Coagularea intravasculara diseminata

COAGULAREA INTRAVASCULARA DISEMINATA

Este un sindrom clinic, caracterizat prin coagulare intravasculara, cu formare de trom-boze si necroze, insotit de fibrinoliza secundara si consumul unor factori de coagulare, cu hemoragii. Prezenta simultana a hemoragiilor si trombozelor este caracteristica sindromului, in organism exista un echilibru intre fibrinoliza si coagulare. Factorii care distrug acest echilibru produc boala, manifestarea principala fiind sangerarea. Depunerea de fi-brina in vasele mici, cu formarea trombozelor, explica simptomatologia (oligurie cu he-maturie, leziuni pulmonare). Combinatia hemoragii + microtromboze produce leziuni gastrointestinale, pancreatice, suprarenale. Uneori apare anemia hemolitica. Moartea poate surveni in ore sau zile. Tratamentul consta in tratamentul bolii de baza (de obicei acelasi ca in sindromul fibrinolitic - heparina, transfuzii de sange proaspat, trombocite, plasma proaspata congelata sau fibrinogen, antifibrinolitice.

SPLENOMEGALIILE

Prin splenomegalie se intelege marirea de volum a splinei, constatata prin examen clinic si, in particular, prin palparea abdomenului. Splina normala r(u este palpabila. in stare patologica, marindu-si volumul, splina depaseste loja splenica in care se gaseste si apasa unghiul colic stang si ansele intestinului subtire. Depasind rebordul costal, polul inferior al splinei devine palpabil. Splenomegalia poate fi diagnosticata chiar prin inspectia abdomenului. Se observa o boltire a hipocondrului stang, care contrasteaza cu hipocondrul drept deprimat. Palparea insa este metoda indispensabila pentru precizare splenomegaliei. Dupa dimenisuni se deosebesc: spline moderat hipertrofice, cand polul inferior este palpabil numai in inspiratii profunde; voluminoase, cand se simte tumoare in hipocondrul stang, cu fata anterioara neteda, polul inferior rotunjit si marginea anterioara crenelata; de volum considerabil, cand tumoarea impinge peretele anterior, ocupand toata jumatatea stanga a abdomenului, putand chiar depasi linia mediana. Splenomegalia se poate confunda, uneori, cu un rinichi mare stang, o tumoare a unghiului stang al colonului si cu hipertrofia lobului stang al ficatului. Diagnosticul de splenomegalie se completeaza prin examene radiologice, punctie sternala, examenul sangelui, punctia splenica, proba splenocontractiei, probe hepatice etc. Dupa precizarea splenomegaliei, este necesara si precizarea diagnosticului etiologic. Din acest punct de vedere se pot deosebi mai multe posibilitati:

- Splenomegalia din cursul bolilor infectioase: febra tifoida, endocardita lenta, mono-nucleoza infectioasa, septicemii streptococice.

- Splenomegalii parazitare: malarie, chist hidatic, splenic.

- Tumori splenice - de obicei exceptionale.

Reticuloze metabolice sau tezaurismoze - boli constitutionale, interesand metabolismul lipidelor si caracterizate prin depunerea de lipide in diferite tesuturi si indeosebi in splina (boala Gaucher) etc.

Splenomegalii cu hipersplenism (distrugerea exagerata a hematiilor si tromboci-telor).

- Se mai intalnesc splenomegalii si in numeroase alte boli.

O splenomegalie cu hepatomegalie sugereaza o ciroza hepatica, o splenomegalie cu icter - o anemie hemolitica, iar o splenomegalie insotita de adenopatie impune suspecta-rea bolii Hodgkin, a unei limfoleucoze sau a unei mieloleucoze.