Chisturile neparazitare ale ficatului

CHISTURILE NEPARAZITARE ALE FICATULUI

Primul chist intrahepatic a fost descris in 1856 de Michel, fiind o leziune gasita cu ocazia unei necropsii. Sanfelippo in 1974 pe cazuistica Clinicii Mayo noteaza o incidenta de 17 cazuri pe 10.000 operatii abdominale.

Exista diferite clasificari ale chisturilor hepatice (a lui Waren si Polk, a lui Edmonson, etc.), dar cea mai utilizata este cea a lui J.P.Benhamou care clasifica chisturile hepatice non-parazitare in 4 entitati distincte:

1. Chistul biliar simplu:

- contine un lichid seros si este delimitat de un epiteliu biliar;

- formatiunea este unica sau multipla;

- nu comunica cu caile biliare si nu este ereditar;

- este intalnit cu o frecventa de 5% pe examinarile echografice hepatice.

2. Polichistoza hepatica (maladia polichistica a adultului):

- chisturile contin lichid seros si au un epiteliu biliar;

- sunt multiple si nu comunica cu caile biliare;

- boala are caracter ereditar, fiind transmisa autosomal dominant;

- polichistoza renala este asociata in 50% din cazuri;

- in caz de aparitie a durerii trebuie cautata hemoragia sau infectia la nivelul chisturilor.

3. Chistadenomul biliar:

- continutul este mucinos, peretele chistului avand un epiteliu cubic sau cilindric;

- chistul este unic si nu comunica cu caile biliare;

- afectiunea nu are implicatie ereditara;

- frecvent exista un risc crescut de dezvoltare a unui chistadenocarcinom sau carcinom

colangiocelular.

4. Sindromul Caroli:

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

- se caracterizeaza prin chisturi multiple;

- continutul este biliar iar epiteliul de acoperire este de asemenea biliar;

- chisturile comunica cu caile biliare, de unde frecventa mare a angiocolitelor si posibila

prezenta de calculi in interiorul chisturilor;

- asociere frecventa cu alte leziuni: intr-una din situatii se asociaza cu fibroza hepatica

congenitala insotita de hipertensiune portala si cu rinichi polichistic sau ectazie

tubulara precaliceala, entitate transmisa autosomal recesiv; in alta situatie se asociaza

cu chisturi ale cailor biliare extrahepatice, implicatia ereditara in aceasta forma nefiind

probata;

- prezinta de asemenea risc de degenerare maligna.

Majoritatea leziunilor chistice neparazitare sunt multa vreme asimptomatice, depistarea lor si diagnosticul reprezentand triumful explorarilor imagistice hepatice dezvoltate in ultimul deceniu. Echografia este examenul esential al diagnosticului chisturilor hepatice, aspectul anechogen legat de continutul lichidian al chistului contrastand cu echogenitatea parenchimului normal. Tomografia computerizata si RMN au un interes foarte limitat in diagnosticul acestor leziuni. In cazul sindromului Caroli se poate efectua o colangio-scan-tomografie computerizata dupa administrarea unei substante de contrast cu eliminare biliara, care arata o opacifiere a chisturilor.

In diagnosticul paraclinic o oarecare utilitate mai pot avea:

- scintigrafia hepatica: arata arii de hipocaptare sau lacune;

- angiografia selectiva de trunchi celiac: arata zone avasculare, deseori cu hiper-

vascularizatie in jurul leziunilor.

Sunt utile testele pentru colestaza: se constata valori crescute ale bilirubinemiei si fosfatazei alcaline. In ariile de endemie hidatica, cum este si cazul nostru, testele serologice hidatice sunt utile pentru distinctia intre chistul hidatic si chisturile neparazitare ale ficatului.

Tratamentul chisturilor neparazitare ale ficatului:

1. Tratamentul chistului biliar simplu se aplica numai chisturilor voluminoase si simptomatice, celor infectate sau in caz de hemoragie intrachistica. Tratamentul actual apeleaza de regula la metode nechirurgicale si consta in punctie simpla a chistului (risc de recidiva, risc de punctionare a unui chist hidatic) sau punctie urmata de alcoolizare. Tratamentul chirurgical se rezerva cazurilor bine selectate si consta in rezectia partii exteriorizate a chistului la distanta de siguranta de parenchimul hepatic ce nu trebuie atins. Tratamentul pe cale laparoscopica este de data recenta si de mare voga, fiind rezervat numai topografiilor chistice abordabile prin aceasta metoda.

2. Tratamentul polichistozei hepatice se indica numai in formele unde volumul hepatomegaliei produce compresiunea organelor de vecinatate sau exista o jena data de cresterea excesiva a volumului abdominal. Tratamentul chirurgical de electie este fenestrarea si consta in realizarea a cat mai multe comunicari intre chisturi cu rezectia ulterioara numai a domurilor chisturilor exteriorizate. Teoretic se discuta indicatia transplantului hepatic, mai ales cand s-a luat decizia transplantului renal pentru polichistoza renala, dar nu este preferabil.

3. Tratamentul chistadenomului este chirurgical si are indicatie imperativa datorita riscului real de degenerare canceroasa; consta in exereza completa, ca in cazul oricarei tumori benigne a ficatului.

4. Tratamentul sindromului Caroli este exclusiv chirurgical si consta in exereza portiunii hepatice purtatoare de chisturi (in formele circumscrise si mai ales in cele localizate la lobul stang), respectiv in transplant hepatic in formele difuze. Se contraindica sfincterotomia oddiana, anastomozele biliodigestive si ERCP datorita riscului infectios.