Cum tratam: arsurile, taieturile, ranile - clasificarea arsurilor

Ce sint arsurile

Arsurile sint leziuni provocate de foc (arsuri termice), de contactul cu agenti chimici (arsuri chimice), de radiatii ionizante (arsuri datorate razelor solare) sau de trecerea curentului electric prin tesuturi (arsuri electrice).

Intinderea leziunilor are mare importanta pentru stabilirea prognosticului vital. Cind 30 la suta din suprafata pielii este arsa leziunile sint foarte grave, iar cind 50 la suta din suprafata pielii este arsa survine aproape intotdeauna moartea. Pentru a calcula suprafata arsurilor, se foloseste asa numita regula de noua, fiecare parte a corpului fiind considerata ca fiind 9 la suta din suprafata totala (vezi schema). Chiar si in cazul arsurilor care ocupa doar 9 la suta din suprafata pielii este nevoie de ajutor medical specializat.

Clasificarea arsurilor

In functie de gravitatea lor, arsurile au fost impartie in grade

Gradul I - pielea este rosie (eritem), roseata disparind o data cu descuamarea pielii;

Gradul II - este atacata epiderma, care produce vezicule dureroase, pline cu lichid galbui. Dupa spargerea lor ramine o cicatrice rosie, care se vede la frig sau la cald

Gradul III - arsura ajunge la derma sau la muschi, uneori pina la os. Apar pustule largi cu continut brun-sangvinolent si se produce necroza pielii si a unor tesuturi de dedesubt

Gradul IV - se ajunge la carbonizarea tesuturilor;

In ultimele doua tipuri de arsuri se produc de obicei infectii care intirzie vindecarea.

Arsura depinde mai ales de extinderea ei: una punctiforma, de gradul IV, se vindeca relativ usor, pe cind una extinsa pe 30 la suta din suprafata corpului, chiar daca este de gradul al II-lea, provoaca multe complicatii, din cauza faptului ca proteinele lezate de arsuri se absorb si, fiind toxice, afecteaza ficatul, rinichiul, dar mai ales sistemul nervos. De obicei, apare infectia secundara sau chiar septicemia, care, la copii si oamenii virstnici, poate cauza moartea.

Prim ajutor

Inainte de a acorda primul ajutor, asigurati-va ca persoana respectiva nu este in contact cu o sursa de curent electric. Daca hainele persoanei care necesita primul ajutor mai ard inca, stingeti-le folosind paturi sau chiar un covoras. Evitati insa folosirea materialelor sintetice. Evitati de asemenea scoaterea hainelor arse in cazul marilor arsuri (exceptie fac cazurile de arsuri chimice, cind hainele sint imbibate cu substante care au provocat arsurile). Scoateti imediat inelele, bratarile sau ceasul de pe miinile persoanelor afectate, deoarece apar basici.

In arsurile de gradul I, intinderea leziunilor, precum si profunzimea lor fiind mici este suficienta spalarea portiunilor arse cu apa rece, timp de 10 minute (in cazul arsurilor generate de soda caustica, spalarea cu apa rece se face cel putin 20 de minute).

In arsurile de gradul II si III, pina la venirea medicului, se pot administra substante antialgice, eventual sedative. Se vor administra lichide caldute in cantitati mari: 2-3 litri. Daca arsurile sint pe suprafata mare, persoana respectiva trebuie acoperita cu paturi, deoarece temperatura corpului scade foarte mult. Chemarea de urgenta a medicului sau prezentarea la spital este in acest caz obligatorie.

Plante medicinale indicate si modul de utilizare in tratament

Arnica (Arnica montana). Tinctura de arnica are actiune cicatrizanta si antiseptica: 15g de tinctura (de la farmacie) la 100 ml de apa.

Coada soricelului (Achillea millefolium). Infuzia din 2 linguri de flori la o cana de apa clocotita. Se administreaza extern, sub forma de comprese.

Frasinul (Fraxinus excelsior). Infuzie din 10g de frunze la 100 ml de apa clocotita. Se administraza extern, sub forma de comprese.

galbenele (calendula officinalis). Infuzie din 15g de flori la 500 ml de apa clocotita. Se administreaza extern, sub forma de cataplasme sau bai.

Inul (Linum usitatissimum). Uleiul de in se foloseste amestecat in parti egale cu apa de var. Se pune totul intr-o sticla curata si se agita, pina se formeaza un lichid alb-laptos, cu care se unge arsura. Acest amestec are proprietatea de a calma durerile si de a vindeca rana.

Plopul negru (Populus nigra). Infuzie dintr-o lingurita de muguri la 250 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Salcimul (Robinia pseudacacia). Florile uscate si sfarimate se pun pe ranile provocate de arsuri.

Schinelul (Cnicus benedictus). Infuzie din 10 g de produs uscat la 300 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Socul (Sambucus nigra). Infuzie din 20 g de flori la 500 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Sunatoarea (Hypericum perforatum). Infuzie din 20 g de parti aeriene florifere la 500 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de cataplasme sau bai. Uleiul de sunatoare se foloseste de asemenea, ca pansament in arsuri.

Tataneasa (Symphytum officinale). Infuzie din 15 g de radacina maruntita la 250 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai si cataplasme.

Infuziile de levantica, cerentel (radacina), coada racului, cimbru, frunze de nuc, roinita, urzica, troscot, rachitan, salce si stejar (cite 2 linguri de planta la o cana de apa clocotita) calmeaza durerile si grabeste cicatrizarea plagilor.

Ce ne mai recomanda medicina populara pentru cicatrizarea ranilor provocate de arsuri:

Se sparge un ou, se amesteca galbenusul cu albusul si se pune acest amestec peste rana;

Se pun peste rani frunze de soc fierte 5-10 minute in lapte; frunzele se schimba din doua in doua ore;

Se spala locul cu apa rece si se presara bicarbonat de sodiu alimentar;

Se da un cartof crud pe razatoare si se amesteca cu miere de albine (la 100 g de cartof se adauga 1 lingurita de miere);

Se pun pe rana frunze de varza proaspete sau morcov ras;

In cazul arsurilor in git, se amesteca ulei de masline cu albus de ou si se bea;

Se prepara ulei de oua: se fierb ouale tari, se scot galbenusurile, care se dau prin razatoare si se tin pe foc mic timp de 40 de minute, amestecind continuu. Se ung portiunile lezate cu acest ulei.

In cazul arsurilor provocate de foc se amesteca un albus de ou cu ulei de in si smintina. Se pune un strat gros pe rana, iar deasupra se pun comprese ude, legate cu fese uscate.

Cum tratam ranile si taieturile

Medicina populara ne ofera numeroase retete pentru tratarea ranilor adinci sau mai putin adinci, a celor infectate sau a celor care se vindeca mai greu.

Pentru tratarea ranilor care se vindeca mai greu, se aplica pe rana frunze strivite de patlagina. Se leaga cu un bandaj, avind grija ca frunzele sa fie schimbate frunzele doua in doua ore. Pe rana se mai poate aplica de asemenea suc proaspat de patlagina, de patru ori pe zi.

In cazul unor rani greu de tratat se foloseste uleiul de sunatoare: 500 g de flori proaspete si frunze se pun intr-un litru de ulei si se tin trei zile. Se fierb 500 ml de vin alb timp de doua ore la foc mic si cind s-a racit se amesteca cu uleiul de sunatoare

In cazul unor rani purulente, se va aplica pe rana suc proaspat de pelin. Acesta este si un excelent mijloc de dezinfectare a ranilor.

Se aplica comprese cu decoct de flori sau fructe de maces (acest mijloc previne cangrena) si se bea suc proaspat de coada soricelului, amestecat cu miere (cite trei lingurite pe zi).

Se aplica pe rani comprese cu tinctura de obligeana.

Se aplica pe rani suc de galbenele. Acesta se prepara in felul urmator: se pun flori de galbenele intr-un borcan si se lasa borcanul la soare, timp de noua zile. Se storc bine florile si se strecoara apoi sucul rezultat.

Ranile infectate se pot vindeca aplicind comprese cu miere diluata (30 la suta) in apa distilata sau apa fiarta si racita. Rana se poate unge si cu miere, dupa care se acopera (se aplica o compresa usoara, sterila).

In cazul unor rani purulente, se vor aplica comprese din decoct de frunze de brustur, sau chiar frunze de brusture fierte in lapte. Compresele sau bandajele se vor schimba din doua in doua ore.

Se iau 15 g frunze de nuc, se maruntesc si se pun la fiert, timp de 30 de minute in 100 ml de apa. Se adauga apoi 10 g de ulei de floarea soarelui si se lasa deoparte una-doua zile. Se fierbe amestecul in bain-marie timp de doua ore, se strecoara, apoi se fierbe iar, timp de 30 de minute, adaugindu-se si 15 g de ceara galbena. Se ung ranile cu acest unguent.

Pentru vindecarea ranilor si a juliturilor, se amesteca frunze proaspete de sunatoare si salvie (cantitati egale) cu untura proaspata de porc si se strecoara printr-un tifon. Se pastreaza in borcan inchis. Unguentul se mai poate prepara din tinctura de sunatoare, amestecata cu untura proaspata de porc (proportie 1:4).

Una dintre cele mai eficiente metode pentru vindecarea ranilor este aplicarea de comprese cu tinctura de urzica: se pun frunze de urzica intr-o sticluta (aproape pina sus) si se toarna deasupra alcool. Se lasa la soare timp de doua saptamini. Inainte de aplicarea compresei rana trebuie spalata. Compresele se vor schimba din trei in trei ore.

Pentru tratarea ranilor sau a taieturilor se poate prepara un unguent din urmatoarele: 100 g de ulei de masline (sau floarea soarelui), 8 g de ceara galbena, 5 g de ceara alba, 20 g rasina de pin si 1 g tamiie. Se adauga o lingura de unt nesarat si se pune pe foc, timp de 10 minute (nu trebuie sa dea in clocot). Se amesteca bine si se ia spuma. Se pune amestecul in borcan. Unguentul este cit se poate de efficient, in special pentru ranile mai vechi, care se vindeca greu. Se vor aplica comprese, ce se schimba din patru in patru ore.

Se amesteca pe foc mic doua parti ulei de masline cu o parte ceara de albine. Se lasa sa se raceasca si se pune amestecul in borcane. Compresele se vor aplica de doua ori pe zi, dupa ce rana a fost spalata in prealabil cu apa distilata.

Spala-te pe maini cu apa si sapun pentru a te dezinfecta, apoi treci la curatarea zonei afectate cu apa calduta si sapun; poti folosi si ser fiziologic sau apa distilata - asigura-te ca urmele de praf, noroi sau alte particule din rana sunt curatate complet.

Foloseste o compresa sterila pentru a usca zona.

Daca observi ca julitura este mai adanca si s-a invinetit usor, sangereaza sau s-a umflat, poti aplica o punga cu gheata (infasurata in tifon sau prosop) timp de 15-30 de minute, pentru a opri sangerarea si pentru a dezumfla zona.

Aplica un unguent cu efect antibacterian pentru a preveni infectia si acopera rana: fie cu plasturi daca suprafata este mica, fie cu bandaj daca zona este extinsa. Poti incerca si cremele sau unguentele pe baza de plante naturale: arnica, echinaceea, galbenelele pot fi extrem de utile (pentru copiii mai maricei), mai ales ca au proprietati antiinflamatoare si antimicrobiene.

Schimba bandajul periodic si nu ii da micutului tau medicamente, pentru ca nu sunt necesare - astfel de julituri se retrag de la sine cu o ingrijire corecta.

Terapia cu miere si proprietatile ei

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare.

Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A - carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita - de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice - substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea


Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului - continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze - dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.

Referat: BEREA - temperatura de baut perfecta a berii Document online: Gin - bautura spirtoasa ticsit cu ienupar

Home > Terapii naturiste > Uleiuri din plante Uleiuri din plante Uleiurile de plante se prepara in modul urmator: se pun doi pumni de flori sau plante intregi taiate marunt intr-o sticla, umpland-o pana la gat (fara a le indesa), iar deasupra se toarna ulei de masline, de porumb sau dovleac, presate la rece (preparare industriala), astfel ca untdelemnul sa depaseasca cu doua degete plantele. Se pun sticlele vreme de 14 zile afara, la soare, sau in apropierea sobei de gatit. Uleiul de sunatoare (Hypericum perforatum) Preparare: florile de sunatoare culese pe soare se pun intr-o sticla si se acopera cu untdelemn. Bine inchise, sticlele se pun la soare sau in bucatarie, langa soba de gatit. Dupa catva timp, untdelemnul se coloreaza in rosu. La doua saptamani implinite, se filtreaza lichidul printr-un tifon, se preseaza bine plantele, ca sa-si lase esenta, se pune uleiul de sunatoare in sticle de culoare inchisa. Bolile pe care le vindeca: uleiul de sunatoare nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Se prepara usor si e valabil doi ani. Se foloseste cu mult succes in urmatoarele cazuri: rani deschise (plagi), luxatii recente, inflamatii ale glandelor si ganglionilor, obraz iritat, dureri de spate si sale, sciatica, reumatism, spondiloza, arsuri de soare, dureri de burta la copii (se unge pantecul cu ulei), orice afectiuni ale pielii. Intrebuintare: se maseaza locul dureros cu ulei, pana ce patrunde adanc in piele. Uleiul de musetel (Matricaria chamomilla) Preparare: se culeg florile de musetel pe soare. Se pun intr-o sticla mai mica, se acopera cu untdelemn de masline presat la rece. Bine astupata, sticla se pune la soare, vreme de 14 zile. Se strecoara, se pastreaza la frigider.  Bolile pe care le vindeca: inca din Antichitate, uleiul de musetel se folosea pentru vindecarea nevralgiilor si a mancarimilor pielii, a reactiilor alergice, a durerilor de urechi, a hemoroizilor, a scrantelilor, pentru ingrijirea tenului. Intrebuintare: se ung locurile cu probleme si se maseaza incetisor. Contra durerilor de urechi, se pun cu pipeta picaturi de ulei incalzit, in conductul auditiv. Uleiul de cimbru (Thymus serpyllum) Preparare: inflorescentele plantei se culeg la pranz, pe soare puternic, se pun in sticle, se acopera cu untdelemn. Se lasa 14 zile la soare sau la loc cald. Bolile pe care le vindeca: lovituri, scleroze multiple, paralizia membrelor, imbolnaviri ale muschilor, reumatism. Intrebuintare: se maseaza locurile bolnave cu ulei de cimbru.

Home > Terapii naturiste > Unguente din plante medicinale Unguente din plante medicinale Cum se prepara un unguent? Obtinerea casnica a unui unguent presupune doua faze: 1. Obtinerea asa-numitei baze, in care va fi apoi inclusa planta. 2. Includerea in baza de unguent a plantei sau a extractului de planta. In ceea ce priveste baza de unguent, cea mai obisnuita este cea obtinuta din untura de porc, existand insa si alternative, cum ar fi rasina combinata cu ulei si cu ceara de albine, untul, untul clarifiat. Intrucat untura de porc se altereaza usor si miroase cam neplacut, va sfatuim sa recurgeti la untul clarifiat. Obtinerea untului clarifiat Pentru a obtine aproximativ 100 g de unt clarifiat se procedeaza astfel: - se ia un pachet de unt (200 g) si se pune intr-o oala pe foc. - se lasa pana ce untul se topeste si incepe sa fiarba in clocot mic, luandu-se cu o lingura spuma formata. - la un anumit moment (dupa 15-25 de minute), spuma alba pana atunci devine rosiatica si apare un usor miros de ars; observam ca untul si-a pierdut tulbureala si a devenit foarte limpede, asa incat ne permite sa vedem fundul vasului in care a fost pus. In acel moment, se ia oala de pe foc, se toarna untul clarifiat intr-un alt vas, cu atentie sa nu se strecoare nici o impuritate si se lasa sa se raceasca. Depunerile ramase in primul vas nu se folosesc, ci se arunca (ele nu sunt indicate nici in alimentatie). Acest unt clarifiat este o baza de unguent excelenta, avand un miros placut, intrand foarte usor in piele si avand o conservabilitate excelenta. Alifii din ierburi si flori Unguentul de sanziene galbene (Gallium verum) Cum se prepara Se toarna untul clarifiat proaspat obtinut, fierbinte peste o mana de inflorescente proaspete, tocate foarte marunt. Se amesteca totul cat mai bine, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta verzuie, care se va pastra la frigider. La ce foloseste Sanzienele galbene sunt extrem de eficiente in infectiile pielii, a caror vindecare treneaza. Unguentul de sanziene mai este indicat pe cicatricele vechi, inestetice, precum si in cazul petelor ramase pe piele in urma infectiilor ori a contactului cu diferite substante chimice. Observatii Sanzienele galbene sunt unele dintre cele mai bune plante cosmetice. Cea mai importanta actiune a lor este aceea de curatare a pielii de pete, de micile semne ramase in urma arsurilor, a acneei, a iritatiilor. Unguentul se poate folosi insa numai pentru tenul uscat sau normal. Pentru tenul gras, este indicata aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzia obtinuta din trei lingurite din aceasta planta, la o cana de apa fierbinte. Unguentul de marul-lupului (Aristolochia clematitis) Cum se prepara Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne de doua ori printr-o sita de faina alba. Se iau trei lingurite din aceasta pulbere extrem de fina si se pun in untul clarifiat, atunci cand acesta are consistenta semilichida, amestecandu-se foarte bine, pana se omogenizeaza perfect. Si acest preparat se pastreaza la frigider. La ce foloseste Unguentul de marul-lupului este un cicatrizant si un antiinfectios redutabil, fiind folosit pentru zgarieturi, rani inchise (inclusiv cele ramase de pe urma operatiilor chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este util in tratarea tumorilor benigne si maligne. Se aplica pe zonele afectate, de doua-trei ori pe zi. In infectiile extinse, se foloseste un decoct concentrat (3 lingurite la cana), cu care se fac comprese. Observatii Deoarece efectul cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca inainte de a aplica unguentul pe rani sa se faca o dezinfectie foarte buna cu alcool a locului afectat. Stratul de unguent nu trebuie sa fie prea gros, ci atat cat sa fie absorbit de piele, asa incat sa nu ramana o pelicula care sa impiedice porii sa respire sau sa favorizeze instalarea infectiilor. Planta este toxica pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulata cu grija si nu va fi lasata la indemana copiilor. De asemenea, unguentul nu va fi aplicat pe rani deschise, mai ales atunci cand au o intindere mare. Unguentul de tataneasa (Symphytum officinale) Cum se prepara Mai intai se face o tinctura de tataneasa astfel: intr-un borcan se pun 10 linguri rase de radacina uscata si macinata de planta si un pahar si jumatate (300 ml) de alcool de 70t; se lasa la macerat 10 zile, dupa care se filtreaza. In untul clarifiat fierbinte (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pune o lingurita de ceara de albine curata (se gaseste in piata la apicultori) si se amesteca pana se dizolva complet, dupa care se lasa la racit. Atunci cand amestecul de unt clarifiat cu ceara are o consistenta semisolida, se adauga treptat tinctura de tataneasa, amestecand energic, pentru a se omogeniza. Se pune atata tinctura cat poate untul sa absoarba (in momentul in care am pus destula tinctura, apare o pelicula de alcool care nu se mai inglobeaza in unguent, oricat am amesteca). Imediat dupa preparare, unguentul se pune la frigider, unde va fi pastrat tot timpul. La ce foloseste Unguentul cu tataneasa este un remediu care nu ar trebui sa lipseasca din farmacia casei. El ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale. De asemenea, favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor, accelereaza refacerea tesutului osos si consolidarea oaselor. Mai tarziu, in perioada de toamna-iarna, masajul cu acest unguent pe tot corpul, dupa baie, va fi excelent pentru prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constitutie firava, bolnavicioase, masajul cu unguent de tataneasa are efecte vitalizante exceptionale. Observatii Unguentul de tataneasa este extrem de util pentru cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor. O alta reteta cu tataneasa Se culeg varfuri de tataneasa inflorite, cu tot cu frunze, si se usuca la umbra, in strat foarte subtire. Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne prin sita fina. Pulberea rezultata se amesteca cu apa calda, pana capata consistenta unei paste. Pasta astfel obtinuta se foloseste imediat dupa preparare, contra candidozei vaginale, a ranilor in zona genitala (care de obicei sunt foarte greu vindecabile), ca adjuvant in trichomonas, infectii bacteriene. De asemenea, se foloseste ca adjuvant in cazul cancerului de piele, al plagilor atone si al cicatricelor cheloide. Observatii Acest preparat este extrem de indicat in infectiile si leziunile cu localizare genitala. Spre deosebire de alte substante si plante antiseptice, tataneasa nu lezeaza flora normala, ci actioneaza mai degraba prin efectul sau regenerativ si prin stimularea capacitatii de aparare locala. Unguent de tataneasa pentru protectia pielii fata de actiunea razelor solare Cum se prepara Se obtine intocmai ca si unguentul de tataneasa, cu unt clarifiat, atat doar ca se pun doua lingurite de ceara in loc de una si se adauga si doua lingurite de ulei de catina (se gaseste in magazinele naturiste). La ce foloseste Combinatia de tataneasa cu ulei de catina este redutabila, ea protejand pielea nu doar de actiunea nociva a razelor solare din timpul verii, ci si de cea a vantului, a frigului ori a umezelii. Se intinde unguentul pe piele in pelicula foarte subtire, inaintea expunerii la soare sau la intemperii. De asemenea, este foarte bun in tratarea arsurilor de gravitate mica, in diferite afectiuni ginecologice (candidoze, iritatii vaginale). Unguentul de sunatoare (Crepis foetida) Cum se prepara Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider. La ce foloseste Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Observatii Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in Plafaruri si farmacii naturiste) - efectul va fi exceptional. Unguentul cu ardei iute Cum se prepara In untul clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute taiat marunt (mai ales partea cu seminte) si se amesteca foarte bine la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa unguentul sa se raceasca putin si se filtreaza. Unguentul se pastreaza la rece. La ce foloseste Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulatiei sanguine periferice si de redare a mobilitatii articulatiilor. Se foloseste in artrite, poliartrite reumatoide, la masaj usor in nevralgie si in crizele de lombosciatica, pe articulatiile dureroase, in cazul sechelelor ramase din traumatisme mai vechi. Pe perioada anotimpului rece, va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremitatile corpului reci, cu circulatia slaba. Observatii Acest unguent nu este suportat de toata lumea, capsicina din ardeiul iute putand declansa reactii alergice severe. Din acest motiv, inainte de a folosi unguentul, se va face o proba, intinzandu-l pe o portiune mica de piele. Daca apar inflamatii, senzatii de mancarime sau usturime intensa inseamna ca aveti sensibilitate alergica la acest produs si, in consecinta, nu il veti utiliza. Unguentul cu rasina de pin sau de brad Cum se prepara Rasina de pin sau de brad o gasim din abundenta in aceasta perioada in padurile de conifere. Ea este "medicamentul" adus cu darnicie de catre arbore, in locul unde scoarta i-a fost ranita. Majoritatea copacilor de langa traseele turistice sau de langa drumurile si exploatarile forestiere au asemenea rani, in preajma carora s-a colectat din belsug rasina. Aceasta se ia de pe copac cu un briceag, dar fara a o razui, pentru a nu produce noi vatamari. Pentru a obtine un unguent, avem nevoie de untul clarifiat obtinut dintr-un pachet, de 2-3 lingurite de rasina de pin si de ceara de albine de marimea unei alune. In untul clarifiat incins se pun rasina si ceara si se amesteca foarte bine, dupa care se strecoara (deoarece de obicei rasina are si bucati de scoarta) intr-un borcan si se lasa la racit. La ce foloseste Rasina de pin are asupra pielii si a altor tesuturi ale organismului uman exact aceleasi efecte pe care le are si asupra copacului, adica ajuta la inchiderea ranilor si la refacerea tesuturilor distruse. Ca atare, este utila in arsurile si ranile de gravitate medie-mica, in ulcere varicoase, in tratarea luxatiilor, entorselor si fracturilor. Din acest unguent se pot modela si niste supozitoare extrem de eficiente in tratarea hemoroizilor si a ranilor in zona anusului si rectului (inclusiv a fistulelor). Observatii Rezultate deosebite se obtin cu acest unguent si in afectiunile ginecologice, avand un efect exceptional de cicatrizare si de refacere a tesuturilor. Se pot trata cu succes si cervicitele si ranile pe col.

Tincturi de plante
Tincturile sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara, vodca. Este strict interzisa atat folosirea alcoolului etilic, cat si a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau in locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3 saptamani. Cand sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine, pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, infundate bine cu dop de pluta. Doza obisnuita: 5-10 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apa fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme.

Tinctura de cimbrisor  (Thymus serpyllum)

Administrare: intern - 20-30 picaturi de tinctura de cimbru se iau o data pe zi, diluate cu apa.

Tinctura de coada-soricelului (Achillea millefolium)

Preparare: florile culese pe soare se toaca marunt, se pun intr-o sticla si se acopera cu rachiu de 38-40%. Se lasa la soare vreme de 14 zile, scuturandu-se din cand in cand. Se strecoara, se pune in sticle bine infundate, de culoare inchisa.

Bolile pe care le vindeca: menstre neregulate, menopauza, cancer genital, inflamatii ale testicolelor, leucoree, lipsa menstrelor, migrene, expectoratii cu sange, hemoroizi, dureri de stomac, arsuri.

Administrare: intern - 30-40 picaturi de tinctura se dilueaza cu ceai sau apa. Se iau dimineata si seara, inainte de mese.

Tinctura de coada-calului (Equisetum arvense)
Preparare: doua maini de coada-calului proaspata, taiata foarte marunt, se pun intr-o sticla si se acopera cu rachiu curat de secara. Se lasa la soare 14 zile, scuturand sticla regulat. Se strecoara, se pune la pastrat in recipiente de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: bolile de rinichi si de vezica (inclusiv pietrele), acumulari de apa in tesuturi, rani deschise, ulceratii, hemoroizi, picioare transpirate.
Administrare: intern - ca adaos in ceaiuri, 40-50 picaturi de 2-3 ori pe zi; extern - ca dezinfectant aplicat pe afectiunile pielii si pe picioarele transpirate.

Tinctura de galbenele (Calendula officinalis)
Preparare: doi pumni de flori se pun intr-un litru de rachiu si se lasa 14 zile la soare. Se strecoara lichidul si se pune in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: rani, sangerari, rupturi si intinderi musculare, tumori cancerigene, scurgeri vaginale.
Administrare: extern - comprese cu tinctura de galbenele, indoita cu apa fiarta si racita (in afectiunile pielii), 20-30 de picaturi adaugate in ceaiul pentru spalaturile vaginale.

Tinctura de traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)
Preparare: planta intreaga - tulpina, frunze si flori - se toaca marunt si se baga intr-o sticla de un litru (pana la gat), acoperindu-se cu rachiu de secara sau de fructe (38-40%). Sticla se pune apoi la soare, vreme de doua saptamani, agitandu-se permanent. Se strecoara si se trage in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: imbolnaviri ale muschilor, lenevirea sfincterului si a muschilor care inchid traiectul urinar si vaginul, cadere de intestine.
Posologie: intern - 40 picaturi de tinctura, luate de trei ori pe zi, in ceai de cretisoara (o lingurita de planta, oparita cu un sfert de litru de apa in clocot, se infuzeaza scurt, se strecoara); extern - masarea zonelor dureroase.

Tinctura de valeriana (Valeriana officinalis)

Administrare: se iau 20-40 de picaturi in jumatate de pahar de apa, seara, inainte de culcare.

Tinctura de spanz (Heleborus purpurascens)
Preparare: radacina proaspata se taie marunt si se pune intr-un borcan pana se umple pe jumatate, dupa care se completeaza cu alcool de 60t pana la umplerea completa. Se lasa la macerat trei saptamani, dupa care se se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
Ce boli vindeca: reumatism, reumatism degenerativ, dureri musculare, rani greu vindecabile, tumori exteriorizate.
Administrare: extern - se fac frictiuni pe zonele durerose; in cazul ranilor si al tumorilor exteriorizate, se fac pensulari pe locurile afectate.
Atentie: tinctura de spanz este foarte toxica, motiv pentru care se depoziteaza in locuri sigure, departe de copii, cu o eticheta de avertizare. Se foloseste numai extern.

Tinctura de sunatoare (Hypericum perforatum)
Preparare: doi pumni de flori culese pe soare se pun intr-o sticla, dupa care se acopera cu rachiu. Se lasa trei saptamani la soare. Se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: boli de nervi, inflamatii ale nervilor, nevroze, insomnii, slabiciuni provocate de nervi, hepatita, inflamatii ale colecistului (colecistita).
Administrare: intern - se iau o data pe zi 10-15 picaturi de tinctura, intr-o lingura de apa; extern - tinctura se unge pe locurile dureroase.

Tinctura de urzica (Urtica dioica)
Preparare: frunzele plantei, proaspat culese, se spala bine cu apa, se taie marunt, se pun intr-o sticla. Se toarna deasupra rachiu de secara curat (38-40%), astfel ca planta sa fie acoperita. Se lasa la loc cald, vreme de 14 zile.
Ce boli vindeca: caderea parului, eczeme, ulceratii, bataturi dureroase, micoze, pete pe piele, sciatica, inflamatii ale nervilor.
Administrare: se ung repetat locurile bolnave cu tinctura de urzici.