Reguli generale de transportare a sinistratilor si amplasare in transport pentru evacuare

Reguli generale de transportare a sinistratilor si amplasare in transport pentru evacuare

Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a acordat ajutorul minimal necesar: efectuarea reanimarii cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei, imobilizarea de transport, bandajarea ranilor si a arsurilor, administrarea preparatelor analgetice.

Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a facut triajul (clasificarea) sinistratilor, pentru a stabili ordinea – cine si cind, cu ce transport va fi evacuat. Daca la transportarea pacientilor va avea loc un haos, cineva ar putea castiga putin, iar majoritatea sinistratilor ar putea sa-si piarda viata, neajungind pina la spital !

Ceea ce se pare a fi un lucru simplu si de o importanta mica – are din contra importanta destul de mare.

In folosul pacientului este ca acordarea ajutorului, cit si transportarea, sau imbarcarea in transport sa fie facuta de catre 3-4 sau mai multi salvatori; in timp ce triajul trebuie sa fie facut de cit mai putine persoane – 1-2 specialisti bine pregatiti in acest domeniu. De aceasta depinde mult viata si soarta sinistratilor.

In unele cazuri, la distante scurte, la extragerea din masinile accidentate, din gropi, sinistratii pot fi transportati si pe mini de 1 sau 2 salvatori.

Schimbarea sinistratului de pe pamint pe o targa sau scut, mai ales atunci cind se presupun (sau la sigur sunt prezente) fracturi ale coloanei vertebrale, oaselor bazinului si a oaselor mari, se va face obligator de 4-5 salvatori (4 din ei vor schimba pacientul iar unul va manipula cu targa sau scutul sau va coordona miscarile concomitente ale celor 4 colegi).

Este deosebit de important de a limita sau evita deplin miscarile in locul fracturii !

Pozitia sinistratului pe targa trebuie sa fie crutatoare, sa previna aparitia complicatiilor posibile, asfixia cu mase vomitive sau sufocarea. In unele cazuri ii vom permite sinistratului sa ocupe singur pozitia confortabila pentru el.

Reguli generale de transportare

1. Pacientii cu traume cerebrale se vor transporta cu capul (sau si tot corpul) pe o parte pentru a evita asfixia cu mase vomitive.

2. pacientii cu traume abdominale se transporta cu fata in sus si picioarele indoite in genunchi.

3. pacientii cu traume ale spatelui se transporta culcati pe o parte sau cu fata in jos – cum le este mai usor sa se afle.

4. pacientii cu traume ale cutiei toracice, cu pneumotorax, emfizem, rupturi de coaste, se vor transporta in pozitie semisezinda, la spate li se pune un val mare din haine sau alte obiecte.

5. pacientii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau o oaselor bazinului se transporta pe scut (scandura), brancarda fiind folosita doar in cazurile cind real nu poate fi gasit nici un scut.

6. pacientii fara cunostinta, care nu au fracturi, se vor transporta culcati pe o parte sau cu fata in jos, pentru a evita asfixia prin caderea limbii.

7. pe locurile drepte – usor-sinistratii pot fi transportati cu picioarele inainte, dar in cazurile, cind e necesar de a observa neintrerupt starea pacientului – transportarea se face cu capul inainte. Astfel persoana din urma poate privi permanent la sinistrat, poate reactiona la timp in caz de oprire a respiratiei, asfixie, schimbare a mimicii sau a culorii tegumentelor.

8. pe locurile inclinate, de panta, pe scari, targa trebuie sa se afle la fel in pozitie orizontala. Posibil unul sau doi din salvatori va trebui sa ridice targa pe umeri. In acest caz se permite capul sinistratului sa fie situat spre partea ridicata a terenului (salvatorii nu totdeauna reusesc sa tina targa in pozitie strict orizontala si atunci e mai bine ca picioarele sa fie mai jos si nu capul.)

9. in timpul deplasarii salvatorii nu trebuie sa mearga intr-un pas, ceea ce duce la clatinarea ritmica a brancardei si la ingeuierea transportarii.

10. in cazul transportarii la distante mari, este mai putin obositor, daca se folosesc cureli (standarde) de transport a sinistratilor sau funii.

11. Curelile pot fi folosite in transportarea sinistratilor fara de targa, cind acesta se permite (de exemplu – in trauma labei piciorului, dupa ce s-a facut corect imobilizarea). Cel mai des se foloseste aranjarea curelilor in forma cifrei 8, care se imbraca ca un ruczac. Inelele trebuie sa fie lasate in jos pina la nivelul minilor intinse. In asa mod se pot transporta si targile si sinistratii aparte. (vezi desenele respective)

Transportarea sinistratilor pe maini

1. Transportarea in brate, ca pe un copil. Salvatorul tine pacientul in brate sprijinind-o cu o mina de spate si cu alta – sub picioare. (des. din dreapta).

2. Transportarea in spate – ca pe un ruczac. Pacientul il cuprinde de la spate pe salvator, iar acesta il tine pe pacient de sub picioare. (desenul din stinga).

3. Transportarea pe umeri – este mai rationala in cazurile cind sinistratul nu are traume, dar este fara cunostinta (de exemplu – in coma dupa intoxicatie). Salvatorul ridica victima in spate, pe umeri, cu fata in jos. Capul ii atarna intr-o parte si picioarele in alta. (desenul din dreapta).

Transportarea de catre doi salvatori:

1. Primul salvator se situeaza la spatele sinistratului si il apuca de sub mini. Celalalt – fiind cu spatele la sinistrat – il apuca de sub genunchi. (vezi desenul).

2. Transportarea pe minile fixate „in lacata” – in asa mod pot fi transportati mai usor sinistratii in cunostinta. Salvatorii se apuca reciproc de mini, fiind fata in fata, apucand fiecare cu mina sa mina colegului mai sus de palma. In mod imaginar, s-a format un scaun, sau un fotoliu. Sinistratul se aseaza pe minile salvatorilor si ii cuprinde de umeri sau de gat pe ambii. Aceasta pozitie este cea mai usoara, cind nu sunt la dispozitie targi sau curele de transport.

3.Transportarea cu ajutorul curelilor

4. Transportarea pe un bat – sinistratul este culcat pe o panza subtire dar suficient de rezistenta. Colturile panzei se leaga in 2 noduri – unul la capul sinistratului si unul la picioarele lui. O alta panza (sau o curea) se trece pe sub corpul sinistratului, la mijloc, unde greutatea corpului este cea mai mare si la fel se leaga in nod. Pe sub noduri se baga un bat gros (sau o truba metalica), rezistent, si lung de 2,5 – 3 metri; sinistratul se ridica pe umeri (vezi desenul). Acesta este un mod mai usor de transportare la distante mari.

Metoda primitiva de transportare – in lipsa altor mijloace, atunci cind permite mediul (nisip, zapada, iarba, loc drept) si atunci cind masa corporala a sinistratului este mare si nu e posibil de a-l transporta in brate – sinistratul este culcat pe o haina, (sau o panza densa de brezent) prin manecile careia se leaga o curea sau funie. Salvatorul trage de curea, taraind dupa sine sinistratul.