Patologia limfocitului sl plasmocitului

PATOLOGIA LIMFOCITULUI Sl PLASMOCITULUI

1. LIMFOAMELE MALIGNE

Definitie: boli neoplazice ale tesutului limfatic, caracterizate prin proliferarea unor celule nediferentiate, avand ca manifestari clinice principale adenopatia si splenomegalia. Conceptul de limfom malign cuprinde boli care in trecut aveau individualitate clinica: limfosarcomul, reticulosarcomul, tumoarea Burkitt, boala Brill-Symmers. Boala Hodgkin ocupa un loc aparte, desi este tot un limfom malign. Exista forme de trecere intre limfoamele maligne limfocitare si leucocemia limfoblastica acuta si leucemia limfocitara cronica. Exista inrudiri intre limfoamele maligne si mielonul multiplu si macroglobulinemia Waldenstrom.

Forme clinice: a) Limfomul gigantofolicular (boala Brill-Symmers) se caracterizeaza prin adenopatii cervicale, inghinale sau axilare, nedureroase, mobile si consistente si uneori, splenomegalie. Debutul este insidios si evolutia cronica (5-10 ani). Evolueaza in timp catre limfo- sau reticulosarcom, boala Hodgkin sau limfoleucoza.

b) Limfosarcomul apare prin proliferarea neoplazica a tesutului limfadenoid din ganglionii limfatici si formatiunile limfatice din mucoasa digestiva (gura, faringe, intestin). Se intalnesc forme localizate si generalizate (mai rare). Adenopatia este mai putin dura si imobila decat in reticulosarcom. Poate ulcera tegumentele si provoca tulburari prin com-presarea organelor vecine. Starea generala este alterata (febra, astenie, casexie). Evolutia este rapid letala (de la cateva spatamani pana la 1 - 2 ani).

c)  Reticulosarcomul este o afectiune neoplazica, provocata de proliferarea celulelor histiocitare din ganglionii limfatici, maduva, splina, tubul digestiv etc. Galnglionii sunt duri si imobili iar splenomegalia prezenta ca si in celelalte forme. Exista forme localizate si forme generalizate rare. Initial intereseaza un teritoriu limitat, dar ulterior se extinde. Prognosticul este letal, iar evolutia rapida.

Tratamentul este individualizat in functie de stadiile clinice, similare celor ale bolii Hodgkin: I (localizat), II (regional), III (generalizat limfatic), IV (generalizat limfatic si visceral). Boala este potential reversibila in stadiile I si II si ireversibila in stadiile II si IV. in stadiul I si partial in II se pot incerca exereze; in stadiile I, II si partial III - radioterapie in doze de 4 500 - 5 000 R (sau izotopi radioactivi), urmata de cura de intretinere cu chimioterapie; in stadiile III si IV, chimioterapia este singurul tratament. De obicei medicamentele se asociaza dupa formule: fie nitrogen-mustar + Vinkristina + Natulan + Prednison: fie Ciclofosfamida + Vinkristina + Prednison.

1.1. BOALA HODGKIN

Definitie: cunoscuta si sub denumirea de limfogranulomatoza maligna, este un lim-fom malign, boala fiind caracterizata prin prezenta unor celule maligne specifice (celule Reed-Sternberg) si prin adenopatii superficiale si profunde, splenomegalie, febra si pru-rit. Apare de obicei intre 20 si 40 de ani, in special la barbati.

Etiologia este necunoscuta, teoria neoplazica sau cea virotica nefiind demonstrate. Astazi stadializarea bolii in paragranulom, granuiom si sarcom nu mai este acceptata. in functie de evolutie, dupa modelul prezentat la 'Limfoame maligne' boala are 4 stadii. Pe masura ce progreseaza, numarul limfocitelor scade iar cel al celulelor Reed-Sternberg creste. Debutul bolii este aproape unicentric, progresand mult timp din aproape in aproape, ordonat, in interiorul tesutului limfatic. Invazia vasculara indica raspandirea dezordonata a celulelor Reed-Sternberg.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Simptome: debutul este insidios, primele semne constand intr-o adenopatie superficiala, de obicei laterocervicala, axilara sau inghinala; mai rar se semnaleaza o adenopatie mediastinala sau retroperitoneala. Febra si pruritul sunt frecvent semne de debut. in perioada de stare, tabloul clinic este dominat de adenopatie si splenomegalie, dar boala Hodgkin nu cruta nici un tesut sau organ, putand aparea manifestari cutanate (prurit, leziuni de grataj, infiltratii cutanate, pigmentatie bruna a tegumentelor), osoase, nervoase (tulburari medulare cu paraplegii), pleuropulmonare (pleurezii, diseminari tumorale pulmonare), digestive etc. Adenopatia este de obicei superficiala, initial cervicala, mai tarziu cu ganglioni duri, nedurerosi, inegali ca marime. Adenopatia mediastinala este frecventa si se manifesta clinic prin semne de compresiune mediastinala. Splenomegalia este moderata, nedureroasa, consistenta. Febra - semn aproape constant, de obicei neregulata, alteori de tip ondulant - completeaza tabloul clinic. Intoleranta la alcool nu pare specifica bolii. Examenele de laborator arata anemie microcitara hipocroma sau hemo-litica, leucocitoza cu neutrofilie, eozinofilie, monocitoza si limfopenie. V.S.H. si fibrino-genul sunt frecvent crescute, iar albuminele scazute. Biopsia ganglionara precizeaza diagnosticul, evidentiind celulele gigante Steinberg. Evolutia este caracterizata prin alternarea puseurilor evolutive cu perioade de remisiune. Remisiunile pot fi spontane, dar mai ales terapeutice si dureaza in medie cateva luni. Cu timpul remisiunile devin mai scurte si incomplete. in cursul bolii apar mai frecvent urmatoarele complicatii: infectii severe (bacteriene, virale, tuberculoase), insuficienta hepatica. Anemia, leucopenia si trombocitopenia sunt obisnuit prezentate in stadiile tardive. Anergia la tuberculina si susceptibilitatea crescuta la infectii sugereaza ca boala Hodgkin se insoteste de deficite imune. Durata medie de viata este de 3 - 4 ani. Exista si cazuri vindecate, care infirma conceptia clasica potrivit careia boala este inevitabil fatala.

Tratamentul este cel prezentat la 'Limfoamele maligne'.

1.2. LEUCEMIA LIMFATICA CRONICA

Definitie: este o boala a tesutului limfatic, caracterizata prin acumularea de limfocite mici, incompetente imunologic, adenopatii bilaterale si simetrice si splenomegalie. Apar de obicei dupa 50 de ani si este de doua ori mai frecventa la barbati decat la femei, fiindu-i specifica proliferarea excesiva a limfocitelor mici, areactive, care invadeaza toate regiunile disponibile. Astfel, apar cele doua manifestari principale: infiltrarea organelor (adenopatii, splenomegalie, insuficienta medulara etc.) si tulburari imunologice.

Simptome: debutul este lent, insidios. Atrage atentia asupra bolii *fie afectarea starii generale, cu astenie, anorexie si pierdere in greutate, fie prezenta adenopatiilor. Adeno-patiile - de obicei superficiale - reprezinta semnul cel mai frecvent al bolii. Ganglionii cervicali, axilari si inghinali - prinsi in ordinea mentionata - sunt mobili, moi, nedurerosi. Adenopatiile profunde, mediastinale si mezenterice, produc rare fenomene de compresiune. Splenomegalia poate fi moderata sau enorma (infarcte splenice, hemoragii, perisplenite), caz in care se insoteste de hipersplenism. Hepatomegalia moderata (uneori cu icter si ascita), infiltrarea glandelor salivare si lacrimale (sindrom Mickulicz), a pielii (eritrodermie generalizata - cu aspect de 'om rosu') si hipertrofia amigdalelor sunt semne constante. Prin inlocuirea celulelor hematopoietice din maduva de catre celulele leuce-mice apare insuficienta medulara, cu anemie, trombopenie si neutropenie. Examenul sangelui arata 100 000 - 200 000/mm³ leucocite, cu predominanta limfocitelor (80 - 90%), anemie, trombopenie si neutropenie. Mielograma confirma diagnosticul. Limfocitele mici sunt nefunctionale, nu produc anticorpi (imunoglobuline), fiind incompetente imunologic. Aceasta explica si cresterea susceptibilitatii la infectii. Evolutia este lent-pro-gresiva. Remisiunile terapeutice sunt frecvente. Exista forme de boala agresive (supravietuiri de 2 - 3 ani) si forme neagresive (supravietuiri de 10 - 20 de ani). Cauzele cele mai frecvente de deces sunt anemia hemolitica autoimuna, infectii si casexia.

Tratament: bolnavii asimptomatici nu fac tratament. Cand apare insuficienta medulara se incepe tratamentul cu Prednison si se continua cu Clorambucil (Leukeran, Cloraminofen) si mai rar cu Endoxan. Splenomegalia tumorala, adenopatiile dureroase si unele infiltratii localizate beneficiaza de radioterapie. Deficitul imunologic se trateaza cu g-globuline si antibiotice.

1.3. MIELOMUL MULTIPLU

Este o boala neoplazica a tesutului sanguin, caracterizata prin proliferarea maligna a plasmocitelor si producerea unei cantitati anormale de imunoglobuline. Initial, boala poate debuta sub forma unui plasmocitom solitar, pentru ca mai tarziu, sa evolueze fie catre tumori multiple (mielom multiplu), fie catre plasmocitoza maligna difuza sau chiar catre leucemii cu plasmocite. Proliferarea plasmocitelor anormale conduce la infiltratii in oase si viscere si la hiperproductia de anomalii proteice, responsabile de aproape toate semnele bolii. Infiltratiile osoase produc insuficienta medulara, cu anemie (paloare), trombopenie (hemoragii), neutropenie (infectii) si leziuni de liza osoasa, cu dureri si tumefactii osoase, fracturi sau paraplegii. Infiltratia viscerelor realizeaza hepatospleno-megaiii si tumori in diferite organe. Anomaliile proteice sunt responsabile de hiperglo-bulinemia anormala, cresterea V.S.H., proteinurie (cu proteine anormale - Bence-Jones), insuficienta renala, tendinta la infectii, sindroamele hemoragice, amiloidoza, hipersplenism.                                                                                     '

Tratamentul consta in exereze chirurgicale, radioterapie, corticoterapie si chimioterapie cu Melfa'.an si Ciclofosfamida.

MACROGLOBULINEMIA WALDENSTROM

Este o boala neoplazica a tesutului sanguin, caracterizata prin proliferarea maligna de celule limfoplasmocitare, cu secretie crescuta de macroglobuline (globuline anormale). Aceste fenomene conduc la infiltratia tesutului si organelor (adenopatii, splenomegalie, hepatomegalie, tumori salivare - amigdaliene, digestive, pulmonare, pleurale, neurologice, insuficienta medulara etc.). Macroglobulinele in exces sunt responsabile de cresterea V.S.H. si a vascozitatii sangelui, cu formarea rulourilor eritrocitare, sangerari anormale, sensibilitate la frig, hipersplenism, depuneri de amiloid. Tratamentul consta in. plasmafereze repetate, chimioterapie (Clorambucil, Endoxan, Melfalan), corticoterapie, Penicilina, transfuzii.

1.5. LUPUSUL ERITEMATOS DISEMINAT

Este o boala de colagen, de etiologie necunoscuta, cu patogenie imunologica complexa, tablou clinic polimorf si evolutie prelungita, aparand indeosebi la femei tinere. Se caracterizeaza prin numerosi autoanticorpi, cu actiune antinucleoproteinica, care produc leziuni difuze degenerative in structura nucleilor celulari si in tesutul conjunctivo-vas-cular. Mecansimele imunologice sunt evidente la nivelul sangelui (anticorpi anti-eri-trocite, anti-leucocite, anti-trombocite, antivasculari) si rinichiului. Este posibil ca boala sa rezulte din interactiunea unor factori constitutionali cu factori de mediu: medicamente (hidralazine, Penicilina, Tetraciclina, sulfamide, Metildopa), lumina solara, raze ultraviolete, Rontgen, infectii alergice. Forma acuta debuteaza brusc prin febra, eruptie 'in fluture', adenopatie generalizata, manifestari pulmonare, cardiace, hepato-splenomegalie, nefrita si are evolutie fatala (in cateva saptamani). Forma cronica debuteaza insidios. Pentru sustinerea diagnosticului sunt necesare: criteriul obligatoriu (V.S.H. crescuta) + 3 criterii majore (eruptii cutanate 'in fluture' la nivelul fesei, leuco-penie sub 4000 de elemente / mm , prezenta factorului L.E. seric) sau criteriul obligatoriu + 2 criterii majore sau 2 criterii minore (artralgii, serozite, febra 37°, modificari ale F.O., retiniene, proteinurie, anticorpi antinucleari).

Dintre manifestarile cutanate, caracteristic este eritemul fetei 'in fluture'; dintre cele articulare sunt semnificative poliartrita subacuta, iar dintre cele hematologice - anemia, leucopenia, trombocitopenia. Adenopatiile, splenomegalia si tulburarile renale, cardiace, digestive, neurologice completeaza tabloul clinic. Cresterea V.S.H., hipergamaglobu-linemia, celulele L.E., anticorpii antinucleari contureaza diagnosticul. Tratamentul consta in corticoterapia precoce (in doze mari), antipaludice de sinteza si imunosupresive (Imu-ran, Endoxan, Clorambucil).