Gel din XANTAN cu CLOREXIDINA impotriva infectiilor paradontale si peri-implantare

Gel din XANTAN cu CLOREXIDINA impotriva infectiilor paradontale si peri-implantare

BOALA PARADONTALA.

Paradontoza cronica este forma cea mai difuzata si mai des intilnita dintre afectiunile (boile) PARADONTALE.

Pacientii in mod normal ar trebui sa fie alarmati de catre semnele tipice ale gingivitei, insa deseori se adreseaza dentistului doar in momentul in care conditile clinice sunt deja serioase.

Boala se manifesta printr-o alterare a consistentei gingiei si a arhitecturii sale: sangerare si mobilitate dentara. Din pacate aceste sintome, care alarmeaza pacientii corespunde unei faze deja avanzate a bolii si, din acest motiv, destul de greu de tratat.

Factorul responsabil al paradontitei cronice este cel bacterian.

Pentru cel mai bun rezultat

Dupa introducerea CHLO-SITE-ului prin intermediul seringii este recomandabila distribuirea sa in interiorul pungii folosind acelasi ac, cu ajutorul unei spatule de pansament, sau printr-o sonda (de preferinta fabricata din material plastic).

Prezenta prelungita a reziduurilor de mancare pe marginea gingivala provoaca formarea placii bacteriene care, in cazul in care nu este inlaturata in 24 - 48 ore se calcifica; din acest moment gingia mai intai se inflameaza si se departeaza de la stimulentul nociv retragandu-se si cauzand expuneri anti estetice ale radacinii dentare, mai inchisa la culoare decat smaltul si din aceasta cauza foarte evidenta.

Bacteriie responsabile ale acestei patologii "se simt bine" in zonele lipsite aproape total de oxigen aflate intre partea interna a gingiei si partea externa a dintelui unde se stabilesc si incep sa se multiplice,agravand in acest fel si mai mult situatia.

Retractia gingivala este doar cea mai superficial manifestare a bolii in ceea ce priveste aparatul de sustinere a dintilor: osul, care sustine gingia in pozitia sa fiziologica prin reabsorbirea sa progresiva cauzeaza mobilitatea dintilor implicati.

Tratamentul paradontitei cronice variaza in functie de gravitatea situatiei clinice si poate porni de la simpla inlaturare a placii bacteriene prin intermediul instrumentelor mecanice pana la ridicarea primei parti a gingiei pentru efectuarea unei curatiri mai profunde si mai radicale. Cu toate acestea cateodata, chiar si in cazul in care pierderea sustinerii osoase a fost mai marcata exista posibilitatea favorizarii regenerarii osoase in stare sa refaca, chiar daca partial o structura de suport suficienta

Foto 2

Foto 1

Foto 4

Foto 3

.

Foto 5

SANTUL GINGIVAL SI PUNGA PARADONTALA

Santul gingival normal are o profunzime de circa 1 mm si se termina cu o legatura formata din tesut epitelial asezat in punctul de intalnire dintre coroana si radacina dintelui. Placa bacteriana care se depoziteaza in sant, daca nu este inlaturata, provoaca distrugerea acestei legaturi care, pentru a se putea apara se muta.

Santul gingival se deplaseaza in jos realizand o formatiune patologica numita punga paradontala. In acest loc placa se umple de germeni care supravietuiesc in absenta oxigenului si provoaca daune structurilor de sustinere aflate la radacina dintelui ( ligament paradontal ).

Inflamatia activeaza celulele care reabsorb osul de sustinere de la radacina dintelui si aceeasi germeni anaerobi, cauzand distrugerea ligamentului periodontal care uneste osul de radacina. Boala paradontala, progresand, implica cu totul structurile de sustinere de la radacina determinand slabirea lor definitiva si avand drept consecinta caderea dintelui.

Punga paradontala este o expresie a bolii paradontale; se poate intensifica in absenta unor simptoame evidente.

Pentru cel mai bun rezultat

Dupa introducerea CHLO-SITE-ului prin intermediul seringii este recomandabila distribuirea sa in interiorul pungii folosind acelasi ac, sau cu ajutorul unei spatule de pansament, sau printr-o sonda (de preferinta fabricata din material plastic).

GELUL NOU DIN XANTAN CU CLORHEXIDINA:

CEL MAI EFICIENT IMPOTRIVA

INFECTIILOR PARADONTALE SI PERI-IMPLANTARE

Cercetarile stiintifice au demonstrat ca fiind controlul placii bacteriene fundamental pentru protejarea sanatatii gingiilor, in consecinta o igiena orala scrupuloasa reprezinta primul pas in prevenirea bolii.

Pentru monitorizarea bolii paradontale este necesar:

q    vizualizarea placii (folosind pastile speciale care o coloreaza )

q    determinarea entitatii bolii paradontale prin folosirea obisnuita a sondei paradontale care introdusa in punga masoara profunditatea pungii paradontale si prin radigrafie.

Inlaturarea placii bacteriene poate fi acompaniata in cazurile formarii initiale ale pungilor paradontale de proceduri chirurgicale denumite "scalling" si "root planing" sau slefuirea suprafetei dintelui si a radacinii in apropierea pungii pentru a permite o curatire mai radicala a dintelui.

Tratamentul paradontopatitei cronice si al peri-implantitelor reprezinta o problema seriosa in stomatologie. Printre produsele disponibile, majoritatea avand la baza antibiotice pentru uz extern sau local, se intalnesc in fiecare an reduceri de eficienta din cauza bacteriilor rezistente fata de antibiotic.

Inafara problemei rezistentei la antibiotice, sunt din ce in ce mai frecvente cazurile de intoleranta si de alergie, fata de penicilline si fata de cefalosporine (antibiotici beta-lactamici).

Clorhexidina, testata in uzul paradontal, este considerata de catre

principalele organisme internazionale precum unul dintre cele mai eficiente

tratamente impotriva parodontopatiei si a perimplantitelor.

Pentru rezolvarea problemelor de eficienta, de rezistenta la antibiotici si de riscul

alergiilor, a fost creat CHLO-SITE pentru tratamentul eficient al pungilor paradontale si al peri-implantitelor.

CHLO-SITE

q    este compus din clorhexidina intr-un nou si inovativ gel de xantan, rezultatelor cercetarilor efectuate de Ghimas

CHLO-SITE

q    este singurul gel care contine clorhexidina in proportie de 1.5% capabil sa asigure pentru cel putin 2 saptamani, excelente conditii de dezinfectare activa si pasiva, deoarece cedeaza in maniera progresiva in lichidul crevicular elevate cote eficiente de clorhexidina

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

CHLO-SITE

q    se aplica cu usurinta in profunditatea pungii pradontale prin intermediul acului subtire cu varful rotunjit care nu traumatizeaza tesuturile.

CHLO-SITE

q    datorita proprietatilor muco-adezive ale xantanului ramane stabil in locul in care este aplicat facand adeziune cu tesuturile mucoase ale defectului

CHLO-SITE

q    .in locul aplicarii, se aplica o medicatie (pansament) sterila de inchidere care distruge bacteriile responsabile de paradontoza si de peri-implantita

CHLO-SITE

q    in 15-30 zile se degradeaza spontan in locul in care a fost aplicat, fiind bine tolerat

CHLO-SITE ESTE COMOD

CHLO-SITE se conserva la temperatura mediului ambiant,este gata de folosire, se injecteaza direct din seringa in punga datorita acului sau subtire

CHLO-SITE ESTE SIMPLU

Dupa inlaturarea mecanica a placii, se aplica direct CHLO-S ITE in locul in care trebuie plasat pornind de la partea mai profunda a pungii, pana la marginea gingivala.

CHLO-SITE ESTE EFICIENT

Activitatea bactericida a CHLO-SITE-ului in prima saptamana de folosire

este de 40-60 de ori superiora la concentratie minime inhibante (MIC).

CHLO-SITE este la fel de eficient atut in cazul paradontopatilor cronice grave si extinse, cat si in cazul peri-implantitelor.

Din punct de vedere microbiologic CHLO-SITE are o eficienta de cel putin 15 zile, cu concentratii de clorhexidina activa impotriva germenilor patogeni de circa 20 de ori superiore decat MIC.

CHLO-SITE ESTE SIGUR

CHLO-SITE garanteaza tratamentul cauzal al parodontopatiei cronice si

al peri-implantitelor deoarece Clorhexidina, spre deosebire de toate tratamenele

locale cu antibiotice, nu provoca rezistenta bacterica.

            

CHLO-SITE este asadar cel mai indicat tratament

GEL DE XANTAN

Xantanul este un polimer zaharos care, combinat cu apa, formeaza un reticul tridimensional pseudoplastic, capabil sa mentina in suspensie diverse substante care sunt depuse gradual in relatii cu caracteristicile lor fizice si chimice.

Proprietatile fizice ale xantanului il fac sa devina un substrat optim

pentru formarea unui gel stabil care poate fi extras prin intermediul

acului unei seringi; din acest motiv xantanul rezulta a fi cel mai bun vehicol

bio-compatibil pentru aplicatiile clinice, si foarte potrivit pentru uzul paradontal si

peri-implantar ca si "carrier" al clorhexidinei.

Gelul de xantan merge in intimpinarea unui proces progresiv de inhibitie, prin inlaturarea sa fisica de la sediul de applicare intr-o perioada de 10 - 30 de zile, nemaifind nevoie, asfel de o indepartarea sa mecanica.

Retea de polisacarid de xantan Structura monomerca al xantanului

CLORHEXIDINA

Nu are numai proprietatea de a da CHLO-SITE- ului caracteristica de sterilizare activa si pasiva, evitand astfel riscul de contaminare bacteriana a locului unde este applicata, dar si capacitatea de a creste aderenta mucoasa a gelului de xantan, astupind complet locul aplicatiei. Clorhexidinele sunt prezente in concentratie de 1.5%, din care:

q    0.5% sub forma de diguclonat cu eliberare rapida

q    1% sub forma de didoclorica cu eliberare lenta

Clorhexidina este eliberata de gel in maniera rapida si consistenta in primele 24 de ore, cu o concentratie superioara a 100µg/ml.

Cesiunea continua pina la 6-9 zile cu o cota de cesiune egala cu 85% din clorhexidina continuta.

Dupa cea de-a noua zi, prezenta clorhexidinei didrocalorica asigura concentratii constante, active si eficiente din punct de vedere microbiologic timp de inca o saptamana.

Unitatea operativa de Microbiologie si Visurologie a Universitati de Studii din Bologna:

"EVALUAREA EFICIENTEI PRODUSULUI CHLO-SITE, CARE CONTINE CLORHEXIDINA, IN INHIBAREA CRESTEREII CELOR MAI FRECVENT PREZENTE BECTERII ANAEROBE LA NIVEL PARADONTAL SI POTENTIAL SUSTINATORI DE INFECTII":

CONCLUZIILE: ". Aplicarea CHLO-SITE-ului determina concentratii de clorhexidina eficiente din punct de vedere bacteriologic timp de cel putin 15 zile".

RAPORT INTRE ACTIVITATEA CHLO-SITE-ULUI SI CONCENTRATIILE MINIME INHIBANTE (MIC)

CHLO-SITE determina concentratii de clorhexidina de 60 - 20 de ori superioare a celor minime inhibante pentru germeni patogeni ai pungilor paradontale si ale periimplantelor.

Concentratii minime inhaibante a clorexidine aspra germeni patogene este de 0.10 µg/ml.

NOUL GEL DE XANTAN CU CLORHEXIDINA:

CEL MAI EFICIENT IMPOTRIVA INFECTIILOR PARADONTALE SI PERIMPLANTARE

Studii epidemiologice au demonstrat ca 90% dintre persoane sufera de probleme gengivale de gravitate diferita. Gingivita, atunci cand nu este tratata, se poate transforma in paradontita, cu formare pungutelor paradontale.

Bacteriile situate in pungute provoaca o reactie inflamatorie a osului care, in consecinta se reabsorbe, diminuind stabilitatea dintiilor pana la caderea lor.

Studii clinice experimentale demonstreaza ca clorhexidina, atunci cand este folosita local dupa tratamentul cu instrumente mecanice a pungilor paradontale, are un efect aditional in vindecarea pungutei.

              

Folosit dupa inlaturarea mecanica a placii si dupa slefuirea radacinii, CHLO-SITE este indicat pentru tratamentul topic (local) antimicrobic aditiv al paradontitelor cronice ale adultului, de gravitate moderata sau elevata, si pentru tratamentul periimplantitelor. CHLO-SITE poate fi deasemenea folosit ca si partea unui program de tratament parodontal.

SIGUR SI EFICIENT

Punga paradontala se formeaza din cauza actiunii placii dentare, care determina o reactie inflamatoare a tesuturilor paradontale, avind drept consecinta mai intai distrugerea ligamentului paradontal, iar apoi al osului alveolar.

Flora bacterica este in gradul de a conditiona tesuturile periimplantare si a influenta rezultatul terapiei implantare.

Pentru un mai cel mai bun rezultat...

Dupa introducerea CHLO-SITE-ului prin intermediul seringii este recomandabila distribuirea sa in interiorul pungii folosind acelasi ac, cu ajutorul unei spatule de pansament, sau printr-o sonda (de preferinta fabricata din material plastic).

MODALITATI DE FOLOSIRE

FOCUS ASUPRA TRADITIONALULUI TRATAMENT AL

BOLILOR PARADONTALE CU ANTIBIOTICE LOCALE

Este de mult timp stabilit ca principalul factor eziologic al gingivitelor si al paradontitelor il constituie placa bacteriana, care se depoziteaza pe smaltul dentar si pe suprafata santului gingival.

Deasemenea, placa bacteriana este in mod sigur implicata in manifestarile patologice periimplantare, comparabile cu cele ale bolii paradontale; in mod particular acumularea placii este asociata cu singerarea gingivala si cresterea pierderii de os de langa implanturi si langa dinte.

Microorganismele planctonice ale cavitatii orale sunt mai expuse actiunii antibioticelor, si sunt cei dintei care sunt distrusi.

TRATAMENT CU CHLO-SITE AL UNEI PUNGI PARADONTALE.

               

CLORHEXIDINA NU POATE PROVOCA FENOMENE

DE REZISTENTA BACTERIANA

Eliminarea acestei prime fractiuni a populatiei microbice orale, cu toate acestea comporta o reducere semnificativa a moleculelor antibioticului care ajung efectiv in intertiorul biofilmului si, deci, pot ucide celulele pe care acesta le contine.

Alte molecule de antibiotic pot fi oprite, odata ce au intrat in contact cu biofilmul datorita efectului invelisului sau dens espolisaharidic, care, datorita incarcarilor sale negative, functioneaza ca o rasina sintetica cu schimb ionic in grad de a lega numeroase molecule, in timp ce multe enzime degradante precum β-lactamaze activeaza o buna parte.

Toate acestea reduc drastic cantitatea de antibiotic care actioneaza asupra celulelor din biofilm.

Acest biofilm este compus din micro-colonii de celule care nu se reproduc activ, celule de mici dimensiuni si cu membrane structurate fiziologic pentru a fi foarte impermeabile si din acest moment putin sensibile la antibiotice.

       

ROOT PLANING SI SCALING

Este asadar evident faptul ca un tratament adecvat trebbie sa inceapa de la inlaturarea mecanica a masei microbice acumulata in punga paradontala, procedeu care, in unele cazuri duce la blocarea dezvoltarii patologiei si la eliminarea inflamatiei aflata in corespondenta cu locul infectat.

LIMITELE TERAPIEI ANTIBIOTICE

Pentru un rezultat cel mai bun..

Dupa introducerea CHLO-SITE-ului prin intermediul seringii este recomandabila distribuirea sa in interiorul pungii folosind acelasi ac, cu ajutorul unei spatule de pansament, sau printr-o sonda (de preferinta fabricata din material plastic).

In cazul in care punga este foarte profunda si afectarea paradontala sau peri-implantara este semnificativa, pentru evitarea dubiului ca prima aplicatie nu a fost suficienta pentru a umple punga; sau in cazul unei sangerari evidente este indicata si utila repetarea unei noi aplicatii la o distanta de 7 zile de la prima.

TRATAMENT DE O PUNGA PERIIMPLANTALE CU CHLO-SITE

                         

PENICILINELE SI CEFALOSPORINELE.

β-lactamazele prezinta diferite probleme.

In primul rand, unele specii importante (de exemplu bacteroides) produce β-lactamazele, rezultind rezistente la majoritatea moleculelor din famiglia penicilinelor si a cefalosporinelor. Este deci necesara, in cazul folosirii lor, combinatia cu acid cravulanic, expedient care nu garanteaza oricum nici un fel de protectie impotriva Actinobacillus actino-mycetemcomitas. Deasemenea β-lactamazele nu sunt foarte eficiente impotriva celulelor care se reproduc la viteza mica, si care constituie microcolonii in interiorul biofilmului. Acestea, penetreaza slab prin matrita placii bacteriene.

TRATAMENTUL UNEI INFECTII

PERI-IMPLANTARE CU CHLO-SITE

               

Sondaj dupa 30 de zile

MACROLIDELE

Macrolidele sunt caracterizate de o difuzare mai usoara prin biofilm, de efect antinflamator si de intarire a activitatii polimofonucleatilor in care penetreaza; in relatie cu activitatea lor inhibitoare enzimatica interactioneaza cu multe medicamente, prntre care antiasmaticele, anticoagulantele, antiaritmicele si antihipertensivile.

TETRACICLINELE

Tetraciclinele (dintre care doxiciclina reciclata si minociclinaq), deoarece folosirea in masa efectuata in trecut, a determinat nasterea a numerose varfuri bacteriene (Stafilococi, strptococi βemolitici, Pneumococi, Neisseire, Clostridi, ecc.) resistente la aceste medicamente, sunt considerate un tratament eficient in cazul paradontopatie cauzate de Actinobacillus actinomjcetemcomitans si Capnocitophaga sputigenea. Activitatea lor ramine oricum modesta fata de Bacteroides. Folosirea tetraciclinelor in perioda formarii dintiilor (a 2-a parte a sarcinii sau copilaria) poate cauza pigmentarea dentara permanenta (galbena - maron inchis); acest lucru se verifica mai des in urma folosirii prelungite a acestor antibiotice, insa acest fenomen a fost observat si dupa perioade de tratament scurte dar repetate.

Pentru un rezultat cel mai bun.

Dupa introducerea CHLO-SITE-ului prin intermediul seringii este recomandabila distribuirea sa in interiorul pungii folosind acelasi ac, cu ajutorul unei spatule de pansament, sau printr-o sonda (de preferinta fabricata din material plastic).

CLORHEXIDINA NU POATE INDUCE FENOMENUL

DE REZISTENTIA AL BATERII

Reactii de fotosensibilizare, care se evidenziaza ptintr-o reactie cutana exagerata la lumina solara si la raze ultraviolette, se pot manifesta de asemenea pe parcursul tratamentului cu tetracicline la pacientii predispusi.

METRODANIZOL

Destul de eficient (chiar daca nu fata de toate radicinile de Actinobacillus), metronidazol, care este foarte toxic pentru microorganismele microaerofile si cele anaerobe, este un medicament folosit in tratamentul paradontopatiilor cu pungi superioare a 8 mm.

In acealasi timp, metronidazolul, a demonstrat recent a fi in gradul de a selectiona trunchiuri de Streptococcus sanguis, Strptococcus mutans, Strptococcus viscosus, care joaca un rol important in eziologia carilor.

Subministrarea sa ar trebui sa fie urmata de controlul dezvoltari eventualelor leziuni carioase si asociata cu prescrierea unei corecte fluoroprofilaxie.

In figura:

1       - Antibiotic

2       - Enzima care degradeaza antibioticul

3       - Gene rezistente la antibiotice

4       - Pompa de reflux a antibioticul

5       - Enzima care altereaza antibioticul

6       - plasmide

7       - cromozom

BOLI PARADONTALE:

toate antibioticele pot produce microorganisme patogene rezistente

Dezvoltarea rezistentei la antibiotice a crescut semnificativ pe parcursul ultimilor 10-15 ani, si constituie o problema serioasa chiar si in tratamentul infectiilor paradontale.

Acest lucru, de cele mai multe ori depinde de marea folosire a antibioticelor.

Prezenta bacteriilor care produc β-lactamaze in cavitatea orala, pare a fi principalul motiv din cauza caruia multi pacienti, care sufera de paradontita, nu raspund pozitiv la tratamentul cu antibiotice β-lactamize.

Aproximativ o jumatate din trunchiurile penicilino-rezistente izolate rezulta a fi rezistente si la tetracicline confirmand ipoteza ca rezistenta fata de aceste doua clase de antibiotice poate fi transferata contemporan.

Rezistenta poate fi dobindita din material genetic localizat pe plasmide sau pe transpozomi. Genele pentru rezistenta la eritromicina au fost descoperitei in : Stafilicoci, Streptococi, Enterococi si Bacteroizi.

Recent, chiar si microorganismele orofaringee anaerobe, inclusiv si cele mai des implicate in boala paradontala precum, Actinobacillus actinomycetemcomitans, Treponema thannansia, Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia, Wolinella recta, Actinomyces viscous, Eikenella corrodens, au demonstrat o crestere a producerii de β-lactamis.

In trei ani de cercetari efectuate de OEI (Observatorul Epidemiologic Internetional) au fost studiate peste 2.200 de trunchiuri bacteriene fata de 22 de antibiotice deferite.

Pentru aceste microorganisme:

4 antibiotice (meropenem, imipenem, amikacina si cefepimele) au reauitat a fi inca active fata

de peste 90% din trunchiurile (strains - in engleza) analizzate;

- 2 medicamente (ciprofloxacina si gentamicina) in proportie de 89 - 0o%);

- 16 antibiotice (cefotaxime, piperacilina, trimetoprim-sulfametoxazol, cefatamet, ceftriaxone, ceftazidime, aztreonam, ticarcilina-acid clavulanic, tetraciclina, minocilina, piperacilina, cefuroxime, cloramfenicolo, ticarcilina, amoxcilina-acd clavulanic, amoxcilina) pentru mai putin de 80%.

Activitate antibacterica

BIBLIOGRAFIE

Azmak N, Atilla G, Luoto H, Sorsa T: The effect of subgingival controlled-released delivery of chlorhexidina chip on clinical parameters and matrix matalloproteinase-8 levels in gongoval crevicul fluid.} Periodontol 2002; 608-15

Daneshmand N, Jorgensen MG, Niwzari H, Morrison JL, Sloots J: Initial effect of controlled release chorhexidine on subginval mocroorganisms, J Periodontal Res. 2002: 37 (5): 375-9.

De Lissovoy G, rentz AM, Dukes EM, Eaton CA, Jeffcoat MK, Killoy WJ, Finkelman RD: The cost-effectiveness of a new chlorwxidine delivery system in the treatment of adult periodontitis. J Am Dent Assoc. 1999; 130 (6): 855-62.

Fadda G: La resistenza dei batteri agli antibiotici: consegvenze nella pratica clinica. Rivista "Tendenze Nuove" 2001; 2: 1-10

Grisi DC, Salvador SL, Figueiredo LC, Souza SL, Novaes AB, Grisi MF:Effect of a controlled- re;ease chlrhoxidine chip on clinical and microbiological parameters of periodontal syndrome. J Clin Periodontol. 2002; 29 (10): 875-81.

Haffajee AD, Socransky SS: Microbial etiological agents of destructive periodontal diseases. Periodontol 2000; 5: 78-111

He L, Geng S, Cao C: The efficacy of the chlorhexidune chip following scaling and root planing (SRP) and compared to SRP alone. Zhonghua Kou Qiang Yi Xue Za Zhi. 2001; 36 (6): 443-5.

Jeffcoat MK, Bray KS, Ciancio SG, Dentino AR, Fine DH, Gordon JM, Gunsolley Jc, Killoy wJ, Lowenguth RA, Magnusson NI, Offenbacher S, Palcanis KJ, Proskin HM, Finkelman RD, Flashner M: Adjunctive use of a subgingival controlled release chlorhexidine chip reduces probing depth and improved attachement level compared with scalling anf root planing alone. J Periodontol. 1998; 69 (9): 989-97

Jeffcoat MK, Palcanis KG, Weatherford RW, Reese M, Geurs NC, Flashner M: Use of a biodegradable cholrhexidine chip in the adult periodontitis: clinical and radiographic findings. J Periodontol. 1990; 61(11): 663-9.

Killoy WJ: Assessing the effectiveness of locally delivered chlorhexidine in the treatment of periodontis. J Am Dent Assoc.1999; 130 (4): 567-70.

Knoll Kohler E: Metronizadole dental gel as an alternative to scalling and root planing in the treatment of periodontis. J Am Dent. 1999; 130(4): 663-9.

Kmoll-Kohler E: Metronidazole dental gel as an alternetive to scaling and root planing in the treatment of localized adult periodontitis. Is its efficacy proved? Eur J Oral Sci. 1999; 107 (6): 415-21.

Krust KS, Drisko CL, Gross K, Overman P, Tira DE: The eggects of subgingival irrigation with chlorhexidine and stannous flouride. A preliminary invrstigation. J Dent Hyg. 1991; 65(6): 289-95.

Magliano E: : Osservazioni metodologice e dei dati epidemiologici relativi al terzo anno di attivita. Giornale Italiano di Microbiologia Medica Odontoiatrica e Clinica-GIMMOC. 2000; 6: 5-10.

Moore WEC, Moore LHV: The bacteria of periodontal diseases. Periodontol 2000; 66-77.

Reddy MS, Jeffcoat MK, Geurs MC, Palcanis KG, Weatherford TW, Traxler BM, Finkelman RD: Efficacy of controlled-release subgingival chlorhexidine to enhance periodontal regeneration. J Periodontol. 2003; 74(4): 411-9.

Reynolds MA, Lavigne CK, Minah GE, Suzuki JB: Clinical effects of simultaneous ultrasonic scaling and subgingival irrigation with chlorhexidine to enhance periodontal probing drpth. J Clin Periodontol. 1992; 19(8): 595-600.

Salvi GE, Mombelli A, Mayfield L, Rutar A, Garrett S, Lang NP: Local antimicrobial therapy after initial periodontal treatment. J Clin Periodomtol. 2002; 29 (6): 540-50.

Schito GC: L'Osservatorio Epidemiologico Italiano della Fondazione Smith Kline: obiettivi, risultati, prospettive. Giornale Italiano di Microbiologia Medica Odontoiatrica e Clinica-GIMMOC. 1998; 43-52.

Schito GC: L'Osservatorio Epidemiologico Italiano della Fondazione Smith Kline: Il seconde anno di attivita. Giornale Italiano di Microbiologia Medoca Odontoiatrica e Clinica-GILLOC. 1999; 3: 81-8.

Skulason S, T. Kristmundsdotir T, Holbriik WP: A technique for evaluating the adhesion of Hydrogel compositions-Department of Pharmacy and faculty of Odontology, University of Iceland AND Bio-Gels Pharmaceuticals, Hagi Hofsvallagotu, Reykjavik, Iceland.

Soskolone WA, Heasman PA, Stabholz A, Smart GJ, Palmer M, Flashner M, Newman HN: Sustain local delivery of chlorhexidine in the treatment of periodontitis: a multi-center study. J Periodontol. 1997; 68 (1): 32-8.

Stabholz A, Shapira L, Mahker D, Gellman Y, Ramon T, Dolev E, Schwartz M, Berger L, Proskin HM, Finkelman RD, Flashner M, Kolatch B, Soskoline A: Using the PerioChip in treating adult periodontitis: an interim report. Compend Contin Educ Dent. 2000; 21(4): 325-8, 330, 332 passim; quiz 338.

Tally FP, Malamy MH: Resistance factors in anaerobic bacteria. J Infect Dis (Suppl.9) 1986; 49: 56-63.

Tseng PW, Newcomb GM: The effect of a songle episode of chlorhexidine irrigation on the gingival response to scaling and root planing. J Clin Dent. 1991; 2(4): 83-6

Turnidge JD: The pharmacodynamics of beta-lactams. Clin Infect Dis. !1998; 27; 10-22.

Wennstrom JL, Heijy L, Dahlen G, Grondahl K: Periodic subgingival antimicrobial irrigation of periodontal pockets (1). Clinical observations. J Clin Periodontol. 1987; 14(9): 541-50.