Forma tratarii celor o suta de afectiuni

Forma tratarii celor o suta de afectiuni

Aceasta forma face parte din categoria tehnicilor dinamice. Ea presupune combinarea miscarilor cu o reprezentare mentala si cu deplasarea energiei. Forma tratarii celor o suta de afectiuni are un efect de reglare a intregului corp, prin deplasarea energiei de-a lungul meridianelor principale ale corpului.

In China se foloseste termenul o suta de boli pentru a descrie totalitatea afectiunilor. De aceea, denumirea acestei forme nu este intimplatoare. Totusi efectul ei se bazeaza pe actiunea generala asupra corpului, si nu asupra unor afectiuni concrete.

Pozitia de inceput:

Stind in picioare, cu talpile departate la o distanta egala cu latimea umerilor, palmele atirna de o parte si de alta a coapselor, virful degetelor mijlocii se afla la jumatatea coapselor. Trunchiul este drept, umerii coboriti, virful limbii in cerul gurii. Privirea este orientata catre inainte, fruntea este destinsa, pe fata apare un usor suris. Relaxati intregul corp.

Executia miscarilor:

Inspirati si duceti bratele prin lateral, centrul palmelor este indreptat catre in jos, pina la nivelul umerilor.

Expirati, indoiti corpul din bazin si va aplecati catre in fata si in jos, mentinind picioarele drepte (nu se indoaie genunchii). In acelasi timp, bratele coboara catre in jos, ca si cum ar imbratisa intreaga energie a Universului intr-o sfera.

Inspirati, indreptati trunchiul si duceti bratele prin fata trunchiului (bratele sint mentinute intr-o atitudine circulara) pina la nivelul capului (al fetei). Trunchiul se umple cu energie.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

In forma comuna a apendicitei acute sunt descrise o serie de semne si simptome menite sa schiteze diagnosticul:

     Simptome

1. Inapetenta

Nu exista din pacate nici o ordine cronologica de aparitie a simptomatologiei, unii autori fiind de parere ca anorexia ar fi simptomul de debut ce genereaza o usoara alterare a starii generale a pacientului si un discomfort abdominal, pe fondul ei urmand sa apara durerile abdominale. Totusi succesiunea aparitiei simptomelor are o mare semnificatie in stabilirea diagnosticului diferential. La peste 95% din cazurile cu apendicita acuta, anorexia este primul simptom, urmat de durerea abdominala si voma, cu mentiunea ca daca voma precede durerea ar trebui cautat un alt diagnostic . Desi simptom precoce si constant, anorexia nu se numara insa printre motivele de prezentare la medic.

2. Durerea abdominala

Este simptomul major al apendicitei acute si totodata motivul prezentarii pacientului la medic. Durerea abdominala localizata in cadranul inferior drept abdominal este probabil una dintre cele mai provocatoare probleme din medicina, atat din punct de vedere al diagnosticului, cat si din punct de vedere al modalitatii de abord terapeutic. Frecvent debuteaza in plina stare de sanatate aparenta a pacientului, pe fondul unui usor discomfort abdominal, asa cum s-a prezentat anterior. Debutul poate fi brusc sau insidios, in ambele cazuri durerea creste treptat in intensitate, pe masura ce procesul inflamator si obstructiv de la nivelul apendicelui progreseaza.

In cazul debutului brusc, durerea este paroxistica, lancinanta, localizata periombilical sau in epigastru, cu perioade de acutizare si remisiune, putand evoca debutul unui sindrom ocluziv si reprezinta "colica apendiculara"; aceasta datorandu-se obliterarii bruste a lumenului apendicular prin corp strain. S-au constatat chiar remisiuni la inlaturarea spontana a obstacolului. In caz contrar insa, durerea persista, devenind foarte intensa si la scurt timp chiar generalizata, cuprinzand intreg abdomenul - semn al instalarii complicatiilor.

Debutul insidios, pe de alta parte, se caracterizeaza prin dureri de intensitate moderata, la inceput intermitente, localizate difuz in hipogastru sau aria periombilicala sau chiar de la inceput in fosa iliaca dreapta. Sunt descrise de pacient initial ca o senzatie de corp strain la nivelul fosei iliace drepte. Ulterior durerea se agraveaza treptat si devine continua putand sa isi schimbe atat caracterul, pacientul resimtind de data aceasta o presiune, o greutate, cat si sediul, devenind generalizata intr-un timp relativ mai lung decat in cazul debutului acut; aceasta datorita modului de instalare a complicatiei majore si anume perforatia organului, urmata de aparitia peritonitei.

Durerea din colica apendiculara are aceleasi doua componente bine cunoscute: viscerala si somatica. Componenta somatica este resimtita in regiunea abdominala in care cecul s-a oprit din rotatie, iar componenta viscerala a durerii apare in functie de pozitia anatomica. Astfel, malrotatia cecului este responsabila de aparitia unor dureri atipice.

In mod clasic, durerea este initial difuza, in intreaga regiune hipogastrica sau prezentand o arie mai restransa periombilical, este moderat severa si constanta, uneori cu crampe intermitente supraadaugate. Dupa o perioada variabila cuprinsa intre 1 - 12 ore (mai frecvent 4 - 6 ore), durerea se localizeaza la nivelul fosei iliace drepte. Aceasta secventa clasica a durerii nu este stabila, variatiile de pozitie anatomica ale apendicelui determinand variate localizari ale durerii.

Functie de pozitia anatomica a apendicelui, durerea poate fi localizata astfel:

in fosa iliaca stanga - in cazul unui apendice lung, inflamat localizat la nivelul fosei ilace stangi ;

in flancul drept si post - in cazul localizarii apendicelui retrocecal ;

durere suprapubiana - determinata de un apendice pelvic ;

durere testiculara - in cazul unui apendice retroileal, probabil prin iritatia arterei spermatice si a ureterului.

S-au descris si dureri recurente in cadrul apendicitei, ele aparand frecvent la pacienti apendicectomizati si care se datoreaza unei apendicite reaparute pe bontul apendicular restant. Durerea, cu caracter de colica apendiculara, in primele ore, este insotita de o stare de agitatie a pacientului asemanatoare colicii renale, acesta schimbandu-si mereu pozitia. Dupa cateva ore el va evita miscarea sau alti factori ce ii pot agrava durerea cum ar fi: efortul, inclusiv tusea si chiar miscarile respiratorii. In acest stadiu orice miscare determina o crispare dureroasa.

Pozitia antalgica consta in mentinerea coapsei drepte flectate pe bazin si in usoara abductie cu relaxarea consecutiva a muschiului psoas cu care apendicele are raporturi intime posterioare, inflamatia lui putandu-se propaga si la muschi determinand psoita.

3. Greata si varsaturile

Apar prin mecanism reflex in urma accentuarii miscarilor peristaltice ale anselor intestinale provocate de distensia progresiva a lumenului apendicular. De cele mai multe ori ele succed durerea fiind simptome mai tardive.

4. Tulburarile de tranzit

Dintre acestea, diareea si constipatia au fost semnalate ca simptome ce insotesc durerea abdominala. Majoritatea pacientilor au un istoric de constipatie anterior debutului durerilor, multi resimtind defecatia ca o usurare a durerilor abdominale. Aceasta se poate uneori complica cu oprirea tranzitului intestinal. Administrarea de purgative sau laxative, ce era alteori tratamentul de electie a unor astfel de cazuri, poate fi acum fatala prin cresterea riscului de perforatie in apendicitele acute. Mecanismul este simplu si anume: prin administrarea de purgative este stimulata productia de mucus de la nivelul glandelor mucoasei apendiculare. In conditia de obstructie a lumenului apendicular, mucusul se acumuleaza distal de obstructie ducand la cresterea presiunii din lumenul apendicular, cu cresterea riscului de perforatie apendiculara.

Diareea este mult mai rara, ea survenind mai ales la copii, in apendicitele pelvine sau in formele toxice ale apendicitei acute, astfel incat, modelul functiei intestinale are o valoare de diagnostic diferential redusa.

Desi rara ca simptom, diareea pare a fi destul de comuna in randul copiilor, fapt sustinut de majoritatea articolelor redactate de catre cadrele medicale din clinicile de pediatrie si chirurgie pediatrica. In vederea sustinerii celor afirmate prezentam pe scurt continutul unor astfel de articole.

Primul dintre ele prezinta un studiu retrospectiv realizat pe perioada ianuarie 1983 - februarie 1994, in care sunt descrise mai multe cazuri de apendicita acuta aparuta la copii mai mici de trei ani, care au suferit apendicectomie, dar la care diagnosticul pozitiv a fost intarziat de o serie de motive dintre care, diareea fiind raportata in 33% din cazuri. Diareea a fost nu numai un factor ce a intarziat diagnosticul prompt, dar care a si prelungit durata spitalizarii, precum si interventia terapeutica.[2]

Cel de al doilea articol raporteaza cazul unei paciente in varsta de 12 ani ce s-a prezentat la camera de garda acuzand dureri abdominale, voma nonbilioasa, si o diaree secretorie severa. In scopul diagnosticului pozitiv si in special al celui diferential, factorii etiologici posibili infectiosi si noninfectiosi au fost eliminati pe rand, iar pacienta a fost diagnosticata in final cu apendicita acuta. Conform acestui articol este astfel esential sa consideram apendicita acuta in diagnosticul diferential al diareei de tip secretor insotita de dureri abdominale, mai ales in randul populatiei de varsta tanara.[3]

     Semne

Semnele vitale nu sunt modificate foarte mult in apendicitele necomplicate. Pulsul este normal sau usor crescut. Temperatura se mentine de obicei sub 38^oC, cresterea ei cu mai mult de 1^oC fiind rara.

Schimbarile majore implica aparitia unei complicatii sau alt diagnostic ce ar trebui luat in considerare. Tahicardia este astfel proportionala cu gravitatea infectiei si mai ales cu temperatura, fiind marcata in fazele tardive ale bolii. Exista o discordanta intre pulsul tahicardic de amplitudine mica si temperatura normala sau scazuta chiar, situatie ce caracterizeaza aparitia peritonitei -"disociatia puls-temperatura" .

Tot printre semnele ce sugereaza perforatia apendiculara se incadreaza si febra peste 38^oC si frisonul.

     Examenul obiectiv

1.Examenul general- evidentiaza un pacient linistit, deoarece, faza de agitatie de la debutul afectiunii a lasat locul instalarii fenomenelor dureroase la nivel abdominal, exacerbate de cele mai mici miscari. Pacientul adopta in clinostatism pozitia de flexie antalgica a coapsei drepte pe abdomen, iar daca i se cere sa se miste, acesta o face incet si prudent, schitand totodata grimase de durere si incercand sa imobilizeze zona dureroasa (fosa iliaca dreapta) cu mainile.

Limba este frecvent saburala iar halena fetida.

2. Examen local

a) Inspectia:

Se incepe cu inspectia abdomenului si se constata in primul rand o diminuare a miscarilor respiratorii la nivelul hemiabdomenului drept mergand pana la blocarea miscarilor in inspir. In fazele avansate ale bolii se poate costata chiar un meteorism abdominal marcat.

b) Auscultarea:

Desi mai putin utilizata in examinarea pacientilor cu apendicita acuta, ea este folosita mai ales in prezenta unui abdomen destins, cand se constata auscultator diminuarea pana la abolirea zgomotelor intestinale, traducand instalarea unui ileus paralitic.

c) Percutia:

Corespondentul palpator al auscultatiei, deceleaza la nivelul zonelor de silentiu intestinal - zone de hipersonoritate- date de

Expirati, rasuciti bratele (centrul palmelor va fi orientat catre in jos) si coboriti palmele presind energia catre interiorul abdomenului inferior.

Executati aceste miscari, coordonate cu respiratia, de cel putin zece ori.

In final, palmele se asaza in dreptul abdomenului inferior, centrul palmelor este suprapus (pentru barbati palma stinga este in interior, palma dreapta in exterior, pentru femei palma dreapta este in interior, palma stinga in exterior), atentia urmareste interiorul abdomenului inferior.

Se recomanda exersarea acestei forme in fiecare dimineata, pe stomacul gol, impreuna cu alte forme dinamice.