Duodenitele

DUODENITELE

Definitie: duodenita consta in inflamatia acuta sau cronica a mucoasei duodenale si, cel mai adesea, este asociata cu gastrita sau cu o jejunita.

Etiologie: duodenitele pot fi provocate de mai multi factori.

Duodenitele acute cunosc cauze toxice - exogene si endogene - si cauze infectioase. Duodenitele cronice sunt provocate de: infestari cu paraziti cu sediul in duoden, infectii microbiene atenuate, intretinute de o vezicula biliara infectata; procese alergice, intoxicatii cu alcool, staza duodenala, afectiuni endocrine.

Anatomie patologica: duodenitele pot prezenta varietati anatomopatologice (superficiale, interstitiala, atrofica). La examenul macroscopic se constata o mucoasa hipere-miata, cu pliurile usor tumefiate; in formele atrofice apare o suprafata neteda, transparenta, albicioasa, cu pliurile sterse.

Simptomatologie: duodenita acuta izolata este extrem de rara; de regula este asociata: gastroduodenita acuta, gastroduodenoenterocolita acuta. Simptomatologia ei se confunda in aceste cazuri cu aceea a afectiunilor asociate. De foarte multe ori, duodenita cronica preceda sau insoteste ulcerul duodenal si se manifesta prin dureri in epigastru, paraombi-lical drept sau in hipocondrul drept si cu senzatie de arsuri, care apar la un interval dupa mese si sunt atenuate prin ingestia de lapte sau de alcaline; tulburarile acestea nu au periodicitate, aparitia lor insemnand aparitia ulcerului. Semnele proprii duodenitei sunt greata, inapetenta, senzatia de varsatura, astenia, cefaleea, iritabilitatea, uneori scaderea in greutate. La examenul obiectiv se constata limba saburala si dureri la presiune in epigastru si paraombilical drept.

Tubajul duodenal ne da unele indicatii de inflamatie duodenala: sonda patrunde cu greutate in duoden si de multe ori este aruncata inapoi in stomac. Lichidul duodenal este tulbure, floconos, cu mucus; la microscop se vad multe celule epiteliale, leucocite si, uneor, lamblii.

Examenul radiologie: mucoasa apare cu pliuri largite si neregulate, cu aspect polipo-idal, de 'fagure de miere'; exista motricitate: hipertonie, spasme, hipotonie, staza; bulbul poate avea un contur neregulat.

Evolutia duodenitelor acute este de obicei spre vindecare, prin instituirea la timp a tratamentului. Duodenitele cronice au o evolutie lunga, cu dureri permanente, cu scurte perioade de liniste.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe semnele clinice si este confirmat cu ajutorul radiografiei. La diagnosticul duodenitei trebuie sa se aiba in vedere suferintele organelor vecine si sa se precizeze boala originara.

Diagnosticul se bazeaza pe un sindrom clinic polimorf, acut sau cronic, care apare mai frecvent in infectii sau intoxicatii, agresiuni toxice, alimentare, abuzuri alcoolice, tabagism, ingiena alimentara defectuoasa, stressuri, parazitoze, ciroza si insuficienta cardiaca. Duodenita se asociaza frecvent unei componente gastritice, cand domina varsaturile si enteritice, cand domina diareea. Este mai frecventa la femei de 30 - 40 ani. Durerile simuleaza ulcerul, dar periodicitatea este diferita. Adeseori sunt prezente: in ipetenta, varsaturi alimentare, greturi, balonari postprandiale neregulate, exacerbate in perioade de 2-3 zile. Sucul duodenal este tulbure sau floconos, uneori hemoragie. Examer ui radiologie si endoscopic precizeaza diagnosticul.

Diagnosticul diferential trebuie facut, in primul rand, cu ulcerul duodenal; nu trebuie pierdut din vedere faptul ca ulcerul postbulbar nu este atat de rar pe cat se credea. Duodenita mai trebuie deosebita de gastrite, colecistite, pancreatite, diverticulite.

Tratament profilactic: se impune pastrarea unei corecte igiene alimentare si tratarea corecta si la timp a bolilor care pot duce la duodenita.

Tratamentul curativ va fi igieno-dietetic, ca in boala ulceroasa. in duodenita acuta, dieta va fi aceeasi ca in gastroduodenita acuta, respectiv, gastroenterocolita acuta.

Tratamentul medicamentos va fi acelasi ca in boala ulceroasa: alcalinizare prelungita, pansamente, sedative.

Pentru parazitozele depistate, se va face tratamentul antiparazitar. in unele situatii, cand se constata infectii, se va recurge la antibiotice. Vor fi tratate totdeauna si suferintele organelor vecine: colecist, pancreas.