Perioada adulta - etapele varstei adulte

Schimbari in plan fiziologic

Etapele varstei adulte

Aspecte caracteristice ale gandirii si invatarii in perioada adulta

Teorii cu privire la dezvoltarea in perioada adulta

Caracteristicile personalitatii la varstele adulte

Dinamica si tranzitia rolurilor in perioada adulta

Schimbari in plan fiziologic

Pe durata intregului stadiu exista la majoritatea indivizilor un nivel functional organic stabilizat ca o conditie de fond a desfasurarii bune a tuturor activitatilor. H.B. James constata aceasta stabilitate pana catre 60 - 70 de ani care se datoreaza sistemului nervos autonom si hipotalamusului. Pe fondul acestui echilibru organic se inregistreaza unele modificari discrete incepand cu 40 de ani asa cum ar fi cele privind modificare tensiunii arteriale, functionarea inimii sau a aparatului respirator. La nivelul SNC iesirea din functie a unor neuroni proces care incepe de la 25 de ani, se accentueaza de-a lungul substadiilor adultului. Se produce de asemenea declinul functiilor glandelor sexuale, mai intai la femei si apoi la barbati. Pierderea de tesut osos care incepe de la 30 de ani se accentueaza usor la 40 de ani si mai departe. La fel tonusul muscular scade usor in primul substadiu si se resimte mai mult in ultimul. Datorita acestor fenomene se produc chiar modificari ale siluetei, creste greutatea corporala. Sunt de asemenea mai discrete dar apoi incepand cu 50 de ani mai evidente, unele schimbari fizionomice cum ar fi accentuarea trasaturilor, incaruntirea si rarirea parului, aparitia ridurilor. Toate aceste schimbari biologice au ritmuri diferite la diverse persoane in functie de zestrea genetica a fiecaruia si de stilul propriu de viata. Ele au un ecou in planul vietii psihice indeosebi privind imaginea de sine si stimuleaza gasirea unor modalitati de compensare.

Cele mai multe scaderi ale capacitatilor fizice tin de sensibilitate si de psihomotricitate, mai ales perceptiile vizuale si cele auditive se desfasoara de-a lungul acestui stadiu cu modificari functionale din ce in ce mai accentuate. Astfel perceptiile vizuale incep sa fie influentate de faptul ca scade acomodarea cristalinului. Mobilitatea oculara se pastreaza si se asigura astfel viteza necesara in desfasurarea perceptiilor. Dupa 45 de ani scade capacitatea de extragere a informatiilor din imaginile mai complexe sub presiunea timpului. Sensibilitatea auditiva incepe sa scada putin chiar dupa 35 de ani si se accentueaza dupa 45 de ani fara a perturba adaptarile la ambianta. Daca profesia cere astfel de capacitate de auz fin, ele pot sa le conserve inca multa vreme. Munca desfasurata in spatii poluate sonor afecteaza puternic auzul. Dupa 40 - 45 de ani scade sensibilitate olfactiva cat si sensibilitatea tactila dar solicitarile profesionale privind aceste capacitati le pot mentine la parametrii satisfacatori pe toata durata angajarii in munca. Psihomotricitatea are o dinamica nuantata: rapiditatea miscarilor scade chiar dupa 30 de ani si se accentueaza in stadiul adult dar precizia scade la 40 de ani si ceva mai mult dupa 50. Ea tinde sa fie cel mai bine conservata de solicitarile preofesionale. Intensitatea miscarilor scade dupa 50 de ani in mod real, dar tinde sa fie subiectiv resimtita mai accentuata decat este in realitate. O dinamica deosebita prezinta si capacitatile de atentie. Ele sunt foarte mult influentate de solicitarile profesionale si de aceea cercetatorii au propus sa fie distinse: atentia generala de cea profesionala. Atentia generala este mai mult influentata de inaintarea in varsta, insa scaderile sunt ceva mai mari intre 30 si 35 de ani si apoi pana la 50 de ani diminuarile sunt mai mici si devin mai accentuate in activitatile de lunga durata. Atentia profesionala poate inregistra chiar unele cresteri in primul substadiu adult. Volumul si distributivitatea cresc mai mult, selectivitatea si gradul de concentrare ceva mai putin si totusi semnificativ pentru adaptarea la sarcinile profesionale. Incepand cu perioada adulta mijlocie si aceasta forma de atentie scade dar relativ putin fara sa perturbe desfasurarea activitatilor. Se poate spune ca se inregistreaza profesionalizarea acestor capacitati care le face pe de o parte sa se desfasoare in forme caracteristice si pe de alta parte sa se mentina la parametri buni mai multa vreme.(Tinca Cretu)

2. Etapele varstei adulte

Perioada adulta este perioada cea mai bogata si activa a ciclurilor de viata, este caracterizata de activitate profesionala intensa, relatii sociale si de munca in expansiune precum si de extinderea responsabilitatilor privind viata de familie. Criteriile diferentierii stadiilor dezvoltarii psihice dupa U. Schiopu, E.Verza (1981,pag. 254) sunt tipul fundamental de activitate si tipul de relatii implicate. Ca urmare autorii propun urmatoarele subetape cu anume caracteristici:

35/45 ani este varsta adulta caracterizata de stabilitate, implantatie profesionala intensa, activitate cumulativa, activa creatoare. Statusurile si rolurile incep sa fie mai incarcate de responsabilitati. Copii incep sa frecventeze scoala si creste continutul subidentitatii de parinte

45/55 ani adulta propriu-zisa unde continua dezvoltarea planurilor profesionale si sociale dar are loc diminuarea subidentitatilor de sot si parinte. Evolutia feminina este relativ mai tensionata si incarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologic si hormonal (menopauza).

55/65 ani corespunde perioadei adulte prelungite caracterizata de diminuarea fortelor fizice, este o perioada critica pentru femei fragilizarea lor fizica fiind mai evidenta, este momentul diminuarii acelor 4 subidentitati intr-un mod variat si inegal. Are loc denuclearizarea familiei si diminuarea pana la anulare a subidentitatii profesionale (momentul retragerii din viata profesionala). Ramane activa subidentitatea maritala si cea social-culturala si are loc tranzitia catre varstele de regresie.

Perioada adulta dominata de tinerete este dupa WHITE (1975) una din cele mai importante, datorita multiplelor structuri ce se solidifica acum ca urmare el identifica 4 directii de dezvoltare caracteristice:

-stabilirea identitatii eului

-independenta relatiilor personale

-cresterea intereselor

-umanizarea valorilor

C.Gould este un alt cercetator preocupat de dezvoltarea adultului. In studiile sale propune mai multe etape si anume: elevarea de dominanta de la 16 la 18 ani unde axa comportamentala este lupta pentru castigarea independentei, de la 18 la 22 perioada parasirii familiei unde caracteristica este construirea relatiilor de prietenie ca substitute ale familiei, de la 22 la 28 perioada construirii unei vieti functionale (efective), de la 29 la 34 de ani perioada crizei de evaluare, de la 35 la 43 de ani criza relativa la incheierea perioadei de tinerete, de la 43 la 50 de ani atingerea unei relative stabilitati, de la 50 in sus perioada maturitatii depline cand adultul in varsta este axat pe valorizarea activitatilor zilnice in detrimentul planurilor de lunga durata. Criticile aduse majoritatii studiilor privind adultii si dezvoltarea lor incepand cu Erikson si Levinson au pus in evidenta faptul ca dezvoltarea femeii este diferita in unele aspecte specifice. De exemplu din perspectiva eriksoniana multe femei ajung la intimitate inainte de a incheia procesul formarii identitatii. Din perspectiva lui Levinson cele mai multe femei urmeaza stadiile propuse de el pentru barbati dar femeile trec prin stadiile respective in mod diferit. De exemplu femeile vad cariera in mod diferit fata de barbati, au tendinta de a trata problematica mai degraba ca pe o asigurare decat ca pe un scop primordial al planului de viata. Problemele legate de echilibrul rolurilor din familie si din profesiune sunt mai importante pentru femei decat pentru barbati. Femeile traiesc diferit criza de la 30 de ani si cele mai multe dintre ele in aceasta perioada doar schimba intre ele prioritatile de la 20 de ani (de exemplu cele legate de profesie cu cele legate de familie) sau adauga noi componente iar toate aceste alegeri compun starea de stres a perioadei respective. In sfarsit, reevaluarea asociata cu criza de la mijlocul vietii pentru barbati tinde sa se petreaca mai devreme pentru femei de exemplu in cazul femeilor care nu au avut copii pana la 30 de ani exista presiunea reevaluarii problemei si luari unei decizii.

Ca o concluzie, putem afirma ca perioada adulta este una dintre perioadele cele mai pline de variatii si in pofida propunerilor de periodizare majoritatea autorilor recunosc faptul ca adultii trec prin stadiile propuse de ei pe paliere largi de varsta. Pe de alta parte trebuie sa mai adaugam faptul ca fiecare aspect al dezvoltarii adultului pe fiecare stadiu este trait diferit fiind afectat de contextul individual de viata si de propriile trasaturi de personalitate.

3. Aspecte caracteristice ale gandirii si invatarii in perioada adulta

In timp ce unii dintre teoreticieni ai dezvoltarii de orientare cognitiv - comportamentalista (de exemplu Kolberg, Piaget) arata ca dezvoltarea cognitiva se incheie in adolescenta, altii sustin ca abilitatile cognitive continua sa se dezvolte si in perioada adulta (Baltes, Loubovie - Veif, Perry, Schaie, Troumin), focusand cercetarile lor pe operatiile postformale si pe idea de intelepciune ca si construct al cognitiei adultului. Idea piagetiana conform careia dezvoltarea se incheie cu atingerea stadiului de operare formala pe de o parte si ca aceasta se petrece in adolescenta pe de alta parte este pusa in discutie de cercetari recente care prezinta al cincilea stadiu cel al operatiilor postformale.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Concluziile studiilor au aratat ca operatiile postformale includ 3 tipuri de rationamente:

q       gandirea relativista - care presupune intelegerea cunoasterii ca fiind dependenta de perspectiva subiectiva a celui care cunoaste;

q       gandirea dualista - abilitatea de a releva si rezolva contradictii survenite din viziuni/ pareri contrare;

q       gandirea sistematica - capacitatea de a gandi sau de a reflecta la toate sistemele de cunoastere sau de idei

Cercetatorii subliniaza faptul ca dezvoltarea adultului se situeaza pe un nou nivel care a primit diferite denumiri: postformal, multiliniar (Chandler), pragmatic (Lahouvie-Vief) metacognitiv (Broughton, Gruber, Voneche), stadiul dialectic(Riege) si stadiul formularii de probleme (Arlin). Comparand aceste denumiri cu caracteristicile gandirii postformale pot fi evidentiate caracteristicile majore ale gandirii adultului: metacognitiva, dialectica si pragmatica.

Deosebit de importanta pentru dezvoltarea adultului este evolutia capacitatilor intelectuale, stadiul in care se afla aceste capacitati. Desi nu se stie inca suficient despre aceasta, cert este ca devenirea adulta nu duce la o degradare sau o deteriorare a acestor capacitati decat foarte tarziu. Memoria se restructureaza prin maxim de eficientizare la 25 de ani (Lowe) iar dintre componentele memoriei fixarea si pastrarea au o foarte mare longevitate. Recunoasterea si reproducerea devin mai putin prompte dupa 55 de ani dar memorarea logica este mai rezistenta iar memorarea mecanica scade intre 40 si 45 de ani. Invatarea ca achizitie de cunostinte atinge maximum la 40/50 de ani si ramane stabila si deschisa ca posibilitate pana la 58/60 de ani. Viteza si randamentul invatarii se dezvolta pana la 21 de ani dupa care se stabilizeaza si scade lent dupa 30 (Thorndike). Thorndike nu viza mod special capacitatea de invatare ci mai ales o capacitate de intiparire si de retinere in raport cu varsta omului (Lowe, 1978). Cercetarile lui Schaie si Strother au demonstrat ca inaintarea in varsta nu este un factor care sa influenteze negativ abilitatea verbala, aceasta capacitate ramanand stabila sau chiar dezvoltandu-se pana in jurul varstei de 55 de ani (Schwartz si Snyder, 1984). Prin aplicare Thurstone pentru abilitate - Primar Mentale Abilities - Schaie a confirmat ca nu exista un declin apreciabil al capacitatii intelectuale intre 20 si 50 de ani, nici chiar pana la 60 de ani.

Comparand invatarea la adulti cu invatarea la adolescenti U. Schiopu si E.Verza (1997, pag. 325) arata ca fata de perioada anterioara invatarea castiga in perioada adulta:

q       coeziune, capacitate de imbinare a formelor de analiza concret/abstract

q       extragerea ideilor esentiale, sesizarea mai rapida a semnificativului

q       critica pragmatica a noului

q       atitudine clara de refuz a neclaritatilor, nevoia de precizie

q       evaluarea independenta a surselor de informare

q       cerinta de aplicare si practica

q       necesitatea de a completa informatia cu deprinderile, tehnicile, procedeele necesare domeniului

Teoriile cu privire la invatare in perioada adulta sunt centrate in jurul ideii educatiei permanente. Conceptul invatarii transformative (transformative learning) este pus in circulatie de pionierul acestei teorii, Jack Mezirow, autor al lucrarii Transformative Dimensions of Adult Learning care sugereaza ca individul poate fi transformat in procesul invatarii prin reflectie critica. Un alt teoretician de orientare constructivista, Paulo Friere, descrie procesul constientizarii prin care adultii capata o cunoastere profunda a realitatii socio-culturale care le modeleaza viata si capacitatea lor de a transforma realitatea prin actiune asupra ei. Invatarea transformativa prin reflectie critica implica:

q       a fi mai reflexiv si mai critic

q       a fi mai deschis la perspectiva celorlalti

q       a fi mai putin defensiv si mai deschis la ideile noi

Conform teoriei piagetiene multitudinea de situatii la care adultul trebuie sa faca fata sunt rezolvate sau pot fi rezolvate cu ajutorul operatiunilor logice formale, prin rationamente ipotetice deductive. Experientele recente releva insa ca nu toti adultii sunt capabili de operatii logice formale. N. Vintanu (1998) citeaza un studiu realizat in Franta pe 488 de adulti studiati unde s-a constatat ca de fapt 14% din subiecti au o structura intelectuala operatorie incheiata si ca 23 % au un nivel foarte apropiat de aceasta, ceea ce inseamna ca aproape jumatate nu au probleme majore de rationament logic de un nivel corespunzator. Aceleasi experimente pun in evidenta ca nivelul intelectual nu este omogen. El este concret intr-un domeniu si operational formal in altul si ca nu exista o corelatie directa intre nivelul de scolarizare si nivelul de dezvoltare a operatiunilor logice desi o scolarizare mai redusa poate implica un nivel logic mai deteriorat.

Plecand de la aceste date putem confirma unele tendinte in caracteristicile principale ale cunoasterii la adulti:

q       Fixarea asupra concretului

q       Generalizarea, extrapolarea abuziva

q       Regruparea incorecta a notiunilor

q       Explicatii tautologice

q       Interpretare antropomorfica

q       Confuzia intre calitati sau atribute ale fenomenelor si relatiilor acestora.

Ceea ce se desprinde cert din studiile prezentate, apreciaza N. Vintanu din perspectiva educatiei adultilor, este ca "adultul nu se situeaza totdeauna la nivelul logic pe care l-ar putea atinge. Mai mult un numar destul de mare de adulti se situeaza la un nivel intermediar intre stadiul concret si cel logic, ceea ce duce la fixatie si perceptie a imediatului, la caracterul de tatonare al cunoasterii (incercare si eroare)" (N. Vintanu, 1998 pag. 14). Invatarea permanenta atenueaza diferentele in pregatire, prelungeste durata participarii la varsta activa, largeste adaptarea la schimbare si creste randamentul iar viata activa favorizeaza mentinerea unei bune conditii a invatarii.

Concluzionand invatarea are noi functii in perioada adulta, asa cum afirma Bogdan Suchodolscki (1974), invatarea la varsta adulta este nu numai necesitate sociala ci si mijloc de invingere a alienarii.

4. Teorii cu privire la dezvoltarea in perioada adulta

Psihologia dezvoltarii varstelor adulte s-a extins relativ recent, investigatiile definind-o ca pe o serie de "etape" legate de varsta cat si de evenimente de viata critice cum ar fi: casatoria, grija parentala, divortul, somajul, pensionarea, pierderea partenerului, decesul. O teorie care cuprinde intreg parcursul vietii aste aceea a lui E.ERIKSON (1963).

Studii mai recente asupra teoriei lui Erikson conduse de Block (1971, 1981) au sprijinit credinta lui Erikson conform careia schimbarile de personalitate apar si in perioada adulta. Aceleasi studii au aratat ca adolescenta este o perioada foarte importanta in dezvoltarea personalitatii. In acest sens, un studiu longitudinal realizat de Kahn si colaboratorii (1985) sustine de asemenea afirmatia lui Erikson ca stabilirea identitatii in adolescenta are importanta cruciala pentru relatii intime de mai tarziu studiul punand in evidenta ca un scor scazut la probe de identitate in 1963 (perioada cand subiectii se aflau in adolescenta) s-au corelat cu situatia maritala de peste 20 de ani.

Intre teoriile cele mai cunoscute privind dezvoltarea la varsta adulta este teoria lui Levinson cuprinsa in lucrarea "The seasons of a man's Life ". Daniel Levinson sustine ca cei mai multi adulti considera ca viata incepe la 40 de ani dar marea anxietate incepe tot acolo. Conform acestei teorii la aceasta varsta se petrece tranzitia de la anii tineretii la perioada adulta si lucrul aceasta se intampla fara optimism si sperante mai de viitor. Teoria sa s-a bazat pe interviuri cu 40 de barbati americani intre 35 si 40 de ani. Prelucrarea interviurilor a dat posibilitatea lui Levinson sa schiteze 4 "sezoane" de viata:

q       Copilaria si adolescenta

q       Perioada adulta timpurie (dupa 20 de ani pana in jur de 45)

q       Perioada adulta mijlocie (40 - 65 de ani)

q       Perioada adulta in regresie ( de la 60 de ani in sus)

Studiul psihologic realizat de Levinson a relevat ca 80% din indivizii intervievati au trecut printr-o perioada de criza si reevaluare personala a vietii de pana atunci in momentul tranzitiei varstei de mijloc. Levinson a sustinut de asemenea ca 20 % din cei intervievati care nu au trecut printr-o astfel de criza sunt intr-o faza a negarii si ca vor trece cu siguranta prin aceasta mai tarziu. Alte cercetari se opun ideii cum ca totii indivizii trec cu siguranta prin aceleasi etape si mai ales prin aceleasi crize argumentand prin diferentele sociale, culturale si religioase. Cercetarile polemice cu cele ale lui Levinson au subliniat faptul ca el a concluzionat in baza unor studii realizate pe o populatie numai de barbati si toti nascuti in America crizei economice din anii '30, respectiv crescuti in perioada caracterizata de recesiunea economica. Levinson nu sustine ca strabaterea aceleiasi crize este determinata de o nivelare de motivatii si aceasta nu face ca indivizii ce o intampina sa fie mai putin unici prin personalitatea lor el spune insa ca exista o succesiune de baza in etapele vietii adulte si ca fiecare "sezon" al vietii este caracterizat de elemente specifice iar experienta de viata a unei persoane este influentata de problemele fiziologice si sociale, contextul de viata si de momentul sau sezonul de viata in care se petrece experienta respectiva. De exemplu intr-un fel se traieste experienta de a deveni parinte la 20 de ani si in alt fel este traita la 40 de ani. Criticii teoriei lui Levinson asupra perioadei adulte timpurii si mijlocii au insistat asupra faptului ca el descrie autoperceptiile si orientarile sociale ale unui grup de barbati dar el sugereaza existenta unui model asemanator si in cazul femeilor (Ann Birch 2000 pag 270). Barbatii din grupul studiat de Levinson in 1978 au in comun mai multe lucruri: cu toti au crescut in familii stabile, aveau scopuri precise stabilite pentru viata lor si au devenit adulti intr-o perioada de expansiune economica. Criticii teoriei lui Levinson arata ca un esantion pe o populatie care acum este la varsta adulta mijlocie nu ar mai avea aceleasi caracteristici socio-economice si deci rezultatele ar putea sa fie modificate caci generatiile urmatoare au crescut cand familiile au devenit mai putin stabile iar acum isi intemeiaza propriile familii intr-o lume in care divortul este ceva foarte comun, pe de alta parte conditiile social economice in care si-au construit criterile nu mai era nici pe departe de expansiune economica ci dimpotriva.

In cercetarea sa Levinson accentueaza si asupra fenomenelor legate de schimbarile de rol social si de adaugarea sau castigarea de noi roluri pentru perioada adulta.

Sunt cateva teme mari ale perioadei adulte timpurii sustine Levinson una din ele fiind cea a adaptarii la noile roluri, la implicarea activa in noile roluri si desigur la acceptarea responsabilitatilor de survin de aici. Pana la varsta de 30 de ani se asteapta de la adultul tanar un insusirea comportamentului parental. O caracteristica insa a generatiilor survenite dupa studiul Levinson arata ca exista la nivelul populatiei cuprinse intre 20 si 30 de ani o tendinta de amanare a casatoriei, forma de cuplu cea mai frecventa fiind uniunea libera si o crestere a varstei la care tinerii devin parinti toate acestea indicand o extindere a varstei de tinerete si o amanare a intrarii in viata adulta. Levinson sustine ca intre 28 si 30 de ani are loc o criza menita a pregati perioada adulta mijlocie. Criza se caracterizeaza prin conflictul intre asimilarea scopurilor varstei adulte si ramasitele scopurilor varstei de tinerete sau chiar a adolescentei tarzii. Suportul in solvarea crizei este nevoia de independenta ca si vector de dezvoltare a "visului". "Visul " sau proiectia despre viitor, in conceptia lui Levinson este conceptia despre lume si viata reorganizata in baza valorilor noului stadiu de varsta asociata cu scopurile de viitor respectiv planul de viata care asigura energia si motivatia implinirii lui. "Modul cum se relationeaza individul cu visul sau este considerat de Levinson ca fiind crucial, altfel spus daca "visul" nu devine o parte a vietii sale el poate muri, isi pierde simtul scopului in viata si simtul responsabilitatii"(Ann Birch, 2000 pag 270).

Perioada adulta mijlocie confrunta individul cu noi probleme. Un barbat de 40 de ani este apreciat de cei inferiori ca varsta mai degraba ca un parinte decat ca un partener sau covarstnic. Aceasta perceptie apare ca o mare surpriza pentru barbatul de varsta mijlocie. Aceasta este perioada de consolidare a scopurilor de viata dobandite in perioada anterioara. Tranzitia catre perioada adulta mijlocie se realizeaza pe un interval de circa 5 ani in jurul varstei de 40 de ani. Acum are loc o alta reevaluare din perspectiva " visului" ca scop de viata, o reevaluare ce presupune compararea intre realizari si elementele fixate in scopul de viata. Acum se petrec ajustari sau aducerea obiectivelor mai aproape de realitate si posibilitati. Discrepantele survenite intre scopuri si realizari pot conduce individul la crize semnificative in aceasta perioada astfel ca stabilitatea psiho-afectiva este data de tocmai capacitatea individului de a accepta discrepantele. In lucrarea The Seasons of a Man's Life Levinson arata ca "visul" ca si scop de viata este in general atat de complex incat este foarte putin probabil sa fie complet indeplinit. Scopurile de viata pot fi nerealiste, neadecvate. Succesele modeste nu sunt masuri cu care se opereaza la acest nivel si de cele mai multe ori evenimentul culminant al perioadei adulte face parte din categoria mici succese ce sunt apreciate in termenii de succese imperfecte daca nu ca ratari. Acesta face ca evenimentul culminant al vietii adulte sa fie catalizatorul concluziilor cu privire la raportul intre vis si realitate sau realizari.

Criticile aduse studiului au fost nevoia unei cercetari transculturale, si de studiu privind dinamica dezvoltarii femeilor in perioada adulta Roberts si Newton (1978).

In general procesul evolutiv legat de varsta al vietii femeilor pare sa fie foarte asemanator cu cel al barbatilor diferente apar in ceea ce priveste "visul", respectiv putine si-au propus scopuri ocupationale.

Caracteristicile "visului" ca scop de viata, la femei este mai complex si mai difuz decat al barbatilor, reflecta un conflict intre scopul personal si obligatiile fata de ceilalti, o alta caracteristica este aceea ca un exista mentorul care in teoria lui Levinson are un rol important in dezvoltarea carierei la barbati. Tranzitia de 30 de ani la fel de importanta dar daca pana la 30 de ani orientarea era spre cariera ea isi modifica cursul spre familie si invers. Criticile aduse studiului Roberts si Newton (1978) sunt cele legate de marimea esantionului si de faptul ca se refera doar la populatia americana ca si in cazul studiului lui Levinson. In concluzie prioritatile din viata femeilor difera de cele ale barbatilor, accentul cade pe relatii mai mult decat pe cariera profesionala.

O alta teorie interesanta cu privire la raportul intre generatiile adulte este cea a filosofului spaniol Ortega y Gasset. El defineste 5 generatii din care 4 sunt mature: copilaria, tineretea, initierea, dominanta si batranetea. Ceea ce el numeste initierea este perioada care include tranzitia spre perioada adulta mijlocie si face trecerea spre perioada pe care el o denumeste a generatiei dominante. Generatia dominanta este cea in care se asteapta de la indivizi sa-si asume conducerea, autoritatea si responsabilitatea. Conform ideilor filosofului Ortega y Gasset cele mai importante perioade sunt cea de initiere si cea dominanta. Relatia dintre ele si felul in care autoritatea trece de la una la cealalta afecteaza dezvoltarea societatii.