Etapele intalnirii medic-pacient

Etapele intalnirii medic-pacient

Intalnirea dintre medic si pacient este o intalnire dintre doua personalitati diferite, care stau pe pozitii diferite. Bolnavul poate veni cu diferite prejudecati la medic dar si medicul are propriile aspiratii, dorind ca pacientul sa corespunda acestora. Aceste asteptari ale medicului tin de temperamentul sau , in primul rand. Daca medicul este autoritar el isi va dori un pacient docil, daca este foarte ocupat isi va dori un caz mai simplu etc.

In relatia dintre medic si pacient trebuie sa intervina cea ce numerosi cercetatori denumesc cu termenul de acomodare. Balint subliniaza ca relatia medic-pacient lasa curs liber tendintelor personale, sentimentelor inconstiente, convingerilor si prejudecatilor. Adeseori deciziile esentiale si vitale se iau fara ca cineva sa se simta pe deplin responsabil. Acest anonimat al raspunderii este cultivat mai ales in cadrul institutiilor sanitare de stat, prin instituirea unor relatii 'oficiale' si a unor stereotipuri in cadrul acestor institutii.

Pacientul vine la medic cu speranta ca va fi inteles, ca suferinta lui va fi usurata, ca medicul va fi competent, ca va gasi suficienta solicitudine din partea personalului medical. Relatia medic-pacient in aceasta faza trebuie sa lase frau liber tendintelor personale, unor sentimente inconstiente, unor convingeri sau prejudecati.Adeseori,in institutia sanitara, deciziile se iau fara ca cineva sa fie responsabil, institutiile sanitare de stat cultivand un adevarat 'anonimat al raspunderii',din cauza relatiilor 'oficiale' care sunt cultivate in aceste institutii (vizita sefului,a profesorului etc).

In fond pacientul vine la medic cu speranta ca va fi inteles, cu speranta ca suferinta lui va fi usurata, ca medicul va fi competent si se va ocupa personal de starea sa, ca va gasi solicitudinea necesara.

In cadrul relatiei 'intime' dintre medic si pacient, socotim ca trebuie tinut cont de o serie de aspecte arhaice, aspecte bine studiate, mai ales in cadrul psihologiei animale. Este vorba de conceptele privind asa zisul 'teritoriu' si acela de 'distanta critica'.

In ceea ce priveste 'teritoriul' se stie din psihologia animala ca raspandirea unei anumite specii se face pe un anumit teritoriu. Incalcarea acestui 'teritoriu' provoaca neliniste, agresivitate si anxietate, la animalele care 'il poseda'.In cadrul intalnirii dintre medic si pacient, cabinetul medical, spitalul reprezinta 'teritoriul medicului',teritoriul pe care pacientul paseste cu anxietate si oricum se simte in insecuritate. Acest lucru este resimtit si de medic atunci cand efectueaza un consult la domiciliu si cand este nevoit sa se afle pe 'teritoriul' bolnavului.

In ceea ce priveste 'distanta critica' se stie tot din psihologia animala, ca fiecare individ are o distanta pana la care acesta poate permite o apropiere fara a deveni agresiv sau a fugi. La om, in cadrul consultului medical, medicul vine sa violeze tocmai aceasta 'distanta critica',situatie care pune de asemenea importante probleme psihologice si asupra carora vom reveni.

In relatiile sale cu medicul pacientul oscileaza adesea intre a aborda un medic generalist sau specialist. Balint enumera urmatoarele situatii care complica din acest punct de vedere relatiile dintre medicul generalist si specialist:

1.Preferinta care se da diagnosticului de boala fizica in prezent;

2.Problema anonimatului in asumarea raspunderii medicale despre care s-a vorbit;

3.Relatiile ambivalente profesor-elev care se poate regasi in cadrul relatiilor dintre specialist si generalist;

4.Lipsa intelegerii tendintelor regresive ale pacientilor in cadrul acestor relatii triunghiulare medic generalist-specialist-pacient,care poate crea o stare de animozitate intre ei

5.Posibilitatile reduse ale specialistilor atunci cand se abordeaza problematica psihologica a pacientului.Astfel,subliniaza Balint,1/3 din munca generalistului este legata de tratamentul nevrozelor, asa incat urmarirea acestor simptome este foarte importanta. Tot Balint subliniaza ca 1/3 din munca generalistului este constituita din psihoterapie in care concilierea si asigurarea sunt metodele de baza.

ASPECTE ALE DINAMICII relatiEI MEDIC-PACIENT

castigarea controlului constient in relatia dintre medici si pacienti necesita o evaluare constanta. Cu cat medicul are o mai buna intelegere asupra lui insusi, cu cat se simte mai sigur, cu atat e mai capabil sa modifice atitudinile distructive. Doctorul are nevoie sa fie empatic (sa aprofundeze), dar nu pana la punctul de a-?i asuma problemele pacientului sau fanteziile lor nerealiste ca numai ei pot fi salvatorii lor. Ei trebuie sa fie capabili sa dea la o parte problemele pacientilor cand parasesc cabinetul sau spitalul si nu trebuie sa-si foloseasca pacientii ca un substitut pentru intimitate sau relatii care poate le lipsesc in viata personala. In caz contrar, vor fi impiedicati in eforturile lor de a ajuta oamenii bolnavi, care au nevoie de simpatie si intelegere, dar nu de sentimentalism sau de supraimplicare.

Medicul este inclinat spre o anumita aparare, pe de o parte pe buna dreptate, pentru ca multi medici nestiutori (inocen?i) au fost da?i in judecata, atacati sau chiar uci?i pentru ca nu au dat pacientilor lor satisfactia pe care acestia o doreau.

In consecinta, medicul isi va asuma o atitudine de aparare fata de toti pacientii. desi o asemenea rigiditate poate crea o imagine de meticulozitate (profunzime) si eficienta, ea este frecvent nepotrivit?. O flexibilitate mai mare duce la o sensibilitate mai mare in raspuns la influentele subtile reciproce dintre doua persoane.

Referat: 5 motive sa bei cat mai multa limonada Referat: Procesarea fructelor si legumelor

De asemenea, trebuie sa se adopte o anumita tolerana? pentru prezentul real nesigur in orice situatie clinica pentru orice pacient. Medicul trebuie sa inve?e sa acceptefaptul ca, oricat de mult ar dori sa controleze totul in ingrijirea pacientului, aceasta dorinta nu se poate realiza niciodata pe deplin.

Sunt situatii in care - fara sa conteze cat este medicul de constiincios, competent, grijuliu - o boala nu poate fi controlata si moartea nu poate fi prevenita.

Medicii vor trebui de asemenea sa evite eschiv?rile din anumite situatii in care considera ca le este foarte greu sa se descurce datorita propriilor susceptibilitati, prejudecati sau ciud??enii atunci cand aceste probleme sunt importante pentru pacient.

De exemplu: un student in medicina insista intreband pacientul despre relatia sa cu fiul de 23 de ani. Era evident dupa ascultarea casetei audio cu interviul ca pacienta dorea sa vorbeasca despre problemele sale cu satul. Cand pacienta a discutat mai tarziu cu doctorul superviser, ea a spus: Studentul e un tip dr?gu?, dar cred ca el are ceva probleme cu mama sa. M-a ajutat sa-l inteleg mai bine pe fiul meu. Intr-o asemenea interactiune complexa ca relatia medic-pacient, gre?elile nu sunt de obicei dezastruoase relatiei daca nu sunt relativ frecvente.

Cand pacientul simte interes pentru el, entuziasm si bunavointa din partea examinatorului, el este apt sa tolereze o lipsa de experienta considerabila din partea medicului.

A. Restian (1997) subliniaza ca in relatia medic-pacienta, nu vom putea face niciodata abstractie de apartenenta de gen a fiecaruia. relatia medic-pacienta in mod particular este deosebit de complexa, datorita faptului ca in general femeile au o structura mai complexa, iar gama patologica este mult mai larga si cu mai multe implicatii afective.

Prin natura lor, femeile consulta mult mai des medicul decat barbatii, dar, tot prin natura lor, ele sunt mult mai bune comunicatoare (O.S. Cristian).

relatia medic-pacienta nu trebuie niciodata for?at?, la fel cum nu trebuie niciodata simplificata. Este bine ca aceasta relatie sa fie cat mai neutr?, cat mai obiectiva, cu acordarea unui respect deplin bolnavei si suferintei sale. Bolnava nu trebuie exploatata in nici un fel, si mai ales sexual.

EVALUAREA relatiEI MEDIC-PACIENT

exista modalitati diverse de evaluare a relatiei medic-pacient care incearca sa obiectiveze aceasta relatie in toate dimensiunile sale. Un instrument de evaluare este chestionarul urmator:

FORMULAR PENTRU OBSERVAREA si EVALUAREA COMUNIcariI INTERPERSONALE MEDIC-PACIEnta

I. Impresia generala:

Evalua?i astfel: f. buna=4, buna=3, nu prea buna=2, proasta=1

.Empatie 4 3 2 1

.Respect 4 3 2 1

.Onestitate 4 3 2 1

II. Comunicarea verbala

Salutul Da ? Nu ?

Tonul vocii      Potrivit ? Nepotrivit ?

Cine a vorbit mai mult? Medicul           ? Pacientul ?

Comunicarea si relatia medic-pacient

Cum au fost obtinute intrebari deschise ?

informatiile intrebari inchise ?

parafrazare ?

Cum a fost incurajat gesturi ?

pacientul sa vorbeasca               cuvinte de aprobare ?

?i sa intrebe?

Cum a raspuns medicul                complet ? incomplet ?

Ia intrebarile pacientului?             cuvinte pozitive, ? cuvinte dure, ?

de laud? verdicte

7. Cum s-au formulat explicatiile? clar ? prea detaliat ?

pentru nivelul de intelegere

Ce limbaj s-a utilizata simplu ? tehnic ?

Cate optiuni s-au oferita               suficiente ? insuficiente ?

10.A verificat medicul perceptia Da ? Nu ?

?i intelegerea explicatiilor?

1 1 .A fost stabilita urmatoarea           Da ? Nu ?

consultatie

III. Comunicarea non verbala:

Limbajul corporal-postura     Da ? Nu ?

Ascultarea cu atentie Da ? Nu ?

Contactul vizual Da ? Nu ?

Zambetul, expresia fe?ei Da ? Nu ?

Oferirea unui ajutor concret Da ? Nu ?

Timpul acordat           Da ? Nu ?

Atingerea potrivit? Da ? Nu ?

Indepartarea barierelor externe Da ? Nu ?