LEACURI RUSESTI
Redactia
Tulburari ale sistemului nervos
Aceste tulburari au motive foarte diverse, atat nervoase, cat si functionale,
si fiecare caz trebuie diagnosticat precis, inainte de
urmarea unui tratament. Unii practicanti ai medicinii
populare rusesti erau foarte buni psihologi si hipnotizatori, in afara
priceperii lor in botanica. Fiecare saman folosea
sugestia, adesea insotita de muzica tamburinei, la tratarea tulburarilor
nervoase, si aceste practici sunt studiate astazi la uni-versitatea din Irkutsk.
Urmatoarele metode terapeutice erau aplicate cu succes in toate cazurile de
tulburari nervoase
1. O frectie zilnica cu apa sarata (o lingurita la 470 ml apa) era
considerata utila in cazurile de epuizare nervoasa.
2. O data sau de doua ori pe saptamana, pacientul trebuia sa-si inmoaie
haina de noapte in apa sarata si sa se culce imbracat
cu ea (haina era, fireste, stoarsa), stand acoperit pana la uscarea ei. Apoi,
trebuia s-o dezbrace, sa se stearga si sa se culce
imbracat in rufe uscate. Procedeul se spunea ca este
util impotriva acceselor de melancolie.
3. Decoctul de floarea-soarelui. Planta era
considerata ca avand numeroase proprietati curative. In
Rusia, frunzele si semintele erau folosite in bolile sistemului nervos, la
bronsite, faringite si afectiuni pulmonare.
O lingura de seminte si una de frunze tocate se fierb in circa 950
ml apa timp de o jumatate de ora. Se strecoara si se raceste.
Se poate indulci cu miere. Doza: 15 picaturi, de trei
ori pe zi, in toate cazurile de tulburari nervoase. Tratamentul
poate fi urmat pe timp nelimitat.
4. Lotiune de usturoi cu lapte: un catel de
usturoi se sfarama bine si se fierbe intr-un pahar cu lapte. Se bea fierbinte. Se spune ca opreste spasmele nervoase si
accesele de nervi.
5. Ceai din 5 plante pentru tulburari nervoase. Toate ingredientele
pentru acest ceai se gasesc sub forma uscata, in magazinele de plante
medicinale: 1 parte radacina de valeriana, 1 parte de frunze de menta, 1 parte
flori de musetel, 1 parte chimen (Carum carvi), 1 parte busuioc (Ocimum
basilicum). Doza: 1 lingura de amestec la un pahar de
apa clocotita. Se infuzeaza 15-20 de minute, se strecoara.
Se beau dimineata si seara, cate 1/2 pahar. Se recomanda pentru spasme nervoase intestinale.
6. Bai cu flori de levantica. Aproximativ 750 g flori proaspete de
levantica sau 200 g
flori uscate, legate intr-un saculet de tifon, se pun intr-o baie calda.
Aceste bai sunt utile la toate bolile sistemului nervos, ca
si in tulburarile reumatice.
7. Bai cu seminte de chimen. Au un efect
calmant. Aproximativ 750 g
seminte de chimen se fierb in 4
litri de apa, cam 20 de minute.
Se strecoara lichidul intr-o baie fierbinte. Cantitatea de fiertura poate fi micsorata, cand se fac bai numai la
picioare.
8. Tonic siberian pentru copiii nervosi. Daca nervozitatea copilului nu este cauzata de vreo boala sau tulburare organica, este
recomandata urmatoarea formula: 1 parte flori de musetel, 2 parti radacina de
nalba mare (Althaea off.), 2 parti radacina de lemn-dulce, 2 parti de ovaz. Se
fierb 2 lingurite din acest amestec intr-un pahar de apa,
se strecoara. Se poate indulci cu miere. Doza: de 2-3
ori pe zi, cate o lingura. Tratamentul poate fi continuat cat timp este necesar.
Nota: in general, copiii nu trebuie tratati fara supraveghere medicala. Copiii
mici iau jumatate din doza de mai sus.
9. Ceai pentru iritabilitate si insomnie. Talpa-gastei
(Leonorus cardiaca) - 2 parti, seminte de chimen - 1 parte, izma (Mentha
piperita) - 2 parti, trifoi de balta (Menyanthes trifoliata) - 2 parti,
radacina de valeriana - 1 parte, seminte de chimen - 1 parte. O lingura
de amestec se infuzeaza timp de 20 de minute intr-un pahar cu apa. Se bea in timpul zilei si
seara, inainte de culcare, cate un pahar. Util contra
surescitarii nervoase, iritabilitatii si insomniei.
10. Ceai contra insomniei. Radacina de valeriana - 2
parti, flori de musetel - 3 parti, seminte de chimen - 3 parti. Se
prepara si se bea ca si cel de mai sus. Util in insomnie de tip nervos. Se poate
adauga miere dupa gust.
11. Bai - pentru pacientii cu inima sanatoasa se recomanda bai calde, ca
fiind calmante.
a. Bai cu ace de pin: se fierb o ora 450 g ace si conuri de pin,
in 4 litri
de apa. Se lasa sa infuzeze
12 ore, se strecoara. Extractul bun are culoarea cafenie, mai mult decat verzuie.
Se toarna intr-o baie calda. Repetat
in fiecare seara, acest tratament intareste sistemul nervos, avand efecte
foarte bune si asupra bolilor reumatice si musculare.
b. Bai cu radacini de valeriana. Proportiile si
prepararea, ca mai sus. 4
litri de amestec strecurat la o baie calda are efect
asupra tulburarilor nervoase, inclusiv insomnia.
Tratamentul icterului (hepatita
Hepatita era vindecata de practicienii rusi in urmatorul fel: in primul rand,
bolnavului i se administra o doza mare de laxativ si era pus la regim strict -
fara grasimi, condimente, iar ca lichid se bea numai lapte smantanit.
Daca se manifestau dureri, se amestecau o jumatate ceasca de
ulei de masline, 4 pahare de sifon, 1 lingurita de sare. Se lua o
jumatate de lingura de amestec cu 1/2 ceasca de apa
fiarta si racita, dimineata, inainte de masa. Medicamentatia este
valabila si pentru piatra la vezica sau boli ale aparatului digestiv.
Remedii specifice
1. Radacina pisata de pelin (Artemisia vulgaris) - 1/2 lingurita, de
doua ori pe zi, de obicei adaugata in apa.
2. Infuzie de troscot (Polygonum bistorta). O lingura plina de planta
uscata, la o ceasca de apa clocotita, acoperita timp
de 30 de minute, apoi strecurata. Se bea calda, 2-3
cesti pe zi.
3. Se adauga flori de galbenele (Calendula officinalis), la bai calde.
150 g
flori uscate, fierte timp de 30 de minute intr-o galeata cu apa,
se strecoara in cada de baie.
O alta metoda neobisnuita a dat rezultate bune, in
special la copii. O bucata de hartie galbena, inmuiata in ceara de albine
topita, facuta cornet si introdusa intr-o palnie. Gatul
palniei se plaseaza pe ombilicul pacientului. Hartia
curata se aprinde in partea de sus, arde incet, iar cand flama ajunge aproape
de ombilic, palnia se indeparteaza. Se spune ca
aceasta metoda atrage fierea la ombilic si ramane acolo. Hartia trebuie sa fie neaparat galbena.
Tuberculoza
Un remediu siberian
Se prepara pe baza urmatoarelor ingrediente: 1,100 kg miere din flori
de tei, 1 pahar aloe taiata marunt, 1/2 pahar ulei de masline, 26 g crengi de mesteacan, 13 g flori de tei.
Metoda de tratament: amestecati intr-un vas mierea, adaugati aloe si le
fierbeti timp de 10 minute. In acelasi timp, fierbeti crengile de mesteacan si
florile de tei in 2 pahare de apa, 2-5 minute. Lasati
mierea si celalalt amestec sa se raceasca, apoi
adaugati in miere apa in care au fiert crengile de mesteacan si florile de tei.
Adaugati si uleiul de masline. Se
pastreaza la loc racoros si se scutura inainte de intrebuintare.
Doza: o lingura, de trei ori pe zi.
Un alt remediu contra tuberculozei si anemiei
Acest remediu a fost recomandat de catre practicienii rusi in cazurile de
anemie, epuizare sau slabire fizica si tuberculoza in primele faze
Se folosesc urmatoarele ingrediente in cantitati egale: slanina de porc topita,
unt nesarat, miere, cacao concentrata.
Aceste ingrediente se pun intr-un vas smaltuit si se lasa la
foc mic, amestecandu-se continuu. Cand amestecul incepe sa fiarba, se indeparteaza de pe foc, se raceste si se pune
in borcane. Se pastreaza la loc racoros si la intuneric.
Nu se lasa la temperatura scazuta care sa favorizeze
inghetul.
Doza: o lingurita intr-un pahar fierbinte de lapte, de la 3 la 5 ori pe zi.
Acesta este un medicament excelent pentru anemie, in
special daca sunt semne de un inceput de tuberculoza.
Nota: intrebuintarea acestui medicament cauzeaza deseori constipatie. Pe timpul
tratamentului, este recomandat sa se consume cat mai
multe fructe si suc de fructe.
Orbire pe timp de noapte
Aceasta problema este intalnita la cei care nu-si protejeaza
ochii de zapada orbitoare in timpul iernii, in special la vanatori si la cei
care pun capcanele.
Practicienii siberieni au un remediu radical pentru
aceasta. Se fierbe ficat de pui, vaca sau miel, iar pacientul va sta deasupra vasului in care acesta fierbe, cu ochii larg
deschisi. Pentru ca aburul sa nu se imprastie, pe
capul pacientului se va pune o carpa sau un tifon. Fiecare tratament va dura 15 minute, dupa care vederea va reveni. Un tratament maxim de trei ori pe zi era suficient si in
cazuri mai grave.
Hemoragii nazale
* Se taie in doua o ceapa cruda si se aplica pe ceafa cu partea taiata. Sangele se opreste repede.
* Pentru a opri hemoragiile nazale, in Rusia se
folosea urmatorul remediu 'simpatic'. O mica cheie de fier era legata
cu un fir de lana, iar aceasta se lega de gatul
pacientului, astfel incat cheia sa ajunga intre omoplatii acestuia. Sangele se oprea imediat. Cei care aveau asemenea hemoragii
in mod obisnuit erau sfatuiti sa poarte cheia in
permanenta asupra lor. Iata relatarea unui medic:
'Incredibil, dar adevarat. Am fost martorul acestei
intamplari. Unui bun prieten al meu, cand avea 18 ani, a inceput sa-i curga sange din nas. Faptul
se intampla la intervale destul de apropiate. Medicii n-au putut sa faca nimic pentru a-l ajuta. (Aceasta
se intampla cu 50 de ani in urma.) El a fost perfect vindecat, de cand a
inceput sa poarte aceasta cheie de fier, si niciodata
nu i s-a mai intamplat sa-i curga sange din nas. Acest remediu este simplu si merita sa fie incercat. In mod sigur nu poate
produce nici un rau'.
Urcior
Este din cauza inflamarii unei glande lacrimale, dar poate fi si cauzat de
expunerea la curent sau frig a ochilor. Unii oameni sunt predispusi la astfel de situatii.
In Rusia tratamentul este urmatorul:
* comprese calde cu infuzie de musetel si acid boric (nu foarte concentrat).
* urciorul se dizolva daca este frecat cu picaturile
de apa de pe un geam curat, formate de aburi, de trei ori pe zi.
Iata si cateva remedii 'simpatice'. Acestea
trebuie puse in aplicare imediat ce urciorul a aparut
a. in jurul urciorului se roteste verigheta de nunta de cateva ori, apoi ochiul
este sarutat (de sot sau sotie). Urciorul dispare peste noapte.
b. se leaga la mana (in zona pulsului) o ata rosie de
lana, dar la mana opusa ochiului cu urcior.
c. se pune putin sulf intr-un mic saculet de lana. Acesta se poarta legat de gat 24 de ore. Urciorul va disparea in acest timp.
Flexorul superficial si flexorul profund al
degetelor
Cele opt tendoane ale acestor muschi trec pe sub retinaculul
flexorilor. Daca tendoanele profunde sunt situate in acelasi plan,
tendoanele superficiale ale degetelor mijlociu si inelar sunt mai
superficiale decat cele ale indexului si degetului mic.
Flexorul lung al policelui
Tendonul sau trece pe sub retinaculul flexorilor, lateral de
tendoanele flexorilor degetelor. De aici merge intre muschii opozant
si adductor ai policelui, pentru a se insera pe suprafata
palmara a bazei falangei distale.
Tecile sinoviale ale muschilor flexori
Fiecare tendon care trece pe sub retinaculul flexorilor este invelit
de o teaca sinoviala (fig.81). Tecile care inconjoara tendoanele
flexorului radial al carpului si flexorului lung al policelui sunt
complete, in timp ce cele ale tendoanelor flexorilor degetelor sunt incomplete
lateral. (fig.86).
Tecile flexorului radial al carpului si flexorului lung al
policelui merg pana la extremitatea distala a muschilor. Teaca
care inveleste tendoanele flexorilor degetelor se termina la nivel
palmar, ce exceptia celei destinate tendonului degetului mic, care
continua spre falanga distala. Degetele doi, trei si patru
prezinta teci sinoviale proprii.
Tendoanele flexorilor lungi la nivelul degetelor
Doar tendonul muschiului flexor lung al
policelui merge pana la falanga distala a acestuia. Tendoanele
muschiului flexor superficial al degetelor se divid la nivelul falangei
proximale in doua bandelete (tendon perforat), pentru a permite tendonului
muschiului flexor profund al degetelor sa treaca dinspre profunzime
spre superficial (tendon perforant). Cele doua bandelete se reunesc pentru
a se insera pe capul falangei mijlocii a degetelor doi-cinci. Tendoanele
muschiului flexor profund al degetelor trec prin orificiile mai sus
mentionate si se insera pe baza falangei distale a degetelor
doi-cinci. (fig.87). Fiecare pereche de tendoane este inconjurata de o
teaca sinoviala. Intre fata dorsala a tendoanelor si
tecile sinoviale se gaseste o membrana sinoviala
numita vincula. Vincula scurta se situeaza in vecinatatea
insertiei tendonului, in timp ce vincula lunga se plaseaza spre
extremitatea proximala a degetelor.(fig.88).
Tecile fibroase ale degetelor
Am mentionat importanta retinaculului flexorilor in
prevenirea indepartarii tendoanelor flexorilor fata de articulatia
radiocarpiana. O functie similara o indeplineste teaca
fibroasa la nivelul policelui si a celorlalte degete. Tecile fibroase
se insera pe marginile falangelor si se arcuiesc deasupra tendoanelor
flexorilor, formand impreuna cu falangele tunele osteofibroase. Tunelele
adera puternic de falange, dar sunt mult mai subtiri la nivelul
articulatiilor, unde fibrele lor au o dispozitie
incrucisata. (fig.89).
Muschii lombricali
Exista patru muschi lombricali asociati tendoanelor
muschiului flexor profund al degetelor. Primii doi au originea la nivelul
marginii laterale a tendoanelor indexului si mediusului, iar ultimii doi
pe marginile adiacente ale mediusului si inelarului si ale inelarului
si degetului mic. Insertia acestor muschi se face prin
intermediul tendoanelor muschiului extensor al degetelor, pe marginea
laterala a falangei proximale a degetelor doi-cinci.( fig.90).
Rolul lombricalilor este in flexiunea articulatiei
matacarpofalangiene si in extensiunea articulatiilor interfalangiene.
Primii doi lombricali sunt inervati de nervul
median, iar ceilalti doi de ramura profunda a nervului ulnar.
Muschii interososi
Intre oasele metacarpiene exista trei muschi interososi
palmari si patru muschi interososi dorsali.
Interososii palmari:
- primul are originea pe marginea mediala a metacarpianului doi
si insertia pe marginea mediala a falangei proximale a degetului
doi.
- al doilea are originea pe marginea laterala a metacarpianului
patru si insertia pe marginea laterala a falangei proximale a
inelarului.
- al treilea are originea pe marginea laterala a metacarpianului
cinci si insertia pe marginea laterala a falangei proximale a
degetului mic.
Interososii dorsali:
- primul porneste de pe marginile adiacente ale metacarpienelor
unu si doi, iar insertia se face pe marginea laterala a falangei
proximale a indexului.
- al doilea se insera pe fetele adiacente ale
metacarpienelor doi si trei si se insera pe marginea
laterala a falangei proximale a mediusului.
- al treilea are originea pe marginile adiacente ale metacarpienelor
trei si patru si se insera pe marginea mediala a falangei
proximale a mediusului.
- al patrulea interosos dorsal se insera pe marginile adiacente
ale metacarpienelor patru si cinci, insertia facandu-se pe
marginea mediala a inelarului.
Acesti muschi au rol de flexori ai articulatiilor
metacarpofalangiene si extensori ai articulatiilor interfalangiene.
In plus, interososii palmari sunt adductori ai degetelor fata de
o linie imaginara care traverseaza centrul degetului mijlociu, iar
interososii dorsali sunt abductori ai indexului, inelarului si
degetului mic fata de medius. (fig.91).
Miscarea de abductie a
policelui si degetului mic este realizata de abductorul scurt
al policelui si de abductorul degetului mic, in timp ce adductia
policelui este datorata muschiului adductor al policelui.
Toti muschii
interososi sunt inervati de ramura profunda a nervului
ulnar.