Intoxicatia cu zearalenona

Intoxicatia cu zearalenona

1. Surse: zearalenona este produsa de catre Fusarium roseum (F. Graminearum), faza conidiala a Giberella zea si de catre unele tulpini de Fusarium moniliforme.

1. Substraturile obisnuite sunt reprezentate de porumb, grau si orz. Zearalenona este produsa ocazional si in ovaz.

a)    Infestatia cu mucegaiuri al porumbului si graului este cunoscuta ca "putrezirea roz a spicului".

b)    In S.U.A. concentratia de zearalenona din graunte, rareori depaseste 3 ppm si se intalneste in mod exceptional in fan.

2. Factorii care favorizeaza productia de zearalenona:

a.     Umiditate ridicata (continutul de apa al grauntelor de 22%-25%). Porumbul stocat este putin probabil sa produca zearalenona decat daca este depozitat sub forma de stiuleti sau daca umiditatea acestuia depaseste 22%.

b.     Alternanta temperaturilor ridicate cu cele joase (7°C-21°C) in timpul etapei de recoltare si maturare, cum se intalneste in S.U.A., in zona centrala si de vest si in Canada.

B. Caracteristici chimice: zearalenona este o lactona substituita al acidului resociclic care se aseamana din punct de vedere structural cu agentul anabolic zearalenol. Se poate izola sub forma unui compus cristalin de culoare alba avand masa moleculara de 318.

C. Toxicocinetica.

1. Absorbtia: zearalenona se absoarbe ca atare de la nivelul tractului gastrointestinal.

2.     Metabolizare si excretie: zearalenona este metabolizata la α si β zearalenol si este excretata prin bila, fecale si urina.

a.          Ciclul enterohepatic determina retentia prelungita a zearalenonei dupa incetarea consumului.

b.          Cantitati limitate de zearalenona  sunt secretate in lapte.

D. Mecanismul daunelor toxicologice.

1. Zearalenona se leaga la receptorii pentru 17-β-estradiol de la nivelul citosolului, complexul receptor-zearalenona migreaza in nucleu si se leaga la situsurile pentru estradiol de la nivelul ADN-ului, determinand sinteza de ARN specific.
2. Din punct de vedere fiziologic zearalenona functioneaza ca un estrogen slab, cu o putere de 2-4 ori mai redusa decat al estradiolului. Inhiba secretia si eliberarea de FSH, care la randu-i inhiba maturarea foliculilor ovarieni preovulatori.

E. Toxicitate.

1. Toxicitatea este redusa pentru toate functiile cu exceptia functiei de reproductie. Efectele adverse la animalele domestice sunt in mod frecvent in relatie cu concentratia de zearalenona din ratia administrata ad-libitum. (tabel 29-3)

Tabel 29-3. Efectele zearalenonei la animalele domestice.

2. Varsta si specia influenteaza raspunsul la zearalenona.
1. Dintre speciile de animale domestice suinele sunt cele mai sensibile la efectele zearalenonei asupra aparatului genital. Zearalenona administrata la scroafele gestante, la 7-10 zile dupa monta, determina esuarea nidatiei, iar embrionii nu supravietuiesc peste 21 de zile (apare mortalitatea embrionara timpurie).
2. Infertilitatea la bovine ca rezultat al actiunii zearalenonei a fost considerata ca avand o incidenta clinica redusa si nu se prelungeste peste perioada de expunere la zearalenona.

F. Diagnostic.

1. Simptomele clinice variaza in functie de specie, varsta si statusul reproductiv.
1. La suine:

(1)   Scrofitele impubere manifesta un sindrom de hiperestrogenism caracterizat prin estru comportamental,tumefierea si edemul vulvei, marirea mamelelor, tenesme si adesea prolaps rectal si vaginal. Semnele clinice apar la 2-7 zile dupa expunere si se mentin atenuate 4-10 zile dupa expunere.

(2)   Scroafele mature pot prezenta fie nimfomanie, fie anestru cu pseudogestatie.

(a)   Nimfomania. Expunerea scroafelor negestante la zearalenona in faza timpurie a ciclului estral previne dezvoltarea foliculara cauzand suprimarea ovulatiei si a simptomelor fiziologice ale estrului care pot fi intense si prelungite.

(b)   Anestrul si pseudogestatia. Expunerea la zearalenona la mijlocul ciclului estral (zilele 11-14) are un efect luteotrop, rezultand corp galben persistent si anestru.

(i)     Mentinerea corpului galben functional,secretor de progesteron poate dura 60-80 de zile, determinand o perioada de anestru denumita in mod obisnuit pseudogestatie.

(ii)   Simptomele de anestru si pseudogestatie pot persista 40-60 zile dupa eliminarea zearalenonei din ratie.

(3)   La masculii castrati se poate observa dezvoltarea excesiva a preputului si a mameloanelor.

(4)   La vierii imaturi se observa reducerea libidoului si intarzierea dezvoltarii testiculelor, cu toate cavierii maturi nu sunt afectati de niveluri ale zearalenonei din ratie de sub 200 ppm.

2. La bovine:

(1)   Vaginita poate apare, iar secretiile vaginale pot fi crescute.

(2)   Marirea ugerului poate sa apara la vitelele impubere.

2. Diagnostic de laborator.
1. Examenul sangelui. La scroafele mature din punct de vedere sexual, nivelul progesteronului plasmatic poate confirma prezenta unui corp galben functional.

b.     Analiza tesuturilor si al urinii. Expunerea la zearalenone nu se detecteaza in mod curent prin analiza fluidelor si a tesuturilor organismului.

c.      Analiza chimica a furajelor. Reprezinta cea mai utila modalitate de confirmare al expunerii semnificative. Totusi datorita faptului ca efectele pot fi observate mult timp dupa incetarea consumului furajelor responsabile de imbolnavire, recoltarea planificata si datarea probelor din toate furajele ajuta la identificarea furajelor implicate in imbolnavire.

3. Leziunile sunt prezente numai la nivelul aparatului genital:
1. Scrofitele impubere prezinta tumefactia si edemul vulvei, marirea mamelelor, prolaps rectal si vaginal. Uterul este marit in volum si edematiat cu proliferare celulara si hipertrofie. Leziunile microscopice ale metaplaziei uterine si vaginale precum si ale atreziei foliculare sunt caracteristice.
2. Scroafele adulte cu anestru prezinta retinerea corpului galben functional, edem uterin, dezvoltare alveolara mamara si metaplazia scvamoasa a canaliculelor galactofore.
4. Diagnostic diferential. Alte plante (ex: leguminoasele) contin estrogeni care pot mima unele dintre efectele zearalenonei, astfel ratia trebuie cercetata si in privinta altor surse de estrogeni.

G. Tratament. Simptomele de hiperestrogenism ar trebui sa se remita in 1-2 saptamani dupa schimbarea ratiei.

1. Detoxifiere

a)     Carbunele activat leaga zearalenona la nivelul tractului gastrointestinal si ajuta la prevenirea recircularii enterohepatice.

b)     Lucerna  si furajele pe baza de lucerna administrate suinelor poate reduce absorbtia si in acelasi timp mari excretia prin fecale a zearalenonei. Totusi ratia pe baza de lucerna trebuie sa cuprinda aproximativ 25% din tain ceea ce nu este considerat economic.

2. Terapie de sustinere

a)     Prolapsul vaginal, rectal si celelalte modificari fizice ale organelor genitale externe trebuie tratate.

b)     Administrarea unei doze de 10 mg de Prostaglandina F_2α, sau a doua doze succesive a cate 5 mgzi de obicei remit corpul galben persistent si corecteaza anestrul la scroafe.

c)      Bentonita adaugata la ratiile contaminate s-a constatat a fi eficienta in controlarea efectelor zearalenonei.