Patologia proceselor distrofice

Distrofiile (procese degenerative): tulburari ale metabolismului celular si tisular caracterizate prin excesul, insuficienta sau absenta unor metaboliti normali, precum si acumularea unor metaboliti intermediari sau a unora inexistenti in organism.

HEPATOZA GLICOGENOZA  ICTER

NEFROZATRIGLICERIDOZAGUTA

MIOCARDOZA MELANOZA PORFIRIE

LIENOZA HEMOSIDEROZA

I. DISTROFII HIDROPROTIDICE (granulara, vacuolara, balonizanta): acumulare excesiva de apa in  celule

Aspectele macroscopice sunt discrete si lipsite de specificitate; marea majoritate a organelor cu distrofie granulara si vacuolara manifesta cresteri discrete de volum, consistenta usor scazuta, culoarea organului afectat capata nuante decolorate pana la cenusiu, dand aspectul de “organ fiert”.

“Cordul tigrat”: alternanta de benzi decolorate cenusii (zonele cu distrofie), cu cele normale ca nuanta. Cu toate ca nu este un aspect particular, acesta se asociaza de multe ori cu instalarea distrofiei granulare sau vacuolare a miocardului.

Distrofia balonizanta a celulelor din piele si mucoase va duce la spargerea acestora si formarea de vezicule. Spargerea veziculelor va fi urmata de aparitia unor eroziuni.

Leziunile sunt specifice febrei aftoase, localizarea lor fiind frecventa pe pielea din jurul gurii, cea interdigitala si a glandei mamare si pe mucoasa bucala (buze si limba).

Febra aftoasa: vezicule sparte, cu formare de eroziuni pe pielea botului si regiunea coroanei cu tendinta de exongulare

II. DISTROFII PROTIDICE: acumulare a unor structuri protidice pe care organismul nu le sintetizeaza in mod obisnuit.

Hialinoza: acumulare intracelulara sau extracelulara a unei proteine denumita hialin.

Hialinoza miocardica: localizare in fibra musculara (intracelulara), cu aparitia unor benzi sau striuri de culoare alba care dau aspect de “cord tigrat”.
Cauza instalarii hialinozei este carenta in vitamina E si seleniu. Culoarea musculaturii da denumirea bolii -  “boala muschilor albi”. BOALA MUSCHLOR ALBI, produsa prin acumulare de hialin in fibrele musculare scheletice; prin comparatie se observa aspectul decolorat al fibrelor musculare afectate.

Referat: Fabricarea cremwustilor - materii prime si auxiliare Referat: Diversificarea alimentatiei la 6 luni

A. AMILOIDOZA: distrofie protidica cu localizare extracelulara a unei proteine denumita amiloid

Vaca, amiloidoza renala, culoarea variaza de la roz-cenusiu la galbui-cenusiu, rinichii sunt mariti in volum. Aspectele macroscopice sunt nespecifice, fapt ce impune efectuarea examenului microscopic pentru stabilirea diagnosticului.

Amiloidoza hepatica, aspectele caracteristice sunt date marirea de volum (hepatomegalie), de culoarea galbui sau galbui-cenusie si consistenta casanta (bloc de ceara). Leziunea apare mai ales in ficatul palmipedelor, leziunile incipiente fiind confundate cu alte distrofii in care parenchimul hepatic se coloreaza in galben-cenusiu.

B. DISCHERATOZE sau distrofii cornoase: dereglarilor care apar in procesul de sinteza a cheratinei si a precursorilor acesteia.

HIPERCHERATOZA: exces de cheratina matura
PARACHERATOZA: exces de cheratina imatura

Hipercheratozele dobandite apar ca urmare a unor paraziti sau miceti (scabii, tricofitie, etc)

Pielea afectata apare ingrosata, formeaza numeroase pliuri, zonele de hipercheratoza pot fi lipsite de par ca urmare a caderii acestuia (alopecie) sau ca urmare a retezarii firelor in timpul pruritului (pseudotundere). Crustele sunt uscate, dure, cu nuante pornind de la cenusiu pana la brun.

a) HIPERCHERATOZA: exces de cheratina matura

Cauza cea mai frecventa este reprezentata de paraziti cutanati (acarieni),  responsabili de producerea raiei (scabie). Pielea este ingrosata, acoperita cu cruste cenusii si brune.

Hipercheratoza poate avea caracter localizat sau generalizat (difuz), in functie de agentul etiologic.

b) PARACHERATOZA: productie de cheratina imatura Paracheratoza are ca etiologie carenta in Zn. Zonele cutanate afectate sunt cele ale extremitatilor membrelor, regiunea submandibulara, abdomen, fata interna a coapselor, pielea scrotala

Zonele afectate sunt ingrosate, acoperite cu cruste brune, moi, fragile, care creaza crevase. Leziunile sunt deseori greu de diferentiat macroscopic fata de cele din hipercheratoza.

Leziunea apare localizata strict localizata la zona de mucoasa gastrica esofagiana, este acoperita cu o pelicula bruna, aderenta. Leziunea este importanta deoarece este urmata de formarea unui ulcer.

III. DISTROFII NUCLEOTIDICE acumulari de produsi care rezulta din degradarea metabolica a bazelor purinice - ACID URIC SI URATI.

A. GUTA: acumulare de acid uric si urati

Guta viscerala la pasare debuteaza la nivel renal. Rinichii prezinta depozite variabile cantitativ de acid uric si urati, de culoare alba, mata, uscate ce dau organelor un aspect varuit. Aceleasi depozite apar si in uretere (cai de conducere a urinei), cu aspect uscat, de creta.

GUTA VISCERALA LA PASARI: depozite albe, mate, varoase localizate pe suprafata cordului si pulmonului. Prezenta cristalelor de acid uric si urati este iritanta, cu aparitia unui proces inflamator cronic – tofi gutosi.

Guta viscerala la mamifere: intalnita la porc sub forma unor depozite fine, liniare in medulara renala si sub forma unui depozit smantanos in bazinet.

IV. DISTROFII PIGMENTARE: acumulare sau deficit de pigmenti endogeni si acumulare de pigmenti exogeni

A. HEMOSIDEROZA: acumulare excesiv de hemosiderina (piment hemoglobinic cu fier).

Hemosideroza renala: apare ca urmare a eliminarii excesului de hemosiderina prin urina. Rinichii prezinta culoare caracteristica, roscata-caramizie.

B. ICTER: acumulare excesiva de pigmenti hemoglobinici fara fier (bilirubina si biliverdina).

Prezenta in exces a bilirubinei in organism va determina colorarea in diferite nuante de galben a tuturor tesuturilor si organelor care sunt obisnuit colorate in nuante deschise (alb sau roz). Carcasa prezinta o colorare in galben a pleurei, peritoneului si a tesutului conjunctiv subcutanat.

Culoarea galbena a mucoasei bucale si a tesutului adipos d la baza cordului sunt aspecte caracteristice icterului.

Icter: diferite nuante de galben, evidente in piele, tesut adipos, artera aorta. Ficatul prezinta o culoare galben-ruginie.