Leacuri populare din Franta

Leacuri populare din Franta

Medicina populara are o mare traditie in Franta. Mai ales in satele de munte din Pirinei si in lavanderiile din Provence s-au pastrat o multime de retete de vindecare cu plante, care se bucura si astazi de trecere. Mai toleranti decat vecinii lor din spatiul comunitatii europene, francezii le permit vindecatorilor populari sa-si desfaca produsele in piete si pe margini de drum. Asa cum le permit si fermierilor sa-si vanda vinul si branza in fata casei, spre bucuria milioanelor de turisti. Leacurile pe care vi le supunem atentiei au traversat timpul din generatie in generatie, din om in om si din gura in gura, garantate de filtrul unei experiente seculare. Leacuri fara riscuri si fara frontiere AEROFAGIE, BALONARI, GAZE INTESTINALE
Carbune vegetal
Se obtine prin calcinarea materiilor organice de origine vegetala. Este un absorbant care fixeaza pe suprafata lui bacteriile si toxinele, dar mai ales gazele intestinale, care sunt eliminate pe cale naturala. Se gaseste la farmacii, sub forma de granule. Preferati-l pe cel brut, romanesc. Se dizolva mai usor si este mai eficient decat cel de import, invelit in pelicule uleioase.
Infuzie de tarhon
Daca dupa ce mancati va doare stomacul sau vi se umfla intestinele, presarati pe toate mancarurile pulbere de tarhon uscat sau, si mai bine, beti dupa masa o infuzie de tarhon. Se infuzeaza o lingurita de planta uscata cu 200 ml apa clocotita, vreme de 10 minute.
Vin de angelica
Intr-un litru de vin rosu natural se pun la macerat 30 g radacina de angelica, un varf de cutit de scortisoara, putina nucsoara rasa si un cuisor aromat. Se astupa sticla si se lasa 7 zile in loc racoros. Se strecoara si se trage din nou in sticla. Efectul sporeste daca se adauga in bautura si 20 g sunatoare sau gentiana.
Ceai de sulfina
In loc de cafea, la sfarsitul mesei beti un ceai preparat dintr-o lingura de sulfina uscata, oparita cu o cana mare de apa. Se infuzeaza scurt si se bea.

BASICI LA PICIOARE
Varza fiarta
Se fierb cateva frunze de varza in lapte, se lasa sa se raceasca, apoi se aplica pe basicile produse de incaltaminte. Durerea trece imediat, iar pana a doua zi, basicile se resorb complet.

BUFEURI DE CALDURA
Ceai de paducel
Suferinta tipica menopauzei, bufeurile cedeaza usor in fata ceaiului de paducel. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de planta oparita cu o cana de apa clocotita. Se lasa 10 minute, apoi se bea. Doza: 2-3 cani pe zi.
Infuzie de salvie
Salvia este planta cel mai des folosita, inca din Antichitate, pentru a rezolva problemele tipice ale menopauzei. Explicatia consta in faptul ca substantele pe care le contine sunt foarte apropiate de hormonii feminini. Se administreaza sub forma de infuzie preparata din o lingura de planta uscata oparita intr-un litru de apa in clocot. Se beau trei cani pe zi.

CONSTIPATIE
Apa rece
Metoda naturala cea mai simpla si eficienta pentru a inlatura constipatia este sa bei dimineata, pe stomacul gol, imediat dupa trezire, un pahar de apa rece. Este un laxativ fara egal.
Flori de porumbar
Cea mai mica neplacere legata de scaun se rezolva cu ajutorul ceaiului de flori de porumbar. Se opareste o lingurita de planta cu o cana de apa clocotita, vreme de 15 minute. Se bea dimineata, pe stomacul gol, vreme de trei zile.
Sirop de violete
Trei pumni de petale de violete se pun intr-un recipient si se acopera cu apa clocotita. Preparatul se face dimineata, apoi sticla se inchide ermetic si se lasa la macerat pana seara. Se strecoara, presandu-se bine petalele ca sa le iasa esenta. Se pune zahar pudra, de doua ori greutatea lichidului. Se pune pe baie de aburi si se lasa sa se ingroase pana ce seamana cu un sirop. Se pastreaza in vas inchis. Imediat ce aveti probleme cu intestinele, luati 2-3 lingurite pe zi. (Are efect foarte bun si in tuse.)
Mic dejun laxativ
Fierbeti intr-un ibric cu lapte 3-4 smochine taiate in patru plus 12 stafide. Lasati sa se raceasca. Se bea dimineata pe stomacul gol.
Peltea de soc
Mixati doi pumni de boabe de soc. Strecurati si puneti sucul la fiert pe foc foarte mic, pana se ingroasa. Adaugati - cam o treime din cantitate - miere. Se iau doua linguri dimineata, pe stomacul gol. Se pastreaza la frigider.
Supa bunicii
Puneti intr-un litru de apa un pumn de asmatui, un pumn de sfecla rasa, un pumn de salata verde si un pumn de urzici. Dati-le in cateva clocote, sarati-le si adaugati putin unt.
Coaja de portocala
Puneti la fiert coaja unei portocale proaspete, vreme de o jumatate de ora, in 250 ml apa. Aruncati apa si fierbeti-o din nou, 20 de minute, intr-o apa usor indulcita cu zahar (20 g la litru). Scoateti coaja si lasati-o sa se usuce pe un servetel. Mancati-o a doua zi dimineata, pe stomacul gol.

ENUREZIS
Feriga sub cearceaf
Intre saltea si cearceaf se pune un strat de feriga proaspata. Copilul n-o sa mai faca niciodata pipi in pat.
Miere la culcare
Copilul cu enurezis trebuie sa ia seara, inainte de culcare, o lingurita de miere. Calmeaza sistemul nervos si retine apa aflata in exces in organism.
Ulei de nuca
In fiecare seara, dati-i copilului bolnav de enurezis o felie de paine prajita, unsa cu ulei de nuca. O ancheta facuta pe 210 copii intre opt si zece ani arata ca tratamentul s-a soldat cu succes, in proportie de 55%.

HEMOROIZI
Ceapa coapta
Coaceti o ceapa necuratata in cuptor si aplicati-i frunzele, dupa ce s-au racit, pe locul bolnav.
Argila si ceapa
Faceti cataplasme din argila rece (amestecata cu apa) si aplicati-le una sau doua ore, in alternanta cu frunze de varza cruda, zdrobite bine cu ciocanul de snitele.
Decoct de afine
Aplicati comprese impregnate cu decoct de boabe de afine (un pumn de fructe se fierb intr-un litru de apa, pana ce lichidul se reduce la jumatate).
Piciorul-cocosului
In Franta, numele popular al plantei este 'buruiana hemoroizilor', ceea ce ii explica de la sine eficienta. Se stoarce sucul plantei in centrifuga sau prin zdrobire cu sticla, se imbiba cu el o compresa si se aplica pe locul dureros. Se administreaza si pe cale interna, preparandu-se un decoct din radacina de piciorul-cocosului. Se pune o lingura de radacina rasa in 200 ml apa rece, de seara pana dimineata. A doua zi se pune la fiert un minut, apoi se lasa sa se infuzeze 15 ore. Se beau doua cani pe zi.

HIPERTENSIUNE
Ceai de paralute
Folositi flori proaspete de paralute (butonei, seamana cu margaretele, dar sunt foarte mici), o lingura oparita cu o cana de apa. Se lasa la infuzat 10 minute. Se beau doua cani pe zi.
Suc de grapefruit
Beti in fiecare zi un suc preparat din doua grepfruituri bine coapte. Tensiunea coboara la valori normale.
Orez si cartofi
Sunt la baza unui regim anti-hipertensiune, foarte eficient. Includeti-le cat mai frecvent in alimentatia dvs.

IMPOTENTA
Baie stimulatoare
Daca va lipseste ardoarea erotica, puneti-va nadejdea in rozmarin pentru a fi iarasi in forma. Reputat pentru virtutile sale afrodisiace, uleiul de rozmarin isi va face simtite binefacerile, ca adaos in baie. E suficient sa amestecati 20 de picaturi cu o lingura de lapte praf si sa le dizolvati in apa din cada. Stati un sfert de ora, fara sa va spalati cu sapun, pentru ca uleiul aromat sa-si faca efectul.
Infuzie de branca-ursului
Puneti intr-o cana o lingurita de planta (la un loc radacina si frunzele taiate marunt) si turnati deasupra apa clocotita. Lasati sa se infuzeze 10 minute, apoi strecurati. Se beau trei cani pe zi. E foarte eficient, mai ales daca slabiciunea dvs. e legata de oboseala sau de excese de orice fel.
Vin de scortisoara
Puneti la macerat 60 de grame de scortisoara si 30 de grame de vanilie, intr-un litru de vin rosu curat. Dupa 15 zile, strecurati-l si mutati-l in alta sticla. Se bea un pahar la masa de seara.
Vin de telina Mixati o capatana mare de telina si amestecati piureul obtinut cu 4-5 linguri de zahar pudra. Turnati deasupra un litru de vin alb curat si lasati la macerat doua zile. Se iau 2-3 paharele pe zi.

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

antebrahiala de aprox. 10 cm, pornind de la 2-3 cm deasupra apofizei stiloide a cubitusului; se sectioneaza muschiul cubital anterior, se tractioneaza in sus si se va ajunge la patratul pronator; se va deschide teaca cubitalului daca este distrusa;

palmara (pe marginea externa a eminentei tenare) de-a lungul tecii muschiului lung supinator, se descopera muschiul lung flexor al policelui; deschiderea tecii se va face in vecinatatea ligamentului inelar al carpului.

Este posibila evolutia sub forma unei tenosinovite difuzate, cand prin efractia tecii, infectia invadeaza difuz mana, durerile atroce retrocedeaza, extensia degetului devine posibila, dar apare tabloul flegmonizarii difuze a mainii.

In faza de tenosinovita supurata se vor practica incizii la nivelul fundurilor de sac proximale, respectiv spatiul Pirogov-Parona (la nivelul canalului carpian).

In tenosinovita difuzata inciziile vor fi facute la acelasi nivel, completate cu deschiderea transfixianta a spatiilor 1 si 4 interdigitale.

Panaritiile reprezinta infectia acuta a degetelor. Inocularea septica poate fi o intepatura, excoriatie, plaga. Agentul etiologic obisnuit este, in 90% din cazuri, Stafilococul auriu, mai rar streptococul. In raport cu profunzimea si evolutia fenomenelor inflamatorii se clasifica in panaritii superficiale, subcutanate si profunde, iar in relatie cu localizarea procesului: panaritii ale falangei proximale, mijlocii si distale, care la randul lor pot fi ale fetelor dorsale sau volare.

Panaritiile superficiale, in care infectia se dezvolta in grosimea pielii, include ca forme clinice: panaritiul eritematos, flictenular, unghial si furunculul degetelor.

Panaritiul eritematos realizeaza o zona de congestie dureroasa la nivelul unei microleziuni determinata de inflamatia retelei limfatice tegumentare. Se mai numeste si limfangita reticulata. Se poate vindeca spontan rapid sau evolua spre o forma mai grava.

Panaritiul flictenular se caracterizeaza prin aparitia unei flictene purulente determinata de acumularea exudatului purulent ce decoleaza epidermul de derm. Uneori flictena se poate extinde circumferential, pe intreg degetul; poate urma unui panaritiu eritematos sau reprezinta evolutia spre suprafata a unei supuratii subcutanate, constituind panaritiul "in buton de camasa".

Panaritiile unghiale pot fi peri- sau subunghiale

Panaritiul periunghial se dezvolta in grosimea repliului unghial, uneori "in potcoava".

Pe fondul unui eritem initial se poate constitui o flictena cu continut sero-purulent. Este necesara evacuarea precoce si corecta a puroiului pentru evitarea difuzarii subunghiale sau mai profunde a infectiei.

Astfel, se expune baza unghiei prin efectuarea a doua incizii de 2-3 mm lungime plasate in prelungirea marginilor laterale ale unghiei; se rezeca baza unghiei, de cele mai multe ori decolate de puroiul acumulat.

Panaritiul subunghial poate fi determinat de evolutia unui panaritiu periunghial neglijat sau prin inoculare directa a spatiului subunghial. Este foarte dureros, durerea are caracter pulsatil. Supuratia se poate evacua spontan, dar fara a realiza vindecarea, ci imbraca o alura cronica, trenanta, cu o unghie mobila, de sub care, la apasare, apare puroi, iar pe marginea unghiei se dezvolta un mugure carnos, botriomicomul.

Evolutia se poate face si spre profunzime, afectand falangeta.

Vindecarea nu se poate produce decat dupa indepartarea unghiei: se excizeaza fie baza unghiei sau chiar se extirpa in totalitate, fie un triunghi cu eventuala extragere a corpului strain retentionat, asigurand astfel evacuarea puroiului.

Furunculul degetelor corespunde infectiei la nivelul foliculilor pilo-sebacei de pe fata dorsala a degetelor, care imbraca, de cele mai multe ori, aspectul de furuncul antracoid.

Tratamentul este conservator, constituit din pansamente alcoolizate sau impachetari umede, calde; in cazul progresiei fenomenelor, se va asocia un tratament cu antibiotice.

Tratamentul este acelasi cu al furunculului cu alte localizari.

Panaritiile subcutanate corespunde dezvoltarii infectiei in tesutul celular subcutanat al degetelor, realizand din punct de vedere anatomopatologic o celulita. Localizarea frecventa este la nivelul pulpei degetelor; de aceea este denumit panaritiu pulpar. Particularitatile anatomice ale lojei pulpare ce realizeaza o cavitate inchisa, putin extensibila, face ca edemul inflamator sa determine dureri atroce, pulsatile, exagerare de declivitate, iar evolutia spre necroza tesutului celulo-grasos sa se faca destul de rapid.

Obiectiv se constata pierderea elasticitatii tesuturilor, pulpa devine dura, cu pierderea pseudofluctuentei normale.

Evolutia spontana se face spre fistulizare, cel mai ades "in buton de camasa", cand difuziunea de opreste la nivelul dermului, iar acumularea puroiului determina aparitia unei flictene sau datorita organizarii trabeculare a tesutului conjunctiv pulpar, cu insertia acestuia pe periostul falangei, supuratia poate interesa rapid osul.

Infectia poate difuza spre articulatie, realizand osteo-artrita interfalangiana sau spre tecile tendinoase, determinand o tenosinovita.