IMUNODEFICIENTE CELULARE

Deficientele determinate de celulele T se asociaza cu numeroase aspecte clinice.

Pacientii cu deficiente pe linia T prezinta o susceptibilitate crescuta la infectii cu agenti slab patogeni (virusuri, fungi, agenti tuberculosi atipici, pneumocystis), acestia putand determina infectii ce pericliteaza viata. Multi bolnavi au o candidoza orala care este rezistenta la terapia obisnuita.

Diareea cronica si emacierea sunt frecvente. Diareea este produsa de infectie cu Cryptosporidium, Giardia sau Rotavirusuri. Malabsorbtia grasimilor, a carbohidratilor si a dizaharidelor a fost observata la indivizii cu deficienta celulelor T. Diareea este rezistenta la tratamentul obisnuit.

Cresterea riscului malignitatii cu predominarea cancerului tesutului limforeticulocitar este frecvent intalnita.

Reactia de respingere a grefelor se manifetsa sub forma acuta cu potential fatal, ce apare dupa transfuzii de sange sau dupa transplant de celule imunocompetente si sub forma cronica.

Diareea, alopecia       si eritrodermatita descuamativa sunt caracteristice pentru forma cronica.

Rinoreea mucopurulenta este adesea intalnita la copii cu deficiente pe linia T. De asemenea, pneumonia intersitiala acuta sau cronica se intalneste cu o frecventa crescuta.

Pneumonia acuta este datorata in special infectiei cu Pneumocystis carinii si cu virusul cytomegalic.

Nanismul cu membre scurte asociat cu modificari radiologice caracteristice si cu existenta parului fin si alb se asociaza imunodeficientei T.

Hipocalcemia neonatala severa (in special daca e asociata cu un facies caracteristic si defecte cardiace), poate sugera sindromul DI GEORGE (aplazie timida congenitala, imunodeficienta cu hipoparatiroidism). Se pot asocia imunodeficientei celulelof T eczeme incurabile si dermatite seboreice.

Modificari hematologice vizeaza toate seriile celulare. Astfel, pe seria granulocitara se constata: neutropenie, monocitoza si eozinofilie; pe seria eritropoetica se intalneste Boemia megaloblastica si aplazia medulara, datorata modificarilor metabolismului purinelor si pirimidinelor prin lipsa nucleozid­fosforilazei. Aciduria orotica ereditara, datorata defecte lor in metabolismul pirimidinelor, se asociza cu anemia megaloblastica si cu deficiente ale celulelor T.

Trombocitoza este asociata ocaziorial cu deficitul celular T.

Bolile autoimune (anemia hemolitica trombocitopenia, LES) se intalnesc la pacientii cu depletia celulelor T si pot fi datorate dezechilibrului Th/Ts.

Pacientii cu imunodeficienta atat pe linia celulelor T, cat si pe cea a celulelor B pot prezenta infectii bacteriene severe, encefalopatie cronica progresiva si o crestere a incidentei cancerului, in special la nivelul tesutului limforeticulocitar.

Evaluarea imunitatii mediate celular se realizeaza prin teste screening (numararea limfocitelor, testele cutanate de hipersensibilitate, radiografia de profil toracica), constau in cercetarea markerilor de suprafata a celulelor T, studiul raspunsului celulelor T in vitro, radiografii toracice si studiul histologic al timusului si al altor organe limfoide.

Teste screening in imunodeficienta celulelor T:

- numararea limfocitelor: normal numarul limfocitelor este peste 1500/mmc si cele mai multe dintre acestea sunt limfocite mici cu un diametru mai mic de 10 micrometri. In starile de imunodeficienta a celuleor T, limfopenia ste prezenta;

radiografia de profil toracica indica absenta timusului la copii; prezenta umbrei timusului pe radiografie nu exclude imunodeficienta;

testele de hipersensibilitate cutanata apreciaza imunitatea specifica la antigenele cercetate;

- raspunsul proliferativ limfocitar la fitohemaglutinina este diminuat.

Alte studii:

1.     Determinarea markerilor de suprafata. Anticorpii monoclonali sunt frecvent utilizati in ultimii ani pentru identificarea markerilor de suprafata a limfocitelor T si astfel pentru identificarea diferitelor subpopulatii ale celulelor T.

SCHOLSSMAN si colaboratorii au descris o varietate de antiseruri care reactioneaza specific cu subpopulatiile celulelor T: heteroantiser TH2 (pentru celulele supresor-killer); anticorpi OKT4 (pentru celulele Th); anticorpi monoclonali OKT8 (pentru celulele Ts/citotoxic) si anticorpi JRA (artrita reumatoida juvenila inductori ai celulelor inductoare).

2.     Raspunsul proliferativ limfocitar in vitro la mitogeni (PHA si Con-A), antigene si celule allogene este diminuat in starile de imunodeficienta T.

3.     Secretia de limfokine, functia si mecanismul lor de actiune sunt astazi studiate in vederea aprecierii functionalitatii celulelor    T.

Studiul celulelor T citotoxice constituie alta metoda de investigare a activitatii celulelor T.

Cei mai multi dintre pacienti cu imunodeficienta celulara nu raspund proliferativ sau au un raspuns foarte slab la stimularea cu mitogeni, alloantigen sau antigene. Productia de IL2 in urma stimularii este redusa sau absenta. In plus, functia efectoare (helper, supresoare si citotoxica este deprimata).

Tratament

Deficienta celulelor T secundare defectelor celulei stem sau unui deficit enzimatic (exemplu: deficitul de adenozin dezaminaza) este bine tratata prin transplant de maduva osoasa.

La pacientii cu deficienta datorata defectelor timice (sindromul DI GEORGE) transplantul de timus fetaI, permite restabilirea imunitatii           celulare.

Transplantul de ficat ca sursa de celule, reprezinta o alta incercare pentru tratamentul imunodeficientei. Rezultatele nu sunt inca satisfacatoare, sindromul cronic de respingere a grefelor apare chiar daca se folosesc celule de la un fat de 4-5 saptamini.

Variati factori timici, ca timopietina si timozina sunt descrisi ca jucand un rol important in diferentierea celulelor T. Se spera ca, printr-o mai buna intelegere a disfunctiei imune, a cunoasterii procesului de diferentiere si a moleculelor implicata in acest proces, factorii timici vor putea fi folositi in tratamentul imunodeficientei T.