Miopia - clasificarea miopiei - optica ochiului miop

MIOPIA

1. DESCRIEREA PROBLEMEI DE VEDERE

Miopia este o anomalie oculara caracterizata printr-o lipsa de corelare intre dioptrul ocular si lungimea axului ochiului sau marimea razei de curbura a corneei, avind drept consencinta formarea imaginii obiectelor situate la distanta de peste 5 m ,inaintea retinei.

In unele cazuri ea se insoteste de la inceput sau , mai des, in currsul evolutiei sale de alteratii ale tuturor membranelor oculare.

De aici rezulta 2 tipuri de miopii:

-primul tip care poate fi numit si miopie de necorelare,se datoreaza unei nepotriviri a dioptrului ocular cu axul ocular prea lung sau modificari ale corneei,camerei anterioare, cristalinului.Aceasta miopie este o versiune biologica a ochiului, rezultat exclusiv al nepotrivirii parametrilor care determina refractia oculara cunoscuta si sub denumirea de miopie de conformatie, miopie simpla, benigna fiziologica, scolara.

-al doilea tip este etichetat ca miopie mare, inalta,forte,degenerative, grava,maligna, progresiva,miopie-boala, patologica.Ea este adeseori familiala si ereditara. Lipsa de corelare intre dioptrul ocular si axul antero-posterior al ochiului este mai accentuate in majoritatea cazurilor decat in myopia simpla, dar bacceasta nu este o regula generala, deoarece modificarile patologice caracteristice ale membranelor oculare pot fi intilnite si in ochi cu un exces moderat de refractie.

In urma dezechilibrului intre puterea sistemului dioptric si lungimea axului antero-posterior, focarul principal imagine se formeaza inaintea retinei, iar pe retina imaginea unui punct este sub forma unui cerc de difuziune. Se caracterizeaza in fond printr-un plus de dioptrii, desi se noteaza cu semnul "-".

Clasificarea miopiei

-in functie de valoareadioptrica:

-miopia mica pina la 3 dioptrii

-miopia medie intre 4-6 dioptrii

-mipia mare -peste 6 dioptrii

-miopia forte -peste 9 dioptrii

-in functie de etiopatogenie:

-axiala

-de curbura

-de indice

-in functie de gradul de alterare a structurilor globului ocular:

-miopia simpla

-miopia patologica ,degenerativa, miopia boala

-miopia maligna

Frecventa miopiei variaza cu virsta. La nastere cam 5%dintre copii sunt miopi- este miopia congenitala.La virsta adulta 25-30%din populatie prezinta miopie din care numai 3%sunt miopii patologice.

Este de retinut ca nu numarul de dioptrii este cel care confera severitate bolii, ci gradul de alterare a membranelor oculare, leziunile degenerative aparand la 6-9 dioptrii.

Myopia congenitala aste rara, dar se admite astazi ca ea este axiala, iar modificarile fundului de ochi nu sunt asa de frecvente (50%) ca in cea castigata (80-90%).

Riffenburg descrie o forma speciala de miopie instalata dupa 20 de ani la persoanele care lucreaza mult de aproape si care nu mai regreseaza la reducerea acestui tip de munca.

OPTICA OCHIULUI MIOP

La ochiul miop, un obiect situat la o distanta mai mare de 5 m isi formeaza imaginea inaintea retinei, sistemul sau dioptric avind o distanta mai mica decat lungimea axuluisau antero-posterior.Aceasta poate avea doua cause:

-dioptrul ocular prea puternic;

-axul antero-posterior al ochiului prea lung.

Cand dioptrul ocular este mai puternic de 60 D la un ax antero-posterior normal, razele luminoase paralele se intretaie inaintea retinei.

In miopie, refractia neadecvata a dioptrului ocular se poate produce prin:

-accentuarea curburii coneei (miopie de curbura)

-cresterea indicelui de refractie al mediilor (cornee, umoare apoasa, cristalin, vitros)(miopie de indice).

-cresterea axului antero-posterior(miopie axiala).

Razele de lumina venite parallel la ochi si refractate de catre dioptrul ocular au deci focarul in fata retinei unde se incrucisaza si apoi se proiecteaza pe retina, astfel ca imaginea unui punct situate la mai mult de 5 m de ochi ia pe retina aspectul unui cerc mumit "cerc de difuziune".

Pentru ca intr-un ochi miop sa se formeze o imagine pe retina , obiectul trebuie sa se afle in punctum remotum

Vederea unui ochi miop devine clara daca in plan frontal se aplica o lentila concave corespunzatoare.Puterea lentilei este denumita refractia de ochelari a ochiului.

Valoarea ei depinde de distanta dintre lentila si vertexul corneei (obisnuit 12 mm).

Frecvent, miopiile se insotesc de astigmatism cornean sau cristalinian dar uneori este cauzat si de un stafilom posterior(astigmatismus fundi).

TULBURARILE FUNCTIONALE ALE OCHIULUI MIOP

ACUITATEA VIZUALA    La un ochi miop necorectat, cu retina nealterata, AV este invers proportionala cu gradul miopiei, respective cu cat myopia este de grad mai mare cu atat vederea este mai scazuta.

In conditiile alterarii regiunii maculare, la gradul miopiei se asociaza severitatea leziunilor anatomice.Cand este cortectat cu lentile, acuitatea vizuala este normala cu conditia san nu existe alterari corioretiniene sau ale mediilor refringente.

In miopia congenitala AV nu atinge parametrii normali, ea situindu-se intre 0,5-0,7.Fenomenul este explicat prin strabism fibroplazie retrolentala sau astigmatism.

CAMPUL VIZUAL (CV) In cadrul alterarilor CV la miop pot apare urmatoarele modificari:modificari ale periferiei, izopterelor, petei Mariotte, scotoame ale campului visual mijlociu, scotoame centrale.

Periferia campului visual al miopului este redusa nesistematizat, deficitele fiind mai pregnante in obscuritate.

Deficitele in sector, nesistematizate, apar mai frecvent in coroidoza miopica sau in dezlipirea de retina vindecata chirurgical.

In miopie, de obicei este alterata aria interpaoilomaculara. Modificarile functionale (scotom arcifirm, scotom inelar) preced pe cele anatomice.

Scotoamele centrale sunt indiciul afectarii maculare prin coroidoza, hemoragii, pete Fuchs.Scotoamele pot aparea inainte de scaderea AV.

ACOMODATIA la miop este mica. La miopul necorectat, punctum remotum se gaseste la o distanta anume, in functie de gradul miopiei (exemple: 1 m la myopia de 1D, 0,25m la o miopie de 4D); punctum proximum(PP) este mai aproape de ochio, iar parcursul acomodatiei este limitat intre cele doua puncte.

Obiectele situate intre punctum remotum si ochi sunt vazute fara interventia acomodatiei.

Miopul are nevoie de mai putina acomodatie pentru a vedea obiectele apropiate decat emetropul sau hipermetropul, dar apar tulburari in sinergia acomodatie-convergenta, fapt ce determina aparitia de heteroforii la miopul necorectat.Faptul este favorizat si de modificarile de forma ale ochiului miop,al carui unghi gama este foarte mic sau chiar negativ.

Corectia cu lentile de contact solicita mai mult acomodatia decit cea cu achelari si de aceea ele pot decompensa esoforii.

Acomodatia unui ochi cu miopie mica (mai putin de 5D),corectat cu lentile, nu difera de cea a emetropului.

Amplitudinea scazuta a acomodatiei este probabil consecinta slabirii fortei muschiului ciliar in cadrul suferintei generale a uveei.

TULBURARILE VEDERII BINOCULARE Sunt descrise destul de frecvent miopi in special esotropii, fiind determinate de dissinergia acomodatie-convergenta, alungirea globului ocular, anizometropie, leziuni musculare.

PSEUDOMIOPIA (spasmul acomodatiei) este o modificare de refractie care afecteaza ochii emetropi sau hipermetropi si se datoreaza unui spasm al muschiului ciliar care poate fi suprimat prin cicloplegice.

Referat: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie Lucrare: Poluarea si insalubrizarea alimentelor

Cause organice de spasm al acomodatiei:

-spasm ciliar dupa miotice;

-leziuni iritabile ale trunchiului cerebral sau oculomotorului (encefalita epidemica, tabes etc);

- iritatie reflexa ca in nevralgia de trigemen;

- inflamatie endoculara cu prinderea corpului ciliar;

- unele cu sunt difteria, helmintiazele;

- administrarea de sulfonamide, vitamina B1;

- spasmul oculomotor ciclic;

- traumatism ocular sau sechele de traumatism cranian.

MIOPIA CRISTALINIANA SENILA este adesea consecinta sclerozei cristaliniene cu cresterea indicelui de refractie a cristalinului, produs al cataractei senile, desi nu toate cateractele trec prin stadiul de miopie. Acest tip de miopie este de 2-3 D dar poate ajunge la 5-7D.

MIOPIA SIMPLA

Incapacitatea ochiului de a-si forma imagine ape retina se datoreste, in cazul miopiei simple, lipsei de corelare a dioptrului ocular cu lungimea axiala a globului. Pot apare si crestera curburii corneene sau cristaliniene, ingustarea camerei anterioare, crestera lungimii axiale a globului.

Debutul se situeaza de obicei intre 5 si 15 ani si se stabilizeaza dupa pubertate.

Miopia simpla congenitala este constatata la nastere si de obicei nu progreseaza.

Se apreciaza ca exista o transmisie probabil autusomal dominanta a miopiei simple.

ASPECT CLINIC Principalul simptom al afectiunii este vederea scazuta la distanta.

Pacientii string pleoapele pentru a vedea mai bine la distanta, iar acest effort permanent poate genera cefalee, in soecial daca activitatea sa necesita AV buna la distante vatiabile.

Acuitatea vizuala este foarte scazuta si variaza dupa gradul miopiei.

Cu corectie, in absenta leziunilor fundului de ochi, acuitatea vizuala este buna.

TRATAMENT. Este necesara corectia optica, indicindu-se cea mai mica valoare dioptrica alentilei cu care se obtine AV optima atit cu lentile aeriene cat si la cele de contact.

Este necesar sa se stabileasca de la inceput daca miopia este sau nu evolutiva. Prescriptia ochelarilor este bimportanta din punct de vedere psihologic pentru tanarul miop deoarece deschide orizontul acestuia.

In  general, corectia se face dipa determinarea obiectiva a miopiei. Tinerii pana la 20 de ani si miopii mai mici de 5 D accepta in general corectia totala, spre deosebire de cei peste acesti parametric, la care corectia se face subtotal.

Miopia este deseori insotiota de astigmatism, care necesita corectare partiala.

Miopul presbit va purta pentru aproape lentile concave de valoare mai mica decat pentru vederea la distanta.

Corectia miopiei se poate face si cu lentile de contact.

MIOPIA DEGENERATIVA

Este acea forma de miopie care se acompaniaza de modificari degenerative in special ale segmentului posterior al globului, in general producindu-se alungirea axului antero-posterior.

Incidenta miopiei degenerative este dificil de apreciat. La populatia europeana este evaluate la 2-3% din totalul miopiei considerat a fi 5-10% din populatie.

Femeile par a prezenta mai frecvent degenerescente ale polului posterior.

In miopia degenerative se intilnesc diferite forme de transmitere genetica, cel mai frecvent fiind cel autosomal recesiv.

TIPURI DE MIOPIE DEGENERATIVA

Miopia axiala congenitala este foarte rara si poate prezenta un aspect oftalmoscopic patologic sau normal. Se pot observa stafiloame, atrofie corioretiniana.

Miopia prematurilor nu este cert axiala, dar se considera ca este in legatura cu fibroplazia retrolentala.

Miopia asociata cu boli oculare sau sistemice. In cadrul bolilor oculare, myopia se poate asocia cu microoftalmie, microcormee, microfakie buftalmie.Degenerescentele tapeto-retiniene, cum sunt coroideremia, atrofia girata sau distrofia pigmentara precum si distrofia hialoideo-retuniana Wagner se insotesc de miopie forte.

Miopie degenerativa aparuta progresiv-tendinta la miopie se constata intre al 4-lea si al 7-lea an de viata. Progresia se accentueaza la pubertate, intre 12 si 20 de ani, apoi descreste si poate sa se accentueze in jurul virstei de 45 ani. In timpul vietii adulte poate aparea o deteriorare importanta a vederii, in special a celei centrale, sau chiar pierdera vederii prin complicatiile decadei a 6-a.

Miopia aparuta in legatura cu alte boli-s-a constatat ca myopia poate aparea sau se pote accentua in cursul bolilor febrile lae copilariei(rujeola,etc).De asemenea pote apare in stari de subnutritie, boli cornice etc.

MORFOPATOLOGIE

Ochiul din miopia degenerative este mult marit.Este admis ca aceasta nu se produce prin inflamatia peretilor globului ocular ci prin degenerarea acestora.

De asemenea nici una dintre modificarile aparute nu este specifica miopiei.

Sclera este subtire, in special in polul posterior, mai marcat in zonele stafilomatoase.

Coroida prezinta modificari atrofice:este subtire, lumenul vaselor mici se ingusteaza, apoi coriocapilarele dispar.

Cromatoforele isi pierd pigmentul si dispar , iar in tesutul elastic apar rupturi.

Retina prezinta de asemenea modificari atrofice. Ele apar la nivelul stratului conurilor si bastonaselor care devine mai sters.

In periferie se constata aspecte tipice de degenerescenta cistoida. Candeste afectata membrane Bruch pigmentul prolifereaza, se formeaza un aspect de ramuri pigmentate sau de mari conglomerate. Cand proliferarea este localizata in macula apare pata neagra circulara Forster -Fuchs.

Papila este marita.

Conusul myopic, aparut de obicei temporal, este o zona palida, decolorata. El poate fi ca o semiluna mai larga sau mai ingusta sau o placa degenerativa intinsa in spatiul interpapilo-macular. Conusul rezulta din leziunea epiteliului pigmentar, a membranei Bruch si a coroidei peripapilar in sectorul temporal unde sclera este acoperita doar de fibrele transparente ale nervului optic.

Cei mai multi autori il considera consecinta dilatarii segmentului posterior al globului ocular.

Supertractiunea este o cuta a retinei si coroidei care acopera partea nazala a papilei coexistind de obicei cu conusul miopic. Ea acopera vasele retiniene la originea lor, se constata la miopiile mici si dispare can dele progreseaza; este pana la un punct reversal conusului.

Vitrosul sufera modificari precoce si frecvente, neexistind miopie mare fara modificari vitreene.

Se constata lichefierea si alterarea tramei sale fibrilare, precipitate albe, dispersie de pigment, hematii in unele regiuni. Dezlipirea de vitros apare in 50% din miopiile mari si se pota vedea la biomicroscop ca o membrane frontala cutata care separa cavitatea vitrena in doua compartimente.Segmentul anterior al ochiului nu prezinta modificari patologice; in miopiile forte s-au constatat rupture ale membranei Descemet, degenerescenta pigmentara, atrofie a muschiului ciliar.

TABLOU CLINIC  Miopii au in general ochii mari si proeminenti, corneea plata CA profunda, pupila dilatata, cu reflex fotomotor lenes.

Caracteristicile oftalmoscopice ale miopiei forte sunt urmatoarele:

-tulburari ale nervului optic:patrundere oblica a nervului optic, conus miopic, supertractiune nazala.

-atrofie coroidiana, uneori generalizata, frecvent accentuate in regiunea maculara;

-modificari retiniene: atrofie sau hipertrofie a epiteliului pigmentar, ca in pata Fuchs maculara, degenerare cistoida a periferiei sau atrofie a acesteia;

-ectazii sclerale, de obicei posterior, cu aparitia de stafilom;

-degenerari vitreene, detasari si formari de gauri hialoidiene.

Campul vizual este redus atat pentru alb, cat si pentru culori, eventual constatindu-se scotoame. Se pot observa: largirea petei oarbe, precum si defecte ceco-centrale, hemianopsice, nazale si inelare.

Simtul luminos este in general subnormal, la marii miopi aparand hemeralopie.

Simtul cromatic evidentiaza deficiente pentru albastru.

Tensiunea intraoculara este in general normala sau mai scazuta. EEG si EOG sunt in general subnormale.

ETIOPATOGENIA MIOPIEI. Faptul ca exista o multitudine de conceptii pentru a explica aparitia si progresia miopiei denota lipsa de consens in aceasta privinta si implicit explicarea doar partiala a fenomenelor cu toote repercursiunile ce se impun. Conceptiile patogenice asupra miopiei se pot imparti in doua grupe:unele acorda prioritate factorilor genetici, altele celor de mediu.Desigur ca sunt si autori care conbina aceste pareri. Duke-Elder prezinta conceptoole patogenice in trei grupe:mecanice , biologice si teleologice, clasificare considerata a fi mai completa si pertinenta.

TEORII MECANICE:

Distensia sclerei si alungirea globului ocular prin:

A: corioretinita inflamatorie

B: Deformatii anatomice:

-configuratia orbitelor;

- tractiunea nervilor optici.

C: Deformari prin actiune musculara:

-tractiunea muschilor intraoculari asupra coroidei;

-deformarea globului de catre muschii extraoculari.

D: Presiune intraoculara crescuta prin:

-acomodatie excesiva;

-acomadatie scazuta;

- activitatea muschilor extraoculari, mai ales drepti interni si oblici;

- glaucom cronic latent.

E: Congestii oculare prin:

- gravitatie si pozitie aplecata a capului;

- lucru manual greu;

- blocarea circulatiei la nivelul papilei sau a vorticoaselor de catre muschii extraoculari;

- boli cardiovasculare sau de alta natura;

- tulburari vizuale ca astigmatismul sau maculele corneene.

F: Slabirea sclerei datorita autolizei tisulare locale.

G: Slabirea sclerei datorita unor boli generale sau deficiente de calciu, vitamine, etc.

H: Anomalii de crestere datorita tulburarilor endocrine.

I: Slabirea intrinseca a sclerei ( scleromalacie ).

TEORII BIOLOGICE

Aceste teorii pornesc de la faptul cunoscut ca ereditatea joaca un rol important in determinarea lungimii axului antero-posterior al ochiului , precum si precum si a leziunilor degenerative din miopie. Miopia in acest concept se datoreaza neconcordantei dintre crestere- determinata genetic - si tesuturile oculare, dominate de retina, deseori combinata cu degenerari abiotrofice, formind un complex ereditar multiplu dar de obicei inrudit.

IPOTEZE TELEOLOGICE

S-au facut diverse legaturi intre miopie si alte caractere ale subiectului. Benoit stabileste o legatura intre miopie si indivizii cu talie mare.

De asemenea , unii autori considera ca miopii sunt mai inteligenti decat cei normali.

EVOLUTIA MIOPIEI

Cu exceptia unor forme de miopie congenitala , afectiunea se accentueaza cu virsta, dar data accentuarii, durata si ritmul ei prezinta anumite caracteristici. Distingem din acest punct de vedere:

A: Miopia congenitala.

B: Miopia simpla, "scolara" sau de corelare.

C: Miopia maligna

A: miopia congenitala este in general stationara, neprogresiva.

B: miopia simpla este in general progresiva , ceea ce contravene ideii ca este o simpla varianta biologica. Cu evolutia, pot apare alterari ale membranelor oculare.

Seapreciaza ca cu cat miopia apare mai curand cu atat ea devine mai mare. In general, miopia progreseaza pana la 20 de ani, apoi progresia diminua.

Dupa unii autori, corectia miopiei favorizeaza stabilizarea acesteia,cand se face cu lentile de contact sin nu este influentata cand se face corectie cu ochelari.
C: miopia maligna ajunge la maximum intre 15 si 25 de ani , iar varsta si gradul miopiei favorizeaza deteriorarea AV si aparitia complicatiilor.

Vederea are tendinta la scadere cu virsta, dar in general se pastreaza o AV utila.

In privinta alterarilor CV , ele se accentueaza cu varsta. In ceea ce priveste adaptarea la intuneric, cu cat varsta este mai accentuate cu atat functia este mai alterata, desi sunt unele studii care nu impartasesc aceasta opinie.

Morfologic, aceste deteriorari functionale se se datoreaza alterarilor corioretiniene care se accentueaza cu varsta.

In privinta relatiei miopiei cu alte boli oculare sau generale ori stari fiziologice particulare , sunt necesare unele sublinieri.

Afectiuni oculare ( traumatism , uveite ) sau generale ( diabet, tulburari ale metabolismului hidroelectrolitic) pot accentua temporar miopia.

In ceea ce priveste sarcina, miopia se agraveaza prin scaderea rezistentei sclerale, in contextual actiunii sarcinii asupra tuturor tesuturilor.

MIOPIA TRANZITORIE

Poate apare in mai multe situatii.

A fost constatata in diabet' gripa, afectiuni gastrointestinale, hepatita, afectiuni renale, graviditate, alaptare, situatii in care se produc tulburari accentuate ale metabolismului hidroelectrolitic.

Administrarea diureticelor si sulfamidelor produce uneori miopie neexplicata inca.

Fotocoagularea excesiva prin cresterea volumului vitrean poate miopiza ochiul.

Instilarea de pilocarpina este miopizanta la unii pacienti.

Miopia tranzitorie s-ar instala prin urmatoarele mecanisme isolate sau associate:

A: Spasm al acomodatiei;

B: modificari ale refractiei cristaliniene prin:

1.Edem al corpului ciliar cu cresterea curburii cristalinului;

Modificari ale structurii cristalinului prin alterarea metabolismului NaCl;

3.Imbibitia lichidiana a cristalinului;

4.crestera indicelui de refractie al cristalinului prin "dry salt retention".

5.Deplasarea anterioara a cristalinului.

C: Modificari ale refractiei UA si vitrosului prin cresterea concentratiei de glucoza.

D: Destonderea sclerei.

MIOPIA NOCTURNA

Cand ochiul se adapteaza la intuneric si vederea devine scotopica, efectul Purkinje modifica curba eficacitatii luminoase.Prin deplasarea sa de la lungimea de unda de 0,56 microni (vedere fotopica) la 0,510 microni, ca urmare a aberatiei cromatice, apare miopia.

Explicatia nu este suficienta si mai sunt implicate cristalinul, acomodatia, echilibrul neurovegetativ, etc.

MIOPIA TRAUMATICA

Nu are explicatii complete.Posttraumatic apar in general miopii mici (1-3 D)tranzitorii.

Ar putea fi vorba de un spasm al acomodatiei sau o subluxatie anterioara a cristalinului prin rupture parcelare ale zonulei.

COMPLICATIILE MIOPIEI

Complicatiile aparute sunt apanajul miopiei maligne, cele mai importante fiind:dezlipirea de retina cataracta si luxatia de cristalin.

DEZLIPIREA DE RETINA

Este complicatia cea mai frecventa sic ea mai redutabilaa miopiei maligne.Frecventa DR la miopi este apreciata variabil fiind intre 0,60-6,6%.

Se estimeaza ca riscul DR creste cu gradul miopiei si cu varsta, aceasta deoarece alungirea axului antero-posterior ocular este un factor de debilitare aretinei si de producer a rupturilor iar pe de alta 

parte, alterarile vasculare produse de varsta favorizeaza fenomenele distrofice retiniene, generatoare de zone de alarma.

Este posibil ca unii factori genetici sa influenteze complicarea evolutiei miopiei cu DR.

In marea majoritate a cazurilor, la miopi, DR se produce prin rupture ecuatoriale ca in DR senile. Se poate aprecia ca miopia este un teren favorabil pentru DR prin alterarea vitrosului si degenerescenta retinei, la aceasta adaugindu-se alterarile parietale vasculare cauzate de varsta.

Astfel miopia face ca momentul aparitiei DR sa fie mai precoce.

Forma rupturilor in DR este in general cea obisnuita, iar topografia se aseamana cu cea a DR senile, dar rupturile din polul posterior (maculare , peripapilare) sunt mai frecvente la miopi.

CATARACTA este o complicatie foarte frecventa a miopiei, in special a celei maligne,ea aparand mai precoce decat cataracta senile. Se pot observa in principal trei tipuri de cataracta: nucleara , subcapsulara posterioara si coronara, cea subcapsulara putand fi considerate complicatie a miopiei.

Interventia chirurgicala este necesara de obicei mai precoce.

Rezultatele postoperatorii trebuie differentiate si in functie de incidentele intraoperatorii si complicatiile postoperatorii sunt mai frecvente: pierdere de vitros, DR , glaucom.Se apreciaza ca glaucomul afakului miop este de mare gravitate.

LUXATIA CRISTALINULUI poate sa apara spontan, sau traumatic, datorita fragilitatii zonulei Zinn la ochiul miop.

ASOCIATIA MIOPIE-GLAUCOM -statisticile sunt foarte variate in ceea ce priveste prezenta hipertensiunii oculare la miopi.

Este dificil a depista glaucomul la miop deoarece deficitele perimetrice si scaderea AV pot fi cauzate si de modificarile miopce ale retinei, iar axcavatia glaucomatoasa a papilei miopice este putin adanca ( 0,38 mm la miop , 0,72mm la nemiop).

Tratamentul cu miotice accentueaza miopia. Se prefera epinefrina si mioticele slabe pentru a nu produce DR. De remarcat ca , cu exceptia formelor infantile si juvenile, glaucomul nu poate produce miopie.