 14)

- endometrul se reface pe baza stratului bazal (de la 2 mm grosime acesta va ajunge la 8-9 mm)

- in epiteliul de acoperire predomina celulele ciliate si celulele proliferative

- glandele uterine au lumen ingust, nu au produs de secretie in lumen, sunt rectilinii, avand o crestere concomitent cu stroma; predomina celulele proliferative iar in faza proliferativa tardiva apar si celulele secretorii; epiteliul are un aspect de pseudostratificare deoarece in peretii glandelor uterine se evidentiaza numeroase mitoze.

- stroma este densa, bogat celulara, predominand celulele stromale reticulare de tip fibroblast

- arterele spiralate sunt drepte, au lumenul ingust si peretele subtire.

- se evidentiaza numeroase fibre de reticulina

faza secretorie (progesteronica) - corespunde fazei luteinice din ciclul ovarian (din ziua 14 pana in ziua 28)

- glandele, in sectiune transversala au aspect spiralat sau stelat.

- epiteliul de acoperire este format din celule ciliate si celule secretorii

- glandele uterine devanseaza in crestere stroma, asupra lor se exercita o presiune si ele se spiralizeaza; in epiteliul glandular predomina celulele secretorii; epiteliul nu mai are aspect de pseudostratificare.

- in stroma nu mai exista mitoze si se gasesc celule stromale reticulare de tip fibroblast alaturi de celule xantomatoase, celule granulomatoase, limfocite si rare plasmocite.

- se evidentiaza fibrele de reticulina

- arterele spiralate au peretele gros ce prezinta contractii ritmice cu frecventa de 6-0-70 / min; la sfarsitul fazei secretorii apar sunturi arteriovenoase, adevarate lacuri de sange dispuse in corionul de sub epiteliul de acoperire; cand nu se mai secreta estrogeni si progesteron apar contractii lungi ale aa. spiralate care vor duce la aparitia ischemieie, a necrozei, impastarii tesutului si in final a descuamarii sale

80. COLUL UTERIN - particularitati structurale

- partea inferioara a uterului, cu forma de butoias, la nivelul careia se insera vaginul

-are doua portiuni: supravaginala si infravaginala

- lumenul colului uterin se numeste canal cervical; are doua orificii: intern - asigura comunicarea cu istmul uterin si extern - asigura comunicarea cu vaginul

- pe o hemisectiune la nivelul colului uterin se observa ca central se afla un ax fibromuscular format din 75-85% tesut conjunctiv fibros si 15-25% muschi neted; fibrele musculare netede sunt organizate in fascicule separate de tesut conjunctiv fibros

- este impartit in doua parti: endocol (spre canalul cervical) si exocol

Endocolul - prezinta epiteliu simplu cilindric, bogat in celule mucoase

- epiteliul se invagineaza in corion si da nastere glandelor cervicale care sunt tubulare ramificate; au lumenul mai larg decat glandele uterine si prezinta adesea produs de secretie cu tenta acidofila in lumen.

- corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat

Exocolul - acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat

- prezinta un corion fara glande dar care contine tesut conjunctiv dens bogat vascularizat cu vase de calibru mare (artere si vene) si filtrat limfocitar nodal sau difuz.

Secretia colului uterin este foarte importanta. Ea difera in functie de fazele ciclului ovarian: este mai apoasa in timpul ovulatiei, facilitand patrunderea spermatozoizilor prin canalul cervical; in faza progesteronica secretia este vascoasa pentru a impiedica patrunderea germenilor

- secretia poarta numele de glera; ea participa si la formarea secretiei vaginale normale.

- jonctiunea epiteliu simplu cilindric - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat este brusca, aici fiind sediul unor tumori

- epiteliul cervical sufera modificari ciclice, sub actiunea h ovarieni, dar nu se descuameaza la menstruatie

81. VAGINUL - organizare structurala

- conduct musculo-fibros cilindric care se insera la nivelul colului uterin unde determina aparitia a 4 funduri de sac.:doua funduri de sac laterale, fundul de sac posterior - cel mai larg, fundul de sac anterior - cel mai scurt

- peretele vaginal are mai multe tunici: mucoasa, musculara, adventice

Mucoasa

- nu are glande; secretiile vaginale formandu-se din transudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din mucoasa vaginala

- secretia vaginala are un pH acid, deoarece celulele mucoase sintetizeaza glicogen care va fi metabolizat la acid lactic de bacilul Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului.

- epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone de precornificare (prekeratinizare); are o grosime variabila, intre 150-200 mm si e format din urmatoarele straturi celulare:

- stratul bazal, la nivelul MB - un singur rand de celule

- stratul parabazal - 3-4 straturi de celule

- stratul intermediar

- stratul superficial - celulele se pot descuama si prin urmare ele se pot preleva in secretia vaginala din care se va face un frotiu care se va colora prin tehnica Babes-Papa-Nicolau care foloseste mai multi coloranti: pentru nucleu - hemalaunul, pentru citoplasma - fuxina acida

Celulele mucoase:

- celulele bazale sunt celule cubice sau usor rotunjite, cu diametrul de 15 mm, cu un nucleu de 10 mm diametru, eucromatic si cu citoplasma bazofila.

- celulele parabazale au diametrul de 20 mm, cu un nucleu de 8-9 mm diametru, citoplasma bazofila.

- celulele intermediare sunt de doua feluri:

- celule adevarate - au aspect de nacela (naviculare); apar doar pe frotiurile de sarcina

- celule mari - au diametrul de 25 mm iar nucleul are un diametru de 5-6 mm ce sufera fenomene de prepicnoza si apoi picnoza prin cariorecsis (fragmentarea nucleului) si carioliza (liza nucleului); au citoplasma bazofila sau amfifila deoarece incepe secretia de glicogen care se dispune perinuclear

- celulele superficiale - prezinta acumulari lipidice perinuclear.

Sub influenta estrogenilor celulele epiteliale se matureaza rapid si vor fi multe celule acidofile cu nuclei picnotici. In faza estrogenica deci: indicele acidofil este de 70% si indicele picnotic este de 90%

Progesteronul faciliteaza descuamarea celulelor din stratul intermediar si parabazal, deci impiedica maturarea; in faza progesteronica deci: indicele acidofil este de 5-10%, indicele picnotic este de 5%

- lamina propria - tes. conjunctiv lax, bogat vascularizat, cu multe fibre elastice

Musculara - fibre musculare netede, dispuse circular - intern si longitudinal - extern

Adventicea - tesut conjunctiv dens neregulat, cu numeroase fibre elastice ,vase de sange si nervi

82. GLANDA MAMARA

- se gaseste in partea anterioara a toracelui, prepectoral, in hipodermul regiunii.

- are in structura sa 15-20 lobi glandulari

- glanda compusa tubulo-alveolara

- secreta laptele prin mecanism apocrin

- fiecare lob este inconjurat de tes. conj. dens neregulat si are propriul sau duct excretor - canal galactofor - ce se deschide la niv. mamelonului

ductele lobulare prezinta epiteliu cubic bistratificat, inconjurat de cel. mioepiteliale

- intre lobuli se gaseste stroma, formata din tesut conjunctiv dens, tesut adipos alb, ase de sange, nervi, limfatice, tesut conjunctiv lax in care exista limfocite si plasmocite care cresc ca numar in faza progesteronica si in timpul sarcinii - secreta IgA care se transmite prin laptele matern la nou-nascut si se realizeaza astfel imunizarea pasiva.

Glanda mamara in repaus

- predomina componenta stromala

- parenchimul are canalele de secretie intralobulare delimitate de epiteliu simplu cubic si insule de celule secretorii in repaus care pot fi izolate sau atasate la un canal secretor intralobular.

- canelul intralobular se varsa intr-un canal extralobular (canal galactofor) delimitat de un epiteliu bistratificat cubic sau cilindric.

- inainte de varsare, canalul galactofor se dilata si formeaza un sinus galactofor care este delimitat de derm pe de o parte si de epiteliul bistratificat al canalului galactofor pe de alta parte.

Glanda mamara in lactatie

- predomina componenta parenchimatoasa

- celulele secretorii aflate in repaus devin active, inmuguresc si vor da nastere acinilor glandulari care au forme si marimi diferite

- acinii vor fi delimitati de epiteliu simplu cubic

- celulele au citoplasma incarcata cu granule de secretie lipidice

84. EPIDERMUL - organizare structurala

- stratul extern al pielii

- epiteliu pavimentos stratificat keratinizat

- derivat din ectoderm

- avascular

- inervat doar de terminatii nervoase libere neincapsulate

- contine populatii celulare specializate pentru anumite functii:

- pop majore: keratinocite si melanocite

- pop minore: Langerhans si Merkel

Keratinocitele

- contin filamente intermediare de keratina moalestabilesc jonctiuni de tip desmozom, hemidesmozom, ce realizeaza coeziune intre celule si mb bazala

- participa la continua reinnoire a pielii prin: mitoza, diferentiere (keratinizare), moarte celulara si exfoliere; intregul proces dureaza 15-30 zile si se realizeaza in valuri; fiecare nou val impinge spre suprafata staturile celulare produse anterior

Epidermul este alcatuit din 5 straturi de keratinocite aflate in diferite stadii:

1. stratul bazal (germinativ)

- celule columnare, cu nucleu mare, eucromatic

- citoplasma bazofila datorita abundentei RER

- contine filamente intermediare de citokeratina si granule de melanina

- sintetizeaza involucrina care in acest stadiu este solubila

- celulele din acest strat dau nastere tuturor keratinocitelor

- se mai gasesc si alte tipuri celulare: melanocite, celule Merkel

2. stratul spinos

- 2-3 randuri de celule mari, cubice sau poligonale in partea profunda, cu tendinta de aplatizare in regiunea superficiala

- citoplasma contine tonofilamente mai numeroase care se organizeaza in benzi si corpi lamelari - vezicule ce se desprind din cisternele golgiene, delimitate de endomembrane, granule de melanina

- rata de diviziune este mult scazuta fata de stratul bazal

3. stratul granulos

- 3-5 straturi de celule apaltizate, unite intre ele prin desmozomi

- incepe procesul deapoptoza, nucleul devine picnotic, organitele incep sa degenereze

- citoplasma contine: tonofilamente grupate in fascicule groase (tonofibrile), numeroase granule de keratohialina, corpi lamelari - isi elibereaza continutul in spatiul intercelular din straturile superficiale => protejeaza impotriva deshidratarii, sigileaza straturile profunde, creste adeziunea dintre keratinocitele cornoase

4. stratul lucidum

- inconstant, prezent doar in pielea groasa a palmelor si a talpilor

- apare ca o banda ingusta, acidofila, translucida, formata din celule turtite

- limitele intercelulare, nucleii si organitele nu se vad

- citoplasma contine tonofibrile inglobate intr-o matrice amorfa electronodensa = keratina imatura, involucrina care devine insolubila

5. stratul cornos

- stratul superficial

- mai multe straturi de celule aplatizate, fara nucleu,lipsite de organite, cu membrane ingrosate

- nr de straturi este mai mare in pielea groasa: 20

- reprezinta stadiul final al keratinizarii,citoplasma fiind plina de keratina matura, moale

- celulele moarte se exfoliaza continuu si sunt inlocuite cu celule din straturile profunde