A.    OBIECTUL SI PROBLEMATICA DEFECTOLOGIEI

a) Defectologie defect rau (rezolvare sau ignorare) - bun.

b) Psihopedagogie: disciplina se afla la limita dintre psihologie si pedagogie, bazandu-se pe date din viata psihologica a copilului, elaborand metode pedagogice de interventie.

P.I.Galperin si J.Piaget.

Psihopedagogia speciala se aplica in anumite cazuri:

Handicap          Handicap

Defectologie Supradotati

+

Psihopedagogie                                  Psihopedagogie

speciala             speciala

Psihopedagogia s-a extins la domeniul defectologiei.

Defectologia: stiinta de la granita dintre psihologie si pedagogie, fara a fi doar pedagogie sau psihologie.

I.        RELATIILE DEFECTOLOGIEI CU DISCIPLINELE MEDICALE

presupune cunostinte medicale;

cunoasterea etiologiei;

boli diferite pot avea cauze diferite (aceleasi simptoame pot avea cauze diferite).

Relatiile defectologiei cu lingvistica

logopedie;

sociologie (psihosociala) pentru grupuri scolare si sociale.

II.      TERMINOLOGIA - DELIMITARI CONCEPTUALE

Analiza: Fibrele alimentare - sursele de fibre (celuloza) - clasificarea lipidelor, glucidelor, glucido-lipidelor si a fibrelor alimentare Document online: Clasificarea drajeurilor

Spre deosebire de alte domenii stiintifice, in defectologie perimarea terminologica este deosebit de mare (termenii se schimba la interval de cativa ani). Ex: idiot, imbecil, cretin, moron, marginit oligofrenie.

Cele mai mari probleme apar la deficientele mentale privind delimitarile terminologice.

Defectologie: "etichetari" in definirea termenilor. Perimarea terminologica nu este data atat de avansul stiintei, cat de atitudinea sociala. Defectologia este mai degraba o stiinta aplicativa, ea trebuie sa fie foarte atenta la reactiile pe care le suscita din parte socialului (indivizi, organizatii).

Specialistii au introdus termenul de oligofrenie (oligo = putin, frenos = gandire, minte).

Ca psiholog realizarea unor corespondente intre termenii de specialitate din cadrul psihologiei si din cadrul medicinei. Oligofrenie = debilitate (scadere) - alt termen pentru oligofrenie.

Mariana Rosca: "Psihologia deficientelor mintale" - foloseste termenul de debil mintal.

Un alt termen este deficienta - prin analogie = vina, culpabilitate.

50% din cazurile de deficienta nu au etiologie precizata (se spune: cauze genetice).

Handicap - din engleza (hand-in-cap). Are un sens sportiv (sens pozitiv) adica avantajul oferit celor dezavantajati ca sa existe egalitate. In romana - handicapati (persoane handicapate), in engleza - handicapped, in franceza - handicappé.

Concept anglo-saxon - "learning disabilities". P.M.L.D. - dizabilitati de invatare profunde si multiple.

Termenul de "persoane cu nevoi speciale" este folosit de protectia sociala a copilului si include si nevoile psihologice.

C.E.S. = cerinte educative speciale.

Persoana in dificultate in anii 2000 - formule contestate, dar folosite foarte mult in seminarii. Acestea sunt foarte vagi (problema vaguitatii).

III.            DEFINITII

BOALA - tulburarea starii de sanatate a unui organism animal sau vegetal ca urmare a actiunii unor agenti din mediul intern sau extern.

P.P.Neveanu - categoriile fundamentale ale medicinii greu de definit presupun deficienta de activitate, adaptare si evolutie a organismului (in termeni psihologici ai persoanei).

Deficienta mentala nu este o boala, este o stare. Boala presupune o evolutie, un debut, cronicizare si tratament.

DEFICIENTA - lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ. Absenta unor facultati fizice si/sau psihice.

INCAPACITATE - lipsa de capacitate, limitare functionala a activitatii psihice si/sau fizice datorita deficientei.

HANDICAP - defavorizare a adaptarii individului la cerintele mediului fizic si social ca urmare a deficientei sale si a incapacitatii rezultate din aceasta.

Cerinte educative speciale - continuum al problemelor speciale de educatie cu referire la un registru larg de tulburari care se intinde de la deficientele profunde la tulburari usoare de invatare.

IV.            FINALITATI TEORETICE SI PRACTICE ALE DEFECTOLOGIEI

Defectologia este prin excelenta o stiinta practica aplicativa. Ea are si finalitati teoretice. Scopul teoretic: cunoasterea particularitatilor vietii psihice, precum si elaborarea pe aceasta baza a unor modalitati corectiv recuperatorii privind persoanele cu dezabilitati.

Finalitatea teoretica este de a aplica aceasta metodologie corectiv-operatorie astfel incat sa se imbunatateasca calitatea vietii: conceptul are rezonante care depasesc stiinta.

In domeniul defectologiei intervin probleme bioetice importante mai ales pentru viitor; ele vor trebui luate in considerare din ce in ce mai mult.

Calitatea vietii - dincolo de efectele constatate sau rezumate ale unei metodologii anume, se ridica intrebarea daca acest demers este sau nu util cu adevarat persoanei concrete; daca demersul corectiv-operator influenteaza in bine existenta persoanei respective. Conceptul de calitate a vietii implica ideea de centrare pe persoana.

Psihologul trebuie sa-si adapteze conduita la particularitatea persoanei respective, la particularitatile socio-familiale.

O alta modalitate de flexibilitate este instructajul. In cazul deficientei de auz/vaz, 10% din copii provin din familii de nevazatori/surzi. Modalitatea de instructaj este asocierea cu lumea exterioara prin folosirea de termeni concreti. Rezultatul autoprovocat - te astepti sa fie, deci el devine ceea ce tu vrei sa devina.

Fiecare specialist in domeniu poate sa-si aduca propria contributie.

V.      METODE

Observatia, experimentul, conversatia (adaptata din punct de vedere lingvistic si vizual), testele specializate (Binet 1885 - pentru distribuirea elevilor in clase).

Invatamantul de masa a aparut datorita industrializarii. Existau doua domenii educative: pregatirea pentru educatie si armata. S-au dezvoltat testele pentru populatia normala, dar pentru persoanele cu deficiente existau foarte putine teste specializate. Se foloseau testele pentru normali adaptate la persoanele cu deficiente.

Folosirea diagnozei in psihologie este precara. Folosindu-se de aceste metode se ajunge la o imagine (un portret robot) - profil psihologic.

B.    TRASATURI DE SPECIFICITATE LA PERSOANELE CU DIZABILITATI

Trasaturile de specificitate reprezinta constante, regularitati care caracterizeaza la modul general personalitatea subiectului cu dizabilitati. Exemplu de concluzie pripita: "surdomut" - mutenia nu era vazuta ca un rezultat al lipsei de auz).

Exista cinci trasaturi de specificitate:

1. Rigiditate S.Kounin introduce conceptul de "inertie patologica". Ea este mai accentuata la deficientul mintal. Denota o scadere si chiar absenta a flexibilitatii psihice care conduce la dezadaptare. Lipsa de adaptare creeaza discrepante care accentueaza rigiditatea. Se creeaza astfel un cerc vicios, in care un anumit deficit dintr-o zona psihica creeaza si mentine deficit in alta zona. Acesta la randul lui accentueaza si mentine deficitul primar.

2. Vascozitate genetica (B.Inhelder). Piget: genetic = nastere, dezvoltarea inteligentei de la nastere lentoare innascuta.

Copilul are niste potentialitati, dezvoltarea nu are numai un motor intern, ci si extern (contributia profesorului). Copilul este deschis spre mai mult decat el poate acum, facand adaptarea a ceea ce stie la datele problemei rezolvarea. Zona proximei dezvoltari (Vigotski) reprezinta "energia care il trage inainte".

Vascozitatea genetica reprezinta avantul, replierea pentru o noua strategie (la copilul normal).

La copilul deficient (mentiune speciala pentru deficientul mental) vascozitatea genetica devine permanent factor frenator al dezvoltarii.

3. Heterocronia dezvoltarii (R. Zazzo)

Vine de la: heteros = diferit si cronos = timp.

Heterocronia, dupa E.Verza = dizarmonia in structura personalitatii.

Heterocronia = dezvoltarea inegala intre diferite paliere ale vietii psihice.

Heterocronia ne indica faptul ca dezvoltarea proceselor psihice este semnificativ decorelata, ajungandu-se poate la dizarmonie psihica. O dezvoltare normala duce la coerenta psihica.

Heterocronia are implicatii profunde atat in procesul de recuperare si educare, cat si in activitatile de insertie socio-profesionala.

4. Fragilitatea constructiei personalitatii (R.Fau)

Aceasta este o consecinta fireasca a primelor trei trasaturi (rigiditate, vascozitate genetica, heterocronie).

5. Fragilitatea conduitei verbale (E.Verza). Aceasta inseamna stereotipie, sablonism. Ele pot avea cauze legate de aparatul fonoregulator. Se prezinta sub forma neconcordantei dintre figurat si concret si lacune in baza reprezentativitatii.