STARI DE IMUNODEFICIENTA NESPECIFICA

1. ANOMALII ALE NEUTROFILELOR

Cauzele acestor anomalii sut reprezentatede:

- anomalii ale productiei sau prin distrugere exagerata;

- anomalii ale aderentei neutrofilelor;

anomalii ale chemotactismului;

anomalii ale functiei fagocitare;

anomalii ale functiei 'cide' asupra microorganismelor.

A. Anomalii ale productiei sau distrugerea exagerata:

granulocitopenia postvirala, in special dupa mononucleoza, hepatita B, febra galbena, varicela;

anticorpii antineutrofili: sindrom FELTY;

agranulocitoza dupa: cloramfenicol, fenilbutazona, penicilina de semisinteza, clorpromatina, meprobamat, anticonvulsivante, propiltiouracil, postiradiere;

boli mieloproliferative sau metastaze medulare;

leucopenia datorata deficientei fierului sau avitaminozelor;

cauze genetice: neutropenia ciclica;

hipersplenism;

- varianta normala la un unele rase (la negri).

B. Anomalii ale aderentei neutrofilelor.

Capacitatea de a adera a neurofilelor este conferita de anumite proteine membranare. Deficienta aestor protein se asociaza cu infectii recurente severe ale tegumentelor, abcese cu localizare intraabdominala, manifestari intalnite din copilarie.

Unele droguri ca: salicilatii, etanolul, epinefrina si corticoizii scad capacitatea de aderare a neutrofilelor. Scaderea aderentei a fost constatata si la pacientii cu diabet zaharat si cu arsuri severe. .

C. Anomalii ale chemotactismului.

a) defecte ale citoscheletului microtubular:

genetice (sindrom KARTAGENER, deficitul de glutation sintetaza);

dobandita, indusa de droguri: colchicina, tetracicline (leaga calciul), etanolul (scade nivelul cAMP), amfotericina B (rigiditate membranara), anestezice (alterarea permeabilitatea membranara).

b) defecte ale actinei si ale miozinei:

hipofosfatemia: deficienta de ATP;

sindromul disfunctiei actinei.

c) boli asociate cu scaderea chemotactismului, mecanism necunoscut:

sdr. JOBS (hiper IgE, eczeme, diaree rebela, largirea piramidei nazale, eozinofilie, infectii recurente cu S. aureus);

ihtioza, acrodermatita enteropatica;

malnutritia;

hipogamaglobulinemia;

sdr. DOWN;

infectii virale acute cu: herpes simplex, H. influenzae;

metastaze.

d) inhibitori ai chemotactismului in: sarcoidoza si infectii cu Candida albicans.

e) defecte in productia de substante chemotactice:

deficit de complement        - genetice

- dobandite

1.     factori inactivatori (ciroza, uremie, boala HODGKIN).

2.     hipercatabolism (boala complexelor imune, GNA, LES).

3.     droguri.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

4.     distrugerea locala a complementului de catre anumiti produsi bacterieni (elastaza produsa de P. aeroginosa).

- reducerea metabolismului acidului arahidonic: indometacin salicilat, alte A.I.N.S., care blocheaza productia de prostaglandine si de leucotriene.

D. Deficienta opsoninelor

1.       Scaderea functiei de opsonizare:

scaderea complementului (LES, ciroza, glucocorticoizi);

scaderea fibronectinei;

CID;

scaderea raportului IgG/IgM (malnutritie, mielom multiplu);

sdr. SJOGREN;

deficiente ale subclaselor de IgG.

2. Hiper IgG.

3. Hipertonie, hiperglicemie.

4. Disfunctia actinei, hipofosfatemie.

5. Mecanisme necunoscute (exemplu, in arsuri).

E. Anomalii ale functiei bactericide.

Defectul este limitat la activitatea bactericida fata de bacteriile catalazo-pozitive si peroxid negative. Deficienta functionala consta in incapacitatea de a genera peroxid, provocind tulburari in metabolismul oxigenului. Se intalnesc in afectiuni congenitale (deficit de G6PDH, de glutation sintetaza, de mieloperoxidaza sau dobandite (toxicitatea indusa de: droguri, endotoxine, conditii de anaerobioza, iradiatii, infectii virale).

Afectarea neutrofilelor duce la infectii localizate la nivelul tegumentelor, mucoaselor, membranelor si a oaselor. Septicemia apare ca o manifestare tardiva, ca urmare a diseminarii hematogene de la nivelul focarului infectios.  Germenii, cel mai frecvent intalniti, implicati sunt: S.aureus, Candida albicans, Aspergillus si BGN.

Deficitul de neutrofile se asociza cu urmatoarele aspecte clinice:

eczeme;

- afectiuni ale periodontului;

infectii recurente cu stafilococ si candida;

infectii localizate, abcese tegumentare, osteomielite, pneumonii, otite recurente;

cresterea marcata a IgE.

TRATAMENT

Tratamentul se face diferentiat, in functie de cauza. Neutropenia se trateaza prin:

- transfuzii de leucocite;

transplant de maduva osoasa;

- peptide ce actioneaza pe celulele stem medulare 'colony stimulating factor';

glucorticoizi indicati in neutropenia ciclica;

- litium - indicatih terapia ahtitumorala.

Deficitul de glutation-sintetaza: 400 U.I. de alfa-tocoferol/zi.

In defecte ale chemotactismului: levamisolul creste chemotactismul; Dapsone scade chemotactismul.

Defecte ale opsonizarii: plasma proaspata, gammaglobuline, vaccinaie antipneumococ si anti-H.influenzae.

In bolile granulomatoase cronice: biseptol 5mg/kg corp/zi sau dycloxacilina.

Gammainterferon.

Deficitul de mieloperoxidaza: nystatin si chetoconazol. Polineutrofilele au un rol important in apararea imuna a organismului. Netratate intr-un mod corespunzator, deficientele severe ale neutrofilelor pot determina decesul si chiar sub un tratament adecvat cu antibiotice, moartea poate surveni la peste 50% din pacientii cu o neutropenie severa, de mai mult de 4 saptamini.  Neutrofilele sunt rapid produse, prin factorii chemotactici sunt atrase in focarul infectios, unde ingera si ucid microbii. Multi dintre factorii incriminati actioneaza prin blocarea mecanismelo bactericide ale neutrofilelor. Aprofundarea cunoasterii acestor mecanisme au permis progrese reale in tratamentul acestor anomalii Cunoasterea si recunoasterea acestora sunt importante atat pentru aplicarea unui tratament important cat si in vederea acordarii sfatului, genetic.

II. AFECTIUNI ALE COMPLEMENTULUI

A. AFECTIUNI DOBANDITE

Sunt mutI mai frecvente decat cele ereditare. Deficientele secundare se intalnesc in unele conditii patologice, care duc la scaderea sa prin consum exagerat. Consumul se face prin activare pe cale clasica sau pe cale alterna (C1, C2, C4 raman la valori normale)

Deficitul de complement poate sa se observe in urmatoarele afectiuni:

1.     Boli autoimune - LES, crioglobulinemia mixta esentiala.

2.     Boli renale - glomerulonefrita poststreptococica si glomerulonefrita membranoproliferativa.

3.     Bolile infectioase - endocarditelesubacute, glomerulonefrita cu complexe imune.

4.     Boli hematologice - anemia hemolitica idiopatica, anemia indusa de droguri, trombocitopenia idiopatica, hemoglobinuria paroxistica nocturna, hemoglobinuria paroxistica la frig.

5.     Alte afectiuni - boli de ficat, malnutritia, plamin de soc.

Remiterea spontana sau sub tratament al acestor afectiuni duce la normalizarea concentratiei complementului seric. Valoarea nivelului seric al complementului este discutabil sub aspectul diagnosticului, prognosticului si al eficientei terapeutice. Astfel, in unele boli imunologice (sdr. SJOGREH, dermatomiozita, scleroza sistemica progresiva), nivelul seric al complementului este normal. Totusi, in artrita reumatoida si in alte boli ale tesutului conjunctiv, complementul este scazut in lichidul sinovial si pleural, criteriu ce serveste la diagnosticul diferential al acestor afectiuni.

Valoarea complementului in LES este mult controversata. Afirmatia ca nivele serice foarte joase ale complementului coincid cu perioadele de acutizare ale lupusului si, mai ales cu afectarea renala, este astazi controversata. Nu toti pacientii cu activarea lupusului si/sau afectiuni renale) au complementul seric scazut.

In unei boli renale ca glomerulonefrita poststreptococica si glomerulonefrita membranoproliferativa, scaderea complementului seric poate sa reprezinta o caracteristica a acestor afectiuni. Cu toate acestea nivelul seric al complementului nu poate fi corelat cu severitatea si activarea bolii.

In unele infectii, ca in endocardita bacteriana subacuta scaderea nivelului complementului seric indica activitatea procesului infectios; normalizarea complementului insemna eradicarea procesului infectios.

Deoarece fractiile complementului sunt produse in ficat, bolile ficatului si malnutritia pot duce la scaderea nivelului seric si la cresterea susceptibilitatii la infectii.

In unele boli hematologice ca anemia hemolitica autoimuna, hemoglobinuria paroxistica la frig, trombocitopenia idiopatica, activarea complementului duce la distrugerea elementelor sanguine.

B. AFECTIUNI EREDITARE

Deficientele innascute ale proteinelor complementului au fost descrise pentru toate componentele sale. Este o afectiune rara, cea mai frecventa forma este cea a deficientei fractiei C2 este asociata frecvent cu LES si cu artrita reumatoida. Deficientele pentru toate componentele complementului se transmit recesiv autosomal.

Defectele congenitale ale complementului sunt asociate frecvent cu boli autoimune si infectii recurente.

Aspecte clinice

Au fost descrise in functie de deficienta fiecarei fractiuni in parte. Deficitul de C2 se asociaza cu boli autoimune si infectii recurente (pneumonii, meningite, bacteriemii). Bolile autoimune sau reumatice apar la aproximativ jumatate din pacientii cu scaderea C2. Cea mai frecventa boala asociata este lupusul. La cestia lupusul se caracterizeaza printr-un titru redus de anticorpi si afectare renala de intensitate moderata.

Boli ce insotesc deficitele congenitale ale complementului:

C1q                              LES, GN

C2                                LES, GN, Lupus discoid, infectii frecvente.

C3                                Infectii recurente, GN, LES

C4                                LES

C5                                Infectii recurente cu naisseri, LES

C6                                Infectii recurente cu naisseri

C7                                Infectii recurente cu naisseri, fenomene RAYNAUD

C8                                Infectii recurente

C9                                Fara tulburari