HOMEOPATIE - legea similitudinilor, dinamizarea, dilutiile hahnemanniene, dilutiile korsakoviene

HOMEOPATIE

Homepatia, terapeutica elaborata de Hahnemann (1755-1843), se bazeaza pe trei principii fundamentale.

1. Legea similitudinilor: orice substanta care, in doze mari, provoaca un anumit simptom la un individ sanatos, este capabila sa vindece aceleasi simptome la un individ bolnav.

2. Substanta presupusa activa trebuie sa fie administrata la dilutii considerabile.

3. Dinamizarea: la fiecare diluare a substantei este efectuata o agitare controlata in intensitate si durata. Ea ar avea puterea de a modifica actiunea produsului, desi nu mai raman molecule identificabile.

Pe baza acestor trei principii, preparatele homeopatice sunt obtinute pornindu-se de la substante sau compozitii, numite suse homeopatice, prin metoda deconcentratiilor succesive. Ele sunt in mod obisnuit desemnate cu numele latin al susei urmat de indicatia dilutiei. In Franta exista 2500 de substante homeopatice provenind din trei regnuri naturale (vegetal, mineral si animal).

Tincturile de baza (de la care vor fi facute dilutiile succesive) sunt obtinute prin macerarea - in alcool corespunzator - a unor plante sau parti de plante proaspete, stabilizate sau, mai rar, uscate.

Exista actualmente doua tipuri de tehnici de dilutie:

1. Dilutiile hahnemanniene.

Dilutiile sau deconcentratiile sunt efectuate in modul urmator: prima dilutie este constituita din 1 picatura de substanta in 99 picaturi de apa. La a treia dilutie, totul se petrece ca si cum prima picatura ar fi fost diluata intr-un milion de picaturi, cam 50 litri (1 ml = 20 picaturi); la a opta dilutie, picatura este diluata in 500 de miliarde de litri, iar la a zecea dilutie, in 5 milioane de miliarde de litri. La a treizecea dilutie, totul se petrece ca si cum mica picatura de substanta ar fi fost diluata intr-o sfera lichida a carei raza ar fi mai mare decat distanta de la Soare la Pamant.

Clorul reactioneaza puternic cu multe substante, de exemplu cu hidrocarburi, alcodisi uleiuri.

uleiuri. Gazul formeaza amestecuri explozive cu substante gazoase inflamabile. Nu este inflamabil sau exploziv in combinatie cu aerul.

Efectele asupra sanatatii

Prezenta clorului se observa printr-un miros puternic intepator pe care il emana chiar in concentratii foarte mici. Capacitatea de a simti mirosul clorului in cantitati foarte mici dispare rapid. Chiar daca concentratia de clor intr-un local creste peste valoarea maxima admisa, nu este sigur ca mirosul este perceput de persoana aflata in local.

Efectul timpuriu al expunerii la clor gazos este un simptom de iritare. In cazul unei concentratii scazute de clor in aer, apare o senzatie de usturime in ochi, nas si faringe. La concentratii mai mari

2 Dilutiile korsakoviene

Aceasta tehnic foloseste un singur flacon, complet gol dupa fiecare dinamizare. Adica nu se pastreaza din dilutia precedenta decat ceea ce a ramas 'lipit' pe peretele flaconului. Apoi acest flacon este umplut din nou cu apa pura, se agita puternic (100 de secunde), apoi totul se arunca. Se umple din nou cu apa pura etc. Astfel este nevoie de doua tone de apa ca sa se ajunga pana la a suta mie dilutie korsakoviana.

Sunt folosite urmatoarele abrevieri:

- pentru ticturile-mama: TM;

- pentru zecimale (1 pictura diluata in 9 picaturi la fiecara dilutie): DH;

- pentru korsakoviene se vorbeste de 100 K, 1000 K etc;

- pentru centezimale (1 picatura diluata in 99 de picaturi la fiecare dilutie): CH.

Abrevierile sunt precedate de cifre care indica gradul de dilutie (exmplu: 6CH = 1 picatura diluata in 99 de picaturi, operatiune repetata de 6 ori).