Celulele perisinusoidale in ficatul uman - celula Ito - structura, ultrastructura, functii

Celulele perisinusoidale in ficatul uman - celula Ito - structura, ultrastructura, functii

Celulele perisinusoidale sunt:

celula Ito

celula "pit" (cu gauri)

Ambele celule sunt asemanatoare cu celulele hematopoietice. Ele au acest rol (hematopoietic) in viata fetala si in caz de anemii cronice la adult.

Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale)

Se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite). Au numeroase picaturi lipidice. Ele au raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Disse. De asemenea, o parte din ele inconjura capilarele sinusoide. Ele vin in contact cu hepatocitelel dar fara sa faca jonctiuni. Pot strabate cordoanele de hepatocite si Ele au mai multe roluri:

secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina. La nivelul ficatului, daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat raportul dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulburari de troficitate.

secreta factorii de crestere ai hepatocitelor

depoziteaza lipide si vitamina A de natura exogena

in timpul vietii fetale intervin in hematopoieza.

In conditii patologice apar modificari ale fenotipului celulelor Ito: se transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice.

Celulele "pit"

Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate de killer.

Marginea libera (posterioara) vine in raport cu ansele intestinului subtire.

Extremitatea tubara (superioara) vine in raport cu ansele intestinului subtire

Extremitatea tubara (superioara) da insertie ligamentului suspensor al ovarului si tubo-ovarian.

Extremitatea uterina (inferioara) - pe ea se prinde ligamentul propriu al ovarului.

Vascularizatia ovarului:

Arterele

Artera principala a ovarului este artera ovariana care ia nastere din aorta abdominala. in lig. larg se imparte in doua ramuri: tubara si ovariana.

Artera uterina ia nastere din artera iliaca interna la nivelul unghiului uterului si se divide in doua ramuri terminale: tubara si ovariana.

Ramurile se anastomozeaza formand arcada paraovariana situata in mezovar.

Din arcada paraovariana se desprind 10-12 artere spiralate care patrund in profunzimea ovarului.

La limita dintre medulara si corticala ele se anastomozeaza in arcade, iar din acestea se desprind ramurile radiale care patrund in corticala formand  reteaua perifoliculara si cea din teaca foliculului.

Venele formeaza o retea in zona medulara, se unesc formand vena  utero-ovariana, tributara venelor cava inferioara dreapta si renala stanga.

Limfaticele urmeaza cursul venelor si dreneaza in ganglionii regionali iliaci, sacrati-laterali, paraaortici si inghinali.

Inervatia Nervii insotesc vasele ovariene si provin din plexul ovarian .

Acest plex este format din filete nervoase ale nervilor lombo-ovareni proveniti din plexul lombo-aortic si nervii uterini (ramuri terminale ale plexului hipogastric superior).

Trompa uterina (tuba sau salpingele)

Trompele uterine sunt doua conducte musculo-membranoase, drept si stang, care se intind de la coarnele uterine pana la ovare. Ele au o lungime de 10-12 cm si un diametru de 5 mm si prezinta patru segmente:

1.     infundibulul;

2.     portiunea ampulara;

3.     istmul;

4.     portiunea uterina.

Trompa uterina are doua orificii: ostiul abdominal (ostium abdominale) si ostiul uterin (ostium uterinum). Este situata in ligamentul larg.

Mijloace de fixare

Trompa uterina se afla in ligamentul larg, intre uter si ovar. Este mentinuta in pozitie de: insertia uterina, ligamentul tubo-ovarian si mezosalpinx.

Trompa este cuprinsa in ligamentul larg formand originea superioara a acesteia. Partea mediala sau orizontala va forma marginea superioara a zonei despartitoare dintre cavum preuterin si retrouterin: partea laterala inconjoara ovarul astfel incat zona infundibulara acopera fata supero-mediala a ovarului.

Vascularizatia

Arterele provin din artera ovariana (artera tubara externa) si din artera uterina (artera tubara interna)

Venele se termina in venele utero-ovariene

Limfaticele merg de-a lungul celor doua pedicule v

Tesutul conjunctiv

La un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gaseste in capsula organului si in hil de unde trimite prelungiri care insotesc vaselel si ductele biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan.

Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide.

Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (cresterea in numar) cat si hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul este regenerat in proportie de 75% in decurs de o luna.

Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale. Se vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De asemenea, aceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi comprimate si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.