Sauna.
Procedura de origine finlandeza,
consta in folosirea aerului uscat la temperaturi foarte ridicate, de la 40 C, in absenta (relativa) a umiditatii.
Spatiul destinat saunei este o incapere
ai carei pereti sunt placati in interior cu lemn de pin care are
calitate izoterma si de absorbtie a umiditatii, impiedicand
formarea condensului. Caldura este obtinuta de la o sursa
electrica prevazuta si cu generator de ozon.
Initial, organismul este supus
aerului fierbinte, pe parcurs aplicandu-se un soc termic prin turnarea
apei (0,5 l) peste pietrele incinse. Aceasta operatiune se poate
repeta la interval de 2 minute. In continuare se recomanda automasajul
prin folosirea unor nuiele elastice (biciuiri) sau executat cu o manusa
aspra. Dupa aceasta urmeaza aplicarea dusului rece sau
imersia in apa cu gheata.
In practica sportiva este
recomandata atat in scop igienic cat si terapeutic pentru efectele
sedative si decongenstionante.
In terapie se indica in afectiuni
reumatismale, sechele posttraumatice, obezitate, in tratamentul acneei.
Contraindicatiile saunei sunt in afectiunile
cardiace, tuberculoza si starile infectioase acute.
Folosirea saunei necesita respectarea
indicatiilor privind dozarea frecventei acestora, temperaturii suportabile
si duratei transpiratiei.
