RELAXAREA, SUGESTIA, GANDIREA POZITIVA

Recuperarea medicala prin mijloace consacrate (exercitii fizice, masaj, hidroterapie etc) poate fi optimizata prin asocierea cu mijloace specifice psihologiei: tehnici de psihoreglare si antrenament mental, care favorizeaza reinvatarea miscarilor pe calea reprezentarilor ideomotorii.

Antrenamentul mental este o tehnica specifica de influentare a capacitatilor psihice ale individului care doreste sa-si amelioreze/optimizeze comportamentele performantiale, integrata intr-un sistem de metode si tehnici de reglare si autoreglare a starilor psihice si de formare a unor deprinderi psihice. Antrenamentul mental reprezinta o procedura de antrenament care grupeaza pregatirea psihologica (mentala) si practica mentala propriu-zisa, adica repetarea simbolica a unei actiuni motrice in afara executiei ei reale. Aceasta repetitie poate fi verbala sau, cel mai adesea, imaginata, individul fiind fiind indemnat sa se vada si/sau sa se simta executand miscarea sau o parte a ei. Astfel, pentru evocarea actiunilor motrice sunt evocate imagini vizuale, kinestezice si chiar auditive.

Scopurile antrenamentului mental in kinetoterapie

clarificarea sarcinii motrice, in stadiile initiale ale invatarii motrice

corectarea sau precizarea unor parti ale deprinderii motrice in curs de formare/reeducare

descompunerea unei secvente motrice, pentru a-i identifica etapele

exersarea unor secvente de elemente ale sarcinii motrice

intarirea unei executii, dupa reusita ei

clarificarea caracteristicilor spatiale, temporale si energetice ale actiunilor motrice in curs de invatare

controlul starilor emotionale, dobandirea increderii si atitudinii pozitive, reducerea gandirii negative

controluul atentiei, focalizarea si concentrarea atentiei

vizualizarea insanatosirii si managementul durerii.

Acceptarea si efectuarea antrenamentul mental de catre persoanele aflate in imposibilitatea de mobilizare activa a segmentelor articulare (din diverse cauze: reumatice, ortopedico-traumatice, neurologice etc) sau de catre persoane care doresc sa-si creasca performantele motrice este o problema de convingere, efort voluntar si autocontrol. Toate acestea se subsumeaza ideii de autoreglare. Psihismul uman, ca sistem hipercomplex, dispune de mecanisme plurifunctionale si intersistemice de reglare si autoreglare. Reglarea realizeaza nivelul formativ, care are ca suport indrumarea si conducerea comportamentului individului (prin comunicare verbala si nonverbala) de catre o persoana specializata (profesor, pedagog, psiholog, antrenor, kinetoterapeut), realizand atitudini, convingeri, aspiratii, deprinderi si comportamente sociale. Autoreglarea are la baza capacitatea individului de a se autocunoaste, autoaprecia si autoinstrui, autoeduca, autoconduce.

Componentele antrenamentului mental

starea de relaxare a subiectului

reprezentarile ideomotorii

limbajul interior, autocomenzi si autoevaluare

sugestia si autosugestia

biofeedback (cuc aparatura speciala, pentru constientizarea evolutiei indicatorilor starii de relaxare, ai functiilor cardiovasculare si ai activarii corticale)

stabilirea, organizarea, urmarirea, evaluarea scopurilor.

Tehnici de antrenament mental

1. Relaxarea

Prima conditie pentru realizarea unui antrenament mental eficient este ca pacientul sa fie relaxat, intr-o stare de liniste si securitate fizica si psihica. Relaxarea se poate realiza la inceputul activitatii sau pe parcursul acesteia, daca pacientul se confrunta cu ganduri negative sau stari anxioase. Se pot utiliza: relaxarea simpla, relaxarea sintetica Schultz, relaxarea analitica (progresiva) Jacobson.

In relaxarea simpla, este necesara o ambianta securizanta, iat terapeutul trebuie sa fie calm. Pacientul este pozitionat (fara incataminte) in decubit dorsal pe o canapea, cu o perna mica sub cap, cu membrele superioare de-a lungul corpului. Imbracamintea trebuie sa fie lejera, sa nu produca compresii.

Cu ochii inchisi, pacientul executa cateva respiratii, nu prea profunde si isi controleaza gradul de confort al pozitiei. Se recomanda pacientului sa pronunte in gand, de cateva ori, urmatoarele fraze:

"sunt linistit, foarte linistit"

"sunt calm si am incredere in acest tratament"

"sunt calm si simt ca durerea este mai mica"

"sunt foarte linistit si ma simt bine, calm si fara griji".

Pacientul nu este perturbat cateva minute, timp care poate fi prelungit pana cnd respiratia este regulata si pacientul este aproape de atipire. Apoi terapeutul il intreaba cum se simte, daca s-a linistit, in care parti ale corpului mai simte incordari sau daca unele ganduri negative se mentin. Terapeutul verifica starea de relaxare a pacientului palpandu-i sau rudicandu-i un membru superior, observand muschii fetei si ritmul respiratiei.

Daca pacientul a reactionat bine si s-a relaxat, sedinta se incheie cu formula autosugestiva "ma simt mai bine, m-am linistit, insanatosirea mea se va face in conditii bune".

(Lucrari practice)

Relaxarea sintetica Schultz (antrenament autogen)

Obiective:

relaxare fizica (decontracturare musculara) si psihica

refacere dupa efort

reglarea functiilor autonome

diminuarea durerii

Indicatii metodice:

se recomanda reducerea la maximum a stimulilor perturbatori

asigurarea conditiilor de liniste, temperatura optima, semiobscuritate

Referat: Tehnologia obtinerii produselor de origine vegetala Lucrare: Determinarea aciditatii laptelui cu alcool etilic

vocea trebuie sa fie calma, linistita, dar ferma, sa-si pastreze aceeasi intensitate pe parcursul relaxarii

se solicita subiectului adoptarea unei pozitii comode, inchiderea ochilor si indreptarea atentiei catre propriul corp

se recomanda ca pozitii de relaxare:

decubit dorsal, bratele usor abduse si in rotatie externa, coapsele usor abduse si in rotatie externa

sezand pe scaun, picioarele usor departate, flexia usoara a trunchiului pe bazin, coatele flectate se sprijina pe genunchi, capul flectat (pozitia "vizitiului')

sau orice pozitie comoda pentru pacient

Relaxarea este condusa de terapeut prin sugestii verbale (sau de catre subiect, prin autosugestie, odata ce acesta stapaneste etapele relaxarii) dupa urmatorul protocol:

"sunt in intregime calm si linistit"

"intreaga musculatura imi este destinsa si relaxata"

"o liniste placuta ma inconjoara"

"calmul ma inunda"

"sunt total linistit si relaxat"

"simt o stare de liniste profunda si de pace interioara"

"sunt foarte calm si linistit"

Dupa inducerea starii generale de calm, pacientul, sub conducerea terapeutului, invata si experimenteaza treptat, in cadrul ciclului inferior de exercitii, senzatia de greutate, senzatia de caldura, incetinirea ritmului cardiac, calmarea respiratiei, senzatie de caldura in zona plexului solar si senzatie de racorire a fruntii.

Inducerea senzatiei de greutate (pe rand, pentru bratul drept, bratul stang, piciorul drept si piciorul stang): "sunt in intregime linistit si cu desavarsire calm; toti muschii imi sunt destinsi si relaxati; o liniste placuta ma inconjoara; nimic nu-mi tulbura linistea; simt pace si liniste interioara profunda; sunt foarte calm si linistit, bratul meu/piciorul meu drept/stang e greu, din ce in ce mai greu; gratul/piciorul devine tot mai greu; o greutate ca de plumb imi cuprinde umarul, bratul, mana, pana la degete (soldul, genunchiul, glezna); bratul/piciorul meu este foarte greu; bratul/piciorul meu este greu ca de plumb; simt liniste si greuutate"

Generalizarea senzatiei de greutate: "o liniste placuta ma impresoara; calmul ma inunda tot mai mult; simt liniste si pace interioara; sunt complet calm; intregul meu corp este destins si relaxat; umerii, bratele, mainile si picioarele sunt grele, foarte grele; intregul meu copr este foarte greu; intregul meu corp este cuprins de o greutate foarte mare; corpzul meu este greu, greu ca de plumb; sunt foarte calm si linistit"

Inducerea senzatiei de caldura (pe rand, pentru bratul drept, bratul stang, piciorul drept si piciorul stang): "ocaldura placuta imi cuprinde bratul/piciorul drept/stang; o caldura placuta imi cuprinde umarul, bratul, mana (soldul, genunchiul, glezna) pana la degete; vasele se dilata si simt caldura in bratul/piciorul drept/stang; o caldura placuta imi cuprinde bratul/piciorul drept/stang; bratul/piciorul meu devine cald, ca si cum ar fi cufundat intr-o baie calda; bratul /piciorul meu drept/stang este invaluit intr-o caldura odihnitoare; liniste, greutate, caldura; linistea si echilibrul ma cuprind"

Generalizarea senzatiei de caldura: "intregul meu corp este relaxat, perfect linistit; o caldura placuta imi cuprinde umerii, bratele, mainile si picioarele; o caldura placuta imi cuprinde tot corpul; intregul meu corp este invaluit intr-o caldura placuta, ca intr-o baie calda; sunt linistit si relaxat; linistea si echilibrul ma cuprind; sunt in intregime linistit; sunt cu desavarsire calm; intregul meu copr este destins, relaxat; intregul meu corp este greu; simt in tot corpul o greutate coplesitoare; o caldura agreabila imi cuprinde tot corpul; tot corpul meu este invaluit intr-o caldura placuta si linistitoare; simt o caldura placuta care imi cuprinde tot corpul"

Exercitii pentru linistirea barailor inimii: "inima mea bate linistit, foarte linistit; inima mea bate linistit si egal, imprastiind sangele in tot corpul; inima mea bate linistit si egal; inima lucreaza de la sine; inima bate linistit si egal; sunt perfect linistit si relaxat"

Exercitii pentru calmarea respiratiei: "respiratia mea devine linistita si rara; respir liber si aproape de la sine aerul din jurul meu; respir calm si linistit, fara efort; respir foarte calm si linistit"

Exercitii pentru senzatia de caldura in zona plexului solar: "sunt perfect calm si relaxat; sunt perfect linistit; abdomenul meu este foarte relaxat; muschii abdomenului sunt destinsi, orice tensiune dispare; plexul solar este cuprins de o caldura placuta; plexul solar e cald si relaxat"

Exercitii pentru inducerea vasoconstrictiei in zona fruntii (senzatie de racorire): "imi simt capul liber si usor; muschii fetei sunt relaxati; barbia este destinsa si relaxata; fruntea devine rece si tot mai destinsa; simt cum aerul rece imi impresoara tamplele; simt racoare in zona fruntii; creierul imi este limpede ca un zivor de munte; imi simt capul foarte limpede; sunt perfect linistit si relaxat".

Aceste exercitii se insusesc intr-un interval de 6-10 saptamani.

In ciclul superior de exercitii (dupa practirea ciclului inferior 6-12 luni) pacientul invata sa se concentreze pe culoarea preferata, pe culori impuse de terapeut, pe obiecte concrete, pe idei abstracte, trairea "sentimentului propriu" (starea afectiva pe care si-o doreste cel mai mult), interogarea prorpiului subconstient. Exercitiile din ciclul superior, fara o practica indelungata prealabila a ciclului inferior si cu o conducere incorecta, pot induce pertirbari grave in sfera personalitatii!

Se executa iesirea din relaxare prin:

se transmit sugestii de tipul: sunteti calm si linistit, sunteti relaxat fizic, psihic si mintal, sunteti apt pentru inceperea unei noi zile

se solicita flexia degetelor de la maini si extensia lor, flexia picioarelor si extensia lor

se solicita "intinderea" segmentelor corpului

se solicita deschiderea ochilor

"Reveniti la starea normala! Va simtiti odihnit, calm si relaxat!"

Relaxarea analitica (progresiva) Jacobson

Acest tip de relaxare poate fi utilizata imediat ce pacientul raspunde pozitiv la relaxarea simpla. Implica o succesiune de contractii musculare puternice (realizate de la distal spre proximal) si de relaxari, la fel de puternice, ale acelorasi grupe musculare. Concret, relaxarea jacobson consta din episoade formate din:

- incordarea maxima a unui muschi/grupe musculare,

- identificarea senzatiei de tensiune musculara,

- relaxarea completa a aceluiasi muschi/grupa musculara,

- sesizarea diferentei dintre senzatia de tensiune si cea de relaxare.

Astfel, pacientul va deveni suficient de sensibil si va putea sa isi concentreze atentia asupra relaxarii, care va fi controlata in succesiune inversa (fata de tensiune). Fazele de tensiune si relaxare se mentin pe durate relativ egale, de 5-7 secunde fiecare.

Aceste exercitii de relaxare se pot practica in orice pozitie, dar mai frecvent sunt utilizate decubitul dorsal, decubitul lateral si asezat intr-un fotoliu cu spatar inalt. Instructiunile pot fi foarte simple, in functie de nivelul de pregatire al pacientului si de nivelul sau de constientizare corporala.

Se comanda pe rand contractii si relaxari ale musculaturii membrelor, dinspre distal spre proximal, dupa cum urmeaza:

- pentru membrul superior: "strange pumnul si relaxeaza; incordeaza incheietura mainii si relaxeaza; indoaie/extinde cotul si relaxeaza; incordeaza umarul/trage bratul spre tine si relaxeaza"

- pentru membrul inferior: "impinge piciorul/trage piciorul si relaxeaza (pacientul poate alege miscarea mai putin dureroasa sau nedureroasa); intinde genunchii si relaxeaza; incordeaza coapsele si relaxeaza; incordeaza fesele si relaxeaza".

Se pot comanda si contractari ale tuturor grupelor musculare, dinspre distal spre proximal si apoi relaxari, dupa cum urmeaza:

- pentru membrul superior: "incordeaza mana, pumnul, cotul si umarul; relaxeaza umarul, cotul, pumnul si mana"

- pentru membrul inferior: "incordeaza piciorul, genunchiul si coapsele; relaxeaza coapsele, genunchiul, piciorul (incordeaza intregul membru inferior si relaxeaza-l)".

Se pot comanda si contractii simultane:

- pentru ambele membre superioare si inferioare: "incordeaza picioarele si mainile, genunchii si coatele, coapsele si umerii si relaxeaza"

- pentru trunchi si corp: "preseaza capul pe spatar/saltea si relaxeaza; preseaza cu umerii pe spatar/saltea si relaxeaza".

In timpul contractiilor se inspira profund, in timpul relaxarilor se expira profund. La contractiile membrelor se pot adauga contractiile trunchiului, astfel incat pacientul sa aiba tot coprpul incordat. Astfel de exercitii sunt contraindicate in hipertensiune arteriala si disfunctii ventilatorii.

Durata primelor sedinte este de 5-7 min, celelalte se pot prelungi spre 15min. dupa insusirea tehnicii de relaxare sub supravegherea terapeutului, pacientul este sfatuit sa exerseze acasa.-------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- ----------

2. Exercitii de respiratie

Se recomanda respiratia completa, care angajeaza toate zonele plamanului. Se efectueaza cel mai bine, in pozitie stand, cu coloana in rectitudine si corpul relaxat.

Dupa o expiratie ampla, urmeaza inspiratia, care se efectueaza in 3 secvente:

- diafragmul se coboara, abdomenul este intins anterior;

- dilatarea toracelui, prin departarea coastelor;

ridicarea claviculelor, prin ridicarea usoara a umerilor, cu bratele putin departate de corp.

Expiratia se executa lent, in aceleasi 3 secvente.

Respiratia se efectueaza pe nas, in mod ritmat. In cazul persoanelor antrenate, intre ciclurile respiratorii se pot introduce momente de apnee, dupa inspiratie sau expiratie.

(Lucrari practice)

Exercitii de respiratie cu autosugestie, pentru autoreglarea starilor psihice

Incarcarea energetica a organismului

Culcat sau sezand, cu coloane dreapta, se respira ritmic (4 timpi inspiratie, 4 timpi sau mai mult expiratie), utilizandu-se respiratia abdominala. In timpul inspiratiei va imaginati ca introduceti in organism energie ("energia patrunde in mine"). Expiratie: va imaginati ca odata cu aerul expirat dati afara din organism toate toxinele ("toxinele sunt eliminate")

Calmarea durerii

Culcat intr-o pozitie relaxata sau sezand cu coloana dreapta, respiratie ritmica. Inspiratie: va imaginati ca odata cu aerul patrunde in organism energie. Expiratie: va imaginati ca in zona dureroasa se trimite un curent de aer care restabileste circulatia sangelui si energia in zona respectiva (vitalizarea zonei dureroase). Inspiratie: va imaginati ca starea organismului se amelioreaza. Expiratie: va imaginati ca durerea dispare. Pentru sporirea efectelor autosugestiei, subiectul isi poate aseza palmele in regiunea dureroasa, iamginandu-si ca aerul racoritor si revitalizator se scurge de-a lungul bratului pana la zona care creeaza probleme.

Diminuarea emotiilor negative

Culcat sau sezand, cu coloana dreapta, se respira ritmic, subientul concentrandu-si atentia asupra plexului solar. Inspiratie: concentrare pe plexul solar. Expiratie: va imaginati ca emotiile negative (iritare, furie, teama, tristete) parasesc organismul odata cu iesirea aerului.

Concentrarea atentiei

3. Constientizarea corporala

Constientizarea corporala implica, in cadrul antrenamentului mental, cresterea capacitatii subiectului de a aprecia caracteristicile de spatiu, timp si energie a propriilor miscari. De asemenea, are in vedere intarirea sau reeducarea schemei corporale si a echilibrului. In exercitiile de constientizare corporala, subiectul este indemnat sa isi focalizeze atentia asupra unor diferite parti ale corpului sau, intr-o faza mai avansata, asupra imaginii de sine si a propriei identitati.

Constientizarea in relatie cu ambianta fizica si sociala se realizeaza prin orientarea atentiei catre perceperea spatiului, a obiectelor inconjuratoare, a caracteristicilor vizuale tactile si auditive pe care subiectul le poate percepe.

Durata exercitiilor de constientizare corporala este de cca. 15 min.

(Lucrari practice)

Exercitii de constientizare elementara: "incercati sa simtiti sprijinul talpilor pe podea, cum stau picioarele in pantofi, picioarele sunt relaxate si odihnite?", "cum sunt muschii gambei - relaxati sau incordati?", "cum simtiti spatele - e drept sau cocosat, relaxat sau incordat, va daore ceva?", "cum va simtiti abdomenul?", "simtiti plamanii ca lucreaza bine? Incercati sa modificati ritmul respiratiei . mai lent . mai rapid . tineti-va respiratia . respirati adanc", "cum simtiti inima si bataile ei?", "cum va simtiti umerii, bratele, palmele?", "fruntea este incruntata sau relaxata?", "simtiti pielea de pe intregul corp si presiunea hainelor?"

4. Exercitii de imaginare

Se sugereaza subiectului diferite teme, pornind de la activitati profesionale sau domestice cat mai familiare si apoi trecand catre teme mai putin familiare, pentru dezvoltarea capacitatii imaginative. I se recomanda subiectului sa reactualizeze imaginile cat mai viu, tridimensional, fara graba, cu detalii vizuale, auditive, tactile si olfactive.

- "Imaginati-va ca sunteti acasa sau la serviciu. Va vedeti cum desfasurati o activitate (se da exemplu concret), executand miscarile specifice. Incercati sa va vedeti in spatiu, tridimensional, percepand nu numai miscarile, ci intreg corpul in miscare, din fata, din profil si din spate, asa cum apar imaginile intr-o inregistrare video."

- "Imaginati-va executia unor actiuni motrice (se dau exemple concrete), intr-un spatiu pe care il puteti controla cu vederea, avand senzatii de efort, incordare, coordonare, percepand efectele exterioare ale actiunii. Nu va vedeti spatele sau alte parti ale corpului, care nu intra in campul vizual propriu."

- "Inchideti ochii si relaxati-va. Imaginati-va un ecran mare, alb si in mijlocul lui un cerc albastru intens. Lasati cercul albastru sa devina progresiv galben, placut si luminos. Lasati apoi ca imaginea sa se inchida la culoare si sa devina portocalie. Aruncati in acest cerc o picatura de culoare rosie si pirviti cum rosul se intinde pe toata suprafata cercului. Puteti continua si cu alte culori, apoi faceti ca ecranul sa redevina alb."

5. Repetarea reprezentarilor ideomotorii

Partea esentiala a antrenamentului mental in kinetoterapie este formarea deprinderiide repetare a miscarilor in forma reprezentarilor ideomotorii. Scopurile sunt: clarificarea componentelor cognitive ale unei deprinderi motrice, invatarea unei deprinderi noi, corectarea unor greseli in structura deprinderii formate, anticiparea unei executii, mobilizarea optima inainte de executie, intretinerea unei deprinderi cand antrenamentul real nu este posibil. In plus, repetarea in reprezentare a miscarilor poate deplasa atentia subiectului de la durere si anxietate la controlul miscarilor.

Plan de antrenament mental

Formarea reprezentarilor miscarii: terapeutul demonstreaza si explica miscarile si caracteristicile spatiale, temporale si energetice ale acestora, utilizand si mijloace verbael si intuitive; conduce activitatea concreta a miscarilor si indruma activitatea mentala a acestuia. Pacientul urmareste atent explicatiile, reproduce verbal indicatiile de executie, executa si repeta miscari care pot ajuta - prin transfer - invatarea actiunilor motrice propuse, exerseaza practic actiunile motrice (prin miscari pasive sau active).

Educarea capacitatii de concentrare asupra propriilor reprezentari: pacientul studiaza kinograme, analizand momentele actului motric; invata sa se relaxeze, sa respire corect, sa se autosugestioneze.

Antrenamentul mental propriu-zis: sedintele zilnice au initial durata de 5 minute, apoi se prelungesc pana la 15 minute. Pacientul isi reprezinta propria executie in forma si cu caracteristicile optime, imaginandu-se executand-o in conditii de ambianta cat mai concrete. Daca intervin alte imagini, spune "stop" si reia mental miscarea propusa. Daca devine anxios sau nervos, intrerupe, se relaxeaza, apoi reia cand este pregatit.

6. Gandirea pozitiva si sugestia

Pot fi folosite ca mecanisme ale antrenamentuluiu mantal sau de sine-statator, pentru diminuarea anxietatii pacientului sau pentru cresterea increderii in sine a acestuia.

De multe ori, scopul de a realiza o actiune este impiedicat de aparitia unor indoieli, ganduri nerationale, negative, care anuleaza concentrarea pe esenta problemei, submineaza increderea in sine si in reusita si cresc anxietatea. Formarea deprinderii de a gandi pozitiv se bazeaza pe autosugestie si exprimarea subvocala (limbajul intern), dar si pe cea verbala, care permite un mai mare control si autocontrol. Gandirea pozitiva se manifesta concret printr-o atitudine care permite descoperirea solutiilor la probleme si concentrarea pe aspectele pozitive ale situatiilor cu care suntem confruntati. Nu inseamna numai optimism, ci si o orientare constructiva. Subiectul care doreste sa isi sporeasca eficienta, sp fie increzator in sine trebuie sa-si propuna scopuri rezonabile; scopurile mari, foarte ambitioase sau foarte generale, trebuie fractionate in scopuri concrete, cu realizare cat mai imediata.

Pentru formarea deprinderii de a gandi pozitiv, subiectul trebuie sa fie capabil sa elimine gandurile negative. Acest lucru cere exercitiu. Cand apare un gand negativ, subiectul trebuie sa invete sa foloseasca cuvinte-comanda ("stop") sau un gest de comanda (pocnirea degetelor, bataie din palme etc) si sa isi reorienteze gandurile, imediat, spre alta tema, in forma pozitiva. Initial comanda se da cu voce tare, apoi soptit, iar cand deprinderea s-a format se poate folosi comanda subvocala.

Se poate lupta impotriva imaginilor si gandurilor negative si prin desensibilizare (deconditionare). Cand apare o asemenea imagine/gand, subiectul se opreste aupra lui si il analizeaza; comanda stop, apoi il imagineaza iarasi, pana cand simte ca poate controla acea imagine/gand. Asemenea exercitii trebuie realizate in stare de relaxare si securitate afectiva.

Pentru deconditionare, se pot folosi si exercitii de autoprogramare, in care subiectul invata sa varieze luminozitatea, culorile si dimensiunile imaginilor negative, astfel incat sa poata avea control asupra lor si sa le poata schimba impactul pe care acestea le au. De exemplu, subiectul isi imagineaza situatia/gandul negativ cat mai clar, cu detalii, culori, chiar fond sonor, dupa care incearca sa intunece imaginea, sa o faca alb/negru, sa o micsoreze, sa o indeparteze, sa "iasa din cadru". Asemenea exercitii cer pregatire treptata si invatarea deprinderilor de relaxare si imaginare. De asemenea, terapeutul trebuie sa testeze, initial, care sunt canalele senzoriale (vizual, auditiv, olfactiv etc) la care subiectul reactioneaza cel mai bine.

Sugestia consta din influentarea altei persoane, putand influenta toate procesele psihice, de la senzatii si perceptii, la rationamente, atitudini si decizii. Trebuie lsuati in considerare 3 factori: incitatia sugestiva, nivelul de sugestibilitate al persoanei in cauza si reactiile acesteia.

Intre pacient si kinetoterapeut se poate crea o relatie de dependenta - prestigiul terapeutului, dorinta de reabilitare a pacientului, asteptarile pe care acesta le are din partea kinetoterapeutului - care poate mari gradul de sugestibilitate al pacientului. In timpul sedintelor de tratament, terapeutul poate folosi formule sugestive si poate invata pacientul sa foloseasca, la randul lui, formule autosugestive. Acestea pot fi folosite concomitent cu exercitii de respiratie, in stare de relaxare, ceea ce le creste foarte mult eficienta, conferindu-le forta si ritmicitate.

Pentru a fi receptate de catre subiect cu maxima eficienta, formulele sugestive/autosugestive trebuie sa respecte cateva conditii:

sa fie acceptate de subiect

sa concorde cu sistemul de valori al pacientului

sa serveasca scopului propus (sa concorde cu problemele pacientuului)

sa fie scurte, pozitive, plastice

sa fie realiste, simple, convingatoare

sa fie individualizate

sa fie ritmice